Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 458/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 458
Ședința publică de la 06 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stela Popa
JUDECĂTOR 2: Ionela Vîlculescu
JUDECĂTOR 3: Alexandrina Marica
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data de 30 martie 2009, privind judecarea recursului declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 460 din 13 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 4425 din 6 iunie 2008, pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 30 martie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, prin care instanța, pentru a da posibilitatea recurentei pârâte, prin intermediul apărătorului angajat, să depună concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi 06 aprilie 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg.J sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să se constate că prin efectul subrogației reale sunt bunuri proprii ale reclamantului terenul în suprafață de 4792 mp. situat în comuna, sat, jud.G și apartamentul situat în Tg.J, -,.2,.3,.1,.42, jud.G, să se dispună partajarea celorlalte bunuri dobândite de cei doi soți în timpul căsătoriei, în cotă de 80 % pentru reclamant și 20 % pentru pârâtă, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 03.10.2007, pârâta, prin intermediul apărătorului ales,a depus la dosarul cauzei întâmpinare și cerere reconvențională, susținând că bunurile imobile menționate la punctul 1 în cererea de chemare în judecată, respectiv apartamentul din Tg.J și terenul din comuna, sunt bunuri comune având în vedere că au fost achiziționate în timpul căsătoriei.
Sub aspect reconvențional, pârâta reclamantă a solicitat aducerea la masa partajabilă a următoarelor bunuri mobile: un frigider auto, o armă de vânătoare cu marca, seria - 5227; armă de vânătoare cu calibru 16/2, marca IJ 50, seria 7940; armă de vânătoare cu calibru 20/2, marca, seria -; 5 lasete pescuit din fibră de sticlă cu mulinete; 5 lasete pescuit cu carbon cu mulinete; 2 magazii construite din bolțari, situate în, str.-, jud.G, pe terenul părinților reclamantului.
A mai solicitat sub aspect reconvențional să fie majorat lotul său cu din sumele achitate în exclusivitate de pârâta reclamantă, respectiv 827 lei reprezentând cheltuieli comune de întreținere anterioare despărțirii în fapt.
Reclamantul a depus o precizare a cererii principale, prin care a solicitat majorarea lotului său cu sumele de bani achitate în exclusivitate de acesta după desfacerea căsătoriei și rambursarea sumelor din contractele de împrumut încheiate în timpul căsătoriei, ce constituie datorii comune, după cum urmează: contractul de credit nr.9289 din 11.02.2005 la CEC Tg.J, contractul de credit din noiembrie 2005, pe numele reclamantului la BANK POST Tg.Cărbunești, contractul de credit din noiembrie 2005 pe numele pârâtei la BANK POST Tg.Cărbunești și contractul de credit din 18.10.2006, pe numele reclamantului, la BRD.
La termenul din data de 02.11.2007, pârâta reclamantă, prin intermediul apărătorului ales, a depus la dosarul cauzei o completare a cererii reconvenționale, prin care a solicitat aducerea la masa partajabilă a apartamentului situat în Tg.J, str.8 -, Spital,.6,.3,.1,.42, jud.G și a terenului situat în comuna, sat, jud.G și a solicitat să fie majorat lotul său cu suma de 4.000 lei reprezentând izolația termică la apartamentul mai sus menționat, suportată în exclusivitate de către pârâta reclamantă în cursul anului 2007, și cu suma de 130 Euro reprezentând valoarea a două rate achitate după desfacerea căsătoriei, din împrumutul încheiat la Bank Post Tg.Cărbunești pe numele său.
Prin sentința civilă nr.4425 din 06.06.2008, pronunțată de Judecătoria Tg.J în dosarul nr- a fost admisă în parte cererea principală formulată de reclamantul împotriva pârâtei, cu precizarea ulterioară.
S-a constatat că, prin efectul subrogației reale,sunt bunuri proprii ale reclamantului, următoarele bunuri imobile: un apartament cu două camere și dependințe situat în Tg.J, str.- -,.6,.3,.1,.42, jud.G; suprafața de 4792 mp.teren situat în comuna, sat, jud.G, identificat în contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr.4896/11.10.2002 la BNP.
