Divort. Decizia 1038/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR. 8014,-
DECIZIA NR. 1038
Ședința publică din data de 15 decembrie 2009.
PREȘEDINTE: Eliza Marin
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Gherasim
JUDECĂTOR 3: Constanța Pană C -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea cererii de revizuire formulată de revizuienta (G) cu domiciliul ales la familia din comuna S, sat, județul B, cu privire la decizia civilă nr. 727/15 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul G, domiciliat în B, Cartier -,. 5,. A,. 2, județul B și intimatele- autoritățile tutelare PRIMĂRIA COMUNEI cu sediul în comuna S, județul B, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B cu sediul în B,-, județul
Cerere de revizuire netimbrată.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns revizuienta ( G) prin avocat potrivit împuternicirii avocațiale cu nr. -/2009 din Baroul București, intimatul G personal și asistat de avocat potrivit împuternicirii avocațiale nr. 152/2009 din Baroul Buzău, lipsă fiind intimatele-autorități tutelare Primăria Comunei S și Primăria Municipiului
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Se invederează instanței că s-a atașat dosarul de fond nr- al Judecătoriei Buzău la care sunt anexate dosarele: nr- al Tribunalului Buzău, nr- al Curții de APEL PLOIEȘTI. Totodată s-a depus prin serviciul registratură întâmpinare formulată de intimatul G.
Avocat având cuvântul depune taxă judiciară de timbru în cuantum de 10,00 lei conform chitanței fiscale cu nr. -/2009 și timbru judiciar de 0,15 lei, anulate și atașate la dosar și împuternicire avocațială. Solicită proba cu acte și depune la dosar un set de înscrisuri, în opinia sa sunt înscrisuri noi. Solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua cunoștință de întâmpinare.
Curtea ia act că s-a îndeplinit cerința timbrajului.
Avocat solicită a i se comunica un exemplar de pe înscrisurile depuse de partea adversă. Susține că nu i-au fost comunicate înscrisurile aflate la dosar, doar copie de cererea de revizuire.
Avocat având din nou cuvântul arată că de fapt setul de înscrisuri depuse azi se regăsesc deja la dosar dar nu își amintește dacă odată cu cererea de revizuire a depus și înscrisurile în dublu exemplar pentru a fi comunicate părții adverse.
Curtea comunică către avocat un exemplar de pe înscrisurile depuse azi de către revizuientă. Respinge cererea de amânare motivat de faptul că cererea de revizuire se judecă cu celeritate și precădere iar înscrisurile depuse azi de revizuientă se regăsesc deja la dosar iar întâmpinarea a fost formulată și depusă în data de 2 decembrie 2009 astfel că partea interesată a avut timpul material necesar pentru a lua cunoștință de aceasta. Față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul arată că prezenta cerere de revizuire vizează decizia civilă nr. 727/2009 a Curții de APEL PLOIEȘTI pe aspectul încredințării spre creștere și educare a minorului, născut la data de 19 ianuarie 2004, în sensul că revizuienta solicită admiterea cererii de revizuire, schimbarea deciziei atacate în sensul încredințării minorului mamei și nu intimatului G.
Cererea de revizuire se întemeiază pe dispozițiile art. 322 alin.1 pct. 5 Cod procedură civilă. Prin sentința civilă nr. 320/14 ianuarie 2009 a Judecătoriei Buzăus -a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între revizuientă și intimat din culpă comună, încredințarea spre creștere și educare a minorului G către revizuientă, obligarea intimatului G la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului.
Împotriva sus menționatei sentințe a declarat apel intimatul din prezenta cauză, iar prin decizia civilă nr. 198/2009 pronunțată de Tribunalul Buzăus -a dispus respingerea acestuia. La pronunțarea deciziei, discutând strict pe aspectul vizat de prezenta cerere și anume încredințarea minorului, tribunalul, respingând apelul, a avut în vedere următoarele considerente: " în raport de vârsta minorului, tribunalul a apreciat că este în interesul superior al acestuia să fie încredințat mamei spre creștere și educare, acesta fiind la o vârstă fragedă, are nevoie de o supraveghere specială din partea mamei". S-a avut în vedere ca un aspect extrem de relevant faptul că apelantul a fost departe de minor în perioada 2003-2008, acesta fiind născut pe data de 19 ianuarie 2004, iar până în anul 2008 minorul a locuit doar cu pârâta, fiind cea care s-a ocupat exclusiv de creștere și educarea acestuia.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs apelantul, iar prin decizia civilă nr. 727/2009 a Curții de APEL PLOIEȘTI, s-a admis recursul, dispunându-se modificarea în tot a deciziei de apel și în parte a hotărârii de fond în sensul încredințării minorului către recurent adică tatălui, respingând capătul de cerere privind instituirea unui drept locativ și cu menținerea celorlalte dispoziții ale instanței de fond.
