Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 469/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 469
Ședința publică din data de 26 mai 2009.
PREȘEDINTE: Eliza Marin
JUDECĂTOR 2: Marilena Panait
JUDECĂTOR 3: Elisabeta Gherasim
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI R, cu sediul în Rm. S,-, județul B, împotriva deciziei civile nr. 83/18 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâții G, ambii domiciliați în Rm. S,-, județul B, intervenienta, domiciliată în P,-,. A,.16, județul P și reclamantul, domiciliat în B,-, - 12,. 1,.29, sector 3.
Cerere de recurs scutită de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimatul-pârât G personal, intimata -pârâtă reprezentată de avocat potrivit împuternicirii avocațiale nr. 95/2009 din Baroul Buzău, lipsă fiind recurenta-reclamantă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Rm. S, intimata-intervenientă și intimatul-reclamant.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se invederează instanței că prin serviciul registratură s-a depus la dosar de către intimata-pârâtă întâmpinare și o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a-și angaja apărător.
Avocat având cuvântul arată că o reprezintă pe intimata-pârâtă, astfel că cerere pentru lipsă apărare a rămas fără obiect, alte cereri nu mai are de formulat.
Intimatul-pârât G având cuvântul arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea comunică un exemplar de pe întâmpinarea formulată de intimata -pârâtă către intimatul-pârât
Curtea, ia act că cererea pentru lipsă apărare a rămas fără obiect față de împrejurarea că intimata-pârâtă este reprezentată de apărător ales, și față de faptul că alte cereri nu mai sunt de formulat, că recurenta prin cererea de recurs a solicitat judecata în lipsă conform dispozițiilor art. 242 alin.2 Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul arată că, în fapt, pe calea motivelor de recurs, recurenta critică soluția instanței de apel pentru nelegitimitate. S-a invocat împrejurare3a că instanța de apel a respins cererea de efectuarea unei noi expertize în condițiile în care a reținut că lucrarea deja efectuată a răspuns exigențelor legale și obiectivelor stabilite de instanța de fond. Instanța de control judiciar a stabilit că nu se poate invoca încălcarea dispozițiilor art. 208 Cod procedură civilă, atâta timp cât expertul desemnat în cauză a citat părțile, situație ce reiese din obiectivele reclamantei. Faptul că recurenta nu a așteptat până la sosirea expertului nu poate duce la nulitatea raportului de expertiză și nici la înlocuirea expertului.
O altă critică este cea referitoare la faptul că expertiza efectuată nu ar fi corespunzătoare calitativ, nerespectând cerințele legii, dar critica este nefondată câtă vreme în conținutul lucrării, expertul a identificat elementele de natură să stabilească contravaloarea imobilului, suprafețele ce compun cele două corpuri de casă precum și separat pentru îmbunătățiri.
În ceea ce privește cel de-al treilea motiv de recurs, referitor la faptul că intervenienta nu a făcut dovada îmbunătățirilor aduse imobilului așa cum s-a arătat în fața instanței de apel, o astfel de critică nu poate fi fondată câtă vreme apelul a fost formulat doar pentru împărțirea solvenței 1250/19 sept. 2008 și nu împotriva încheierii de admitere în principiu din 17 martie 2008.
Solicită respingerea recursului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată.
Intimatul-pârât G având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- la Judecătoria Râmnicu Sărat, reclamanta Administrația Finanțelor Publice a mun.Rm. a solicitat instanței de judecată partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, a pârâților G și.
In motivarea de fapt a acțiunii reclamanta a arătat că pârâtul G are de plată către bugetul de stat al României suma de 166 975 Ron la care s-a adăugat dobânda legală calculată conform OG 9/2000 și ca urmare se impunea executarea silită prin aplicarea modalităților reglementate de Codul d e procedură fiscală.
Cum pârâtul nu a achitat aceste sume în temeiul art.147 cod procedură fiscală republicat cu modificările și completările ulterioare s-a adresat unei persoane de specialitate în scopul evaluării bunurilor debitorului, respectiv expertul evaluator, membru titular care în perioada 31.08.-07.09.2007 a efectuat inspecția proprietății bunului imobil al debitorului G în scopul estimării valorii de lichidare sau vânzare forțată.
La data de 07.09.2007 evaluatorul a indicat valoarea de lichidare sau de vânzare forțată, respectiv - lei, echivalentul a - euro.
Din contractul de vânzare cumpărare nr.2709/08.12.2001 a rezultat că acest imobil este proprietatea comună a soților G și și a introdus acțiunea pentru ieșirea din indiviziune asupra acestui imobil.
In termen legal pârâta a depus cerere reconvențională prin care a solicitat sporirea lotului său cu contravaloarea îmbunătățirilor efectuate la imobil, îmbunătățiri pe care le-a evaluat provizoriu la suma de 580.000.000 lei.
