Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 449/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 449/R/2008
Ședința publică din 22 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Alina Rodina JUDECĂTOR 2: Antoaneta Tania Couți
JUDECĂTOR 3: Anca
JUDECĂTOR: -- -
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de către reclamantul, precum și recursul declarat de către pârâta, împotriva Deciziei civile nr. 657 din 16 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, având ca obiect partaj bunuri comune.
Se constată că la data de 18 februarie 2008, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtei recurente, concluzii scrise, iar la data de 21 februarie 2008, s-a depus la dosar concluzii scrise din partea reclamantului recurent.
dezbaterilor și concluziilor părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 15 februarie 2008, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 22 februarie 2008.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.3149 din 13 aprilie 2007 a Judecătoriei Cluj N, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis in parte actiunea formulata de reclamantul, si in parte actiunea reconventionala formulata de pârâtă.
S-a constatat ca, in perioada casatoriei partile au dobândit urmatoarele bunuri comune:apartament nr.7 situat in C N,--39 compus din 2 camere, bucatarie, camara de alimente, baie, hol, cu suprafata utila de 43,17 mp.cu pic aferente in cota de 3,30% teren in folosinta 17/520 parte,evidentiat in CF 90214 C,nr.top.9063/1/ in valoare de 152.391,5 RON,garaj-4700 RON;una butelie de aragaz SC-;aragaz cu trei ochiuri-60 RON;doua cu picioare rabatabile-300 RON;garnitura doua dulapuri mici si doua dulapuri ancorate in perete-200 RON; covor persan oval M 180 RON;set doua canapele cu un fotoliu si un fotoliu din piele-500 RON;doua paturi din lemn-200 RON;doua saltele relaxa-160 RON;pat dublu cu saltea relaxa M-200 RON.
Valoarea totala a bunurilor mobile si imobile dobândite in timpul casatoriei este de 158.961,5 RON.
S-a constatat ca,in timpul casatoriei,la apartamentul situat in C N,P-ta - cel M nr.5.15,proprietatea piritei s-au facut investitiile evidentiate in suplimentul la raportul de expertiza tehnica intocmit de exp. si care face parte integranta din prezenta hotarire,in valoare de 4398,91 RON.
S-a constatat ca in timpul casatoriei,la apartamentul situat in C N--39.7 jud.C s-au facut investitiile evidentiate in suplimentul la raportul de expertiza tehnica intocmit de exp.,mai putin cumpararea si instalarea interfonului,investitii ce se ridica la suma de 257,10 RON,ce sunt incluse in valoarea de circulatie al apartamentului.
S-a constatat ca in masa bunurilor de impartit nu intra o butelie de aragaz si un aparat de radio PHILlPS,precum si achizitionarea si montarea interfonului.
S-a constatat ca reclamantul si pirita au calitatea de coproprietari.
S-a constatat ca reclamantul are o cota de contributie la dobindirea bunurilor comune si la efectuarea investitiilor la imobilele aratate mai sus de 25%,iar pirita o cota de 75%.
S-a constatat ca reclamantul are un drept de creanta asupra cotei de 25% din investitiile efectuate la apartamentul proprietatea personala a piritei situat in C N-.15,respectiv 1099,72 RON.
S-a dispus partajarea bunurilor comune dobindite in timpul casatoriei si a c/v investitiilor prin formarea a doua loturi in natura si atribuirea lor partilor,astfel;
Lotul I ce va fi atribuit reclamantului va fi compus din:fotoliul din piele neagra-200 RON,covor persan oval-180 RON,doua paturi lemn-200 RON,doua saltele relaxa-160 RON.
Valoarea totala a lotului atribuit reclamantului in care nu este cuprins si dreptul de creanta este de 740 RON.
Lotul II ce va fi atribuit piritei va fi compus din apartamentul nr.7 situat in C N--39,impreuna cu investitiile efectuate-150.242,9 RON,investitiiie efectuate la apartamentul nr.15 din P-ta - cel M nr.5 loc. C N-4398,9 RON,garaj-4700 RON,butelie -,aragaz cu 3 ochiuri-60 RON,doua cu picioare rabatabile-300 RON,garnitura doua dulapuri mici si doua ancorate in perete-200 RON,doua canapele cu un fotoliu-300 RON,pat dublu cu saltea M-200 RON.
Valoarea totala a lotului atribuit piritei este de 160.471 RON.
a fost obligată la suita in favoarea reclamantului in suma de 40.840,10 RON ce se compune din cota de 25% din valoarea bunurilor mobile,imobile si investitiile efectuate la.nr.7 de pe--39,precum si dreptul de creanta asupra cotei de 25% din investitiile efectuate la.15 din - cel M nr.5,in termen de 30 zile de la raminerea definitifa si irevocabila a prezentei hotariri.
S-a luat act de renuntarea reclamantului la judecarea capetelor de cerere privind includerea in masa bunurilor comune dobindite in timpul casatoriei a imobilului teren și a casei de vacanta situata in.
S-a respins completarea actiunii reconventionale formulata de pirita privind obligarea reclamantului la plata sumei de 800 DM,echivalent-442,615 USD catre aceasta,acordata cu titlu de imprumut,ca neintemeiata.
S-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a retinut urmatoarele:
Partile s-au casatorit la data de 28 iulie 1994,iar prin Sentinta civila nr.12940/2004,casatoria acestora a fost desfacuta prin divort (7).