S-a constatat că cei doi soți au dobândit împreună, cu o cotă de contribuție egală, de 50 % fiecare, următoarele bunuri mobile: o centrală termică marca "", în valoare de 1200 lei; 3 calorifere în valoare de 400 lei; o combină frigorifică Siemens în valoare de 1400 lei; o mașină de spălat Siemens în valoare de 600 lei; o combină muzicală în valoare de 700 lei; un videorecorder în valoare de 600 lei; un colțar de bucătărie în valoare de 700 lei; o mobilă tip bibliotecă în valoare de 1200 lei; o mobilă dormitor în valoare de 1000 lei; un calculator IV în valoare de 900 lei; un autoturism marca Wolkswagen Passat în valoare de 14.722 lei; un autoturism marca Wolkswagen Golf în valoare de 5.999 lei; un autoturism M 461în valoare de 2900 lei; lansete de pescuit cu mulinete din fibră de sticlă în valoare de 100 lei; lansete de pescuit cu mulinete din carbon în valoare de 300 lei.
S-a constatat că sunt bunuri proprii ale reclamantului pârât următoarele: arma de vânătoare marca seria - 5227; arma de vânătoare cu alica marca IJ 50 seria C 7940; arma de vânătoare cu marca, seria -.
S-a constatat că cei doi soți au contractat împreună în timpul căsătoriei următoarele datorii comune: un credit contractat la CEC Sucursala Tg.J, la data de 11.02.2005, pe numele reclamantului pârât, în valoare de 6000 lei; un credit contractat la Bank Post Sucursala Tg.Cărbunești, în luna noiembrie 2005, pe numele reclamantului pârât, în valoare de 2300 Euro; un credit contractat la Bank Posdt Sucursala Tg.Cărbunești, în luna noiembrie 2005, pe numele pârâtei reclamante, în valoare de 2290 Euro.
S-a luat act că reclamantul a renunțat la aducerea la masa partajabilă a creditului în valoare de 20.000 lei, contractat de acesta la BRD Sucursala Tg.Cărbunești.
S-a constatat că după desfacerea căsătoriei părților, reclamantul pârât a suportat în exclusivitate din valoarea celor trei credite următoarele sume de bani; 3345,02 lei pentru creditul contractat la CEC Sucursala Tg.J; 1228 Euro pentru creditul contractat la Bank Post Sucursala Tg.Cărbunești pe numele reclamantului pârât, 1214 Euro pentru creditul contractat la Post Sucursala Tg.Cărbunești pe numele pârâtei reclamante.
S-a constatat că pârâta reclamantă are un drept de creanță în cuantum de 1103,04 lei (11.030.496 lei ROL) reprezentând din valoarea de 22.060.992 lei, achitată cu chitanța nr.- la data de 27.03.2002, pentru apartamentul proprietatea reclamantului pârât situat în B,-, -.1,.4,.15, sect.3.
S-a constatat că pârâta reclamantă a suportat în exclusivitate după desfacerea căsătoriei suma de 4.000 lei reprezentând valoarea termoizolației la apartamentul cu două camere și dependințe situat în Tg.J, str.-,.6,.3,.1,.42, jud.
A fost respinsă ca fiind nedovedită cererea pârâtei reclamante privind majorarea lotului său cu din suma de 872 lei achitată cu titlu de cheltuieli de întreținere suportate în exclusivitate de aceasta anterior despărțirii în fapt a părților și cu suma de 130 Euro reprezentând valoarea a două rate achitate de aceasta după desfacerea căsătoriei la creditul contractat la Bank Post Sucursla Tg.Cărbunești.
S-au confirmat rapoartele de expertiză întocmite în cauză de experți tehnici judiciari a, G și, sub aspectul evaluării.
S-a constatat că masa partajabilă se compune din: valoarea bunurilor menționate la pct.1-15, de 32.721 lei, din care fiecărui soț îi revine suma de 16.360,50 lei, valoarea datoriilor rămase neachitate după desfacerea căsătoriei compusă din suma de 3.345,02 lei și suma de 2442 Euro (echivalentul a 9.004,14 lei), respectiv suma de 12.349,16 lei, din care fiecare soț ar fi trebuit să suporte suma de 6.174,58 lei.
S-a dispus ieșirea părților din starea de codevălmășie asupra bunurilor comune și datoriilor comune, conform lotizării făcute de către instanță, după cum urmează:
1. reclamant pârât: valoare cuvenită: 16.360,50 lei + 6174,58 lei, respectiv suma de 22.535,08 lei; din valoarea bunurilor menționate la pct.1-15, de 32,721 lei, respectiv suma de 16.360,50 lei.
