Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 43/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 43/R
Ședința publică din 19 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Daniela Calai
JUDECĂTOR 2: Claudia Rohnean
JUDECĂTOR 3: Maria Lăpădat
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 353/A/1.10.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal, au lipsit părțile
Procedura completă.
Recursul a fost declarat în termen și este legal timbrat cu suma de 576 lei taxă judiciară de timbru și 6 lei timbru judiciar.
Dezbaterea în fond a recursului și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 12 ianuarie 2010, cele declarate fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de 19 ianuarie 2010.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 870 din 4 februarie 2009 pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Arada admis în parte atât acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul -, cât și cererea reconvențională formulată de reclamantul reconvențional -, în contradictoriu cu pârâta reconvențională, și, în consecință, a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei imobilul situat în municipiul A, Calea, -. A,. 37, înscris în CF 27006 A, nr. top 3906/3/2/2/etc/1/3/XXXVII, compus din apartament cu trei camere și dependințe în suprafață de 79 mp. în valoare de 40.550 euro ( 146.100 lei), potrivit raportului de contraexpertiză în construcții nr. 803/2008 întocmit de experții, și și care face parte integrantă din hotărâre; a constatat că la dobândirea imobilului părțile au avut o contribuție inegală, de 35% reclamanta și 65% pârâtul și a sistat starea de devălmășie, potrivit cotelor deținute de părți, prin atribuirea imobilului la pârât și l-a obligat pe acesta să achite reclamantei, în termen de șase luni de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, contravaloarea în lei a sumei de 14.192,50 euro, calculată la cursul din ziua plății, reprezentând cota cuvenită reclamantei; a dispus ca Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară A să întabuleze dreptul de proprietate asupra imobilului în favoarea pârâtului -; a respins în rest atât acțiunea principală, cât și cererea reconvențională și compensat în totalitate cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a constatat că, prin acțiunea înregistrată, reclamanta în contradictoriu cu pârâtul -, a solicitat să se constate că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, cu cote egale de contribuție de 1/2 fiecare, imobilul situat în A, Calea, - 7,. A,. 37, înscris în CF 27006 A, nr. top 3906/3/2/2/.etc/1/3/XXXVII, atribuirea imobilului la pârât și obligarea acestuia la plata contravalorii cotei de 1/2, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că imobilul a fost achiziționat în perioada căsătoriei părților, prin cote egale de contribuție, ambii soți realizând venituri sensibil egale sub durata căsătoriei.
Pârâtul, prin cerere reconvențională, ulterior precizată, a solicitat să se constate contribuția inegală a părților la dobândirea imobilului, respectiv de 1/4 reclamanta și 3/4 pârâtul, fără însă a se avea în vedere îmbunătățirile aduse apartamentului, atribuirea imobilului și obligarea sa la plata contravalorii cotei reclamantei, în termen de șase luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, precum și efectuarea cuvenitelor mențiuni în cartea funciară, cu cheltuieli de judecată ( 11 și 76).
În susținerea cererii reconvenționale, s-a arătat că apartamentul a fost cumpărat printr-un împrumut restituit în rate lunare, prin rețineri din salariul pârâtului în perioada februarie 1974-februarie 1994, sens în care s-au încheiat contractele de cumpărare nr. 2548/1972 și de împrumut nr. 2204/1973. În anul 1989, reclamanta a plecat în Ungaria, iar pârâtul, fără vreo contribuție din partea reclamantei, a adus mai multe îmbunătățiri imobilului, constând în montat gresie și faianță, schimbat instalații și obiecte sanitare, refăcut instalația electrică, contorizare apă și încălzire, montat interfon, cablu satelit și ușă metalică la intrare, izolat pereți și zugrăveli.
În replică, prin întâmpinarea la cererea reconvențională, reclamanta a arătat că îmbunătățirile efectuate de pârât nu conferă acestuia o cotă de contribuție mai mare, ci doar un drept de creanță, suma urmând a se scădea din valoarea imobilului. Apartamentul s-a cumpărat cu prețul integral, creditul a fost contractat de ambii soți, iar faptul că ratele lunare au fost reținute din salariul pârâtului nu conduce la o contribuție mai mare a acestuia la dobândirea bunului comun ( 22).
Din probele administrate în cauză, prima instanță a reținut că, părțile s-au căsătorit la data de 27 februarie 1968 și au divorțat la 28 martie 1990 ( 5).
