Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 1073/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 1073/R-MF
Ședința publică din 04 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Stan
JUDECĂTOR 3: Corina Pincu
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâta, împotriva deciziei civile nr.49/ din 24 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurenta-pârâtă și intimatul-reclamant, asistat de avocat, în baza delegației de substituire a doamnei avocat, emisă de Baroul Argeș -Cabinet individual.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, prin anularea timbrelor judiciare în valoare de 5,00 lei și a chitanței de plata taxei judiciare în sumă de 10,00 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-a depus, prin serviciul registratură, borderou cu înscrisuri din partea recurentei-pârâte.
Avocat depune din partea intimatului-reclamant întâmpinare.
Părțile prezente precizează pe rând că nu mai au cereri de formulat sau excepții de invocat.
Curtea pune în discuție admisibilitatea și legalitatea căii de atac în raport de dispozițiile art.2821Cod procedură civilă.
Recurenta-pârâtă, având cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la excepția pusă în discuție.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul-reclamant, apreciază că sentința pronunțată de prima instanță era susceptibilă de apel și recurs.
Curtea rămâne în pronunțarea asupra excepției.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 22.01.2008 pe rolul Judecătoriei Pitești, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună partajarea bunurilor comune dobândite de soți în timpul căsătoriei în cotă egală de fiecare, după cum urmează: un apartament compus din două camere și dependințe situat în Pitești, str.-, -.11,.C, parter, apartament 1, județul A și suma de 5.000 lei reprezentând datorie către Asociația de proprietari, contravaloare utilități, întreținere și impozit, sumă ce urmează să fie suportată în cotă de .
În motivarea acțiunii s-a arătat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, cu o contribuție egală, apartamentul de mai sus, căsătoria fiind desfăcută prin divorț. S-a mai susținut că de la data despărțirii soților și până în prezent imobilul a rămas în posesia unuia dintre copii, care nu a achitat sumele aferente datorate cu titlu de întreținere și impozit.
Prin încheierea pronunțată la data de 11.04.2008 de către Judecătoria Piteștia fost admisă în parte în principiu acțiunea, constatându-se că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, cu o contribuție egală, imobilul compus din două camere și dependințe, conform contractului de schimb nr.1981/31.01.1995 și că cei doi au o datorie comună în sumă de 3.385 lei, cu cotă de fiecare, reprezentând contravaloare cheltuieli de întreținere aferente apartamentului.
A fost numit expert în specialitatea construcții civile în vederea identificării și evaluării imobilului cuprins în masa de partaj, raportul de expertiză întocmit în acest sens de către expert fiind depus la filele 43-49 ale cauzei.
Judecătoria Pitești, prin sentința civilă nr.5575/03.10.2008 a admis în parte acțiunea, a sistat comunitatea de bunuri și a omologat raportul de expertiză întocmit de expert în varianta I completată de instanță, loturile fiind atribuite astfel:
Lotul nr.1 a fost atribuit reclamantului, fiind alcătuit din imobilul apartament nr.1 situat în Municipiul Pitești, str. -, -.11,.C, parter, județul A, compus din două camere și dependințe evaluat prin raportul de expertiză întocmit de expert la suma de 120.000 lei, precum și din datoria comună în valoare de 1.692,50 lei reprezentând cheltuieli de întreținere restante aferente acestui imobil. sultă pârâtei - lotul nr.2, în valoare de 59.150 lei. Valoarea lotului nr.1 = 59.150 lei.
Lotul nr.2 a fost atribuit pârâtei, alcătuită din sulta în sumă de 59.150 lei, pe care o primește de la reclamantul, lotul nr.1. Valoarea lotului nr.2 = 59.150 lei.