Mai susține avocat că intimatul G este cercetat pentru comiterea infracțiunii de abandon de familie, întrucât nu a mai plătit pensie de întreținere în favoarea minorului. Intimatul a declarat în cadrul cercetărilor penale că are un salariu de 167 lei depunând adeverință de salariu, în condițiile în care salariu minim pe economie este de 605 lei. La dosarul care a avut ca obiect " divorț" și " încredințare minor" acesta a depus o adeverință de salariu pe ultimele 6 luni din care venitul realizat era de 468,16 lei.
La dosar se regăsesc trei înscrisuri, respectiv adresa Poliției Municipiului B nr. -/2 nov. 2009, adresa nr. R/-/26 oct. 2009 și plângerea înregistrată sub nr. -/13 nov. 2009 din care rezultă că intimatul a fost nesincer pe parcursul procesului astfel că el a declarat alt salariu în fața organelor de cercetare penală decât cel declarat în fața instanței civile.
Mai arată avocat că revizuientei i-a fost luat copilul doar pentru împrejurarea nefericită că aceasta a făcut o greșeală pentru care organele de cercetare au sancționat-o foarte blând, dispunând scoaterea de sub urmărire penală, o greșeală comisă din disperarea unei mame de a nu-și vedea copilul în mâinile unui tată, care, de când s-a născut minorul, nu a fost lângă el și a cărui încredințare o solicită fără a avea nici cea mai mică noțiune și experiență în creșterea unui copil.
Solicită admiterea cererii de revizuire, schimbarea deciziei atacate în sensul încredințării spre creștere și educare a minorului revizuientei.
Avocat având cuvântul arată că în opinia sa cererea de revizuire este inadmisibilă. Dispozițiile art. 322 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă nu se încadrează la prezenta cerere de revizuire. Nu se pot face discuții decât pe admisibilitate sau inadmisibilitatea cererii de revizuire.
Mai susține avocat că azi în fața instanței revizuienta prin avocat a susținut practic apărările de la fond, iar cu privire la plângerea penală de care s-a făcut vorbire nu privește speța de față. Practic cu rea credință s-a formulat plângere penală de către revizuientă împotriva intimatului.
Solicită respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra cererii de revizuire de față:
Prin cererea înregistrată la nr. 8014/200 din 23.10.2008 reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâta G, solicitând pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună desfacerea căsătoriei încheiate la data 19.09.2003, încredințarea spre creștere și educare către a minorului G, născut la data de 19.01.2004, obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului, reluarea de către pârâtă a numelui purtat anterior căsătoriei, acela de; în subsidiar încuviințarea de legături personale cu minorul în a II- a și a IV -a săptămână a fiecărei luni, de sâmbăta orele 10.00 până duminica orele 18.00 în domiciliul tatălui, precum și în prima Jaf iecărei vacanțe preșcolare și școlare și cheltuieli de judecata.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a precizat că s-a căsătorit cu pârâta în septembrie 2003 și s-au despărțit în fapt în luna octombrie 2008, când pârâta a părăsit domiciliul conjugal aflat în B, str. -,. 5,. A.2.
Reclamantul a arătat că dorește ca minorul să rămână în îngrijirea lui întrucât există puternice sentimente reciproce de afecțiune.
S-a mai susținut că relațiile de căsătorie au fost afectate de comportamentul pârâtei, care este o fire dificilă, lipsită de capacitatea de a comunica, manifestând indiferență în relația de cuplu.
Astfel, în anul 2003 reclamantul, de acord cu pârâta, a plecat să muncească în Anglia pentru a asigura un trai sigur și decent familiei sale, trimițând venituri consistente pe care pârâta le cheltuia în mod nejustificat, luând deciziile de una singura și neputând justifica cheltuielile.
Reclamantul a susținut că pe parcursul căsniciei a constatat lipsa de supraveghere a soției față de cei doi copii (băiatul din căsătorie și o fată de 15 ani ), astfel că băiatul, în timp ce se afla cu mama și bunicii materni, a suferit un accident, fiind speriat.
Totodată, s-a arătat că în familie exista o stare de tensiune permanentă determinată de pârâtă, orice discuție terminându-se cu certuri, insulte și reproșuri. Reclamantul a precizat că această căsătorie nu mai putea continua și că vina exclusivă îi aparține pârâtei.