În timpul căsătoriei, prin contractul pentru construirea de locuințe nr. 2548/1972 și respectiv contractul de împrumut nr. 2204/1973, părțile au dobândit apartamentul din A, Calea, - 7,. A,. 37, conform Legii nr. 9/1968, cu plata prețului în rate, imobilul fiind înscris în CF 27006 A, nr. top 3906/3/2/2/.etc/1/3/XXXVII, ca proprietate devălmașă a părților prin cumpărare din anul 1977 ( 4).
Prețul imobilului a fost de 85.368 lei (ROL) la nivelul anului 1972, din care 22.500 lei avans și 62.868 lei împrumut acordat de CEC pentru o perioadă de 20 de ani, iar ratele pentru rambursarea creditului au fost achitate în perioada 1974-1994, prin rețineri lunare din salariul pârâtului ( 13-17).
Părțile s-au separat în fapt în luna noiembrie 1989, când reclamanta a plecat în străinătate, însă ratele aferente au continuat să fie plătite de pârât până în anul 1994, când imobilul a fost achitat integral.
Potrivit raportului de expertiză în construcții nr. 803/2008, valoarea de circulație a imobilului a fost stabilită la suma de 40.550 euro, echivalentul a 146.100 lei ( 123-128) dar nu s-au avut în vedere îmbunătățirile aduse imobilului, evaluate conform aceleiași expertize la suma de 3.750 euro, acestea fiind efectuate de pârât ulterior desfacerii căsătoriei ( 53).
În drept, în virtutea prezumției de comunitate legală instituită prin art. 30. fam. bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de către oricare dintre soți, sunt bunuri comune de la data achiziționării lor.
În ceea ce privește bunurile achiziționate cu plata în rate, potrivit practicii în materie, dreptul de proprietate se dobândește odată cu încheierea contractului, indiferent de data achitării ratelor scadente, însă întinderea cotelor ce se cuvin soților din bunurile comune se va stabili ținându-se seama de ratele plătite de către fiecare în parte și de cele achitate în comun.
Astfel, în baza art. 30, 36. fam. și art. 6735. proc. civ. prima instanță a constatat că părțile au dobândit sub durata căsătoriei imobilul situat în A, Calea, - 7,. A,. 37, în valoare de 40.550 euro și tototdată ținând seama de ratele achitate în comun și de cele plătite de pârât ulterior separării și respectiv divorțului soților, a apreciat întinderea cotelor de contribuție ce se cuvin foștilor soți din bunul comun, ca fiind de 35% din partea reclamantei și 65% din partea pârâtului.
De asemenea, în temeiul art. 6739și 67310. proc. civ. a dispus sistarea devălmășiei, potrivit cotelor deținute de părți, prin atribuirea imobilului la pârât cu obligarea acestuia la plata către reclamantă a contravalorii în lei a sumei de 14.192,40 euro, calculată la cursul din ziua plății, reprezentând cota reclamantei, în termen de șase luni de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri.
Totodată, a dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară A, în sensul întabulării în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilului în favoarea pârâtului.
În consecință, instanța a admis în parte atât acțiunea principală cât și cererea reconvențională, conform considerentelor hotărârii și văzând că reclamanta justifică cheltuieli de judecată în sumă de 4.969,30 lei, iar pârâtul a efectuat cheltuieli în sumă de 4.786 lei și față de dubla calitate a părților în procesul de partaj și de modul de soluționare a celor două cereri, în temeiul art. 276. proc. civ. a compensat în totalitate cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei soluții în termen legal au declarat și motivat apel, reclamanta și pârâtul.
În motivele de apel, reclamanta a solicitat admiterea apelului, modificarea hotărârii atacate în sensul de a se stabili că pe durata căsătoriei, împreună cu pârâtul a dobândit imobilul din litigiu în cote egale de 50% fiecare și obligarea acestuia la plata în lei a sumei de 20.275 euro, calculate la cursul de la ziua plății, în termen de o lună de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii.
În esență, reclamanta a susținut că, în anul 1972, pe durata căsătoriei au dobândit apartamentul din litigiu, prețul total al acestuia fiind de 85.368 lei din care s-a achitat un avans de 22.500 lei, iar suma de 62.868 lei s-a achitat în rate lunare, împrumutul fiind acordat de CEC pentru o perioadă de 20 de ani.