Din probatoriul existent la dosarul cauzei,rezulta ca partile au dobindit in timpul casatoriei apartamentul nr.7 situat in C N,str.- nr.37-39,inscris in CF 90214 C N,nr.top.9063/1/S/VII,compus din 2 camere,bucatarie,camara de alimente,baie,hol,cu suprafata utila de 43,17 mp.cu pic aferente in cota de 3,30%,teren in folosinta 17/520(8).
De la data dobindirii apartamentului si la pronuntarea hotaririi de divort,acestui imobil i-au fost aduse o serie de imbunatatiri,asa cum au fost evidentiate in suplimentul la raportul de expertiza efectuat in cauza de exp. (295-317) si a caror valoare nu a fost contestata de parti.
Astfel,potrivit lucrarii de specialitate,la apartamentul nr.7 au fost montate contoare de apa,au fost schimbate conductele de apa si a fost montat un interfon, lucrari care au fost evaluate la suma de 365,67 RON.
Cu toate ca,prin raportul de expertiza s-a evidentiat si achizitionarea si montarea unui interfon,din factura fiscala nr.- din 28.06.2005 si chitantele anexe (51,52)rezulta ca acesta a fost achizitionat de PFA,astfel incit instanta a apreciat ca acesta nu poate fi inclus in masa bunurilor de impartit,pe considerentul ca nu a fost dobindit prin eforturile financiare ale partilor.
Tot din raportul de expertiza rezulta ca,valoarea totala a apartamentului nr.7 din C N--39 este de 152.500 Ron in care sunt incluse si imbunatatirile.
Din valoarea totala a apartamentului,instanta a scazut pretul de cumparare si montare a interfonului,respectiv 108,5 RON,pentru a se determina in concret,sulta ce urmeaza a se achita.
In perioada casatoriei,prin contractul de vinzare cumparare sub semnatura privata,incheiat la data de 9 sept.1997,pirita a achizitionat un garaj construit din tablă pe spatiu teren inchiriat pe--39,pentru pretul de 7.000.000 ROL(73).
Potrivit suplimentului la raportul de expertiza efectuat de exp.,valoarea de circulatie a garajului este de 4.700 RON,valoare ce nu a fost contestata de parti.
Potrivit Titlului de proprietate nr.10000 din 16.XII.1987(36),pirita are calitatea de proprietar asupra apartamentului nr.15 situat in C N,str.- cel M nr.15,compus din 2 camere,dependinte si boxa.
La acest apartament,de la data incheierii casatoriei si la pronuntarea divortului,partile au adus o serie de imbunatatiri,asa cum au fost evidentiate in suplimentulloa raportul de expertiza efectuat in cauza de exp.,imbunatatiri a caror valoare a fost estimata la suma de 4.398,91 RON.
Este de retinut ca,valoarea totala a imbunatatirilor nu a fost contestata de parti,pirita contestind doar cota de contributie a reclamantului la achizitionarea apartamentului nr.7 situat pe--39 si la efectuarea investitiilor in cele două imobile.
Prin completarea la actiunea civila(17),reclamantul a solicitat sa se constate ca in timpul casatoriei,partile au dobindit si o serie de bunuri mobile.
Prin intimpinare,pirita nu contesta ca in timpul casatoriei a achizitionat impreuna cu reclamantul bunurile mobile precizate in actiune,cu exceptia unei butelii ce apartine fiului reclamantului si a aparatului de radio PHILlPS,ce apartine mamei acestuia.
Pe parcursul procesului,reclamantul nu a produs probe din care sa rezulte calitatea de bun comun a acestora,astfel incit instanta a apreciat ca in masa bunurilor de impartit nu intra butelia si aparatul de radio PHILlPS.
In ceea ce priveste valoarea acestora, instanta a retinut ca,prin precizare la intimpinare,pirita a indicat valorile bunurilor mobile pe care le considera reale,raportat si la gradul de uzura.
indicate de catre pirita nu au fost contestate de catre reclamant,astfel incit instanta a concluzionat ca,in masa bunurilor de impartit intra si urmatoarele bunuri mobile,cu urmatoarele valori,una butelie -,aragaz cu trei ochiuri-60 RON,garnitura 2 dulapuri mici si doua dulapuri ancorate in perete-200 RON,covor persan oval,M-180 RON,set doua canapele cu un fotoliu si un fotoliu din piele-500 RON,doua paturi din lemn-200 RON,doua saltele relaxa-160 RON,pat dublu cu saltea relaxa M-200 RON.
Prin actiunea introductiva,reclamantul a solicitat sa se constate ca in masa bunurilor de impartit intra si o cabana/casa de vacanta la,proprietate extratabulara,precum si suprafata de teren de 400 mp.proprietate extratabulara.
Din probatoriul existent la dosarul cauzei, rezulta ca,asupra imobilului-teren,partile detin doar antecontract de vinzare cumparare(9).
Este real faptul ca,reclamantul a promovat actiune civila in prestatie tabulara,pe rol la Judecatoria Turda (195),insa la pronuntarea prezentei hotariri,acesta nu a facut dovada ca detine o sentinta judecatoreasca prin care sa I se recunoasca dreptul de proprietate,alaturi de pirita asupra terenului in suprafata de 400 mp.