In drept au fost invocate disp. art. 37, 40, 42 Cod familie.
In dovedirea cererii, reclamantul a solicitat probatorii constând în înscrisuri și martori.
In susținerea cererii au fost depuse în original și în copie xerox următoarele înscrisuri: certificat căsătorie, certificate naștere minor, chitanța taxa timbru, timbru judiciar, împuternicire avocațiala.
Pârâta a depus întâmpinare și cerere reconvenționala potrivit art. 115 -119 Cod proc. civilă.
Prin întâmpinare, pârâta a arătat că relațiile de familie s-au destrămat ca urmare a comportamentului imputabil ambelor părți, reclamantul a plecat în Anglia și pârâta a înfruntat singură problemele legate de creșterea copilului, de menajul familiei, iar la întoarcerea în țară, soțul nu a dat dovada de tact în reluarea relațiilor de familie, fiind dezinteresat de viata de familie și de întreținerea acesteia, pe acest fond provocând discuții și certuri.
Pe cale de cerere reconvenționala s-a solicitat: desfacerea căsătoriei din culpa comună; încredințarea către mamă, spre creștere și educare a minorului întrucât de la naștere și până la întoarcerea reclamantului în țară s-a ocupat singură de creșterea și educarea băiatului, puternic atașat afectiv de mamă; obligarea tatălui la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului.
Pârâta -reclamanta a fost de acord cu capătul de cerere având ca obiect încuviințarea de legături personale între tată și copil.
La solicitarea instanței Autoritatea Tutelara a Primăriei mun. Bad epus la dosar referatul nr. 30028/2008 - fila 17, în care se opinează ca minorul sa fie încredințat spre creștere și educare mamei, în discuțiile purtate cu ocazia efectuării anchetei sociale chiar reclamantul declarând că este de acord ca fiul să fie încredințat mamei.
Pârâta - reclamantă a solicitat,în temeiul art. 132 Cod proc civila, instituirea unui drept locativ asupra apartamentului nr. 2 ( proprietatea exclusivă a soțului) situat în B, str. -,. 5,. A, în beneficiul său și al celor doi copii, născut la data de 19.03.2004 și, născută la data de 2.09.1993, până la lichidarea definitivă și irevocabilă a comunității de bunuri realizată de soți în timpul căsătoriei.
Pârâta -reclamanta a depus în copie xerox contractul de închiriere a garsonierei situate în B, cart. -, - 03,.17.
Reclamantul-parat a formulat întâmpinare la cererea reconvențională, a arătat că instituirea unui drept locativ pentru doua camere și dependințe din apartamentul nr. 2 nu este justificată, întrucât acest apartament este proprietatea sa exclusivă, iar susținerile soției că ar fi exercitat presiuni, inclusiv violențe, pentru părăsirea acestui apartament împreună cu cei doi copii, nu pot fi reținute întrucât soții de comun acord au convenit ca pârâta și copii să se mute în garsoniera din cartier -.
S-a mai arătat că anterior formulării cererii de divorț soții au hotărât de comun acord ca fratele reclamantului și familia acestuia să se mute temporar în apartamentul proprietatea exclusivă a reclamantului, situație în care ulterior soția a refuzat să mai locuiască în acest apartament, plecând la părinții acesteia în com.
Pârâtul -reclamant a mai susținut că însăși soția a insistat să plece la munca în străinătate și în toată această perioadă ea nu a lucrat, fiind casnică, toata familia fiind întreținută de reclamant, care trimitea bani în țară.
Ambii soți au depus la dosar adeverințe cu veniturile realizate de la SC METAL GAZ SRL -fila 34 și SC COM SRL B.
S-a luat interogatoriu pârâtei-reclamante G.
La cererea părților au fost audiați martorii: -, G,.
Părțile au mai depus la dosar înscrisuri și planșe foto.
La termenul de judecata din data de 14.01.2009, ambii soți au solicitat instanței ca sentința să nu fie motivată.
Prin sentința civilă nr.320/14.01.2009 Judecătoria Buzăua admis în parte acțiunea formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâta G și a admis în parte cererea reconvențională, astfel cum a fost modificată.
S-a declarat desfăcută prin divorț, din culpă comună, căsătoria încheiată între soți la data de 19.09.2003 și înregistrată sub nr. 700/2003 la Primăria Municipiului.
A fost încredințat mamei spre creștere și educare minorul G -, născut la data de 19.01.2003.