Părțile au achitat împreună ratele din anul 1974, până în noiembrie 1989 când reclamanta a plecat în străinătate.
Invocând dispozițiile art. 29, art. 30, art. 35 și art. 39 Codul familiei, reclamanta a apreciat că pârâtul nu este îndreptățit la o cotă mai mare de contribuție la dobândirea imobilului, ci numai la un drept de creanță, drept de creanță care nu a înțeles să-l solicite în primă instanță a fi dedus din valoarea masei partajabile.
Prin motivele sale de apel, pârâtul a solicitat admiterea apelului, reactualizarea valorii apartamentului, modificarea hotărârii primei instanțe, în sensul de a se stabili că reclamanta are o cotă de contribuție la dobândirea acestuia de 29,06% iar pârâtul de 70,94%, să fie obligat la plata unei sulte în lei nu prin contravaloarea ei în euro, cu cheltuieli de judecată.
S-a susținut că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică întrucât este de notorietate că valoarea tuturor imobilelor a scăzut și va mai scădea, astfel devine imperios necesar ca partajul să se facă la valoarea de circulație din momentul hotărârii pentru ca nici una din părți să nu fie prejudiciată, în acest sens cerând ca evaluarea să fie efectuată de primul expert, care a executat o lucrare serioasă și imparțială.
Cu privire la calculul cotelor de proprietate ale părților din apartamentul din litigiu susține în esență că, din noiembrie 1989, până în februarie 1994, achitat fără contribuția reclamantei, suma de 18.304 lei din prețul total al apartamentului, ceea ce reprezintă 21,44% din prețul strict scriptic de achiziționare inițială a imobilului, care reprezintă cota sa proprie de contribuție, iar 78,56% este cota comună a ambilor soți.
Astfel, a apreciat că are o cotă de 70,94%, iar a reclamantei de 29,06%, ceea ce transformat din lei la prețul reținut de instanță a apartamentului de 146.100 lei ar însemna că valoarea cotei sale de contribuție este de 103.643 lei, iar a reclamantei de 42.457 lei.
Prin motivele de apel este criticată dispoziția primei instanțe și cu privire la modul de calcul al sultei în euro și plătită prin contravaloarea în euro din ziua plății efective. Invocând dispozițiile art. 137 alin. 2 din Constituția României, împrejurarea că încă România nu a adoptat moneda euro, că în contul ratelor nu s-au făcut plăți în euro, calcularea sultei în euro, expune părțile la un risc economic în plus pe care nu și l-au asumat și nici prevăzut.
Prin decizia civilă nr. 353/A/1.10.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul cu același număr, a fost admis apelul formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 870/4.02.2009 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar civil nr-, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a constatat că, la dobândirea imobilului, părțile au avut o contribuție egală de câte 50% fiecare; a obligat pârâtul să achite reclamantei 20.275 euro calculată la cursul BNR de la ziua plăți; a menținut în rest celelalte dispoziții; a obligat intimatul să achite apelantei 2029 lei cheltuieli de judecată în apel și a respins apelul formulat de pârâtul împotriva aceleași sentințe.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că in probatoriul administrat rezultă că imobilul supus partajului a fost achiziționat cu plata prețului în rate începând cu anul 1974 și până în anul 1994, prin rețineri lunare din salariu apelantului.
Faptul că apelantul pârât a achitat ratele după separarea părților în luna noiembrie 1989 și până în anul 1994, nu-l îndreptățește să solicite o cotă de contribuție inegală. Prezumția comunității de bunuri, reglementată de art. 30 Codul familiei nu a fost răsturnată, deoarece cotele de contribuție ale soților se analizează numai până la desfacerea căsătoriei în mod irevocabil.
Împrejurarea că după rămânerea irevocabilă a sentinței civile nr. 1290 din 28 martie 1990 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul civil nr. 1280/1990 prin care s-a desfăcut căsătoria părților, intimatul a achitat din surse proprii ratele la imobil îi conferă un drept de creanță, întemeiat pe înbogățirea fără justă cauză, în limita părții din debitul achitat.