S-a majorat lotul reclamantului pârât cu suma de 6.174,58 lei reprezentând suma ce s-ar fi cuvenit pârâtei reclamante din datoria comună, care a fost suportată de reclamantul pârât. Valoare atribuită: 26.521 lei.
S-au atribuit în lotul reclamantului pârât următoarele bunuri:o centrală termică, marca,";3 calorifere; un calculator IV; un autoturism marca Wolswagen Passat; un autoturism marca Wolswagen Golf; un autoturism; lansete pescuit cu mulinete din fibră de sticlă; lansete pescuit cu mulinete din carbon și a fost obligat reclamantul pârât să achite pârâtei reclamante cu titlu de sultă suma de 3.985,92 lei.
II. PÎRÎTĂ-RECLAMANTĂ:
Valoare cuvenită: 16.360,50 lei - 6.174,58 lei, respectiv suma de 10.185,92 lei, din valoarea bunurilor menționate la pct. 1-15, de 32.921 lei, respectiv suma de 16.360,50 lei. Se impută asupra lotului său valoarea datoriilor de 6.174,58 lei reprezentând suma ce s-ar fi cuvenit pârâtei reclamante din datoria comună, care a fost suportată de reclamantul pârât. Valoare atribuită: 6.200 lei.
S-au atribuit în lotul pârâtei reclamante celelalte bunuri și în compensare sultă de la reclamantul pârât suma de 3.985,92 lei.
A fost obligat reclamantul pârât să achite reclamantei pârâte suma de 1.103,04 lei, actualizată cu indicele de inflație pe perioada 27. 03. 2002, la data plății efective și suma de 4.000 lei actualizată cu indicele de inflație de la data de 27.10.2007 la data plății efective, fiind compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că la data de 29.09.2001, s- încheiat căsătoria părților, la Primăria sector 3 B, care a fost desfăcută prin sentința civilă nr. 7371 din 21.11.2006, a Judecătoriei Târgu -J, rămasă irevocabilă la data de 22.02.2007.
S-a mai reținut că, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 741 din 11.04.2002, la BNP reclamantul în calitate de vânzător și pârâta în calitate de declarantă au înstrăinat către SC INTERNAȚIONAL SRL apartamentul situat în B,-, -. 1,.4, sector, 3 la prețul de 36.000 USD echivalentul sumei de 1.184.580.000 lei ROL, din cuprinsul contractului mai sus menționat rezultând că reclamantul a dobândit apartamentul prin cumpărare, fiind necăsătorit, conform contractului nr. 151 din 27.02.1995, care a fost achitat integral potrivit adresei nr.4900 din 27.03.2002 eliberată de Consiliul General al Municipiului Târgu-
Ulterior, vânzării apartamentului din B, s-a achiziționat conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3443 din 11.06.2002 la BNP un apartament situat în Târgu-J, strada 8 - Spital,.6,.3,.1,.42, județul G, la prețul de 80.000.000 lei ROL, în acest contract fiind menționați atât reclamantul cât și pârâta în calitate de cumpărători, iar la data de 11.10.2002 la BNP a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4896 între - în calitate de vânzător și în calitate de cumpărător, căsătorit cu prin care cumpărătorul cumpărat la prețul de 9.000.000 lei ROL un teren în suprafață de 4792 mp. situat în comuna, sat, județul
Din coroborarea înscrierilor aflate la dosarul cauzei cu depozițiile martorilor audiați, instanța reținut că apartamentul cu două camere și dependințe situat în Târgu-J, str. - -,. 6,.3,. 1,. 42, județul G și suprafața de 4792 mp. teren situat în comuna, sat, județul G, identificat în contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 4896/11.10.2002 la BNP, sunt bunuri proprii ale reclamantului, în temeiul art. 31 lit. e fam. ca efect al subrogației reale, întrucât cele două bunuri imobile mai sus menționate au fost achiziționate cu banii proveniți din vânzarea apartamentului din B situat în B-dul -, -.1,.4, sector 3, bun propriu al reclamantului dobândit anterior încheierii căsătoriei.