Reclamantul-pârât a fost obligat la plata către pârâta-reclamantă, în favoarea minorului, a unei pensii de întreținere lunare în procent de 25%, din venitul net lunar, încasat de la terțul poprit SC METAL GAZ SRL B, începând cu data formulării cererii -23.10.2008 și până la majoratul minorului.
S-a dispus ca pârâta-reclamanta să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de .
S-a instituit în favoarea pârâtei - reclamante și a celor doi copii minori G - și -,un drept locativ privind folosința locuinței, domiciliul comun al soților, șituată în B, cartier -,. 5,. A,. 2, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii civile de împărțire a bunurilor comune.
S-a încuviințat pentru reclamantul-pârât legături personale cu minorul în a doua și a patra săptămână din lună, de sâmbăta de la ora 10 până duminica la ora 18; în prima J din fiecare vacanță preșcolară și școlară, prin luarea minorului la domiciliul tatălui.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria reținut următoarea situație în fapt și drept: Conform disp. art. 37-38 Cod familie, căsătoria poate fi desfăcută prin divorț atunci când, relațiile dintre părți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei a devenit imposibilă.Ca atare, fiind întrunite cerințele textului de lege menționat, instanța a admis acțiunea de divorț și a dispus desfacerea căsătoriei din culpa ambilor soți.
La cererea părților, hotărârea nu s-a motivat, având în vedere dispozițiile art. 617 pct.2 Cod proc. civilă.
Părțile s-au căsătorit la data de 19.09.2003 conform certificatului de căsătorie seria - nr. -, eliberat de Primăria mun. B - fila 10, din căsătorie rezultând minorul, născut la data de 19.01.2004 (certificat naștere seria -,nr. - eliberat de Primăria mun. B). Părțile s-au despărțit în fapt din luna octombrie 2008, continuând să locuiască în domiciliul comun situat în B, str. -,. 5,. A.2.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul-pârât G, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul încredințării minorului G și cu privire la instituirea dreptului locativ temporar în favoarea pârâtei-reclamante.
A susținut apelantul că are o relație apropiată cu minorul, are condiții optime pentru a-l crește și educa și este în interesul acestuia să locuiască împreună cu el.
În ceea ce privește instituirea dreptului locativ, aceasta ar fi fost justificat dacă pârâta-reclamantă nu ar fi avut unde să locuiască, însă în prezent, cu o mare parte din bunuri, s-a mutat în spațiul de locuit pe care îl dețin în B, str. -, -O 3,.17.
Susținerile intimatei că acest spațiu ar fi fost închiriat, nu se confirmă, deoarece contractul de închiriere a expirat în 11.02.2009, iar persoana care a ocupat spațiul respectiv a părăsit locația cu mult timp înainte.
O altă critică s-a referit la faptul că pârâta-intimata a prezentat un înscris din care rezultă că este angajata unei firme care nu este în evidența Oficiului Registrului Comerțului, situație de natură a aduce grave prejudicii minorului, deoarece a formulat plângere penală pentru fals și uz de fals.
A mai susținut apelantul că pârâta mai are un copil dintr-o altă relație, de care aceasta nu se ocupă, având în vedere că a înregistrat 186 absențe nemotivate în anul școlar 2007-2008 și a avut la purtare media 7,5. Minora are vârsta de 15 ani, situație ce dovedește lipsa calităților de pedagog ale mamei și interesului față de propriul copil.
Apelantul a mai arătat că intimata îi interzice să aibă legături cu minorul și că l-a amenințat telefonic că nu-l va mai vedea niciodată.
La data de 07.05.2009 apelantul a depus o completare a motivelor de apel, în sensul că instanța nu a făcut o corectă interpretare a probelor prin încredințarea minorului pârâtei, având în vedere că acesta are vârsta de 5 ani și este foarte atașat de el, că a demonstrat interesul permanent față de familie, în anii în care a lucrat în străinătate a pus la dispoziția mamei și minorului sume importante de bani, de asemenea, nu se face vinovat de destrămarea căsătoriei.
A mai arătat apelantul că are un apartament întreținut corespunzător, în care minorul este obișnuit și, ca atare, este în interesul lui să-i fie încredințat, dat fiind relația specială pe care o au, obține venituri din muncă și poate pune la dispoziția copilului tot ce îi este necesar, intimata-pârâtă are un comportament necorespunzător, în sensul că și-a lovit propria fiică, provocându-i traumatisme craniene.
Referitor la ancheta socială efectuată, aceasta are un caracter formal și nu a fost niciodată de acord ca minorul să-i fie încredințat intimatei.