Prin urmare, în mod nelegal prima instanță a stabilit că apelantul pârât, prin achitarea restului din prețul apartamentului, are o cotă de contribuție de 65% la dobândirea apartamentului, din moment ce ratele achitate după rămânerea irevocabilă a sentinței de divorț nu mai reprezintă o cheltuială a căsniciei și, prin urmare, nu poate fi luată în considerare pentru determinarea unei cote de contribuție majore la dobândirea bunului comun. Astfel că părțile au o cotă de contribuție egală de câte 50 % fiecare.
Referitor la apelul pârâtului, s-a constatat că criticile apelantului pârât sunt nefondate.
Instanța de fond a analizat corect raportul de expertiză în construcții, întocmit de trei experți, care au stabilit valoarea de circulație a imobilului la suma de 40.550 euro, fără înbunătățirile efectuate de apelantul pârât după desfacerea căsătoriei prin divorț, având în vedere că a fost întocmit ulterior primului raport de expertiză efectuat de un singur expert, ținând seama atât de starea tehnică a imobilului, de gradul de finisaj și de starea tehnică-edilitară a zonei.
Instanța de apel a înlăturat suplimentul la raportul de contraexpertiză efectuat de cei trei experți la solicitarea apelantului pârât, care au apreciat arbitrar valoarea de circulație a imobilului ca fiind egală cu oferta agenției imobiliare din zona, respectiv 31.600 lei, care se referă la un apartament semidecomandat, situat la etajul IV al unui bloc cu patru etaje, fiind de notorietate că un apartament situat la ultimul etaj, se vinde foarte greu și, din acest motiv, se practică prețuri mai mici în condițiile în care, așa cum rezultă din raportul de expertiză, apartamentul în litigiu se află situat la etajul IX într-un bloc cu 10 etaje și, din punct de vedere arhitectural, este bine organizat, cele trei camere sunt decomandate, iar fiecare are aerisire directă.
Pentru considerentele arătate la apelul declarat de reclamantă, instanța de apel a înlăturat cel de al doilea motiv de apel cu privire la cotele de contribuție diferite ale părților la dobândirea imobilului.
Referitor la susținerea apelului pârât că, la stabilirea cotei de 70,94 %, pe lângă ratele achitate, trebuie luate în calcul veniturile provenite din salarii, care, în timpul căsătoriei, au fost cu mult mai mari decât cele obținute de apelanta reclamantă, sunt neîntemeiate, întrucât veniturile mai mari ale soțului nu pot reprezenta o astfel de dovadă, fără a se ignora contribuția apelantei reclamante la întreținerea gospodăriei.
Nici criticile apelantului pârât cu referire la calcularea sultei în cauză de către prima instanța nu sunt fondate, ținând seama că, în dispozitivul hotărârii a fost obligat la contravaloarea în lei a sumei de 14.141,50 euro din ziua plății calculată la cursul BNR.
În acest sens, sunt și ofertele depuse la dosar, fiind de notorietate că tranzacțiile imobiliare se fac în euro.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, pârâtul, solicitând modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului său, așa cum a fost formulat, să se stabilească că a avut o cotă de contribuție la dobândirea apartamentului de 70,94%, iar reclamanta de 29,06%, să se stabilească în lei valoarea apartamentului și a sultei datorate conform suplimentului de expertiză efectuat în apel, să fie obligat la plata către reclamantă a sumei de 38.533 lei, reprezentând contravaloarea cotei de proprietate a acesteia, în termen de 6 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, să fie respins, ca neîntemeiat apelul reclamantei, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată în apel ( 3.802 lei), și în recurs.
In motivare, se arată că, în ceea ce privește cotele de contribuție ale soților la dobândirea apartamentului, decizia atacată cuprinde motive atât de contradictorii, referitoare la cotele de proprietate ale părților, încât echivalează cu o nemotivare. Se reține că ratele plătite de el după despărțire și divorț nu se mai iau în considerare, deoarece căsătoria era desfăcută, și, deci, i se cuvine doar un drept de creanță pe principiul îmbogățirii fără justă cauză, nefiind o cheltuială a căsătoriei. El a plătit singur ratele la apartament, după ce soția sa a plecat definitiv în Ungaria ( în noiembrie 1989), și după pronunțarea hotărârii de divorț ( în martie 1990). Nu este vorba de plăți nedatorate, ci de o datorie comună, potrivit art. 32. contractată împreună de soți. Se invocă practica judiciară ce este constantă în sensul că ratele plătite exclusiv de un soț, după despărțirea în fapt sau divorț, trebuie să se reflecte în cota de contribuție mai mare a acestuia la dobândirea bunurilor.