Prin aceeași sentință au fost compensate cheltuielile de judecată avansate de părți până la concurența sumei de 300 lei, iar după compensare a fost obligată pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 519 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, potrivit dispozițiilor art.30 alin.3 din Codul familiei, calitatea de bun comun nu trebuie dovedită, instituindu-se prezumția relativă de comunitate a bunurilor, prezumție în temeiul căreia orice bun dobândit în timpul căsătoriei de oricare dintre soți se consideră comun câtă vreme nu se face dovada că este bun propriu, art.36 din același cod stabilind că la desfacerea căsătoriei bunurile comune se împart între soți, așa cum se învoiesc aceștia, iar în caz de neînțelegeri asupra împărțirii, va hotărî instanța judecătorească.
Așa fiind, acțiunea este în parte întemeiată, fiind admisă în această măsură în baza textului de lege mai sus enunțat, raportat la dispozițiile art.6739Cod procedură civilă, dispunând sistarea comunității de bunuri, cu omologarea raportului de expertiză întocmit de expert în varianta I completată de instanță.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât nu s-a putut prezenta la termenul din data de 03.10.2008, din motive medicale și de aceea nu a putut formula obiecțiuni la raportul de expertiză, care nu era depus în termenul legal de 5 zile libere și se impunea acordarea unui termen pentru a i se da posibilitatea să ia cunoștință de lucrare sau să se dispună amânarea pronunțării pentru a se depune concluzii scrise, fiindu-i încălcat astfel dreptul la apărare și la un proces echitabil.
Într-o altă critică se susține că soluția instanței este nemotivată sub aspectul atribuirii apartamentului în lotul reclamantului, întrucât nici apelanta nu are locuință, iar sulta este prea mică pentru a-și putea achiziționa o garsonieră.
Prin întâmpinare, intimatul-reclamant a solicitat respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
Prin memoriul formulat la data de 25.02.2009, personal, apelanta a invocat și faptul că apartamentul ce face obiectul partajului a fost achiziționat cu banii obținuți din vânzarea unui alt apartament care, la rândul lui, a fost cumpărat de către tatăl apelantei.
Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.49/ din 24 martie 2009, a espins ca nefondat apelul declarat de pârâtă, a dmis în parte cererea intimatului-reclamant și a obligat pe apelanta-pârâtă la plata către intimat a sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
În adoptarea acestei soluții, instanța de apel a reținut, în esență, cu privire la primul motiv de apel, că raportul de expertiză a fost trimis prin fax, semnat și ștampilat de către expertul, la data de 10.09.2008, iar la termenul din data de 12.09.2008 instanța a acordat încă un termen de judecată pentru a se depune originalul raportului de expertiză - încheiere 41.
Ulterior, raportul de expertiză, în original, a fost depus prin serviciul registratură la data de 29.09.2008.
S-a reținut că pârâta nu s-a prezentat nici la termenul din data de 12.09.2008 și nici la ultimul termen de judecată, când instanța a rămas în pronunțare asupra cauzei.
Tribunalul a constatat că raportul de expertiză a fost depus prin fax încă de la data de 10.09.2008, fiind identic cu cel depus în original la data de 29.09.2008. Prin urmare, apelanta avea posibilitatea de a lua cunoștință de lucrarea de expertiză încă din data de 10.09.2008.
S-a reținut că apelanta nu a făcut nici dovada imposibilității de prezentare la ultimul termen de judecată, din motive medicale, așa cum afirmă în apel. Totodată, la ultimul termen de judecată apelanta nu a depus la dosar nicio cerere de amânare a cauzei pentru imposibilitate de prezentare.
Față de aceste aspecte, tribunalul a reținut că nu a fost încălcat nici dreptul la apărare al apelantei, care avea posibilitatea de a formula obiecțiuni, dacă manifesta diligență și lua cunoștință de raportul de expertiză depus între termene.
Reținându-se că nu există vătămarea invocată, nu sunt îndeplinite condițiile art.105 alin.1 teza I Cod procedură civilă, prin urmare nu intervine sancțiunea nulității hotărârii apelate.
Cu privire la nemotivarea soluției atribuirii apartamentului, tribunalul a constatat că această critică este nefondată.
