Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 50/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(Număr în format vechi 532/MF/2007)
--partaj bunuri comune-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE Nr. 50
Ședința publică de la 25 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Pascu Judecător
- - - - Președinte secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Tatiana Rădulescu
Grefier: -
******************
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamantul, domiciliat în C, str.- lui,.16,.1,.11 judetul D și de către pârâta, domiciliată în C, str -,.156,.14,.4 judetul D, împotriva deciziei civile nr.178 din 09 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr-, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a lipsit recurentul-reclamant, pentru care s-a prezentat avocat, lipsind și recurenta-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care instanța, în conformitate cu dispoz.art.150 Cod proc.civilă, acordă cuvântul asupra recursurilor de față.
Avocat, pentru recurentul-reclamant, solicită admiterea recursului, arătând că în mod nelegal s-a reținut la masa bunurilor devălmașe o cotă de 5% din apartamentul situat în C, str - lui,.16,.11.
De asemenea, arată că, deși instanța reține că apartamentul este bun propriu al reclamantului, se apreciază că este bun propriu în cotă de 95% și comun în cotă de 5%, reținându-se și că la cumpărarea apartamentului s-a folosit și suma de 5000 lei împrumutată de la bunica pârâtei. Mai arată că apartamentul nu fost achiziționat împreună cu soția. Ori, această sumă de 5000 lei nu reprezintă fonduri comune, așa cum s-a reținut ulterior de instanță, contrazicând că suma ar fi fost împrumutată.
Mai arată că instanța a încălcat principialitatea incidentă în cauzele de partaj, potrivit căreia prezumția relativă a achiziționării bunurilor cu contribuție egală a soților poate fi infirmată prin orice mijloc de probă.
Reținerea unor cote contributive egale de este nelegală, nemotivată și contrazice datele cauzei.
De asemenea, arată că hotărârea este nelegală și dezlegarea dată motivului de apel privind locul unde se aflau bunurile de împărțit, iar potrivit art.6739Cod proc.civilă folosința bunurilor de către una din părți poate constitui criteriu de atribuire.
Consideră că greșit s-a reținut și faptul că reclamantul nu a formulat o cerere în sensul de a se stabili IAP, posesia unor bunuri comune, arătând că era o obligatie a instanței, ori chiar reclamantul a solicitat expres acest lucru, indicând în scris acțiunea introductivă și cerând stabilirea acestui lucru prin concluziile IAP.
Cu privire la recursul declarat de către pârât solicită respingerea acestuia ca tardiv introdus, arătând că a fost declarat peste termenul prevăzut de lege.
URTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin încheierea de admitere în principiu din 16.02.2004 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr.2357/2002, a dispus admiterea, in parte si in principiu acțiunii precizate formulata de reclamantul, împotriva paratei.
A constatat ca părțile au dobândit pe timpul căsătoriei următoarele bunuri: un apartament cu 3 camere situat in C, cart. - lui,. 16,. 2,. 11, un apartament cu 2 camere, situat in C, Calea B, - se.2,. 8, 2 TV, un ongelator, un frigider Arctic, o mașina de spălat automata romaneasca, un aragaz, o mobila e bucătărie, compusa din 2 corpuri, masa si coltar, o mobila de sufragerie, compusa din oltar, biblioteca, 2 fotolii, masuta, covor persan, lustra, mobila de dormitor, compusa din anapea, șifonier si birou, 2 mochete, aspirator Philips, prajitor de pâine, mocheta hol, covor ormitor, 2 mochete in dormitor, o haina de neagra, o haina de piele, 45.p parchet tejar, 3000 USD, prețul unui teren de 500.p in cartier Romanești, instrainat pe timpul căsătoriei.
A dispus ieșirea din indiviziune a pârtilor in cote de 3/4 pentru reclamant si 1/4 pentru pâ râtă.
A constatat ca următoarele bunuri sunt proprietatea reclamantului: o mobila de dormitor ompusa din 2 noptiere, pat dublu, 2 șifoniere cu cate 2 usi, lustra, servanta TV si un asetofon.
A numit experți, in specialitatea construcții si evaluări bunuri mobile, pentru evaluare lotizare, cu un onorariu de cate 2000.000 lei, fiecare, in sarcina reclamantului
Pentru dispune astfel, instanța a reținut și stabilit următoarele:
La data de 03.04.2002, reclamantul a chemat in judecata pe parata, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, sa se dispună partajarea bunurilor comune realizate pe timpul căsătoriei cu parata in cote de 3/4 pentru reclamant si 1/4 pentru parata, arătând ca in masa partajabila se includ următoarele bunuri: un apartament cu 2 camere situat in C, Calea B, - se. 2,. 8, 2 tv, congelator si frigider Arctic, mașina de spălat automatica, romaneasca, aragaz, mobila bucătărie compusa din doua corpuri, masa cu coltar, mobila sufragerie, formata din coltar, biblioteca, 2 fotolii, masuta, covor persan, lustra, mobila de dormitor compusa din canapea, șifonier, birou, 2 mochete.