invocate de intimată se referă la apartamentele cumpărate în baza Decretului nr. 61/1990 și a Legii nr. 112/1995, care au fost legi de protecție, însă regimul juridic al acestor locuințe este cu totul altul decât al imobilului în speță, construit și cumpărat în perioada 1970-1989, la un preț real, ce greva în mod serios veniturile familiei. In acest caz, practica judiciare este unanimă în a considera că vor fi stabilite cote de contribuție ale soției în funcție de contribuția concretă a fiecăruia la plata locuinței și nu că se va stabili un drept de creanță.
Soluția primei instanțe a fost corectă, în principiu, cu privire la această problemă, el contestând doar cotele de contribuție stabilite, însă instanța de apel a făcut o confuzie de regim juridic.
Se critică soluția pronunțată și sub aspectul cotelor de proprietate stabilite, față de faptul că el a realizat venituri semnificativ mai mari în toată perioada căsătoriei părților, venituri ce nu pot fi ignorate într-o hotărâre judecătorească legală. Și în gospodăria compusă dintr-un apartament, au muncit amândoi în aceeași măsură. Intimata nu a susținut că ar fi muncit mai mult decât el în gospodărie și nici nu a administrat probe sub acest aspect.
Prin urmare, nicio parte nu poate revendica o cotă mai mare, pe lângă contribuția efectivă în bani, la dobândirea bunurilor, cotă care ar proveni din munca în gospodărie. Conform practicii, munca femeii în gospodărie este considerată o contribuție la dobândirea bunurilor comune, doar atunci când ea este semnificativă, nu în situații ca și cea de față.
Se invocă nelegalitatea soluției instanței de apel în ceea ce privește înlăturarea suplimentului de expertiză efectuat în apel, cu aplicarea acelorași principii și criterii de către aceiași 3 experți, care au procedat doar la actualizarea valorii imobilului după 9 luni de la prima lucrare, în condițiile în care este de notorietate scăderea semnificativă a prețurilor de pe piața imobiliară.
Experții au reținut valori medii, rezonabile, iar intimata a depus la dosar doar oferte de vânzare exagerate ale unor locuințe care nu se vând, piața fiind blocată. Experții au reținut doar oferte de vânzare și doar de la agenții imobiliare.
Față de argumentele deja arătate, pârâtul a avansat un calcul privind cotele de proprietate ale părților din apartamentul în litigiu, precum și sultele cuvenite.
Se cere ca această sultă să fie calculată în lei față de moneda națională care, potrivit disp. art. 137 alin. 2 din Constituția României, este leul. România nu a adoptat încă moneda euro, iar legal circulă doar leul.
Creanța lor nu a luat ființă în euro și nici nu s-au făcut plăți în euro, astfel că stabilirea sultei în euro ar expune părțile la un risc economic în plus, pe care nu și l-au asumat și nu l-au prevăzut, fiind încălcată și cerința de echitate a partajului.
In drept, se invocă disp. art. 304 pct. 7, 8 și 9.pr.civ. coroborat cu art. 312.pr.civilă.
Intimata nu a depus la dosar întâmpinare decât după închiderea dezbaterilor, act procesual prin care a solicitat respingerea recursului declarat de pârât, ca neîntemeiat, reiterând apărările invocate în fața instanțelor de fond, pe care nu le vom mai relua.
Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor invocate și în limitele trasate de prev. art. 304 și 304 indice 1.pr.civ. față de disp. art. 299 și urm. pr.civ. coroborat cu prev. art. 30 și 36. art. 673 indice 1 și urm. pr.civ. aplicate prin raportare la probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că prezentul recurs este întemeiat pentru următoarele considerente:
In ceea ce privește cotele de contribuție avute de părți la dobândirea imobilului -bun comun, Curtea constată că, sub acest aspect, sentința pronunțată de prima instanță este temeinică și legală, apelul promovat de reclamantă apărând ca neîntemeiat.
Din probatoriul administrat în cauză, rezultă cu evidență faptul că, după separarea în fapt a părților ( în luna noiembrie 1989), doar pârâtul a achitat ratele aferente creditului contractat pentru achitarea prețului imobilului.
