Divort. Decizia 443/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 443/R/2009
Ședința publică din 27 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Adriana Pop judecător JUDECĂTOR 2: Alina Rodina
JUDECĂTOR 3: Ioan
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâtul T, împotriva deciziei civile nr.62/A din 11 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, privind și pe intimata T, având ca obiect divorț.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamanta intimată T, personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care, reclamanta intimată învederează instanței că este de acord ca recurentul să plătească doar J din cheltuielile de judecată.
Curtea, pune în discuția părții prezente cererea de suspendare a prezentei cauze, formulată de către pârâtul recurent prin înscrisul depus la dosar la data de 27 ianuarie 2009.
Reclamanta intimată solicită respingerea cererii de suspendare a prezentei cauze ca fiind neîntemeiată.
Nefiind alte cereri, Curtea respinge cererea de suspendare, declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamanta intimată arată că este de acord cu admiterea recursului în ce privește plata cheltuielilor de judecată în cotă de și respingerea cererii privind stabilirea programului de vizitare a minorei.
CURTEA
Reține că prin sentința civilă nr. 770 din 11 iulie 2007, pronunțată de Judecătoria Năsăuds -a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta T în contradictoriu cu pârâtul T și în consecință s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între părți la data de 21 iulie 2003 în fața delegatului de stare civilă de pe lângă Primăria comunei, din vina pârâtului. S-a dispus ca reclamanta să-și reia numele avut anterior căsătoriei, acela de "". S-a încredințat minora, născută la 1 mai 2005, spre creștere și educare reclamantei, iar pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei în favoarea minorei, o pensie lunară de întreținere în sumă de 97 lei, începând cu data de 1 iunie 2007, și până la majoratul minorei.
Totodată, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 639,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele: Părțile s-au căsătorit în anul 2003, stabilindu-și domiciliul conjugal la părinții reclamantei în comuna, după care au plecat în Spania la muncă, unde au locuit 1 an și 3 luni, ulterior părțile întorcându-se la domiciliul părinților reclamantei, unde au locuit cca. 6 luni, după care s-au mutat la domiciliul pârâtului, în satul, în casa edificată de pârât cu prima lui soție, unde au locuit împreună până la mijlocul lunii aprilie 2007, când s-au despărțit în fapt, reclamanta fiind cea care a fost nevoită a părăsi domiciliul conjugal.
Martorii și au relatat că relațiile dintre părți erau tensionate, pârâtul manifestând o gelozie excesivă, pe fondul căreia devenea violent.
Raportat la starea de fapt reținută, s-a apreciat că relațiile dintre părți sunt vădit deteriorate, astfel că în baza art.37, 38 Codul familiei coroborat cu art.607 și urm. Cod proc.civ. s-a admis acțiunea și s-a dispus desfacerea căsătoriei părților din vina exclusivă a pârâtului, reținându-se culpa exclusivă a pârâtului în destrămarea căsniciei. În baza art.40 alin.ultim Codul familiei, s-a dispus ca reclamanta să-și reia numele avut anterior încheierii căsătoriei, respectiv acela de.
Ținând seama de propunerile din cadrul anchetelor sociale, de preocuparea constantă manifestată de reclamantă și poziția exprimată chiar de către reclamantă, instanța în temeiul art.42 Codul familiei a dispus încredințarea spre creștere și educare a minorei în favoarea mamei reclamante.
În consecință, în temeiul art.86, 94 și 107 Codul familiei, instanța l-a obligat pe pârât să-i plătească reclamantei în favoarea minorei născută la 1 mai 2005, o pensie lunară de întreținere în sumă de 97 lei, începând cu data de 1 iunie 2007, până la majoratul acesteia.
Pentru estimarea acestui cuantum instanța a avut ca bază de calcul venitul minim net pe economia națională în cuantum de 390 lei și faptul că pârâtul nu mai datorează alte obligații de întreținere.
În baza art.274 Cod procedură civilă, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 639,3 lei cu titlu cheltuieli de judecată constând din taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat în cuantum de 600 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul.