Reclamantul și-a motivat cererea de a se retine o cota mai mare in favoare sa, pe contribuția predominanta la dobândirea acestor bunuri, arătând ca pe timpul căsătoriei a lucrat in străinătate unde a obținut venituri consistente, parata neavand serviciu si nerealizand venituri din alte surse, ba mai mult decât atât, obișnuia sa cheltuiască si banii trimiși de reclamant din străinătate
Referitor la apartament, reclamantul a făcut mențiunea ca acesta a fost cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 306/20.03.2000, prețul fiind plătit prin compensarea unor creanțe comune fata de debitorii si, foștii proprietari ai apartamentului, cu valoarea apartamentului, banii provenind din veniturile realizate in străinătate de reclamant.
Ulterior, a arătat acesta, contractul s-a constatat a fi simulat prin sentința civila nr. 23573/2001 a Jud. C, adevăratul proprietar al apartamentului reținându-se a fi pârâta, la acea data căsătorita cu reclamantul.
Tot pe timpul căsătoriei, a susținut reclamantul, a fost dobândit si un apartament cu 3 camere, situat in C cart. - lui. 16, l,. 11,.2, care insa, este bun exclusiv al acestuia, fiind dobândit prin înlocuirea unor valori personale ale reclamantului, respectiv bijuterii de mare valoare, obținute din străinătate, unde a lucrat înainte si după căsătorie.
S-a mai cerut de reclamant a se constata si dreptul său de proprietate asupra unor bunuri dobândite înainte de căsătorie si anume: o mobila de dormitor, compusa din 2 noptiere, pat dublu, 2 șifoniere cu cate 2 usi, lustra, servanta TV, un casetofon si totodată, a se aduce la masa partajabila doua haine de de cca. 1500 dolari fiecare si o haina de piele de 500 dolari, bunuri care, prin valoarea lor deosebit de mare, depășesc nivelul de trai al părtilor, fiind achiziționate de parata in scop de investiție.
A mai susținut reclamantul, ca la despărțirea in fapt, parata a luat din apartamentul bun comun obiecte de îmbrăcăminte, încălțăminte, un aspirator Philips, tacâmuri, prăjitor de pâine, paturi, mocheta hol, un covor dormitor, 2 mochete dormitor, bunuri ce solicita a fi partajate, mai puțin obiectele de uz personal.
In scop probator, reclamantul a depus la dosar: copie carnet de munca, copia sentinței civile nr.8304/2000 a Judecătoriei Craiova, copia contactului de. vânzare.-cumpărare nr.512/1991, proces-verbal de predare-primire a locuinței, copie încheiere data in dosar nr. 1810/2001 al Judecătoriei Craiova, copie 23573/2001 a Judecătoriei Craiova, copia contractului de vânzare-cumpărare nr.306/2000, declarații testimoniale date in dos. nr.7207/2000 al Judecătoriei Craiova.
La data de 3.06.2000, reclamantul a depus o precizare la acțiune, solicitând complinirea masei partajabile cu suma de 3800 USD, aflata in posesia paratei si care se compune din: 3000 USD proveniți din vânzarea unui teren in suprafața de 500.p, situat in cart. Romanești, str. -, proprietatea comuna a soților si înstrăinat de parata cu acordul reclamantului in 1998, bani ce au rămas in posesia acesteia, 800 USD, reprezentând prețul a 45.p de parchet stejar, vândut de parata, fara acordul reclamantului, in timp ce acesta se afla in străinătate si însusit de ea.
La aceeași dată, parata a depus întâmpinare, solicitând admiterea doar in parte a acțiunii, arătând ca, in realitate, apartamentul situat in Calea Baf ost cumpărat de mama sa pentru fiul părtilor si ca atare trebuie exclus de la masa partajabila, chiar daca printr-o hotărâre judecătorească irevocabila s-a constatat ca actul de vânzare-cumpărare. al apartamentului este simulat.
In privința bunurilor pretinse a fi proprii de către reclamant, pârâta a arătat că, in realitate acestea sunt bunuri comune, iar așa zisele bunuri de lux, constau doar intr-o singura haina de, care, susține pârâta, a fost cumpărata pentru aop urta in mod curent si nu pentru a face o investiție.
Mai susține parata că la dobândirea bunurilor comune a contribuit si ea, aducând venituri importante, rezultate din comercializarea unor bunuri aduse personal din străinătate.
In completarea probatoriilor, instanța a încuviințat reclamantului proba cu 2 martori, parata fiind decăzuta din proba, ca urmare a nerespectării dispozițiilor art 115 CPC si a neprezentării la mai multe termene de judecate, nici personal si nici prin apărător.
La cererea reclamantului, s-a luat si un interogatoriu paratei, care a recunoscut, în mare parte, bunurile inserate in acțiune, mai puțin contribuția predominanta a reclamantului la dobândirea acestora.
Martorii audiați in cauza au fost si, care au relatat ca, înainte de casătorie, reclamantul a lucrat in străinătate, de unde a adus cca. 200 grame aur, din a cărui valorificare s-a cumpărat apartamentul situat in cart. - lui
Martorul a confirmat insa afirmația paratei cu ocazia interogatoriului luat de reclamant ca, la dobândirea acestui bun, s-a folosit si suma de 5000 lei, dați de bunica paratei, precum și un împrumut contractat de părți de la un prieten comun.
Contribuția bunicii paratei la dobândirea acestui apartament este recunoscuta, in cele in urma, chiar de reclamant in concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, motiv pentru care,instanța va retine si acest bun in comunitatea de bunuri a soților, înlăturând pretenția reclamantului de a fi considerat bun proprietatea exclusiva a acestuia.