Acest fapt trebuie avut în vedere la stabilirea cotelor de contribuție efectivă ale părților la dobândirea bunului, influențând cotele. Concluzia instanței de apel că, pentru aceste sume, pârâtul poate solicita un drept de creanță este neîntemeiată, la fel ca și aprecierea că, după desfacerea căsătoriei, ratele scadente nu mai sunt o cheltuială a căsniciei.
Instanța de apel face o confuzie, în condițiile în care împrumutul luat de ambii soți în timpul căsătoriei, pentru achiziționarea unui bun comun constituie o obligație comună, față de disp. art. 32 lit. b. iar faptul că doar unul dintre soți, a achitat această obligație nu poate fi trecut cu vederea. Achitarea unor rate ulterior desfacerii căsătoriei părților nu este aptă să schimbe natura obligației părților și să transforme dreptul de coproprietate, în drept de creanță prin deturnarea intenției părților.
Ca atare, sub acest aspect, se impune a constata că apelul declarat de reclamantă apare a fi neîntemeiat, astfel că, în baza disp. art. 296.pr.civ. se impunea a fi respins.
In ceea ce privește solicitarea ca instanța de apel și, ulterior, cea de recurs, să modifice cotele de contribuție ale părților stabilite de prima instanță, în sensul că reclamantei i se cuvine o cotă de 29,06%, iar pârâtului de 79,94%, în raport cu veniturile constant mai mari ale acestuia din urmă, apelul, respectiv recursul, declarate de pârât se privesc a fi neîntemeiate.
Este adevărat că, din actele depuse la dosar, rezultă că pârâtul realiza venituri mai mari decât reclamanta, însă disproporția nu este atât de mare încât să impună concluzia necesității stabilirii unor cote diferențiate pentru sumele achitate în timpul căsătoriei. In acest sens, se impune a reține faptul că reclamanta a avut o contribuție și prin munca prestată în gospodărie. Chiar dacă aceasta ( gospodăria) era una de dimensiuni normale, munca reclamantei în acest cadru a echilibrat contribuțiile efective ale soților, la menajul comun, reducând eventuala diferență de venituri, astfel că în mod just aceasta nu a fost reținută de către instanța de fond.
In ceea ce privește valoarea de circulație a imobilului supus partajului, în fața primei instanțe, prin lucrarea de specialitate efectuată de 3 experți, s-a stabilit că imobilul valora în cursul lunii septembrie 2008 suma de 40.550 Euro ( 123-128 fond). Ca urmare a solicitării pârâtului, în fața instanței de apel, aceiași 3 experți au evaluat imobilul la suma de 31.600 Euro ( 48 Tribunal).
Instanța de apel a înlăturat acest supliment fără o argumentație științifică, doar prin compararea cu ofertele din mijloacele massmedia pentru un apartament similar, omițând faptul că și cei trei experți au avut în vedere aceste oferte, iar lucrarea impune cunoștințe tehnice, pe care instanța nu le deține.
In condițiile în care concluziile expertizei efectuate în apel nu au fost contrazise printr-o altă lucrare de specialitate, ele nu puteau fi înlăturate prin simpla trimitere la anunțuri din presă ce puteau fi selectate de părți în mod arbitrar, implicând un grad mult mai mare de subiectivism decât o expertiză judiciară ce conține concluziile convergente a trei experți în domeniu.
Se impune a reliefa, ca și argument suplimentar, faptul că este de notorietate și de necontestat evoluția pieței imobiliare, de la un vârf, în perioada august-septembrie 2008 ( când s-a stabilit, prin prima expertiză, valoarea imobilului la suma de 40.550 Euro), evoluție ce este semnificativ descendentă.
Ca atare, valoarea de 31.600 Euro stabilită în condițiile evoluției pieței imobiliare sus-amintite, la aproximativ un an ( în 19.06.2009), necontestată prin probe de aceeași valoare științifică, nu poate fi înlăturată de către instanță, urmând a fi avută în vedere la stabilirea sultei cuvenite reclamantei, care va fi de 11.060 Euro, față de cotele deja analizate, de 35%, respectiv 65%.
In ceea ce privește moneda în care urmează a fi plătită această sultă, se impune a constata că instanțele de fond au avut în vedere moneda națională, însă cuantumul sultei urmează a fi calculată la valoarea de circulație a imobilului stabilită în euro, prin raportare la cursul BNR de la momentul plății efective.