Astfel, chiar dacă prima instanță nu a arătat expres care sunt considerentele pentru care a atribuit apartamentul în lotul reclamantului, făcând numai trimitere la dispozițiile art.6739Cod procedură civilă, tribunalul a apreciat că această lipsă poate fi suplinită prin motivarea deciziei de apel.
Potrivit art.67310Cod procedură civilă, în cazul în care împărțeala în natură a unui bun nu este în natură, instanța va atribui bunul, la cererea unuia dintre coproprietari, acestuia.
S-a reținut că, în cauză, singurul care a solicitat apartamentul în litigiu - care nu poate fi împărțit în natură - a fost reclamantul, iar apelanta-pârâtă nu a formulat vreo cerere în acest sens.
Tribunalul a constatat că soluția primei instanțe în sensul atribuirii apartamentului către reclamant este pe deplin justificată, iar cererea formulată de către apelantă direct în apel nu poate fi primită, fiind o cerere nouă, conform art.294 alin.1 Cod procedură civilă.
Pe de altă parte, s-a reținut că motivele invocate de către apelantă în sensul că nu are o locuință proprie și că sulta este prea mică nu duc la o altă soluție, în condițiile în care apartamentul nu a fost folosit de către niciunul dintre foștii soți, ceea ce duce la concluzia că ambii aveau unde locui.
Pentru aceleași considerente, nici solicitarea din memoriul formulat de către apelantă personal, în sensul că apartamentul ar fi fost cumpărat din banii obținuți din vânzarea unui apartament al tatălui său nu a fost analizată, întrucât reprezintă o cerere nouă formulată direct în apel, prin care se solicită practic constatarea unei contribuții mai mari la dobândirea apartamentului, contrar dispozițiilor art.294 alin.1 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
Se susține, în esență, că hotărârea este nelegală, întrucât nu au fost respectate dispozițiile art.129 alin.5 Cod procedură civilă, cu referire la faptul că instanțele de fond nu au avut rol activ în soluționarea acestei pricini, au fost încălcate și dispozițiile art.105 alin.1 Cod procedură civilă, recurenta fiind lipsită de dreptul la apărare și la un proces echitabil, precum și dispozițiile art.6739și art.67310Cod procedură civilă, în sensul că instanța de fond cât și cea de apel puteau dispune inversarea loturilor atâta timp cât nici intimatul nu a efectuat demersuri că ar dori achitarea sultei.
Pentru aceste considerente se solicită în principal admiterea recursului, desființarea celor două hotărâri și pe fond trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar admiterea recursului, desființarea celor două hotărâri, cu atribuirea către recurenta-pârâtă a apartamentului, cu cheltuieli de judecată.
Potrivit dispozițiilor art.137 Cod procedură civilă, Curtea va examina cu prioritate excepția privind inadmisibilitatea acestei căi de atac invocată din oficiu, care face de prisos cercetarea în fond a recursului, excepție care este privită ca fondată.
de atac sunt prevăzute prin lege, legiuitorul consacrând astfel principiul legalității, potrivit căruia, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege. Altfel spus, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Este o regulă cu valoare de principiu, prevăzută de art.129 din Constituție, care instituie dreptul părților interesate de a ataca hotărârile judecătorești numai în condițiile legii. Textul constituțional evocă nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.
Legalitatea căii de atac implică și consecința că mențiunea greșit făcută în dispozitivul hotărârii care se atacă nu acordă părții o cale de atac pe care legea însăși nu a prevăzut-
Conform dispozițiilor art.2821alin.1 Cod procedură civilă, modificat prin Legea nr.195/2004, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind - litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv.
Termenul de litigiu desemnează procesele și cererile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei și se referă la toate acțiunile cu caracter patrimonial calificate ca atare de doctrina și de jurisprudența civilă și, în consecință, în principal, prin faptul că obiectul lor privește în mod direct o valoare patrimonială ori un act juridic al cărui obiect este în drept evaluabil în bani.
Se poate concluziona că acțiunile patrimoniale sunt acele acțiuni care au conținut economic.