In motivarea de fapt a cererii reconvenționale pârâta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul G la data de 09 mai 1964 iar separarea în fapt a avut loc în vara anului 2002, că deși a continuat să locuiască în același imobil cu G au fost separați în fapt din vara anului 2002 motivul fiind tocmai achiziționarea imobilului, lucru cu care nu a fost de acord, aflând mai târziu că pârâtul contactase mai multe datorii personale, bani pe care acesta îi folosise în interes personal, astfel că după cumpărarea casei nu au mai existat sumele necesare efectuării îmbunătățirilor la imobil, fapt ce a dus la discuții și neînțelegeri între părți.
Mai mult decât atât i-a propus pârâtului G să vândă imobilul fiicei lor întrucât numai aceasta dispunea de banii necesari în vederea efectuării îmbunătățirilor, însă pârâtul a refuzat.
In aceste condiții nu a avut sumele necesare pentru a efectua îmbunătățirile la imobil și fiica lor a suportat în întregime contravaloarea îmbunătățirilor la imobil, respectiv: la corpul vechi de imobil s-au efectuat tencuiri interioare și exterioare, s-a construit un wc în care s-a montat gresie, faianță, chiuvetă, wc,s-au montat 7 ferestre duble din lemn, s-au montat 6 uși din lemn, a mărit sufrageria, a montat parchet în sufragerie, 2 dormitoare și hol, a zugrăvit clădirea, a vopsit tâmplăria, a montat gresie într-o cameră de zi.
De asemenea a construit un corp nou de clădire compus din baie, un hol, o cameră de serviciu, o terasă, un beci, o terasă deasupra beciului, o bucătărie deasupra beciului, o cămara deasupra garajului, un balcon, iar în acest corp de clădire s-au montat gresie și faianță, centrală termică și l8 calorifere.
a formulat cerere de intervenției în interesul pârâtei prin care a solicitat ca lotul acesteia să fie sporit cu contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului casă de locuit a căror realizare a fost suportată de ea înțelegând să o gratifice numai pe pârâta.
In motivarea de fapt a cererii de intervenție intervenienta a arătat că este fiica pârâților G și, că după separarea acestora în fapt, în anul 2002, a rupt orice relație cu tatăl său, însă a păstrat o relație bună cu mama sa pe care a ajutat-o să realizeze îmbunătățirile ce au fost trecute de pârâta în cererea reconvențională.
Prin cererea înregistrată la nr- din data de 25.10.2007 reclamantul a solicitat instanței de judecată partajarea bunurilor comune a pârâților G și, el fiind creditor în dosarul de executare nr.152/2006 aflat în curs de executare la BEJ, debitor fiind
Avându-se în vedere ca între cele două dosare a existat legătură de cauzalitate instanța a dispus conexarea dosarului nr- la dosarul nr-.
Prin sentința civilă nr. 1250 din 19 septembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Sărats -a admis acțiunea și s-a dispus ieșirea din indiviziune prin omologarea raportului de expertiză expert în varianta unică atribuindu-se pârâtei lotul nr.1 format din imobilul și terenul aferent situat în Rm.S,- în valoare de 680.275,60 lei iar lotul nr.2 s-a atribuit pârâtului format din sulta pe care o primea de la pârâta în valoare de 124.891,20 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că prin încheierea din data de 17.03.2008 s-a admis acțiunea precum și cererea de intervenție în interesul altuia formulata de intervenienta, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul și s-a constatat calitatea de copartajanți a pârâților în cote egale de l/2 asupra unui imobil situat în Rm.S,-, județul
S-a dispus ca lotul pârâtei să fie sporit cu contravaloarea îmbunătățirilor trecute în cererea reconvenționala și cererea de intervenție.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta Administrația Finanțelor Ramnicu S și pârâta.
In dezvoltarea motivelor de apel reclamanta a arătat în esență că hotărârea instanței de fond nu a cuprins motivele pe care se sprijină, că deși a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză în mod greșit i-au fost respinse, că expertiza s-a efectuat în lipsa părților, că expertiza nu a cuprins suprafața imobilului supus partajului, că nu s-au expertizat defalcat îmbunătățirile aduse casei, că intervenienții nu au făcut dovada îmbunătățirilor aduse casei și că se impunea atribuirea în natură a imobilului fiecărei părți.
Pârâta invocat faptul că expertul a supraevaluat imobilul supus partajului în raport de prețul de circulație a acestuia și nu s-a avut în vedere înscrisul emis de la o Agenție imobiliara din care a rezultat un preț mult mai mic.