Din moment ce părțile dispun de un bun comun, nu era normal să se instituie un drept de folosință asupra apartamentului, garsoniera din - fiind liberă,astfel încât intimata se poate muta în ea, deoarece relațiile dintre ei sunt încordate, iar certurile dintre părți ar crea un climat agresiv pentru copil.
De altfel, intimata nu a dorit să se mute în garsonieră, a ales să meargă la părinții săi, din dorința de a-l îndepărta de fiul său.
In drept a invocat prevederile art. 282 și art. 295 Cod proc.civilă, a solicitat, în principal, prelungirea probatoriilor cu acte, iar în subsidiar admiterea apelului și schimbarea în parte a hotărârii conform motivelor de apel invocate.
La dosar s-au atașat: contractul de închiriere, adeverința nr. 12/2009, adresa nr. 2008/26.02.2009, contractul de vânzare-cumpărare nr. 27213/2005, contractul de vânzare-cumpărare nr. 1662/2000, adeverință de la Școala nr.6
Tribunalul Buzău, prin decizia civilă nr.198 din 10 iunie 2009, respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul-pârât G, reținând următoarele:
Părțile s-au căsătorit în data de 19.09.2003 și s-au despărțit în fapt în data de 04.10.2008. Din căsătoria părților a rezultat minorul G - născut la 19.01.2003, de care părțile s-au ocupat împreună în perioada conviețuirii.
Prin cererea formulată, reclamantul a solicitat ca minorul să-i fie încredințat lui spre creștere și educare, iar în subsidiar, în situația în care va fi încredințat mamei, să i se încuviințeze să aibă legături personale cu acesta.
În raport de vârsta minorului, instanța a apreciat că este în interesul superior al acestuia să fie încredințat mamei spre creștere și educare, acesta fiind la o vârstă fragedă, are nevoie de o supraveghere specială din partea mamei.
A fost cert că apelantul dispunea de condiții optime pentru creșterea și educarea copilului, că acesta este atașat de copil și are o relație specială cu minorul, însă simpla susținere că poate oferi minorului condiții superioare de creștere și educare nu a fost relevantă, deoarece din probele administrate a rezultat că și pârâta îi putea asigura minorului un climat optim pentru o dezvoltare fizică și intelectuală normală.
La încredințarea copilului instanța are obligația să țină seama de interesul copilului, dar în același timp și de posibilitatea părintelui de a se ocupa efectiv de creșterea și educarea minorului.
Faptul că pârâta-intimată are dintr-o altă relație un copil care a avut probleme la liceul pe care îl frecventează,a fost apreciată ca neprezentând relevanță în cauză, deoarece această situație s-a putut datora și părților, care nu se mai înțelegeau și care au putut avea o influență negativă asupra minorei ce se afla în întreținerea pârâtei.
Totodată, apelantul a lucrat o mare perioadă de timp în străinătate și în acest interval, respectiv 2003-2008, minorul a locuit efectiv cu pârâta, care s-a preocupat permanent de creșterea și educarea lui în tot acest interval.
In ceea ce privește cea de-a doua critică, instituirea unui drept locativ asupra apartamentului situat în B, cartier -,. 5, care este domiciliul comun al soților, în favoarea intimatei, până la soluționarea acțiunii de partaj, tribunalul a constatat că este neîntemeiată, având în vedere că acesteia din urmă i-a fost încredințat copilul spre creștere și educare și are nevoie de spațiu suficient pentru ea și minor, iar garsoniera la care apelantul face referire nu era corespunzătoare din punct de vedere al spațiului de locuit.
De asemenea, pârâta-intimată mai are în întreținere și pe minora - și, ca atare, apartamentul cu 3 camere este corespunzător și necesar pentru a asigura un climat familial adecvat celor doi copii.
De altfel, această măsură este provizorie, urmând ca părțile să-și clarifice situația bunurilor în cadrul dosarului de partaj.
Împotriva deciziei sus-menționate a declarat recurs pârâtul G, criticând-o pentru nelegalitate sub următoarele aspecte:
Printr-un prim motiv de recurs, reclamantul-pârât a apreciat că instanțele nu au făcut o corectă interpretare a probațiunii și au greșit eminamente încredințând pe minorul - pârâtei -reclamante spre creștere și educare.
Astfel, a arătat recurentul, minorul, care are 5 ani, este foarte atașat de acesta, deoarece de la venirea în țară au petrecut tot timpul împreună, a făcut dovada interesului permanent pe care l-a avut față de familie, nu se face vinovat de destrămarea relațiilor de familie, acest lucru fiind confirmat de martorii audiați în cauză.