Apărarea pârâtei reclamante în sensul că cele două bunuri imobile achiziționate în timpul căsătoriei nu au fost achiziționate cu banii proveniți din vânzarea apartamentului din B, ci din contră din economiile părților, din banii de la nuntă și din sumele de bani date de părinții pârâtei reclamante nu a fost însușită de către instanță, care a reținut faptul că la două luni de la data vânzării apartamentului din B, s-a achiziționat apartamentul din Târgu-J, iar la șase luni terenul din, așadar, cei doi soți au dobândit în patrimoniul comun în termen de șase luni de la vânzarea apartamentului din B cele mai valoroase bunuri dobândite în timpul căsătoriei, respectiv cele două bunuri imobile, existând astfel o legătură de cauzalitate între prețul obținut din vânzarea apartamentului din B și cele două bunuri imobile achiziționate în județul
S-a mai avut în vedere că în însemnările realizate personal de pârâta reclamantă, aceasta consemnează că la data de 11 iunie s-a achitat,din prețul apartamentului din B,suma de 11.000 USD, pentru,.", dată ce coincide cu cea a încheierii contractului de vânzare cumpărarea al apartamentului din Târgu- De asemenea, din alte însemnări rezultă că s-ar fi achitat diferite sume de bani numitului,", numele menționat de aceasta fiind același cu numele vânzătorului terenului achiziționat de reclamantul pârât în comuna, neputându-se reține de către instanță aplicarea în cauză a disp. art. 173 alin.1 pr.civ. în sensul că din cuprinsul înscrisului ar rezulta chestiuni cu totul personale.
În perioada căsătoriei s-au achitat rate la apartamentul din B, respectiv în perioada 01.10.2001 - 27.03.2002 când a fost achitat în întregime apartamentul.
Având în vedere că suma de 22.060.992 lei, a fost achitată la data de 27.03.2002, deci în timpul căsătoriei, iar reclamantul nu a depus la dosarul cauzei antecontractul de vânzare-cumpărare despre care a făcut vorbire spre a demonstra că a primit în avans din preț, s-a reținut că această sumă a fost achitată de cei doi soți în timpul căsătoriei și reprezintă contravaloarea ratelor la apartamentul bun propriu al reclamantului-pârât, motiv pentru care pârâta reclamantă are un drept de creanță în cuantum de din valoarea de 22.060.992 lei.
S-a constatat că pârâta reclamantă are un drept de creanță în cuantum de 1.103,04 lei (11.030.496 lei ROL) reprezentând din valoarea de 22.060.992 lei ROL, achitată cu chitanța nr. -, pentru apartamentul proprietatea pârâtului situat în B,- -. 1. 4, 15, sector 3, sumă pe care urmează să o primească de la reclamant actualizată cu indicele de inflație de la data de 27.03.2002, la data plății efective.
Cu privire la bunurile comune, instanța reținut că în timpul căsătoriei cei doi soți au dobândit împreună cu o cotă de contribuție egală de 50 % fiecare bunurile mobile reținute prin sentință.
Cu privire la armele de vânătoare solicitate de pârâta reclamantă, pe cale reconvențională, instanța a reținut că acestea sunt bunuri proprii ale reclamantului pârât,din probele existente la dosarul cauzei neputându-se reține că armele respective au fost achiziționate în timpul căsătoriei, pentru ca cei doi soți să investească veniturile în obiectele respective, iar pârâta a obținut permise după data desfacerii căsătoriei, respectiv după data de 21.11.2006 și după data la care au fost achiziționate armele de vânătoare din litigiu.
Fiind vorba de arme de vânătoare, ceea ce presupune faptul că ele nu puteau avea altă destinație și având în vedere faptul că numai reclamantul pârât era autorizat să le folosească, instanța a reținut că aceste bunuri au servit în exclusivitate său personal, aspect față de care a constat caracterul de bunuri proprii ale reclamantului pârât, conform dsip. art. 31 lit. C fam.
Instanța a respins ca fiind nedovedită cererea pârâtei reclamante, privind majorarea lotului său cu din suma de 872 lei, achitată cu titlu de cheltuieli de întreținere suportate în exclusivitate de aceasta anterior despărțirii în fapt a părților deoarece la dosarul cauzei nu au fost depuse dovezi din care să rezulte că pârâta reclamantă a realizat cheltuielile respective.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. în raport de dispozițiile art. 111.Pr.Civ. și art.31 litera f din Codul Familiei întrucât prima instanță în mod eronat a reținut că apartamentul din Tg.J și terenul din dobândite în timpul căsătoriei ar fi bunuri proprii ale reclamantului în temeiul subrogației reale.