De asemenea,desi partile detin autorizatie de construire a unei case de vacanta(69-72),acestea nu au facut dovada ca sunt proprietari tabulari asupra acestui imobil.
In considerarea acestui fapt,reclamantul a inteles sa renunte la capatul de cerere prin care a solicitat ca instanta de judecata sa constate calitatea de bun comun si partajarea terenului in suprafata de 400 mp.si a casei de vacanta din,situatie in care nici reclamanta nu a mai insistat in includerea acestora in masa bunurilor comune.
Din cele enuntate,rezulta ca,in perioada casatoriei,partile au dobindit urmatoarele bunuri:apartament nr.7 situat in C N--39-152.500 RON,garaj-4700 RON,una butelie de aragaz -,aragaz cu trei ochiuri-60 RON,doua cu picioare rabatabile 300 RON,garnitura 2 dulapuri mici si doua dulapuri ancorate in perete-200 RON,covor persan oval-180 RON,set doua canapele cu un fotoliu si un fotoliuz din piele-500 RON,doua paturi din lemn-200 RON,doua saltele relaxa-160 RON,pat dublu cu saltea relaxa M-200 RON.
De asemenea,din probele existente la dosar rezulta ca,de la data incheierii casatoriei si la pronuntarea divortului,la imobilul bun comun,precum si la imobilul proprietatea personala a piritei,situat in C N,P-ta - cel M nr.5,partile au efectuat o serie de investitii,asa cum sunt identificate prin suplimentul la raportul de expertiza efectuat in cauza.
Desi pirita nu contesta ca bunurile imobile si mobile,enuntate in actiune si in precizarea la aceasta au fost dobindite in timpul casatoriei,si ca ambele parti au efectuat investitii la apartamentele identificate mai sus,aceasta contesta cota de contributie,aratind ca,la dobindirea bunurilor si la efectuarea investitiilor a avut o contributie proprie de 80%.
Analizind probele existente la dosarul cauzei, raportat la sustinerile piritei,instanta a retinut ca partile s-au casatorit la data de 28 iulie 1994,iar hotarirea judecatoreasca prin care s-a pronuntat divortul a fost data in 27.10.2004.
Prin interogator(97-102),reclamantul precizeaza ca,a convietuit cu pirita incepind cu anul 1991, in primavara anului 2003 cind acesta a parasit domiciliul conjugal.
Arata ca,in perioada casatoriei a fost angajat,obtinind venituri substantiale rezultate din salarii si premii in luna mai 2002 si-a incetat activitatea drept urmare pensionarii,data de la care veniturile din pensie le primea la domiciliul mamei sale.
Cu toate acestea,in anul 2002 -2003 a contribuit cu suma de 4.000.000 lei la montarea in apartamentul proprietatea piritei a conductei de gaz si a centralei termice.
Precizeaza de asemenea ca,in perioada casatoriei,nu a realizat venituri suplimentare fata de salariul primit de la societatea la care era angajat.
Prin interogator,reclamantul sustine ca apartamentul nr.7 de pe str.- a fost cumparat de ambele parti,cu contributie comuna,iar o parte din investitiile facute la acesta au fost efectuate din banii piritei.
Recunoaste de asemenea ca apartamentele situate pe str.- si P-ta - cel M au fost inchiriate unor terte persoane.
Prin interogator(103, 104 ),pirita contesta faptul ca investitiile facute la apartamentul din C N,P-ta - cel M au fost efectuate cu contributia comuna a ambelor parti.Contesta de asemenea contributia comuna la dobindirea apartamentului de pe--39.
Arata ca,imbunatatirile aduse apartamentului din P-ta - cel M,au fost facute din banii obtinuti de pirita din inchirierea acestui imobil.
Raportat la sustinerile piritei instanta retine ca,potrivit scriptelor existente la 28-35,86-91,ambele parti au fost angajate in munca,obtinind salarii aproximativ egale.
Alaturat salariului,reclamantul a obtinut pe perioada 1994-2002 premii lunare destul de substantiale.
Cu toate acestea,pe intreaga durata a casatoriei,asa cum rezulta din recunoasterea reclamantului,acesta nu a obtinut si alte venituri suplimentare care sa sporeasca aportul sau la dobindirea bunurilor comune.
In schimb,din declaratiile date in fata notarului public de catre numitele si (120, 124 )rezulta ca pirita,in perioada 1995-1997 a inchiriat apartamentul proprietate personala,situat in loc.C N,P-ta - cel M cu 200 USD/luna.
Martora (115),releva faptul ca,in anul 1995 pirita a imprumutat suma de 1500 USD,pe care i-a restituit in acelasi an.
Martora (116),releva faptul ca,din anul 1991 si in anul 1993,pirita a inchiriat apartamentul din P-ta - cel M unei persoane cu cetatenie straina cu suma de 150 USD/luna.
De asemenea arata ca,pirita a primit mostenire la moartea tatalui ei un apartament pe care I-a instrainat,iar cu banii obtinuti a cumparat apartamentul de pe str.-.
Aceasta din urma relatare se coroboreaza cu contractul de vinzare cumparare autentificat sub nr.759/ 30 aprilie 1996,prin care pirita a vindut la pretul de 5.000.000 lei apartamentul mostenit de la tatal ei,situat in C N-,bI.A-2.53,identificat in CF 78857 C N(55-56).