In ceea ce privește cel de-al doilea apartament, prin sentința civila nr.23573/2001 a Judecătoriei Craiova, rămasa definitiva si irevocabila, s-a constatat a fi simulat contractul de vânzare-cumpărare nr. 306/2000, ce a avut ca obiect respectivul apartament si in care apărea drept cumpărător fiul părtilor, minor la acea data, adevărata cumpărătoare a acestui imobil constatându-se a fi pârâta, care era căsătorita cu reclamantul la momentul respectiv, bunul având regim juridic de bun comun, banii folosiți la cumpărarea lui provenind, in mare parte din veniturile realizate de reclamant, care era singurul salariat in familie, parata lucrând doar ocazional, in ajutorul reclamantului, atunci când acesta efectua diverse lucrări la terțe ersoane p., fiind de meserie zidar.
Reclamantul a lucrat în străinătate, de unde a adus 200 de aur din a cărui valorificare s-a cumpărat apartamentul situat în - lui, la dobândirea acestui bun, folosindu-se și suma de 5000 lei, dați de bunica pârâtei, precum și un împrumut contractat de părți de la un prieten comun.
În ceea ce privește cel de al doilea apartament, prin sentința civilă nr 23573/2001 a Judecătoriei Craiova, definitivă și irevocabilă, s-a constatat a fi simulat contractul de vânzare-cumpărare nr 306/2000, ce avut ca obiect respectivul apartament.
Pe baza recunoașterilor la interogatoriu ale pârâtei, coroborate cu proba testimonială, instanța a reținut în masa partajabilă și următoarele bunuri mobile: 2 V, un congelator, un frigider Arctic, o mașina de spălat automata romaneasca, un ragaz, o mobila de bucătărie compusa din 2 corpuri, masa si coltar, o mobila de sufragerie ompusa din coltar, biblioteca, 2 fotolii, masuta, un covor persan, lustra, mobila de dormitor compusa din canapea șifonier si birou, 2 mochete, aspirator Philips, prajitor pâine, mocheta ol, covor dormitor, 2 mochete in dormitor, o haina de neagra, o haina de piele, 45.p archet p. stejar, 3000 USD, prețul unui teren de 500.p in cart. Romanești, înstrăinat pe ti mpul căsătoriei.
Pe baza recunoașterilor la interogatoriu și a probei testimoniale instanța a admis și capătul de cerere în constatare formulat de reclamant, reținând că următoarele bunuri sunt proprietatea acestuia: o mobilă de dormitor compusă din 2 noptiere, pat dublu, 2 șifoniere cu câte 2 uși, lustră, servantă TV și un casetofon.
Împotriva acestei încheieri au declarat apel reclamantul și pârâta.
În motivarea apelului, pârâtul, a susținut că, în mod greșit nu s-a reținut că apartamentul situat în - lui, este bun propriu al său, întrucât a fost cumpărat cu bani rezultați din vânzarea unei cantități de aur proprietatea sa, dobândită anterior încheierii căsătoriei, bunica reclamantei împrumutând doar 5000 lei din prețul plătit.
Instanța a stabilit cotele contributive ale părților fără a se ține cont de starea de fapt, care demonstrează că reclamantul a realizat majoritatea veniturilor cu care s-au achiziționat bunurile, pârâta nu a lucrat în această perioadă, doar a primit sumele de bani pe care i le trimitea din străinătate, unde a lucrat.
Instanța trebuia să menționeze că următoarele bunuri reținute ca fiind comune, sunt în posesia pârâtei: un aspirator Philips, și tacâmurile, prăjitor de pâine, paturi, mocheta hol, un covor dormitor, două mochete dormitor, o haină neagră, o haină piele, suma de 3000 USD și 45.p de parchet de stejar sau echivalentul lor.
Motivând apelul, pârâta susține că, apartamentul din C, Calea B nu trebuia reținut ca un bun comun deoarece a fost cumpărat de mama sa, nepotului, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr 306/20.03.2000.
Nu se putea reține o cotă mai mare în favoarea reclamantului, deoarece și pârâta a realizat venituri importante, aducând din țările vecine diferite bunuri pe care apoi le revindea în țară, iar împreună cu reclamantul lucra la diferite persoane, la zugrăvit și amenajat apartamente.
Arată că, a fost decăzută din proba testimonială, fără a i se aduce la cunoștință că s-a dispus aceasta; solicită încuviințarea probei cu martori, acte și expertiză.
Prin decizia civilă nr 4335/17. decembrie 2004 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr.4433/2004, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub numărul 658/2005.
În ședința publică din data de 5 septembrie 2005, instanța a încuviințat proba testimonială solicitată de apărătorul apelantei-pârâte pentru a dovedi contribuția egală a celor două părți la dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei și proba cu interogatoriu apelantului-reclamant.
La data de 12 decembrie 2005, instanța a dispus suspendarea judecării cauzei, în baza art 242 alin 2.pc, cauza fiind repusă pe rol, la cererea apelantei-pârâte, formulată la data de 13.11.2006.
Prin încheierea din data de 4 decembrie 2006 s-a scos cauza de pe rol și s-a înaintat Secției Minori și Familie, pe rolul căreia s- înregistrat sub nr -.
La data de 06 februarie 2007, instanța a dispus suspendarea judecării cauzei în baza art 242 pct 2.pc, cauza fiind repusă din nou, pe rol, la cererea apelantei-pârâte din data de 19.06.2007.