A susținut că, apartamentul și terenul sunt bunuri comune întrucât au fost dobândite în timpul căsătoriei, acționând în acest sens disp.art. 30 cod. fam. și că dacă bunurile în cauză s-ar fi cumpărat cu bani proveniți din vânzarea unor bunuri propriii ale reclamantului, acesta ar fi putut solicita notarului public să facă mențiunea în actul de vânzare-cumpărare.
De asemenea, a susținut că, în achiziționarea bunurilor a fost investită și suma de 100 milioane lei, pe care părinții acesteia i-au dat-o conform depozițiilor martorilor și -.
Cu privire la consemnările făcute de apelantă într-o agendă în sensul utilizării sumelor de bani obținute din vânzarea apartamentului bun propriu al reclamantului, acestea nu pot avea forță probantă întrucât fac parte dintr-un jurnal personal al acesteia invocând în acest sens disp.art.173 pr.civ.
Prin decizia civilă nr.460 din 13 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- s-a respins, ca nefondat, apelul.
Instanța de apel a avut în vedere că apartamentul din Baf ost dobândit de reclamant anterior încheierii căsătoriei și că prețul apartamentului s-a achitat prin rețineri din salariul reclamantului înainte de încheierea căsătoriei.
A mai avut în vedere instanța însemnările personale ale apelantei cu privire la modul de utilizare al sumei de 36.000 dolari obținută prin vânzarea apartamentului din B - din care rezultă că apartamentul din Tg.J și terenul din s-au cumpărat din această sumă.
A reținut că suma de bani primită de la părinții apelantei s-a investit în achiziționarea bunurilor mobile reținute în masa partajabilă.
Privitor la armele de vânătoare, instanța a motivat că sunt incidente acele dispoziții din art.31 lit.c din Codul Familiei, care se referă la bunurile de uz personal, iar nu dispozițiile privitoare la bunurile destinate exercitării profesiei, întrucât profesia reclamantului nu este cea de vânător.
A concluzionat instanța că s-a stabilit corect situația de fapt și s-au aplicat corespunzător acestei situații dispozițiile art.30 și 31 din Codul Familiei.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta reclamantă, reiterând motivele formulate în apel.
Recurenta a criticat ambele hotărâri pentru că au constatat caracterul de bunuri proprii ale reclamantului în privința celor două imobile din Tg.J și, dobândite în timpul căsătoriei părților.
A invocat recurenta inadmisibilitatea cererii în constatare pe de o parte pentru că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.111 pr.civ. pentru admisibilitatea capătului de cerere în constatarea calității intimatului de unic proprietar al celor două imobile, iar pe de altă parte pentru că cererea nu a fost timbrată la valoarea imobilelor stabilită prin expertize.
Pe fond a susținut că cererea trebuia respinsă, întrucât în contractele de vânzare-cumpărare ale celor două imobile s-a menționat expres că se aplică regimul comunității de bunuri în temeiul art.30 din Codul Familiei, iar dacă reclamantul ar fi considerat că se aplică regula subrogației ar fi putut cere notarului să facă mențiunea corespunzătoare în act.
A mai susținut că doar o parte din banii rezultați din vânzarea apartamentului din B s-au utilizat pentru dobândirea celor două imobile, restul fiind achitat din darul de nuntă, din economiile soților și din ajutorul de 100 mil.lei ROL de la părinții recurentei - sumă reținută de instanțe ca o contribuție a acesteia la dobândirea bunurilor mobile - când au stabilit cotele contributive ale părților la dobândirea bunurilor comune - reclamantul împrumutând o parte din prețul apartamentului său unei terțe persoane și pentru hobby-urile sale.
O altă susținere a recurentei este în sensul că apartamentul din B, deși cumpărat anterior căsătoriei, nu este bun propriu al reclamantului deoarece s-a achiziționat în rate - și cum 87,5 % din preț reprezintă rate achitate de părți în perioada concubinajului și căsătoriei, trebuia reținut ca bun comun și majorat lotul valoric al reclamantului cu procentul din prețul apartamentului achitat înainte de data concubinajului.
Sub aspect probator recurenta s-a referit la chitanța de plată a sumei de 22.060.092 lei, la declarațiile de martori - considerând irelevantă reținerea ratelor din salariul reclamantului.