Anterior vinzarii apartamentului mai sus mentionat,prin contractul de vinzare cumparare autentificat sub nr.283/5 aprilie 1996(10),partile au cumparat apartameniul situat pe str - cu pretul de 4.000.000 lei,ce a fost achitat la data de 11.04.1996.
Desi in contractul de vânzare cumparare incheiat in forma autentica s-a prevazut ca pret al vinzarii.7 din str.- suma de 4.000.000 lei,prin asa zisa "intelegere de vinzare cumparare" din data de 7 aprilie 1996,partile contractante au stipulat pretul real al vinzarii si anume 21.500.000 lei(128).
Martorul (144 ),releva faptul ca pirita a inchiriat apartamentul proprietate personala cu suma de 200 USD/lunar,si de asemenea ca aceasta in anul 1999 i-a imprumutat suma de 2000 USD pe care i-a restituit in anul 2000.
In ceea ce privesc investitiile facute la cele doua apartamente,din declaratia martorului (182),rezulta ca,la apartamentul din P-ta - cel M,lucrarile de finisare s-au efectuat in perioada 1997-1998 si au fost achitate de catre pirita.
Martorul audiat in cauza nu a putut preciza daca banii platiti pentru lucrari au reprezentat contributia comuna a ambilor soti sau doar a piritei,astfel incit instanta nu a putut concluziona ca aceste lucrari au fost efectuate din banii proprii ai piritei sau din veniturile celor doi soti.
Este adevarat ca,din chitantele existente la dosarul cauzei(120-136)rezulta ca taxele si impozitele aferente imobilelor au fost achitate de catre pirita,insa acest fapt nu poate duce automat la concluzia ca sumele achitate nu sunt rezultatul efortului financiar comun al celor doi soti.
Pe de alta parte,chiar daca investitiile la apartamentul de pe str.-,respectiv achizitionat si montat instalatia de contorizare a consumului de apa,contributia la schimbarea conductei principale de apa pentru intreg blocul si investitia facuta la apartamentul din P-ta - cel M,respectiv cumparat, montat si dat in functiune centrala termica,au fost efectuate dupa despartirea in fapt a celor doi soti,nu pot duce instanta de judecata la concluzia ca acestea reprezinta bunuri proprii ale piritei pentru urmatoarele considerente:chiar daca au fost facute dupa despartirea in fapt a sotilor au calitatea de bun comun,fiind dobindite in timpul casatoriei;pirita nu a facut dovada ca intreaga valoare a investitiilor se compune din fructele civile dobindite de catre aceasta din exploatarea unui bun propriu.
Potrivit art.31 Cod familiei "nu sunt bunuri comune,ci bunuri proprii ale fiecaruia bunurile dobindite inainte de incheierea casatoriei".
Din textul de lege enuntat se desprinde concluzia ca au calitatea de bun propriu atit bunurile dobindite in timpul casatoriei,cit si fructele civile dobindite ca urmare exploatarii acestora.
In situatia in care fructele civile au fost inglobate intr-un bun achizitionat in timpul casatoriei,acela dobindeste calitatea de bun propriu.
Desi la dosarul cauzei s-a facut dovada ca,pe perioada casatoriei pirita a obtinut venituri substantiale din inchirie ea apartamentului proprietate personala si din vinzarea apartamentului mostenit de la tcital ei,pe parcursul procesului aceasta nu s-a preocupat a dovedi in concret in care bun dobindit in timpul casatoriei au fost inglobate fructele civile.
In aceste conditii instanta nu a putut aprecia care din bunurile imobile dobindite in timpul casatoriei au calitatea de bun propriu.
Justificarea piritei ca,din totalitatea bunurilor dobindite in timpul casatoriei,un procent de 80% reprezinta cota ei proprie, iar restul de 20% reprezinta contributia comuna a celor doi soti,nu a putut fi retinuta de catre instanta de judecata,deoarece,potrivit art.31 Cod familiei,trebuie facuta dovada ca fructele civile au fost cuprinse intr-un bun determinat si nu in intreaga comunitate de bunuri.
Cu toate acestea,analizind intreg probatoriul administrat la dosarul cauzei,instanta a apreciat ca pirita a avut o contributie mai M decit reclamantul la dobindirea bunurilor comune achizitionate in timpul casatoriei.
Astfel,aceasta a inchiriat in perioada casatoriei apartamentul proprietate personala,obtinind astfel venituri in valuta,a vindut apartamentul dobindit prin mostenire, valoarea acestora fiind apreciata de catre instanta in procent de 25% fata de contributia de 50% a reclamantului la dobindirea bunurilor comune.
In ceea ce priveste completarea la cererea reconventionala formulata de pirita,prin care solicita obligarea reclamantului sa-i restituie suma de 800 DM,echivalent 442,615 USD,instanta retine ca,prin interogator acesta arata ca suma de bani in litigiu a fost oferita de catre pirita pentru acoperirea cheltuielilor facute cu ocazia organizarii nuntii fiului reclamantului.
Martorul (144), releva faptul ca cei 800 OM au fost oferiti ca dar de nunta.
In aceste conditii instanta a apreciat ca pirita nu a facut dovada ca suma de 800 DM a fost acordata cu titlu de imprumut, motiv pentru care a respins acest capat de cerere.