Totodată, s-a arătat că s-a ignorat faptul că intimata mai are un copil din altă căsătorie, în vârstă de 15 ani, care are grave probleme din punct de vedere educațional, că aceasta a dus cu bună știința instanța în eroare probând în cursul judecății o situație, și anume faptul că obține venituri atestate cu adeverința nr.12/12 ian.2009, deși din adresa de răspuns a Oficiului Registrului Comerțului rezultă că societatea ce a emis adeverința nu există, motiv pentru care a înregistrat plângere penală în acest sens.
A susținut recurentul că un alt argument în favoarea încredințării minorului a fost faptul că acesta are condiții extrem de bune de locuit, dat fiind că deține în proprietate exclusivă un apartament cu trei camere, corespunzător utilat, curat și bine întreținut, precum și că obține venituri din muncă în calitate de salariat și poate pune la dispoziția copilului tot ceea ce este necesar.
A precizat recurentul în cuprinsul motivelor de recurs și faptul că nu a fost niciodată de acord ca minorul să fie încredințat pârâtei, precum și că instanțele nu au ținut cont de interesul suprem al minorului și în mod nelegal a respins cererea de completare a probatoriului cu martori.
Al doilea motiv de recurs privește greșita admitere a capătului de cerere referitor la instituirea în favoarea pârâtei și a celor doi copii a unui drept locativ în apartamentul situat în B str. -.5.2, până la soluționarea definitivă a acțiunii de partaj bunuri comune, atâta timp cât, încă de la data promovării acțiunii de divorț, a fost de acord ca intimata să se mute în cealaltă proprietate a părților, respectiv în garsoniera situată în cartierul - -3.17, unde s-au dus lucruri de mobilier și alte utilități tocmai în acest sens, dar aceasta a revenit asupra primei hotărâri și a refuzat să se mute.
A arătat că atâta timp cât părțile dispun de un bun comun, nu s-a justificat instituirea un drept de folosință asupra unui bun propriu al recurentului, în condițiile în care s-a demonstrat că relațiile erau încordate, iar certurile iscate creau un climat agresiv și pentru copil.
Un alt argument în susținerea celor de mai sus este și faptul că intimata a ales să meargă la părinții săi, din dorința de a-l îndepărta pe recurent de minor, în loc să se mute în garsonieră.
Față de cele susținute, recurentul a solicitat în principal admiterea recursului și casarea deciziei, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea prelungirii probatoriului cu acte și martori, iar în subsidiar admiterea recursului, modificarea hotărârii și pe cale de consecință admiterea cererii de încredințarea minorului și respingerea capătului de cerere referitor la instituirea unui drept de folosință temporar pentru apartamentul de la adresa de domiciliu.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr. 727/15 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTIs -a admis recursul declarat de pârâtul G, împotriva deciziei civile nr. 198 din 10 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta G și autoritatea tutelară Primăria comunei S și Primăria Municipiului și în consecință:
A modificat în tot decizia sus-menționată și în parte sentința civilă nr. 320 din 14 ianuarie 2009 pronunțată de Judecătoria Buzău, în sensul că încredințează recurentului pârât spre creștere și educare pe minorul G, născut la data de 19 ianuarie 2004.
A respins capătul de cerere privind instituirea unui drept locativ cu privire la spațiul situat în B cartier -.5. A.2 jud.
A menținut în rest dispozițiile sentinței.
A fost obligată intimata-pârâtă-reclamantă la 550 lei cheltuieli de judecată către recurentul -reclamant-pârât.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut și constatat că în conformitate cu disp. art. 42 fam.,art.2 și art.16 alin.2 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului,toate deciziile care privesc copii în cauzele soluționate de instanțele de judecată,inclusiv cele referitoare la măsura încredințării acestuia și a exercitării legăturilor personale cu părintele căruia nu i-a fost încredințat, sunt subsumate interesului superior al minorului.