S-au luat declarații martorilor și, încuviințați, apelantei-pârâte.
Prin decizia civilă nr. 178 din 09 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr-, s-a admis apelul pârâtei.
S-a admis apelul reclamantului.
S-a schimbat în parte încheierea de admitere în principiu din data de 16.02.2004, în sensul că, admite în parte capătul de cerere formulat de reclamant, vizând constatarea calității de bun propriu a apartamentului cu 3 camere, situat în C, cart - lui, 16, 2, 11, jud
S-a constatat calitatea de bun propriu a cotei de 95% din valoarea acestui imobil în favoarea reclamantului.
S-a exclus de la masa bunurilor comune reținute de prima instanță, imobilul-apartament cu 3 camere, situat în C, cart - lui, 16, 2, 11, jud
S-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei și cota de 5% din imobilul apartament cu 3 camere, situat în C, cart - lui, 16, 2, 11, jud
S-a dispus ieșirea din indiviziune a părților în cote de 1/2 pentru fiecare.
S-au menținut celelalte dispoziții ale încheierii de admitere în principiu.
S-a respins cererea apelantei pârâte privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Apelurile au fost privite ca fondate, fiind admise pentru următoarele considerente:
Principiul rolului activ al judecătorului, consacrat de art 129-130.pr.civ, obligă instanța să dea acțiunii calificarea juridică exactă și în funcție de aceasta să verifice condițiile de admisibilitate a cererii și să se pronunțe apoi în concret asupra tuturor capetelor de cerere.
Cum, în cauză, prin acțiunea principală, apelantul-reclamant, a solicitat să se constate calitatea de bun propriu a apartamentului situat în C, cartier - lui, 16, 1, 2, 11, jud D, iar nu partajarea acestuia, în mod greșit prima instanță nu a calificat această cerere ca și o acțiune în constatare, capăt de cerere distinct, asupra căruia nu s-a pronunțat ci a inclus acest bun imobil -la masa bunurilor comune partajându-l, astfel încât soluția este nelegală, din acest punct de vedere.
Procedând la judecarea cauzei sub acest aspect, tribunalul a reținut din coroborarea probelor administrate, aspectul că, prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 5.12.1992 (28), cele două părți au achiziționat apartamentul situat în C, str - lui, 161, 2, 11, pentru prețul de 136.752 lei, din care, suma de 5000 lei a fost împrumutată de la bunica pârâtei, iar diferența până la prețul total, a fost plătită cu sume rezultate din vânzarea unei cantități de aur achiziționat de reclamant înainte de încheierea căsătoriei și care reprezintă bunul propriu al acestuia.
Pentru a aprecia astfel, s-au avut în vedere depozițiile martorilor în acest sens, coroborate cu interogatoriu pârâtei, din care rezultă că valoarea bunurilor proprii reprezentate de bijuteriile de aur, a fost încorporată, într-un bun cumpărat în timpul căsătoriei, fiind astfel incidente dispozițiile art 31lit f din Codul Familie, bunul devenind propriu pentru această parte chiar dacă actul este pe numele ambilor soți.
În cauză, cum apartamentul respectiv este dobândit în parte cu fonduri proprii ale reclamantului și în parte cu fonduri comune (suma de 5000 lei), în măsura corespunzătoare valorii încorporate, bunul devine propriu al celui ce a contribuit astfel, iar restul intră în comunitatea ambilor soți
Prin urmare, instanța a admis apelul reclamantului, în baza art 296.pc, în sensul că, a admis în parte capătul de cerere vizând constatarea calității de bun propriu a apartamentului cu 3 camere, situat în C, cart - lui, 16, 2, 11 și constată calitatea de bun propriu a cotei de 95% din valoarea acestui imobil, în favoarea reclamantului corespunzător valorii proprii încorporate.
S-a exclus de la masa bunurilor comune reținute de prima instanță, același imobil, și în consecință, se va constata că cele două părți au dobândit în timpul căsătoriei și cota de 5% din imobilul-apartament cu 3 camere, situat în C, cartier - lui, 16, 2, 11.
Referitor la criticile formulate de ambii apelanți vizând stabilirea greșită a cotelor de contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune, s- reținut că, art 30 din Codul familiei, instituie o prezumție relativă de contribuție egală a soților la dobândirea bunurilor comune care poate fi răsturnată prin orice mijloace de probă. Cota propriu-zisă ce se cuvine din devălmășie fiecăruia dintre soți, se stabilește pe baza contribuției efective a fiecăruia, fie prin venituri, fie prin activitatea casnică ori în gospodărie, global, drept contribuție pe întreaga durata a căsătoriei.
În cauză, s-a demonstrat că, deși reclamanta nu a fost angajată, aceasta s-a ocupat de întreținerea gospodăriei și creșterea și educarea copilului minor, ajutând ocazional pe reclamant la lucrările de renovare pe care acesta le efectua obținând sume de bani și din revânzarea obiectelor de îmbrăcăminte pe care le cumpăra din străinătate în acest scop, astfel că, raportat la totalitatea bunurilor comune, nu s- putut determina o cotă de contribuție mai mare pentru vreunul din foștii soți.
Prin urmare, s- admis și apelul pârâtei, conform art 296.pc, cu consecința schimbării încheierii de admitere în principiu, în sensul ca s- dispus ieșirea din indiviziune a părților, în cote de pentru fiecare.