A precizat recurenta că a contribuit la plata prețului apartamentului din B cu reprezentarea calității de coproprietar iar nu spre a-l împrumuta pe reclamant respectiv de a obține un drept de creanță disproporționat de mic raportat la valoarea de piață a apartamentului.
În privința întinderii dreptului de creanță, recurenta a arătat că instanțele nu au avut în vedere și contribuția sa la plata ratelor pe perioada concubinajului.
A apreciat recurenta că foile din agenda sa personală, ce au constituit proba hotărâtoare pentru instanțe, nu au forță probantă întrucât fac parte din jurnalul său și a invocat dispozițiile art.173 pct.1 pr.civ. - în fața instanțelor.
O altă critică formulată se referă la aplicarea greșită a dispoz.art.31 lit.c din Codul familiei prin reținerea armelor de vânătoare ca bunuri proprii ale intimatului întrucât au fost cumpărate cu bani comuni, astfel că valoarea lor trebuia inclusă în masa partajabilă.
A criticat hotărârile și pentru că instanțele au omis să-i majoreze lotul cu suma de 130 Euro valoare datorii comune și cu suma de 810 lei contravaloare utilități suportate exclusiv de pârâtă.
Recursul este nefondat.
Instanțele, pe baza probatoriilor administrate în cauză și amplu analizate în considerentele sentinței (considerente avute în vedere la examinarea apelului) au reținut că apartamentul din Tg.J și terenul din s-au dobândit exclusiv cu banii obținuți din vânzarea apartamentului din B - hotărâtoare fiind într-adevăr însemnările dintr-o agendă a pârâtei - prin care a ținut evidența cheltuirii sumei de 35.000 USD.
Situația de fapt stabilită precum și modul de apreciere a probelor de către instanțe nu se mai pot cenzura în recurs - în urma abrogării pct.10 și 11 din art.304 al Codului d e procedură civilă prin art.1 pct.111 și 112 din OUG nr.138/2000 - cenzura limitându-se în esență la aspectele de nelegalitate invocate.
Recurenta - în privința însemnărilor din agendă sa,referitoare la folosirea sumei reprezentând prețul de vânzare al apartamentului din B, a susținut că nu trebuia să primească valoare probantă față de dispozițiile art.173 pr.civc.
Potrivit art.173 pct.1 pr.civ. "instanța va respinge cererea de înfățișare a înscrisului, în cazul când cuprinsul înscrisului privește chestiuni cu totul personale".
Așa cum corect au reținut instanțele, însemnările din agenda pârâtei, constând în evidențierea modului de cheltuire a sumei de 35.000 dolari obținută din vânzarea apartamentului din B nu reprezintă chestiuni personale ci date concrete - cifre și explicații alăturate privind folosirea sumelor reprezentate în cifre.
Capătul de cerere din acțiune, prin care s-a cerut a se constata că sunt bunuri proprii ale reclamantului, prin efectul subrogației reale, apartamentul din Tg.J și terenul din este pe deplin admisibil - conform art.111 pr.civilă.
Reclamantul a cerut să se constata existența unui drept al său exclusiv și nu i se poate opune subsidiaritatea cât timp nu are calea acțiunii în realizare.
Oricare dintre soți poate să ceară și să obținută constatarea că unul sau mai multe bunuri dobândite în perioada căsătoriei sunt bunurile sale proprii.
Cererea nu este supusă taxei judiciare calculată în raport de valoarea imobilelor, ci taxei fixe prevăzută de art.3 lit.a din Lg.146/1999 întrucât reclamantul nu urmărește constituirea unui drept ci recunoașterea unui drept existent.
Este corectă și soluția de fond dată cererii în constatarea dreptului.
Bunul dobândit în timpul căsătoriei dar plătit cu banii proprii ai unuia dintre soți, este bun propriu al acestuia chiar dacă actul de dobândire al bunului s-a încheiat pe numele ambilor soți.
Prezumția de comunitate a bunurilor dobândite în perioada căsătoriei instituită prin art.30 din Codul familiei nu are caracter absolut ci relativ, ceea ce înseamnă că legiuitorul a recunoscut soțului interesat posibilitatea combaterii ei prin orice mijloc de probă. În acest sens sunt și prevederile art.5 alin.(1) din Decretul 32/1934.
Prin urmare, soțul interesat poate dovedi, în raport cu celălalt soț, că anumite bunuri sunt proprii, respectiv că intră în vreuna din excepțiile de la comunitate prevăzute de art.31 din Codul familiei.