În raport de natura cauzei, care este evaluabilă, de valoarea imobilului supus împărțelii, precum și de dispozițiile art.2821Cod procedură civilă, hotărârea instanței de fond era supusă numai recursului, competența de soluționare revenind tribunalului, conform dispozițiilor art.2 pct.3 Cod procedură civilă.
Cum se poate observa, legiuitorul a înțeles să confere un mai mare grad de celeritate în soluționare acelor litigii considerate de mai mică importanță, alegând criteriul patrimonial. Astfel, nu s-a raportat la cereri evaluabile, ci la litigii privind un obiect de o valoare mai mică de 100.000 lei inclusiv.
În această situație, indiferent de natura litigiului, ceea ce s-a avut în vedere o constituie importanța patrimonială a bunului asupra căruia poartă litigiul, atribuind o importanță mai mică litigiilor de orice natură care poartă asupra unui obiect de o valoare mai mică, indiferent că ar fi vorba despre acțiuni evaluabile sau neevaluabile, în sensul legii privind taxele de timbru.
În cauza de față se solicită partajarea bunurilor comune, respectiv a apartamentului și a datoriei către asociație. Acțiunea dedusă judecății, având caracter patrimonial, cu conținut economic, se încadrează astfel în acțiunile reglementate de art.2821Cod procedură civilă. Ca atare, criteriul instituit de legiuitor se regăsește și în litigiile de acest gen. Cum valoarea obiectului dedus judecății este de 1.700.000 lei ROL și 5.000 lei RON, așa cum a precizat reclamantul în acțiunea introductivă de instanță la data de 28.01.2008, constatăm că în cauză soluția adoptată de către tribunal este una de recurs, iar nu una de apel. Au fost avute în vedere evaluările reclamantului la data introducerii acțiunii în raport și de dispozițiile art.181Cod procedură civilă.
de a îngrădi drepturi consacrate constituțional, reglementarea prevăzută de art.2821Cod procedură civilă constituie o garanție a aplicării principiului prevăzut de art.6 pct.1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces.
De altfel, reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale, art.13 din aceeași convenție consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cazul " împotriva Regatului Unit", 1975, că dreptul de acces la tribunale nu este absolut, fiind vorba de un drept pe care convenția l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, existând posibilitatea limitărilor implicit admise, chiar în afara limitelor care circumscriu conținutului oricărui drept.
Acțiunea dedusă judecății, având caracter patrimonial, cu conținut economic, se încadrează astfel în acțiunile reglementate de art.2821Cod procedură civilă, valoarea obiectului dedus judecății este mai mică de 100.000 lei și se constată că în cauză soluția adoptată de către tribunal este una de recurs, iar nu una de apel.
Conform dispozițiilor art.299 Cod procedură civilă sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege. În consecință, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs, este inadmisibil.
Nu are relevanță calea de atac menționată în decizia tribunalului, deoarece aceasta este stabilită de legiuitor și este, potrivit textului mai sus menționat, recurs, astfel că, recursul la recurs formulat în cauză, apare ca fiind inadmisibil.
Hotărârea pronunțată de tribunal, chiar și într-o compunere greșită, fiind una pronunțată în recurs, față de dispozițiile art.299 alin.1 Cod procedură civilă, nu este supusă recursului, prin urmare prezenta cale de atac se observă a fi inadmisibilă.
Conform prevederilor art.126 alin.2 și art.129 din Constituție, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, iar căile de atac pot fi exercitate numai în condițiile legii și ca atare, legiuitorul este suveran în adoptarea regulilor de procedură, respectând însă și celelalte dispoziții constituționale.
În raport de considerentele mai sus expuse, se impune ca în temeiul art.2821raportat la art.299 și art.312 Cod procedură civilă, să fie respins recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta, împotriva deciziei civile nr.49/ din 24 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./10.06.2009
Jud.apel: /
Jud.fond:
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Mariana Stan, Corina Pincu
| ← Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 753/2009. Curtea... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