În ceea ce privește, ultimul motiv de apel invocat de apelantul-pârât, s- reținut că se critică nereținerea de către instanța de fond,a faptului că, bunurile mobile respective se află în posesia pârâtei, însă, din actele dosarului nu a rezultat că reclamatul ar fi formulat vreo cerere în acest sens, doar menționând în acțiunea introductivă acest aspect, astfel încât, neexistând cerere, nu putea exista nicio soluție pronunțată sub acest aspect.
Sub aspectul criticii apelantei, de a fi exclus de la masa bunurilor comune, apartamentul situat în C, cartier Calea B, 16, 1,a p 11, jud D, cu motivația că a fost cumpărat de mama sa, pentru fiul, se constată că, în mod corect a fost reținut ca bun comun dobândit de foștii soți, întrucât, prin sentința civilă nr 23573/08.11.2001 pronunțată de Judecătoria Craiova, irevocabilă, s-a constatat simulat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr 306/20.03.2000, precum și faptul că, adevăratul cumpărător al apartamentului situat în C, cartier Calea B, - 2, 8, este pârâta.
Prin urmare, în temeiul art 30 din Codul familiei, bunul devine comun, indiferent pe numele cărui soț este întocmit actul, proprietatea dobândindu-se de ambii soți, fără să fie nevoie să existe, la întocmirea actului, manifestarea expresă a voinței ambilor, fiind suficientă voința unuia dintre ei, coroborată cu voința prezumată a celuilalt.
În temeiul art 275.pc, instanța a respins cererea apelantei-pârâte de acordare a cheltuielilor de judecată, având în vedere că, acestea au constat în taxă de timbru și timbru judiciar pentru ambele părți, ale căror pretenții au fost admise în parte, operând astfel compensarea în întregime, conform dispozițiilor legale indicate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs apelantul reclamant și apelanta pârâtă, în termen, motivat și timbrat, criticând decizia pentru nelegalitate.
Criticile formulate de reclamant, sunt în esență următoarele: considerentele deciziei tribunalului sunt contradictorii și ajuridice, deoarece: apartamentul din - lui este reținut ca fiind bun propriu, pentru ca în final să se rețină ca fiind bun comun o cotă de 5% din apartament și 95% bunul propriu al recurentului; suma de 5000 lei împrumutată de la bunica pârâtei nu are nicio legătură cu dobândirea apartamentului, iar o eventulă contribuție a soției ar fi condus la nașterea unui drept de creanță a acesteia față de recurent; proporția de 5% este stabilită arbitrar, fără fundament real și fără explicitarea modului de stabilire a procentului; reținerea unor cote egale de contribuție la dobândirea bunurilor este nelegală, nemotivată sau motivată necorespunzător, fiind contradictorie, dar contrazice datele dosarului, nearătându-se pe baza căror probe s-a stabilit egalitatea contribuțiilor, reținându-se generic de exemplu, că pârâta a crescut copilul și s-a îngrijit de gospodărie, sau reținându-se în același timp că, pârâta mergea în străinătate, cumpăra și vindea haine, deși această activitate cere foarte mult timp; în consecință, prezumția de contribuție egală a fost aplicată greșit, având în vedere că există probe privind contribuția superioară a unuia dintre soți și că alte probe administrate în cauză nu au fost evaluate corespunzător: răspunsul la interogatoriu al pârâtei și adevărul judiciar exprimat de sentința civilă nr. - a Judecătoriei Craiova, pronunțată în cauza de simulație a contractului de achiziție a apartamentului din Cale B; de asemenea, se arată că este nelegală rezolvarea motivului de apel privind stabilirea posesiei unor bunuri comune, reținându-se greșit că nu ar fi fost formulată cerere pentru a se stabili în IAP posesia rap. la disp. art. 673 ind. 3 și 9 cod procedură civilă.
Criticile formulate de pârâtă sunt în esență următoarele: instanța nu a exclus de la masa partajabilă apartamentul din C Calea B, deși s-a constatat simulat prin hotărâre judecătorească contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 306/20.03.2000; în mod greșit nu s-a reținut la masa de împărțit apartamentul din C - lui, în cote de pentru fiecare, întrucât s-a răsturnat prin probe prezumția care a fost reținută la instanța de fond cu privire la contribuția exclusivă a reclamantului la dobândirea acestui imobil. În drept, invocă disp. art. 304 pct.7, 8 și 9 cod procedură civilă.
S-au depus: taxă timbru și împuterniciri avocațiale.
Recursul reclamantului este nefondat, iar al pârâtei este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În orice caz, unele motive de recurs vor fi sistematizate și analizate ca atare, având în vedere legătura dintre acestea, răspunzându-se prin urmare cumulat.
În cauză numai reclamantul a formulat o cerere pentru partajul bunurilor comune, pârâta neformulând reconvențional vreo pretenție în această privință.
La filele 1- 6 dosar fond, se găsește în materialitatea ei, cererea de chemare în judecată formulată personal de către reclamant, prin care investește clar și fără echivoc instanța, stabilind limpede cadrul procesual cu privire la obiect, cu o cerere privind constatarea dreptului său de proprietate exclusiv, respectiv calității de bun propriu a imobilului situat în C cartier - lui bloc 16. 1. 11, cu motivarea că sunt incidente în cauză disp. art. 31 lit. f codul familiei, fiind un bun în care a trecut valoarea personală a unor bunuri proprii dinaintea căsătoriei.(pct. 2. - din cerere, aspect tratat diferit față de cel evidențiat la pct. 1.)
