Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 448/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 448/R/2008
Ședința publică din 22 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Alina Rodina JUDECĂTOR 2: Antoaneta Tania Couți
JUDECĂTOR 3: Anca
JUDECĂTOR: -- -
GREFIER:
S-a luat spre examinare - pentru pronunțare- recursul declarat de către reclamanta, împotriva Deciziei civile nr. 603 din 31 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâtul intimat, având ca obiect partaj bunuri comune.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din data de 15 februarie 2008, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 22 februarie 2008.
CURTEA
Prin Sentința civilă nr. nr. 9077/30.11.2006, pronunțată de Judecătoria Cluj -N, s-a admis, în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta (fostă căsătorită ), împotriva pârâtului, și în consecință:
S-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, prin contribuție egală, ca bun comun, suma de 10.000 RON, reprezentând contravaloarea celor 19 părți sociale deținute de pârât la SC " " SRL, cu sediul în C N, str.- -, înstrăinate de acesta în luna ianuarie 1999, sumă pe care a însușit-o pârâtul.
A fost obligat pârâtul să plătească 5.000 RON reclamantei, sumă ce se va actualiza în raport de rata inflației la data plății, plus dobânda legală, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la data plății.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
La pronunțarea acestei hotărâri, instanța de fond a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 17.02.1976, iar prin sentința civilă nr.2187/02.03.1999 pronunțată de Judecătoria Cluj N s-a desfăcut căsătoria acestora, prin divorț.
Prin sentința civilă nr.6576/ 11.07.2001 a Judecătoriei Cluj Ns -a dispus și împărțirea bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei, iar în cadrul procesului respectiv reclamanta a renunțat la judecata petitului privind împărțirea aporturilor de capital social și veniturilor dobândite din constituirea societăților comerciale.
Prin acțiunea civilă promovată, reclamanta a solicitat să se constate că în timpul căsătoriei cu pârâtul, cu contribuție egală a dobândit ca bun comun, cotele de patrimoniu corespunzătoare părților sociale, care reprezintă participarea la capitalul social la societățile comerciale arătate mai sus, să se evalueze aceste bunuri mobile și apoi să se partajeze cotele de patrimoniu corespunzătoare părților sociale, care reprezintă participarea la capitalul social la societățile comerciale nu sunt bunuri comune ale soților.
S-a considerat că la constituirea societății comerciale, chiar dacă soțul sau soții aduc drept aport social un bun comun, titlul de valoare, constituie bun propriu al unuia dintre soți.
Această soluție rezultă din dispoziția potrivit căreia contractul de societate trebuie să arate, adică să nominalizeze, aportul fiecărui asociat, în numerar sau alte bunuri și valoarea lor (art.7,8 din Legea nr.31/1990 republicată). Această lege constituie o lege specială în raport cu Codul familiei, astfel că specialia generalibus derogant. Beneficiile realizate de soțul asociat prin societatea comercială sunt bunuri comune, potrivit art.30 si 31 din Codul familiei.
Prin urmare, s-a apreciat așa cum se susține și în expertiza contabilă, asociații beneficiază numai de dividende în timpul desfășurării de activități profitabile. In cazul încetării activității prin lichidare și dizolvare numai aceștia beneficiază de parte din valoarea reziduala, adică parte din activul net (partea reziduală) ce rămâne după acoperirea datoriilor totale și plata unor impozite ce rezultă din distribuirea către asociați a valorii reziduale.
Întrucât, în speță, cu probele administrate în cauză nu s-a dovedit faptul că părțile în calitate de asociați au primit dividende pentru activitatea desfășurată de societățile comerciale arătate mai sus în timpul căsătoriei lor și nici că până în prezent s-a distribuit către părți, în calitate de asociați, valoarea reziduală, în cazul încetării activității prin lichidare și dizolvare a societăților comerciale la care au participat cu bunuri comune la constituirea părților sociale, instanța a apreciat ca acțiunea este întemeiată doar în parte. În consecință, în baza prevederilor art.36 alin. 1 din Codul familiei, a admis-o doar în parte, constatând că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, prin contribuție egală, ca bun comun, suma de 10.000 RON, reprezentând contravaloarea celor 19 părți sociale deținute de pârât la SC " " SRL, înstrăinate de acesta în luna ianuarie 1999, sumă pe care a însușit- pârâtul.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta a declarat recurs, recalificat ulterior ca apel.
Prin decizia civilă nr.603/A din 31 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a respins cererea de repunere în termenul de apel, s-a admis excepția tardivității și s-a respins ca tardiv apelul declarat de reclamanta.
Totodată, s-a dat în debit apelanta cu suma de 5629 lei diferență taxă timbru la fond.
Pentru a pronunța această decizie s-au reținut următoarele:
În ședința publică din 23 mai 2007, tribunalul a recalificat ca apel calea de atac promovată de reclamantă împotriva sentinței, având în vedere valoarea bunurilor a căror partajare se solicită, mai mare de 100.000 lei și dispozițiile art. 282 și 282/1 Cod pr. civ.
Mai înainte de cercetarea pe fond a apelului, tribunalul a analizat cererea de repunere în termenul de apel, formulată de reclamanta apelată și excepția de procedură a tardivității, invocată de pârât, cu privire la care a reținut următoarele:
Potrivit dovezii de comunicare aflată la fila 428 dosar fond, sentința civilă nr. 9077/2006 pronunțată de Judecătoria Cluj -N a fost comunicată reclamantei apelante la data de 5 martie 2007 la adresa din C-N,-. 2.