Prin decizia civilă nr.657 din 16 noiembrie 2007 a Tribunalului Clujs -a admis în parte apelul declarat de către reclamantul schimbându-se în parte hotărârea atacată, sub aspectul contribuției părților la masa bunurilor comune, în sensul că recunoaște reclamantului o cotă de contribuție de 31 % iar pârâtei o cotă de 69%.
S-a constatat dreptul de creanță al reclamantului față de pârâtă, în valoare de 2199,45 lei.
S-a stabilit sulta ca urmare a recalculării cotelor, la 50.641 RON, în care se include cota din bunurile comune plus dreptul de creanță și obligă pârâta la plata în favoarea reclamantului a suitei, 1:n termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a solutiei.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Pârâta a fost obligată la plata în favoarea reclamantului a cheltuielilor de judecată în apel, în sumă de 1000 RON.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că pârâta a dovedit la fondul cauzei că sotii au contribuit în mod diferențiat la dobândirea apartamentului bun comun al soților, situat în C-N,--39,.7, jud.
Astfel, aceasta a dovedit prin declarațiile martorilor audiați și prin răspunsul la interogatoriu, că anterior încheierii căsătoriei cu reclamantul, a obținut venituri din închirierea unui apartament bun propriu.
Această împrejurare a fost recunoscută și de către pârât. Conform probelor amintite, pârâta a închiriat apartamentul anterior căsătoriei, pe o perioadă de 3 ani și J cu o chirie în valoare de 150 USD pe lună.
Prin urmare, pârâta a putut acumula fonduri proprii până la data căsătoriei de 6.300 USD, adică 10.426.500 lei la un curs mediu al dolarului de 1655 lei, în anul căsătoriei, conform site-ului oficial al BNR.
Tribunalul a apreciat că această sumă reprezintă contribuția proprie a pârâtei la dobândirea apartamentului, în valoare de 21.500.000 lei.
Diferența de la această sumă până la valoarea apartamentului reprezintă contribuția comună a soților, respectiv, 11.073.500 lei.
J din această sumă se adaugă la suma adusă ca și contribuție proprie și rezultă cota finală a pârâtei, 15.363.250 lei, de 71%.
Restul bunurilor achiziționate de părți, bunuri care fac obiectul prezentului dosar, în opinia tribunalului, au fost dobândite prin contribuția comună a părților.
Deși pârâta a beneficiat în cursul căsătoriei de o sumă M de bani cu titlul de bun propriu, rezultată ca urmare a vânzării unui imobil dobândit prin moștenire, pârâta nu a dovedit care a fost destinatia acestei sume.
Pe de altă parte, în timpul căsătoriei părțile au cumpărat și alte bunuri, însemnate ca valoare, un teren și o cabană, la care s-a renuntat la fondul cauzei.
Așadar, nu este sigur în ce bunuri s- încorporat suma ce constituie bun propriu al pârâtei.
În consecință, tribunalul a apreciat că pârâta nu a răsturnat prezumția contribuției egale a soților la dobândirea celorlalte bunuri.
Pentru că acțiunea de partaj se referă la un ansamblu de bunuri însă, tribunalul va stabili față de întreaga masă a bunurilor cote diferențiate de contribuție și nu în raport de fiecare bun.
Luând în calcul suma ce reprezintă contribuția proprie a pârâtei la valoarea apartamentului (reactualizată) bun comun și J din valoarea bunurilor mobile, raportat la întreaga valoare a bunurilor, tribunalul a reținut pentru pârâtă o cotă de contribuție de 69%.
Procedând în același mod, reclamantului i s-a reținut o cotă de contribuție de 31%.
Cu privire la critica adusă referitor la formarea loturilor, aceasta este neîntemeiată.
Având în vedere contribuția Map ârâtei la dobândirea apartamentului bun comun, precum și ținând cont că pârâta a făcut dovada că are mijloace financiare pentru plata suitei, tribunalul apreciază că apartamentul se impune a fi atribuit pârâtei, cu plata de suită către reclamant.
Referitor la sultă, aceasta se va recalcula ca urmare a modificării cotelor de contribuție, la 50.641 RON.
Împotriva acestei decizii pârâta a declarat recurs în termen legal, la data de 19.12.2007, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii apelului declarat de reclamantul, cu consecința menținerii hotărârii primei instanțe, precum și cu obligarea intimatului reclamant la plata cheltuielilor de judecată în apel și în recurs.
În motivarea recursului, pârâta a arătat că hotărârea recurată nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea sa, precum și motivele pentru care au fost înlăturate cererile părților. Pârâta a dovedit în fața primei instanțe că a avut o contribuție proprie substanțial mai M la dobândirea întregii comunități de bunuri prin investirea sumelor obținute din închirierea apartamentului bun propriu situat în P-ța - cel M nr.5, pe o perioadă de 7 ani, din care 3 ani și J anterior căsătoriei și 3 ani și J în timpul căsătoriei, precum și din valorificarea mobilei aparținând tatălui decedat și din economiile bănești avute de acesta la CEC, moștenite împreună cu sora ei.
În raport de prevederile art.304 pct.7 pr.civ. și art.261 pct.5 pr.civ. tribunalul avea obligația să menționeze care sunt motivele pentru care acumulările din chiria încasată în valută, după încheierea căsătoriei cu reclamantul o perioadă de încă 3 ani și J nu pot fi reținute ca fiind o contribuție majoră a pârâtei la dobândirea comunității de bunuri, în condițiile în care fructele civile ale bunului propriu sunt tot bunuri proprii.