Prin decizia civilă nr.62/A din 11 septembrie 2008, Tribunalul Bistrița -N a respins ca nefondat apelul pârâtului, reținând că în mod corect instanța de fond a stabilit din depozițiile martorilor culpa exclusivă a pârâtului în destrămarea relațiilor de căsătorie, l-a obligat pe acesta la plata sumei de 639,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloare taxă judiciară timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.
S-a reținut că în conformitate cu art.274 Cod proc. civ. cheltuielile de judecată se datorează de partea "care cade" în pretenții, ori în speță culpa pârâtului în destrămarea căsătoriei fiind evidentă, în mod corect a fost obligat la contravaloarea tuturor cheltuielilor de judecată avansate de reclamantă.
În ce privește cuantumul pensiei de întreținere stabilită în favoarea minorei născută la data de 1 mai 2005, de 97 lei raportat la venitul minim pe economia națională de 390 lei (actualmente 500 lei), tribunalul a reținut că acesta a fost stabilit corect raportat la dispozițiile art.86, 94 și 107 Codul familiei.
S-a reținut că nici în apel, nici la fond, pârâtul nu a probat cu vreun mijloc de probă că este incapabil de muncă astfel că raportat la nevoile minorei ținând seama de vârstă și de faptul că pârâtul nu are alte obligații de întreținere, în mod corect a fost stabilit cuantumul pensiei de întreținere la suma de 97 lei începând cu data de 1 iunie 2007 și până la majorat.
Cât privește cererea pârâtului-apelant, în sensul stabilirii unui program de vizitare a minorei, tribunalul a reținut că aceasta nu a constituit obiect al dezbaterilor la instanța de fond, ori în apel nefiind admisibile noi cereri, (art.292 Cod procedură civilă), tribunalul a constatat că și acest motiv de apel este neîntemeiat, astfel că a respins apelul.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul, arătând că nu este de acord cu plata sumei de 639,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată, ci doar cu J din această sumă. Mai arată că nu i s-a aprobat vizitarea minorei, astfel solicită vizitarea minorei o dată pe săptămână și luarea acesteia la domiciliul pârâtului o dată pe lună.
Verificând decizia recurată și actele dosarului, prin prisma motivelor de recurs, Curtea reține următoarele:
Referitor la cererea pârâtului, de modificare a deciziei în sensul stabilirii unui program de vizitare a minorei, corect a reținut Tribunalul că aceasta nu a constituit obiect al dezbaterilor la instanța de fond, cererea fiind formulată pentru prima oară în apel, ori potrivit art.292 proc. civ. în apel nu sunt admisibile cereri noi, decât cele invocate la prima instanță, astfel că acest motiv de recurs este nefondat.
În ce privește cea de-a doua critică, privind cuantumul cheltuielilor de judecată stabilite de prima instanță în sarcina pârâtului, în ședința publică din 27 februarie 2009 reclamanta a declarat că este de acord ca aceste cheltuieli, în sumă de 639,3 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial, să fie suportate în mod egal de ambele părți.
Față de declarația expresă a reclamantei intimate, în sensul că este de acord cu admiterea recursului sub acest aspect, deși primele instanțe au aplicat corect dispozițiile art. 274.proc.civ. Curtea, având în vedere principiul disponibilității, ce guvernează procesul civil, va modifica în parte decizia în sensul că va admite în parte apelul declarat de pârât împotriva sentinței, ce va fi schimbată în parte în sensul că va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 319,65 lei cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată.
Așa fiind, recursul pârâtului fiind fondat doar în parte, în temeiul art. 312 alin.2 proc. civ. urmează a fi admis ca atare, cu consecința modificării în parte a deciziei în sensul celor expuse. Totodată, se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de pârâtul T împotriva deciziei civile nr. 62/A din 11 septembrie 2008 Tribunalului Bistrița - N pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte apelul declarat de pârâtul T împotriva sentinței civile nr. 770 din 11 iulie 2007 Judecătoriei Năsăud, pe care o schimbă în parte în sensul că obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 319,65 lei cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
--- - - - -- -
GREFIER
Red.
Dact. Sz./3ex.
17.03.2009
Președinte:Anca Adriana PopJudecători:Anca Adriana Pop, Alina Rodina, Ioan
| ← Adoptie copil (incredintare, revocare). Decizia 2/2010. Curtea... | Divort. Decizia 64/2009. Curtea de Apel Suceava → |
|---|