Precizarea acțiunii existentă la fila 16 dosar fond, nu se referă la regimul juridic al apartamentului din C cartier - lui.
Pârâta nu a formulat cerere reconvențională, ci doar întâmpinare - existentă la file 15 dosar fond, prin care își axează apărarea pe regimul juridic al apartamentului situat în C Calea B, cu privire la care contestă calitatea de bun comun, arătând pe cale de consecință că se impune excluderea acestuia de la masa de împărțit. În întâmpinare se mai arată că bunurile pretinse a fi proprii de către reclamant sunt bunuri comune și se formulează apărări în legătură cu pretinsa contribuție mai mare la dobândirea bunurilor, pe care o invocă reclamantul și pe care o contestă.
În nici un caz, pârâta nu solicită reconvențional, complinirea masei de împărțit, respectiv împărțirea bunurilor pe care reclamantul le consideră bunuri proprii, limitându-se la infirma regimul juridic de bunuri proprii.
În aceiași ordine de idei, reclamantul, consecvent punctul de vedere exprimat inițial, nu formulează precizări ale acțiunii introductive de instanță și nu solicită introducerea la masa de împărțit a apartamentului situat în C cart. - lui.
Este adevărat că prin concluziile scrise depuse la dosarul de fond, la finalul acestora - fila 54, întocmite de către avocat, se face o referire la regimul juridic al acestui bun în sensul că ar fi bun comun, arătându-se în același timp că, la dobândirea acestuia reclamantul a avut o contribuție covârșitoare.
Or, cele două susțineri, cea cuprinsă în cererea de chemare în judecată întocmită personal de titularul cererii de chemare în judecată și cea cuprinsă în concluziile scrise, formulate de către avocat, cu privire la regimul juridic al apartamentului, se exclud reciproc.
În aceste condiții și având în vedere că, în lipsa unui mandat special dat de către reclamant avocatului său, concluziile scrise nu pot să aibă funcțional efectele unei precizări a acțiunii, în sensul că reclamantul ar fi investit instanța în principal cu o cerere având ca obiect constatarea dreptului său de proprietate exclusivă asupra apartamentului, ca urmare a constatării calității de bun propriu, și în subsidiar împărțirea bunului socotit bun comun, dar cu reconsiderarea contribuției la dobândirea acestuia și cu consecințe în planul realizării unui drept de creanță al soțului care a achită într-o proporție covârșitoare o datorie comună a ambilor soți - prețul apartamentului.
Prin urmare, instanța a rămas investită cu acțiunea introductivă așa cum a fost formulată și precizată la data de 3 iunie 2002, fără ca vreuna dintre părți să solicite prin acte procedurale valabile și regulat întocmite, includerea la masa de împărțit a apartamentului în discuție.
De aceea, Curtea reține că prima instanță a inclus la masa de împărțit un bun necerut, iar tribunalul l-a exclus de la masa de împărțit, deși pentru a-l exclude, una dintre părți trebuie să ceară împărțirea acestuia, (dar a făcut-o în context, față de împrejurarea că a concluzionat că bunul ar fi propriu) și inclus cu regim de bun comun, doar valoarea unei cote de 5% din acest apartament.
Raportat la acest apartament, ambele instanțe erau ținute să analizeze regimul juridic în limitele acțiunii formulate și respectând principiul disponibilității în procesul civil, numai din perspectiva singurei cereri formulate având ca obiect constatarea dreptului, iar nu din perspectiva unei cereri în realizare, respectiv de partaj pe care nu a formulat-o niciuna dintre părți în privința acestui bun.
Or, analizând regimul juridic al apartamentului în discuție raportat la dispozițiile legale aplicabile, respectiv art. 30 și urm. Codul familiei și la situația de fapt definitiv reținută de către instanța superioară de fond - tribunalul, Curtea reține că apartamentul nu este bun propriu, ci este bun comun, este dobândit în timpul căsătoriei, fiind incidente disp. art. 30 alin. 1 cod familie, potrivit cărora, bunurile dobândite în timpul căsătoriei de către oricare dintre soți, sunt de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților.
În speță, apartamentul a fost dobândit în timpul căsătoriei de către cei doi soți, în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 512/1991, prețul fiind achitat astfel: 480 lei la data de 7.06.1991 și - lei - la data de 10.10.1991, prețul total fiind de 136.752 lei.
de finanțare, respectiv modul cum au înțeles soții să plătească o datorie comună, respectiv aceea de a plăti prețul apartamentului contractat cu SC Montaj SA C, nu pune în discuție regimul juridic al bunului dobândit chiar de ambii soți în timpul căsătoriei, ci ridică doar probleme legate de eventuale drepturi de creanță pe care un soț le are împotriva celuilalt soț, în măsura în care a contribuit la stingerea datoriei comune într-o proporție mai mare decât partea sa de datorie.
În cauză s-a stabilit de asemenea definitiv ca stare de fapt, de către instanța superioară de fond - tribunalul, că soții au o contribuție egală la dobândirea tuturor bunurilor comune, împrejurare ce nu exclude existența unui drept de creanță al soțului care a contribuit punctual la dobândirea acestui apartament cu o sumă de bani obținută din înstrăinarea unor bunuri mobile proprii - aur achiziționat înainte de căsătorie, reprezentând diferența între prețul apartamentului și suma de 5000 lei, reținută ca fiind împrumutată de ambii soți de la bunica pârâtei.