Raportat la probatoriul administrat în cauză și la criteriul legal susmenționat Curtea a apreciat că soluția dispusă cu privire la încredințarea minorului spre creștere și educare recurentului-reclamant-pârât a fost pronunțată cu încălcarea acestui criteriu legal, motiv pentru care în cauză are incidență motivul de casare prev. de art. 304 pct.9 proc.civ.Astfel, raportat la împrejurarea că deși ambii părinți manifestă o puternică afecțiune față de minor și au capacitatea de a se ocupa în mod responsabil pentru a-i asigura condiții materiale și un climat afectiv optim pentru normala dezvoltare fizică și psihică,datele referitoare la comportamentul copilului pe care intimata-pârâtă-reclamantă îl are din altă căsătorie sunt de natură a pune sub semnul întrebării capacitatea acesteia de a se implica cu autoritate în educația minorului a cărui încredințare e pusă în discuție. Adăugând la aceasta faptul că intimata-pârâtă-reclamantă a falsificat și a folosit în prezenta cauză o adeverință de salariat pentru a dovedi în mod mincinos că are venituri,fapt ce reiese din copia ordonanței nr.1339/P/2009 din 31.07.2009 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău, împrejurare ce justifică nașterea unei îndoieli privind profilul său moral, Curtea a apreciat că interesul superior al minorului justifică încredințarea acestuia recurentului-reclamant-pârât, aflat în imposibilitate de a se implica activ în creșterea lui până în prezent, în condițiile în care a avut locul de muncă în altă țară,acesta deținând și o locuință proprietate personală pentru a-și îndeplini și obligația pe care o are în acest sens în cadrul îndatoririi de întreținere.
Din considerentele susmenționate,în baza art. 304 pct.9 proc.civ. rap. la art. 312 proc.civ. Curtea a admis recursul declarat de reclamantul-pârât G împotriva deciziei nr. 198/10.06.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău,a modificat în tot decizia sus-menționată și în parte sentința civilă nr. 320 din 14 ianuarie 2009 pronunțată de Judecătoria Buzău, în sensul a încredințat recurentului reclamant-pârât spre creștere și educare pe minorul G, născut la data de 19 ianuarie 2004.
Pe cale de consecință,a respins capătul de cerere privind instituirea unui drept locativ cu privire la spațiul situat în B cartier -.5.A.2 jud.
A menținut în rest dispozițiile sentinței.
Văzând disp. art. 274 proc.civ. a obligat pe intimata reclamantă la 550 lei cheltuieli de judecată către recurentul pârât sumă reprezentând onorariu apărător ales.
Împotriva sus menționatei decizii a formulat cerere de revizuire (G), invocând dispozițiile art. 322 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă.
Revizuienta ( G) prin apărător a arătat că prezenta cerere de revizuire vizează decizia civilă nr. 727/2009 a Curții de APEL PLOIEȘTI pe aspectul încredințării spre creștere și educare a minorului, născut la data de 19 ianuarie 2004, în sensul că revizuienta solicită admiterea cererii de revizuire, schimbarea deciziei atacate în sensul încredințării minorului mamei și nu intimatului G.
Cererea de revizuire se întemeiază pe dispozițiile art. 322 alin.1 pct. 5 Cod procedură civilă. Prin sentința civilă nr. 320/14 ianuarie 2009 a Judecătoriei Buzăus -a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între revizuientă și intimat din culpă comună, încredințarea spre creștere și educare a minorului G către revizuientă, obligarea intimatului G la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului.
Susțșine revizuienta că împotriva sus menționatei sentințe a declarat apel intimatul din prezenta cauză, iar prin decizia civilă nr. 198/2009 pronunțată de Tribunalul Buzăus -a dispus respingerea acestuia. La pronunțarea deciziei, discutând strict pe aspectul vizat de prezenta cerere și anume încredințarea minorului, tribunalul, respingând apelul, a avut în vedere următoarele considerente: " în raport de vârsta minorului, tribunalul a apreciat că este în interesul superior al acestuia să fie încredințat mamei spre creștere și educare, acesta fiind la o vârstă fragedă, are nevoie de o supraveghere specială din partea mamei". S-a avut în vedere ca un aspect extrem de relevant faptul că apelantul a fost departe de minor în perioada 2003-2008, acesta fiind născut pe data de 19 ianuarie 2004, iar până în anul 2008 minorul a locuit doar cu pârâta, fiind cea care s-a ocupat exclusiv de creștere și educarea acestuia.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs apelantul, iar prin decizia civilă nr. 727/2009 a Curții de APEL PLOIEȘTI, s-a admis recursul, dispunându-se modificarea în tot a deciziei de apel și în parte a hotărârii de fond în sensul încredințării minorului către recurent adică tatălui, respingând capătul de cerere privind instituirea unui drept locativ și cu menținerea celorlalte dispoziții ale instanței de fond.