Conform susținerilor reclamantei, formulate în cuprinsul cererii de recomunicare aflată la fila 426 dosar fond, aceasta s-a mutat din apartamentul de pe strada - la data de 19 februarie 2007.
Potrivit art.98 Cod pr.civ. schimbarea domiciliului uneia dintre părți în timpul judecății trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoștința instanței, prin petiție la dosar, iar părții potrivnice prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu petiția
prin care se înștiințează instanța de schimbarea domiciliului.
Norma legală citată mai sus impunea apelantei să comunice instanței și părții adverse noul său domiciliu, chiar din momentul în care a intervenit schimbarea acestuia.
Apelanta nu și-a îndeplinit însă această obligație, astfel încât schimbarea domiciliului apelantei nu a fost luată în considerare în privința procedurii de comunicare a sentinței, care a fost socotită legal îndeplinită la data de 5 martie 2007.
Raportat la această dată, apelul declarat în data de 28 martie 2007 fost înaintat peste termenul legal prevăzut de art. 284 Cod pr.civ.
Potrivit art. 103 Cod pr.civ. repunerea părții în termenul de declarare a căii de atac se poate dispune dacă împrejurarea care a împiedicat partea să exercite în termen calea de atac este mai presus de voința părții.
In speță, nu este îndeplinită această condiție, întrucât împrejurarea care a împiedicat partea să formuleze în termen calea de atac nu numai că nu a fost mai presus de voința sa, dar s-a produs din culpa sa.
Pentru aceste considerente, in temeiul dispozițiilor art. 103 și 284 Cod pr.civ. tribunalul a respins cererea apelantei de repunere în termenul de exercitare a apelului, a admis excepția tardivității și a respins în consecință ca tardiv apelul.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal reclamanta solicitând casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că, prin decizia atacată, Tribunalul a respins cererea sa de repunere în termenul de apel și a admis excepția tardivității apelului invocată de intimat, întrucât nu și-a îndeplinit cerințele prevăzute de dispozițiile art. 98.proc.civ.
Susține că la data de 1.03.2007 s-a mutat din imobilul situat în C-N,-/2, că la data de 5.03.2007 s-a comunicat sentința, ulterior s-a eliberat extrasul CF pentru imobilul situat pe- -.1.14, după care i s-a eliberat cartea de identitate, la data de 20.03.2007. La data de 21.03.2007 a formulat o cerere de recomunicare a hotărârii, apoi la 28.03.2007 a formulat apel împotriva sentinței, motivele de apel fiind depuse la data de 5.03.2007.
Așa cum rezultă și din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, reclamanta avea obligația de a face o petiție adresată instanței de judecată, prin care să o informeze asupra schimbării adresei sale de domiciliu, obligație pe care și-a îndeplinit-o de îndată ce a avut dovada, cartea de identitate pe care figura noua adresă, orice fel de cerere pe care ar fi făcut-o în lipsa unui înscris probator ar fi fost lipsită de suport și respinsă cu certitudine. Nu este de ignorat nici împrejurarea că schimbarea domiciliului său a intervenit ulterior pronunțării hotărârii instanței de fond.
Comunicarea acestei hotărâri s-a făcut chiar în perioada în care reclamanta și-a înstrăinat imobilul și a părăsit vechiul său domiciliu, însă succesiunea evenimentelor prezentate erau de natură a forma convingerea instanței că momentul la care i s-a comunicat hotărârea a fost 22.03.2007.
Susține că doctrina și practica s-au pronunțat constant în ceea ce privește admiterea cererilor de repunere în termen în situația în care partea a fost împiedicată a-și exercita dreptul de a ataca o hotărâre de împrejurări mai presus de voința acesteia.
Cu toate acestea instanța de apel a respins cererea de repunere în termenul de apel și a admis excepția tardivității formulate de intimat neluând în seamă înscrisurile depuse la dosarul cauzei în susținerea cererii de repunere pe rol.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului.
Recursul este nefondat.
În soluționarea cererii de repunere în termen, tribunalul a avut în vedere faptul că schimbarea domiciliului impunea reclamantei să comunice instanței și părții adverse noul său domiciliu, însă reclamanta nu și-a îndeplinit această obligație, astfel încât schimbarea domiciliului reclamantei nu a fost luată în considerare în privința procedurii de comunicare a sentinței, care a fost socotită legal îndeplinită la data de 5 martie 2007.
Într-adevăr, în conformitate cu dispozițiile art.98 proc.civ. schimbarea domiciliului uneia din părți în timpul judecății trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoștința instanței, prin petiție la dosar, iar părții potrivnice prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar o dată cu petiția prin care înștiințează instanța despre schimbarea domiciliului.
Reclamanta nu s-a conformat acestor cerințe, astfel că în mod procedural s-a comunicat sentința la domiciliul indicat prin acțiune, actele de procedură fiind îndeplinite valabil la domiciliul indicat.
Drept urmare, cum reclamanta nu a făcut dovada că ar fi fost împiedicată, printr-o împrejurare mai presus de voința sa, - în sensul art.103 proc.civ. - să exercite în termen calea de atac a apelului, aceasta nu poate invoca nulitatea procedurii de comunicare a sentinței.
Față de cele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, conform art.312 alin.1 proc.civ.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art.274 proc.civ. recurenta va fi obligată să plătească intimatului suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial, justificat cu împuternicirea avocațială și chitanța aflate la dosar (11-12, recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 603/A din 31.10.2007 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatului suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 22 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - --- - -- -
GREFIER,
Red.AR
Dact./2ex.
21.03.2008
Președinte:Alina RodinaJudecători:Alina Rodina, Antoaneta Tania Couți, Anca
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
