Pensie întreținere. Decizia 72/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 72/2008
Ședința publică de la 12 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaica
Judecător - - -
Grefier - - Creța
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul reclamant reconvențional împotriva deciziei civile nr. 79/A din 18 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
Se constată că la dosar s-a depus taxa de timbru în valoare de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 bani.
Cauza s-a dezbătut în data de 8 2008 când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Constată că prin sentința civilă nr. 714/2008 pronunțată de Judecătoria Blaj în dosar nr- s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtului și a fost obligat acesta să plătească lunar reclamantei un procent de 25% din venitul net realizat începând cu data de 12.10.2007 și până la terminarea studiilor dar nu mai târziu de 25 de ani.
S-a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea capătului de cerere vizând obligarea pârâtului la predarea livretului CEC; a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune și a fost respinsă în consecință acțiunea reconvențională formulată de pârât ce avea ca obiect tăgada paternității.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că reclamanta este fiica pârâtului aceasta fiind încredințată prin sentința civilă nr. 164/2006 mamei spre creștere și educare, pârâtul fiind obligat ca în temeiul art. 86 Codul familiei la plata unei pensii de întreținere în favoarea reclamantei.
Întrucât aceasta se află în continuarea studiilor așa cum rezultă din adeverința depusă la dosar se prezumă că aceasta este în stare de nevoie și s-a făcut aplicarea prev. art.86 Codul familiei.
În ce privește cererea reconvențională instanța a făcut aplicarea art.55 al.1 Codul familiei și având în vedere că reclamantul reconvențional a locuit împreună cu fiica sa de la nașterea sa și până după desfacerea căsătoriei de fosta soție așa încât termenul de formulare a acestei acțiuni este cu mult depășit și în consecință s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, reclamantul reconvențional neaducând dovezi în sprijinul cererii sale de repunere în termen.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul reconvențional arătând că în mod greșit instanța de fond a respins ca prescrisă acțiunea sa ca fiind tăgada paternității și că în mod greșit instanța a reținut că apelantul a solicitat să se constate că nu este tatăl reclamantei ci a solicitat stabilirea adevărului.
În mod greșit s-au respins probele din care rezultă negarea de către mamă și fiică a sa ca fiind tatăl copilului.
Se mai arată că cererea sa de administrarea probelor în vederea stabilirii adevărului s-a considerat ca fiind nepertinentă în ședință publică și deci se impune administrarea lor în Camera de Consiliu.
Referitor la acțiunea principală în mod greșit instanța de fond a obligat pârâtul la plata pensiei de întreținere neluând în considerare cererea reconvențională și nici faptul că reclamanta a primit câte două pensii de întreținere lunar.
Prin decizia civilă nr. 79/A/2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul reconvențional; în cauză nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
În motivarea acestei decizii Tribunalul a reținut următoarele:
Apelantul a fost căsătorit cu numita, din căsătoria părților rezultând minora născută la 03.09.1989.
În mod corect instanța de fond a făcut încadrarea juridică a acțiunii reconvenționale formulată de câtre pârât ca fiind o acțiune de tăgada paternității.
Conform art. 55 Codul Familiei termenul în care poate fi exercitată o astfel de acțiune se prescrie în termen de 6 luni de la data când tatăl a cunoscut nașterea copilului.
împreună cu mama acesteia încă de la nașterea sa respectiv anul 1989 și până la desfacerea căsătoriei în anul 2006, se prezumă că tatăl copilului a avut cunoștință de existența minorului încă de la nașterea acestuia. Așadar termenul de 6 luni prevăzut de lege este cu mult depășit.
În al doilea rând în ce privește pensia de întreținere în mod corect instanța de fond a stabilit procentul de 25% cu titlul de pensie de întreținere din veniturile pârâtului conform art.86 din Codul familiei.