A mai arătat revizuienta prin apărător că intimatul G este cercetat pentru comiterea infracțiunii de abandon de familie, întrucât nu a mai plătit pensie de întreținere în favoarea minorului. Intimatul a declarat în cadrul cercetărilor penale că are un salariu de 167 lei depunând adeverință de salariu, în condițiile în care salariu minim pe economie este de 605 lei. La dosarul care a avut ca obiect " divorț" și " încredințare minor" acesta a depus o adeverință de salariu pe ultimele 6 luni din care venitul realizat era de 468,16 lei.
La dosar se regăsesc trei înscrisuri, respectiv adresa Poliției Municipiului B nr. -/2 nov. 2009, adresa nr. R/-/26 oct. 2009 și plângerea înregistrată sub nr. -/13 nov. 2009 din care rezultă că intimatul a fost nesincer pe parcursul procesului astfel că el a declarat alt salariu în fața organelor de cercetare penală decât cel declarat în fața instanței civile.
A mai arătat revizuienta că i-a fost luat copilul doar pentru împrejurarea nefericită că ea a făcut o greșeală pentru care organele de cercetare au sancționat-o foarte blând, dispunând scoaterea de sub urmărire penală, o greșeală comisă din disperarea unei mame de a nu-și vedea copilul în mâinile unui tată, care, de când s-a născut minorul, nu a fost lângă el și a cărui încredințare o solicită fără a avea nici cea mai mică noțiune și experiență în creșterea unui copil.
A solicitat admiterea cererii de revizuire, schimbarea deciziei atacate în sensul încredințării spre creștere și educare a minorului revizuientei.
Intimatul G prin apărător a arătat că în opinia sa cererea de revizuire este inadmisibilă. Dispozițiile art. 322 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă nu se încadrează la prezenta cerere de revizuire. Nu se pot face discuții decât pe admisibilitate sau inadmisibilitatea cererii de revizuire.
A mai susținut apărătorul intimatului că azi în fața instanței revizuienta prin avocat a susținut practic apărările de la fond, iar cu privire la plângerea penală de care s-a făcut vorbire nu privește speța de față. Practic cu rea credință s-a formulat plângere penală de către revizuientă împotriva intimatului.
A solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă. Cu cheltuieli de judecată.
Curtea, examinând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a normelor legale incidente în soluționarea cauzei, conform art. 322 alin.1 și următoarele, va respinge cererea de revizuire, ca nefondată, pentru următoarele considerente:
În primul rând se cuvine a motiva respingerea excepției inadmisibilității cererii de revizuire, întrucât, conform art.322, orice persoană interesată poate formula această cale extraordinară de atac după respectarea condițiilor prevăzute de art.322 și urm.din Codul d e procedură civilă, ori în speța de față aceste condiții fiind îndeplinite, nimic nu împiedica revizuenta s-o promoveze.
Referitor la motivele invocate în susținerea acesteia, Curtea apreciază că nici un motiv nu se încadrează strict în cele enumerate și prevăzute expres de textul sus-citat, în speța de față nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 322 pct.5 Cod pr.civilă. Înscrisul depus de revizuentă la dosar, plângerea penală depusă împotriva intimatului pentru neplata pensiei de întreținere, nu constituie un motiv care să se circumscrie în cele reglementate de pct.5 art. 322 Cod pr.civilă.
Lecturându-se conținutul cererii, cât și memoriile depuse de revizuentă se constată cu ușurință că de fapt se tinde în a intra în discutarea aspectelor legate de fondul cauzei, ceea ce cu atât mai mult nu poate fi vorba de un motiv care să ducă la convingerea instanței că sunt îndeplinite condițiile prevăzute expres de art.322 pct.5 și urm. Cod pr.civilă.
Concluzionând, Curtea,pentru cele ce preced, conform art.322 și următoarele Cod pr.civilă, va respinge ca nefondată cererea de revizuire.
Văzând și prevederile art.274 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția de inadmisibilitate.
Respinge ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuienta (G) cu domiciliul ales la familia din comuna S, sat, județul B, cu privire la decizia civilă nr. 727/15 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul G, domiciliat în B, Cartier -,. 5,. A,. 2, județul B și intimatele- autoritățile tutelare PRIMĂRIA COMUNEI cu sediul în comuna S, județul B, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B cu sediul în B,-, județul
Obligă revizuenta către intimat la plata sumei de 450 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 decembrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - C -
Grefier,
- -
Red.EG
Tehnored.grefier
6 ex./17.12.2009
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120
Președinte:Eliza MarinJudecători:Eliza Marin, Elisabeta Gherasim, Constanța Pană
| ← Răpire internațională de copii. Decizia 372/2009. Curtea de... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