Față de contribuția egală reținută de instanță raportat la total masă partajabilă, se stabilește și partea de datorie a fiecărui soț, astfel că dreptul de creanță al soțului reclamant care a plătit aproape în totalitate o datorie comună a soților va fi reprezentat de din suma plătită în acest mod, bineînțeles reactualizată.
Dar, având în vedere că niciunul dintre soți nu l-a cerut la masa de împărțit, cerere ce presupune includerea, aplicarea cotei de contribuție stabilită în prezenta cauză, constatarea dreptului de creanță, evaluare și lotizare, partajul acestui bun nu poate face obiectul acțiunii de față, ci al unui partaj suplimentar voluntar sau judiciar.
În orice caz, pentru motivele arătate mai sus, Curtea în limita a ceea ce s-a cerut, va respinge capătul de cerere formulat de reclamant, având ca obiect constatarea ca bun propriu al apartamentului ca neîntemeiată, cu motivarea referitoare la regimul juridic al apartamentului în discuție ca fiind bun comun.
Critica formulată de pârâtă referitoare la apartamentul din Calea B este neîntemeiată.
În mod corect acesta a fost reținut la masa de împărțit ca fiind bun comun, având în vedere disp. legale prev. de art. 30 alin. 1 codul familiei potrivit cărora bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți, sunt de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților.
Apartamentul în discuție a fost dobândit în condițiile mai sus arătate, de către pârâtă în timpul căsătoriei și în mod corect instanțele de fond au stabilit regimul juridic al acestui bun, interpretând și aplicând în mod corespunzător dispozițiile legale incidente.
Motivele de recurs formulate de către reclamant sunt nefondate, astfel:
1. referitoare la regimul juridic al apartamentului situat în C, cart. - lui, dar și celei referitoare la stabilirea a nejustificată a unor cote de 95%, respectiv de 5%, s-a răspuns în precedent. Față de soluția ce se impune prin prisma problemei rezolvate în și care conduce și justifică reformarea deciziei recurate, orice discuție legată de soluția sau motivarea contradictorie a hotărârii pronunțate, nu mai are obiect.
2. Critica referitoare la realitatea împrumutului de 5000 lei, contractat de la bunica pârâtei, precum și la destinația dată acestei sume, nu poate face obiectul unei analize în recurs - cale extraordinară de atac, nefiind un aspect de nelegalitate a hotărârii, ci de netemeinicie.
Odată cu abrogarea disp. art. 304 pct. 10 și 11 cod procedură civilă, în recurs nu se mai exercită decât un control de legalitate, rap. la motivele de recurs de casare sau modificare prev. expres și limitativ de art. 304 pct. 1 - 9 cod procedură civilă.
Prin urmare, în recurs nu mai pot fi aduse critici care vizează modul de apreciere a probelor, stabilirea unei anumite stări de fapt sau neevaluarea unei probe hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
De subliniat că în recurs niciuna dintre părți nu produs înscrisuri noi în sensul art. 305 cod procedură civilă, care să conducă la o reconfigurare împrejurărilor reținute de tribunal în fapt și în drept.
3. Critica referitoare la stabilirea nejustificată, nemotivată și contrazisă de datele dosarului, a unei contribuții egale a soților la dobândirea în total a bunurilor comune, este de asemenea, neîntemeiată.
Motivele expuse la analiza de la pct. 2 sunt valabile și pentru critica de față, pentru identitate de rațiune.
Stabilirea cotei de contribuție a soților la dobândirea bunurilor ține exclusiv de starea de fapt și se realizează ca operațiune, în baza probelor administrate în fața instanțelor de fond, judecătorie și tribunal, iar evaluarea acestor probe reprezintă atributul exclusiv al acestor instanțe.
Așadar, nici modul de apreciere și valorificare răspunsurilor la interogatoriu, probă în dosar conform art. 218 și urm. cod procedură civilă, nu poate fi cenzurat de instanța de recurs.
4.Nici critica referitoare la modul de evaluare a adevărului judiciar desprins din hotărârea judecătorească pronunțată în acțiunea de constatare a simulației privind apartamentul din Calea B, nu este întemeiată.
Numai dispozitivul hotărârii judecătorești se bucură de autoritate de lucru judecat în sensul legii, iar nu și considerentele acesteia. Din dispozitivul hotărârii judecătorești opozabile celor doi soți, rezultă doar împrejurarea de drept potrivit căreia adevăratul cumpărător al apartamentului în discuție este pârâta. Prin această hotărâre nu s-a stabilit regimul juridic al imobilului în raport cu dispozițiile aplicabile din Codul Familiei, art. 30 și urm. având în vedere limitele impuse de obiectul cauzei, astfel că analizarea acestui aspect s-a făcut exclusiv în cauza de față, având ca obiect partajul de bunuri comune.
În aceiași ordine de idei, în cauza de față, stabilirea contribuției soților la dobândirea tuturor bunurilor comune, în care se include și apartamentul din Calea B, s-a realizat pe baza unui evaluării unui complex de probe administrate în prezenta cauză, astfel că unele aspecte reținute cu ocazia procesului anterior legate de proveniența banilor folosiți pentru dobândirea acestui apartament, constituie doar împrejurări probatorii ce se analizează în context.