Tabelul depus la fila 8 din dosarul de apel d e către apelant neavând relevanță în speță fiind întocmit și semnat de acesta astfel că instanța nu-l poate lua în considerare și deci nu poate obliga reclamanta la restituirea sumei de 1657,87 lei primiți în plus așa cum afirmă apelantul.
În speță nu sunt aplicabile disp. art. 274 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen pârâtul reclamant reconvențional solicitând admiterea recursului și casarea deciziei atacate cu consecința trimiterii dosarului spre rejudecare la Tribunalul Alba în vederea lămuririi mai multor aspecte de fapt și de ordin juridic pe care instanțele de fond și de apel le-a lăsat nerezolvate, a clarificării căii de atac, a legalității constituirii completului de judecată,a acțiunii reconvenționale și administrării de probe.
În motivarea recursului pârâtul reclamant reconvențional arată că decizia atacată cu recurs este nelegală deoarece instanța de apel trebuia să califice calea de atac, apel sau recurs, ținând seama de obiectul cauzei.
În al doilea rând, instanța de apel a dat o decizie cu aplicarea greșită a legii. Aceasta trebuia,în virtutea rolului său activ, să stabilească dacă acțiunea sa reconvențională este o acțiune de contestare a filiației sau o acțiune în tăgada paternității. Deși s-a reținut în mod greșit că această acțiune este una în tăgada paternității, instanța trebuia să-l repună în termen și nu să constate că este prescrisă. În al treilea rând, deși legea nu prevede în mod expres acțiunea în contestarea filiației din timpul căsătoriei, existența ei nu poate fi pusă la îndoială deoarece tind să răstoarne prezumția de paternitate și este imprescriptibilă. În ultimul rând, greșit a fost obligat la plata pensiei de întreținere începând cu data de 12.10.2007 fără a se lua în considerare pensiile de întreținere plătite lunar câte două până în luna noiembrie 2007 și greșit nu o obligă pe reclamantă la restituirea sumei de 1657,87 lei.
În drept s-au invocat disp. art. 304 pct. 8 și 9.proc.civ.
Intimata nu a depus întâmpinare.
Curtea de Apel examinând recursul declarat de pârâtul reclamant reconvențional prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu, constată că acesta este nefondat, din următoarele considerente:
Se constată că instanța de fond a fost legal investită cu judecarea unei cereri formulată de reclamanta având ca obiect obligarea pârâtului recurent la plata pensiei de întreținere. Calea de atac a sentinței pronunțate în primă instanță în această materie este apelul, astfel că în mod corect Tribunalul a soluționat apelul declarat în cauză de către pârât în compunere legală.
Față de motivele pârâtului recurent se observă că o instanță, legal sesizată, poate să exercite rolul său activ fără a aduce atingere principiului disponibilității părților. În speță, față de acțiunea reconvențională a pârâtului recurent privind copilul din căsătorie, în mod corect instanțele au făcut încadrarea acțiunii ca fiind una de tăgada paternității, iar pârâtul, față de o asemenea acțiune nu a solicitat repunerea în termenul prev. de art. 55 din Codul Familiei.
Mai mult, speța privește un copil din căsătorie, a cărui filiație este cert stabilită în fața legii, tatăl netăgăduind paternitatea acestui copil în termenul stabilit de lege.
În ce privește pensia de întreținere, în mod corect instanțele l-au obligat pe pârâtul recurent la plata acesteia de la data introducerii acțiunii, eventualele plăți efectuate de recurent peste această sumă neavând relevanță în speță.
Față de cele expuse, în baza art. 312 al. 1.proc.civ. recursul pârâtului va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul reclamant reconvențional împotriva deciziei civile nr. 79/A din 18 aprilie 2008.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - -
- concediu medical, concediu de studiu,
semnează Președintele Instanței semnează Președintele Instanței
Judecător Judecător
Grefier,
- - Creța
Red.
Tehnored. /14.10.2008/2ex
,
Președinte:Sanda TrifJudecători:Sanda Trif, Dana Ghițoaica
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 65/2008. Curtea de... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