De asemenea, în speță este prezent și motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. deoarece instanța de apel a stabilit că pârâta are o contribuție proprie mai M doar la dobândirea apartamentului din--39, contribuție care s-ar cifra la suma de 6300 USD echivalent cu 10.426.500 lei, sumă ce reprezintă acumulările din chirii pe o perioadă de 3 ani și J anterior căsătoriei, restul de 11.073.500 lei reprezentând contribuția comună stabilind că doar la dobândirea acestui bun din comunitate, contribuția este diferită respectiv de 71% pentru pârâtă și 29% pentru reclamant. În condițiile în care pârâta a răsturnat prezumția de contribuție egală cu privire la întreaga comunitate de bunuri supusă partajului, tribunalul în mod nelegal a stabilit aportul fiecăruia dintre foștii soți doar la dobândirea imobilului mai sus arătat.
La fondul cauzei pârâta a dovedit că singurele surse de venituri comune au fost salariile părților din care foștii soți nu și-au permis să facă economii care să fie investite în acumularea de bunuri materiale, iar reclamantul a recunoscut la interogatoriu că nu a avut alte surse de venit decât salariul și, ulterior pensia care i se plătea la domiciliul mamei sale, și că nu a avut alte bunuri materiale de valoare la intrarea în căsătorie.
Împotriva aceleași hotărâri judecătorești reclamantul a declarat recurs în termen legal, la data de 14.01.2008, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii în totalitate a apelului reclamantului, în sensul de a se constata că părțile au avut o cotă de contribuție egală de parte la dobândirea bunurilor comune, partajarea bunurilor comune în sensul atribuirii apartamentului bun comun în lotul reclamantului, cu obligarea acestuia la plata sultei legale, dispunându-se întabularea apartamentului în favoarea reclamantului cu titlu de cumpărare, partaj, ca bun propriu, precum și obligarea pârâtei intimate la plata cheltuielilor de judecată.
Decizia recurată este nelegală deoarece a încălcat dispozițiile art.30 fam. precum și prezumția comunității de bunuri în cote egale a foștilor soți, deoarece apartamentul bun comun a fost achiziționat de părți la data de 05.04.1996 cu aproximativ o lună de zile înainte de vânzarea apartamentului moștenit de pârâtă de la tatăl său, respectiv 30.04.1996. Mai mult decât atât cu ocazia cumpărării apartamentului din C N--39, s-a stipulat faptul că ambii cumpărători solicită întabularea dreptului de proprietate în CF ca bun comun, fără ca pârâta să pretindă a se constata o contribuție personală cu acea ocazie.
Reclamantul a dovedit că a avut venituri mai mari decât reclamanta realizate în perioada căsătoriei, iar pârâta nu a dovedit în concret în care din bunurile dobândite în timpul căsătoriei au fost înglobate fructele civile obținute ca bunuri proprii.
Pe de altă parte, pârâta a dobândit înainte de căsătorie ca bun propriu și un autoturism 1310 nou cu peste 4.000 dolari sumă care nu a intrat in achiziționarea bunurilor comune de după căsătorie.
În legătură cu partajarea bunurilor comune, reclamantul arată că a solicitat atribuirea apartamentului deoarece pârâta mai are o proprietate personală imobiliară unde locuiește efectiv iar reclamantul nu are un alt spațiu locativ.
În drept, se invocă art.304 pct.7, 8, 9 pr.civ.
Reclamantul, prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului pârâtei și obligarea acestei la plata cheltuielilor de judecată, susținând că, motivele menționate de pârâtă în cererea de recurs vizează aspecte de netemeinicie și nu probleme de nelegalitate (25-29).
Nu corespunde realității faptul că pârâta a avut o contribuție mai M la dobândirea bunurilor comune deoarece așa cum rezultă din probele administrate aceasta a vândut apartamentul moștenit de la tatăl ei, la data de 30.04.1996, iar apartamentul bun comun a fost achiziționat cu o lună înainte respectiv la 05.04.1996. Reclamantul a dovedit că în timpul căsătoriei a realizat venituri salariale mai mari decât cele ale pârâtei, iar aceasta nu a dovedit în concret în care dintre bunurile comune a investit fructele civile obținute pe seama imobilului bun propriu.
Pârâta, prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului reclamantului, precum și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată, întrucât prin toată probațiunea administrată în fața instanței de fond și a instanței de apel pârâta a răsturnat prezumția de contribuție egală la dobândirea comunității de bunuri, și nu a susținut niciodată că apartamentul bun comun al părților ar fi fost dobândit din banii obținuți ca preț din vânzarea apartamentului moștenit de la tatăl ei, ci a arătat și dovedit în mod cert că a avut o contribuție mai M la dobândirea imobilului bun comun, rezultată din economiile în valută avute din închirierea bunului imobil propriu pe o perioadă de 7 ani, precum și a celorlalte bunuri dobândite în timpul căsătoriei (30-34).
Împrejurarea că pârâta mai are un imobil bun propriu situat în P-ța - cel M nr.5, nu este de natură să determine instanța judecătorească să atribuie bunul imobil comun în favoarea reclamantului întrucât potrivit art.673/9 pr.civ. cota de contribuție a uneia dintre părți constituie un criteriu la atribuirea imobilului.