În speță, reclamantul a invocat excepția prevăzută de art.31 lit.f din Codul familiei arătând că cele două imobile - apartamentul din Tg.J și terenul din - au fost cumpărate din suma obținută prin vânzarea apartamentului propriu din
Art.31 lit.f din familiei consacră aplicarea regulii subrogației reale chemate să conserve valoric substanța grupei bunurilor proprii, împiedicând, prin efectul aplicării ei, ca sumele dobândite prin înstrăinarea unor bunuri proprii să devină comune în temeiul prezumției instituită prin art.30 din Codul familiei.
Reclamantul a probat în speță susținerile sale.
Apartamentul din Baf ost fără putință de tăgadă bunul propriu al reclamantului, fiind cumpărat de acesta cu mult înainte de încheierea căsătoriei - respectiv în anul 1995, pe când căsătoria a intervenit în anul 2007.
Susținerile recurentei, potrivit cărora apartamentul a fost bun comun pentru că ratele din prețul apartamentului s-au plătit în mare parte în perioada căsătoriei, sunt neîntemeiate.
Din contractul de vânzare-cumpărare nr.151/1995 dar și din contractul de împrumut nr.151 din 19 nov.1999 rezultă că, deși inițial s-a prevăzut vânzarea apartamentului cu plata în rate, ulterior reclamantul a încheiat un contract de împrumut cu Consiliul Județean - achitând integral prețul apartamentului. Ceea ce s-a achitat în perioada căsătoriei au fost ratele de rambursare a împrumutului contractat de reclamant, iar nu rate din prețul apartamentului.
Așadar, pârâta a contribuit la plata unei datorii proprii contractată de reclamant, iar nu la plata apartamentului - astfel că în mod corect instanțele au reținut - pentru această contribuție a sa - un drept de creanță și nu o cotă parte din apartament.
Momentul dobândirii bunului îl reprezintă data încheierii contractului de vânzare-cumpărare - dată ce se situează anterior stabilirii oricăror relații între părți.
Cum apartamentul a fost bunul propriu al reclamantului prin subrogație, suma obținută din vânzarea acestui imobil - a avut caracterul de bun propriu al acestuia caracter transferat și bunurilor imobile achiziționate în perioada căsătoriei părților din această sumă.
Reținerea de către instanțe a ajutorului de 10000 lei (100 mil.lei) dat de părinții pârâtei - ca o contribuție a acesteia la dobândirea bunurilor mobile comune nu este în contradicție cu reținerea caracterului de bunuri proprii ale reclamantului în privința imobilelor, cât timp instanțele au putut stabili în mod cert - chiar pe baza însemnărilor făcute de pârâtă că imobilele s-au cumpărat cu veniturile exclusive ale reclamantului, respectiv din prețul obținut prin vânzarea apartamentului acestuia.
Concluzia ce se desprinde este aceea că instanțele au aplicat corect dispozițiile art.30 și 31 lit.f din Codul familiei.
Instanțele au interpretat și aplicat corect și dispozițiile art.31 lit.c - când au reținut că armele de vânătoare sunt bunuri proprii ale reclamantului întrucât reprezintă bunuri de uz personal ale acestuia, având în vedere destinația lor și faptul că au fost folosite exclusiv doar de unul dintre soți, respectiv de către reclamant, fiind irelevant faptul că s-au achiziționat din venituri comune.
Pe de altă parte s-a stabilit că sumele nu au o valoare excesivă față de bunurile ce alcătuiesc comunitatea de bunuri a soților.
Prin urmare, s-au aplicat corect și dispoz.art.31 lit.c din Codul familiei.
Este neîntemeiată și ultima critică din recurs.
Instanțele nu au omis majorarea lotului pârâtei cu sumele de 130 Euro și 800 lei - contribuția sa exclusivă la plata unor datorii comune, ci au respins aceste capete ale cererii reconvenționale, întrucât pârâta nu a făcut dovada susținerilor sale.
Față de toate aceste considerente ți în baza art.312 pr.civ. urmează a se respinge, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta pârâta împotriva deciziei civile nr. 460 din 13 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 4425 din 6 iunie 2008, pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
16.04.2009
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex.
Gh.
Președinte:Stela PopaJudecători:Stela Popa, Ionela Vîlculescu, Alexandrina Marica
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