Această soluție este cea legală și temeinică, de natură să reducă riscurile ruperii echilibrului între prestațiile părților, prin raportare la fluctuațiile cursului valutar și la inflație.
Euro este mult mai stabilă decât cea națională, iar tranzacțiile imobiliare se realizează la prețuri stabilite în valută, astfel că, tocmai pe principii de echitate, se impune această modalitate de stabilire și de calcul a sultei.
Este adevărat că părțile au cumpărat în lei imobilul, monedă în care au plătit și ratele, însă, potrivit uzanțelor de pe piața imobiliară, valoarea de circulație a unui imobil se stabilește în euro, o dovadă în plus în acest sens fiind și anunțurile imobiliare depuse de ambele părți, inclusiv în recurs, ce cuprind oferte doar în euro, nu în lei.
In ceea ce privește cheltuielile efectuate de părți în apel, în funcție de soluțiile arătate mai sus, se constată că singurul motiv de admitere a apelului pârâtului îl constituie scăderea valorii de circulație a imobilului de față, de evoluția pieței imobiliare, situație în care nu se poate reține existența vreunei culpe procesuale în sarcina reclamantei, astfel că, având în vedere că expertiza efectuată în apel profită ambelor părți, doar onorariul achitat experților, în cuantum total de 1.500 lei urmează a fi suportat de ambele părți în cote egale, restul sumelor cerute neputând fi acordate, urmând a fi compensate, față de disp. art. 274 și urm. pr.civilă.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor legale arătate, coroborate cu prev. art. 312 alin. 1-3.pr.civ. art. 304 pct. 9.pr.civ. instanța va admite recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 353/A/1.10.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata, va modifica decizia atacată în sensul că va respinge apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 870/4.02.2009 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr-; va admite apelul declarat de pârâtul împotriva aceleiași sentințe, pe care o schimbă în parte în sensul că va constata că părțile au dobândit în timpul căsătoriei imobilul situat în Municipiul A, Calea -. A,. 37, înscris în CF 27006 A nr.top. 3906/3/2/2/etc/1/3/XXXVII, în valoare de 31.600 Euro, conform suplimentului la raportul de expertiză efectuat în apel și va obliga pârâtul să plătească reclamantei în termen de 6 luni de la data prezentei hotărâri contravaloarea în lei a sumei de 11.060 Euro, calculată la cursul BNR din ziua plății, reprezentând cota cuvenită reclamantei; va obliga reclamanta la plata către intimata a sumei de 750 lei, reprezentând din onorariul experților stabilit în apel, cheltuieli de judecată parțiale în apel, menținând în rest dispozițiile sentinței atacate.
In baza disp. art. 274.pr.civ. față de soluția pronunțată, va obliga reclamanta la plata către pârât a sumei de 2.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 353/A/1.10.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata.
Modifică decizia atacată în sensul că:
Respinge apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 870/4.02.2009 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr-.
Admite apelul declarat de pârâtul împotriva aceleiași sentințe, pe care o schimbă în parte în sensul că:
Constată că părțile au dobândit în timpul căsătoriei imobilul situat în Municipiul A, Calea -. A,. 37, înscris în CF nr. 27006 A nr.top. 3906/3/2/2/etc/1/3/XXXVII, în valoare de 31.600 Euro, conform suplimentului la raportul de expertiză efectuat în apel și obligă pârâtul să plătească reclamantei în termen de 6 luni de la data prezentei hotărâri contravaloarea în lei a sumei de 11.060 Euro, calculată la cursul BNR din ziua plății, reprezentând cota cuvenită reclamantei.
Obligă reclamanta la plata către intimata a sumei de 750 lei, reprezentând din onorariul experților stabilit în apel, cheltuieli de judecată parțiale în apel.
Menține în rest dispozițiile sentinței atacate.
Obligă reclamanta la plata către pârât a sumei de 2.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 ianuarie 2010.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.:/22.01.2010
Tehnored./K/ 2 ex./25.01.2010
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud.,
Președinte:Daniela CalaiJudecători:Daniela Calai, Claudia Rohnean, Maria Lăpădat
| ← Divort. Decizia 1038/2009. Curtea de Apel Ploiesti | Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 129/2008. Curtea... → |
|---|