Examinând recursul declarat de reclamantul, Curtea, prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Primul motiv de recurs din cererea reclamantului vizează cota de contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune, reclamantul susținând că cei doi foști soți au o contribuție egală de 50% parte fiecare.
Conform art.30 alin.1 și alin.3 fam. bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților iar calitatea de bunuri comune nu trebuie dovedită.
Din interpretarea acestui text legal rezultă că bunurile dobândite de oricare dintre soți sunt considerate comune, în condițiile arătate, deoarece legea presupune că ambii soți au avut o contribuție la această dobândire. Contribuția poate fi directă, constând în munca sau mijloacele comune ori indirectă, prin economisirea unor mijloace comune.
În cazul împărțirii bunurilor comune prin hotărâre judecătorească cota parte ce se cuvine fiecăruia dintre soți se stabilește în raport de contribuția lui la dobândirea și conservarea bunurilor comune. Soluția se impune pentru a nu se ajunge la situații inechitabile, căci soțul care a contribuit mai mult la dobândirea bunurilor comune nu poate beneficia de același tratament cu celălalt, deoarece s-ar ajunge la slăbirea simțului de răspundere față de sarcinile căsătoriei.
De aceea, cotele părți ale soților pot fi neegale, dacă aportul acestora la dobândirea bunurilor comune este diferit.
Numai în situația în care nu se poate determina contribuția fiecărui soț în dobândirea bunurilor comune, instanța judecătorească poate împărți bunurile comune în părți egale între soți.
Totodată, contribuția soților la dobândirea bunurilor comune trebuie înțeleasă în sensul de contribuție a părților la dobândireatuturorbunurilor comune, iar nu în sensul de contribuție la dobândirea fiecărui bun în parte.
Pârâta a fost aceea care a răsturnat prezumția de contribuție egală a soților la dobândirea bunurilor comunei întrucât a dovedit prin probe certe că, pe lângă veniturile obținute din salarii, a obținut venituri din închirierea apartamentului bun propriu situat în CNP -ța - cel M nr.5, obținând sume de bani în valută pe care le-a economisit, pe o perioadă de 3 ani și J anterior încheierii căsătoriei părților și trei ani și J ulterior încheierii acestei căsătorii.
Din înscrisurile administrate în cauză referitoare la veniturile realizate de părți în timpul căsătoriei rezultă, fără nici un dubiu, că acestea erau aproximativ egale, însă din aceste singure venituri parțiale nu au fost în măsură să achiziționeze încă un imobil și să suporte cheltuielile privind îmbunătățirile aduse atât apartamentului bun comun situat pe--3, cât și a apartamentului bun propriu al pârâtei situat în P-ța - cel M nr.5.
Contrar afirmațiilor reclamantului, pârâta nu a susținut că banii obținuți din vânzarea apartamentului pe care l-a moștenit de la tatăl ei, au fost investiți în achiziționarea bunurilor comune și nici instanța de apel nu a reținut în sprijinul soluției sale o astfel de sursă a contribuției pârâtei la dobândirea bunurilor mobile.
Împrejurarea că pârâta a achiziționat înainte de încheierea căsătoriei, la data de 23.02.1994, un autoturism marca, nu este relevantă în speță, deoarece acest bun nu face obiectul litigiului.
De asemenea, nu prezintă relevanță faptul că la încheierea contractului de vânzare cumpărare a imobilului bun comun din 05.04.1999 ambii soți, în calitate de cumpărători, au solicitat întabularea dreptului de proprietate în cartea funciară ca bun comun, fără ca pârâta să pretindă o contribuție personală cu acea ocazie, deoarece bunul imobil cumpărat devine comun chiar dacă în actul de achiziție au fost trecuți ambii soți, în condițiile în care acesta a fost dobândit în timpul căsătoriei conform art.30 al.1 fam.
Ținând seama de faptul că pârâta a dovedit că în timpul căsătoriei a dobândit venituri mai mari constând în salarii, în sume de bani în valută obținute cu titlu de chirie, decât cele realizate de reclamant constând în salarii, și ulterior, pensie, în mod legal s-a apreciat de către tribunal că părțile au o cotă de contribuție diferențiată la dobândirea bunurilor comune astfel încât acest motiv de recurs nu este fondat.
C de-al doilea motiv de recurs din cererea reclamantului vizează modalitatea de compunere a loturilor, acesta susținând că în mod nelegal, apartamentul bun comun a fost inclus în lotul pârâtei solicitând includerea acestuia în lotul repartizat reclamantului și întabularea dreptului de proprietate asupra bunului imobil în favoarea acestuia.
Potrivit art.673/9 pr.civ. la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăruia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau alte asemenea.
Ținând seama de aceste criterii legale, în mod corect, instanța de apel a apreciat că apartamentul bun comun trebuie introdus în lotul cuvenit pârâtei deoarece aceasta a probat că are o cotă de contribuție mai M la dobândirea bunurilor comune și a făcut dovada că are posibilitatea de plată a sultei în fața instanței în condițiile în care reclamantul a solicitat atribuirea acestui bun doar cu ocazia cuvântului în fond și nu a dovedit că are posibilitatea de plată a sultei sau că are stabilit domiciliul în C N,--39.