În concluzie, în recurs, nu mai poate fi pusă în discuție mărimea cotelor de contribuție, întrucât acest aspect vizează netemeinicia hotărârii, pronunțată prin evaluarea tuturor elementelor probatorii, iar nu nelegalitatea acesteia.
5. Nici critica referitoare la modul de soluționare a criticii din apel referitoare la posesie, nu este întemeiată, dar având în vedere următoarea motivare care o va suplini pe cea din apel:
Potrivit disp. art. 6735cod procedură civilă, prin încheierea de admitere în principiu instanța stabilește bunurile supuse împărțelii, calitatea de proprietar, cota parte ce se cuvine fiecăruia și creanțele născute din starea de proprietate comună.
În ceea ce privește constatarea unei împrejurări de fapt, cum este aceea a posesiei unui bun, ce se poate constitui în criteriu de atribuire a bunurilor în contextul celor stabilite nelimitativ în art 6739cod procedură civilă, raportat la art. 6733,nu este posibilă formularea unei cereri distincte cu acest obiect din perspectiva disp. art. 111 cod procedură civilă, câtă vreme nu se solicită constatarea existenței unui drept ci a unei stări de fapt, ce poate fi socotită utilă de părți sau de instanță, în contextul soluționării unei acțiuni în realizarea dreptului, cum este împărțeala judiciară și a finalizării acesteia, prin formarea loturilor.
În aceiași ordine de idei, o astfel de împrejurare mai poate fi evidențiată de partea interesată, nu numai ca argument în atribuirea unor bunuri, ci și ca argument în susținerea unei cereri prin care se solicită imputarea uzurii unui bun, dar în cauză nu s-a formulat o astfel de cerere, care într-adevăr era aptă să fie soluționată odată cu încheierea de admitere în principiu.
Or, în speță este posibilă remedierea situației din perspectiva disp. art. 6733cod procedură civilă ce trebuiau respectate de către prima instanță, precum și administrarea oricăror probe, chiar după pronunțarea încheierii de admitere în principiu, în măsura în care cele existente nu sunt lămuritoare, pe baza cărora să se poată stabili posesia tuturor bunurilor sau numai a acelora cu valoare economică mai importantă, ori a acelora precizate de reclamant sau de pârâtă în apărare, în măsura în care se invocă sau este necesară această împrejurare de fapt ca un criteriu la lotizare, ce ar putea fi folosit alături de celelalte criterii enumerate în textul arătat, text ce va fi interpretat în mod corespunzător în ceea ce privește concursul și modul de aplicare a criteriilor.
În această chestiune, prima instanță care nu a manifestat rol activ în această privință, va fi în măsură să aplice la reluarea judecății disp. art. 129 alin. 4 cod procedură civilă, întrucât prin lămurirea chestiunii, în nici un caz nu se va pune în discuție vreo modificare a încheierii interlocutorii cu consecința nesocotirii disp. art. 268 alin. 3 cod procedură civilă.
Pentru toate considerentele mai sus expuse, Curtea constată că este incident cazul de recurs de modificare prev. de art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, cu referire la art. 30, 31 codul familiei, urmând a se admite recursul pârâtei și în baza art. 312 alin. 1 teza I, alin. 2 teza II cod procedură civilă, se va modifica în parte decizia în sensul că va respinge capătul ce cerere formulat de reclamant privind constatarea ca bun propriu al apartamentului cu 3 camere situat în C cart. - lui. 16. 2. 11 jud.
Pe cale de consecință, se vor înlătura mențiunile privind constatarea calității de bun propriu a cotei de 95% din valoarea acestui imobil în favoarea reclamantului și cea privind dobândirea în timpul căsătoriei a cotei de 5% din apartamentul mai sus precizat, de către soți.
Restul dispozițiilor deciziei vor fi menținute.
În ceea ce privește recursul reclamantului, nefiind incident niciunul din motivele de recurs de casare sau modificare invocate, în baza art. 312 alin. 1 teza II cod procedură civilă, Curtea îl va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta domiciliată în C, str -,.156,.14,.4 judetul D, împotriva deciziei civile nr.178 din 09 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr-, având ca obiect partaj bunuri comune.
Respinge recursul declarat de reclamantul, domiciliat în C, str.- lui,.16,.1,.11 judetul D, declarat împotriva aceleiași decizii.
Modifică în parte decizia recurată în sensul că respinge capătul de cerere formulat de reclamant privind constatarea calității de bun propriu a apartamentului cu 3 camere situat în C, cart. Br.lui,. 16,.2,. 11, jud.
Înlătură mențiunile privind constatarea calității de bun propriu a cotei de 95% din valoarea acestui imobil în favoarea reclamantului și cea privind dobândirea în timpul căsătoriei a cotei de 5 % din apartamentul mai sus precizat de către soți.
Menține restul dispozițiilor deciziei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Februarie 2008.
PREȘEDINTE: Mariana Pascu - - | JUDECĂTOR 2: Tatiana Rădulescu - - | JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru - - |
Grefier, |
07 Martie 2008
Red. TR 4 ex
03.04.2008
Jud.apelC.
Ju.fond
Președinte:Mariana PascuJudecători:Mariana Pascu, Tatiana Rădulescu, Gabriel Viziru
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