De asemenea, afirmația reclamantului privitoare la faptul că pârâta locuiește în apartamentul bun propriu situat în C N, P-ța - ce M nr.5, nu poate fi reținută de instanță deoarece aceasta a înstrăinat acest imobil prin contractul de vânzare cumpărare nr.1203/17.05.2007, așa cum rezultă din copia CF nr.66556 C (47-48).
Deși reclamantul și-a întemeiat în drept cererea de recurs și pe dispozițiile art.304 pct.7 și pt.8 pr.civ. în dezvoltarea motivelor de recurs el nu a argumentat în nici un fel incidența acestor texte legale astfel încât Curtea apreciază că nu este posibilă modificarea hotărârii atacate din perspectiva acestor texte legale.
Pentru aceste considerente, în cauă nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art.304 pct.7, pct.8 și pct.9 pr.civ. Curtea în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge recursul reclamantului ca nefondat.
II. Examinând recursul declarat de pârâtă prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Primul motiv de recurs al pârâtei se referă la încălcarea prevederilor art.304 pct.7 pr.civ. potrivit căruia, modificarea unei hotărâri se poate cere, numai pentru motive de nelegalitate atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
În conformitate cu dispozițiile art.261 alin.1 pct.5 pr.civ. hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Tribunalul a reținut în esență că, pârâta a avut o contribuție proprie la dobândirea apartamentului bun comun întrucât a acumulat fonduri proprii până la încheierea căsătoriei, rezultate din închirierea apartamentului bun propriu pe o perioadă de trei ani și J, pentru o chirie de 150 USD pe lună, astfel încât cota finală a pârâtei este de 71% iar a reclamantului este de 31%.
Instanța de fond și-a motivat soluția dată stabilind că pârâta a dovedit că a realizat în timpul căsătoriei venituri mai mari decât cele ale reclamantului tocmai prin închirierea imobilului bun propriu pe o perioadă de trei ani și J după încheierea căsătoriei, din valorificarea mobilei moștenite de la tatăl ei și a economiilor la CEC, venituri pe care le-a afectat sarcinilor căsătoriei.
Procedând la schimbarea sentinței primei instanțe ca urmare a admiterii apelului reclamantului, tribunalul avea obligația potrivit at.261 alin.1 pct.5 pr.civ. de a motiva în fapt și în drept înlăturarea cererii pârâtei referitoare la constatarea unei cote de construcție diferențiate prin luarea în considerare a tuturor veniturilor obținute de către aceasta în timpul căsătoriei, considerent pentru care Curtea apreciază că acest motiv de recurs este întemeiat deoarece instanța de apel nu a motivat în nici un fel înlăturarea cererii pârâtei.
C de-al doilea motiv de recurs din cererea pârâtei care vizează aplicarea greșită a dispozițiilor art.30 alin.1 fam. este de asemenea fondat.
Așa cum s-a arătat, cota parte ce se revine fiecăruia dintre soți se stabilește în raport de contribuția sa la dobândirea și conservarea tuturor bunurilor comune și nu în sensul de contribuție la dobândirea fiecărui bun în parte.
Contrar acestui principiu tribunalul a stabilit că pârâta are o contribuție de 71%, iar pârâtul de 31% la dobândirea bunului imobil comun iar cu privire la bunurile mobile comune, a stabilit că părțile au avut o contribuție egală deoarece pârâta nu a răsturnat prezumția prevăzută de art.30 fam. După aceea, luând în calcul suma ce reprezintă contribuția proprie a pârâtei la valoarea apartamentului (actualizată) bun comun și J din valoarea bunurilor comune mobile, raportat la întreaga valoare a bunurilor a reținut pentru pârâtă o cotă de contribuție de 69%.
Procedând în acest fel, tribunalul a încălcat principiul mai sus enunțat stabilind cote de contribuție diferențiate, la achiziționarea imobilului comun și egale, la achiziționarea bunurilor mobile comune, făcând și confuzia între venituri comune și fructele civile ale unui bun propriu care își păstrează natura de bun propriu.
Având în vedere că din întreaga probațiune administrată rezultă că pârâta a avut o contribuție substanțial mai M la dobândirea tuturor bunurilor comune ale părților, precum și la conservarea acestora, Curtea văzând că în speță sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.7 și pct.9 pr.civ. în temeiul art.312 alin.1 pr.civ, va admite recursul pârâtei, va modifica decizia criticată în sensul că va respinge apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.3149/13.04.2007 a Judecătoriei Cluj N, dosar nr- pe care o va menține.
În conformitate cu dispozițiile art.316 pr.civ. art.298 pr.civ. coroborat cu art.274 alin.1 pr.civ. va obliga reclamantul, aflat în culpă procesuală să plătească pârâtei suma de 2000 lei cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariu avocațial, precum și suma de 595 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta, împotriva deciziei civile nr. 657/A din 16.11.2007 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în sensul că respinge apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 3149/13.04.2007 a Judecătoriei Cluj -N, dosar nr-, pe care o menține.
Obligă reclamantul să plătească pârâtei suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva aceleiași decizii.
Obligă reclamantul să plătească pârâtei suma de 595 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22.02.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - --- - -- -
RED./MR
27.02.08/3 EX.
Președinte:Alina RodinaJudecători:Alina Rodina, Antoaneta Tania Couți, Anca
| ← Pensie întreținere. Decizia 72/2008. Curtea de Apel Alba Iulia | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