Tribunalul Buzău prin decizia civilă nr. 83 din 18 martie 2009 a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Rm. și de pârâta-reclamantă, reținând că încheierea de admitere în principiu din data de 17.03.2008 a fost motivată în sensul că evocat bunurile supuse partajului și cotele ce revin părților și într-o atare situație nu mai era necesară analizarea probatoriilor în hotărârea finală.
Nu s-a putut reține încălcarea de către expert a dispozițiilor art. 208 proc. civ. atâta timp cât acesta a citat părțile, situație ce a rezultat din obiecțiunile reclamantei de la fila 275 din dosarul de fond. Faptul că reprezentantul Administrației Publice R S nu a stat până la venirea expertului la fața locului în ziua de 12.05. 2008 nu a dus la nulitatea raportului de expertiza și nici înlocuirea expertului conform art. 205 proc. civ.
Expertiza a cuprins suprafața imobilului supus partajului așa cum a rezultat din raportul de expertiza (fila 267 dosar fond), iar îmbunătățirile aduse casei s-au făcut separat în funcție de fiecare lucrare în parte ( filele 268-. 269 dosar fond).
Intervenienții au făcut dovada îmbunătățirilor aduse casei cu interogatoriul ( fila 190) și martorii ( fila 191) ( fila 192) și ( fila 193).
Nu s-a impus atribuirea în natură a imobilului către reclamanta Administrația Finanțelor R S, avându-se în vedere că s-au adus îmbunătățiri imobilului de către intervenientă, iar reclamanta a urmărit de fapt încasarea unei creanțe, partajul fiind promovat în baza art. 154 proc. fiscala.
Potrivit acestui text de lege sunt supuse executării silite bunurile imobile proprietate a debitorului iar în situația în care debitorul deține bunuri în proprietate comună cu alte persoane, executarea silită se va întinde numai asupra bunurilor atribuite debitorului in urma partajului judiciar, respectiv asupra sultei.
Evaluare imobilului a fost corect determinată de expert, conform buletinului documentar " Expertiza Tehnica" nr. 1096/2008,circulara nr.6591/2008 în raport de suprafața construită și dotările existente.
Așa fiind în baza disp. art. 296. proc. civ. tribunalul a respins ca neîntemeiate apelurile declarate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal reclamanta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Rm.S, considerând-o nelegală și netemeinică față de prevederile art.304 pct.9 și 10 Cod pr.civilă constând în aceea că partajul s-a efectuat avându-se în vedere un raport de expertiză lovit de nulitate în condițiile în care a fost întocmit fără citarea legală a reclamantei și în lipsa reprezentantului acesteia încălcându-se dispozițiile art.205 Cod pr.civilă, că expertul nu a întocmit un raport prin care să aibă în vedere suprafața construită a imobilului, cantitatea și valoarea materialelor calculate pe și pe total îmbunătățiri, fiind o lucrare total necorespunzătoare. A mai arătat recurenta că în mod greșit s-a dispus partajul prin atribuirea imobilului intimatei pârâte, iar intimatului G sulta în valoare de 124.891.20 lei deși exista posibilitatea ca imobilul să fie atribuit în natură acestora, în acest fel recurenta putând să-și execute creanța,ignorându-se faptul că G chiar are domiciliul în acest imobil, că nu s-a făcut dovada îmbunătățirilor pe care intervenienta le-a adus imobilului.
Aceeași recurentă a susținut că s-au încălcat disp.art.304 pct.10 Cod pr.civilă pentru că instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare, că ambele instanțe nu au arătat care sunt motivele pentru care au ajuns la concluzia că între cele trei părți, G și există stări tensionate, contrar dovezilor făcute de recurentă din care rezultă că pârâtul Gav irat suma de 180 milioane lei către firma SC SRL administrată de fiica acestuia intimata,că tot intimatul pârât administrator al SC SRL a închiriat un spațiu către aceeași societate administrată de fiica sa.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în speță, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prima critică referitoare la nulitatea raportului de expertiză este neîntemeiată, neputându-se invoca dispozițiile art.208 Cod pr.civilă, deoarece părțile au fost legal citate de expert, împrejurare ce rezultă din chiar obiecțiunile pe care reclamanta recurentă le-a formulat împotriva raportului de expertiză, obiecțiuni aflate la filele 275-276 dosar fond, în care reclamanta însăși recunoaște că instituția a fost convocată potrivit telegramei nr.5597/9 mai 2008 pentru a fi prezentă în vederea efectuării expertizei la 12 mai 2008.
Împrejurarea că reprezentantul recurentei nu s-a prezentat la data comunicării, la locul comunicat de expert sau că nu rămas acolo până la sosirea expertului nu poate atrage nulitatea raportului de expertiză care a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale.
Susținerea conform căreia expertiza nu este efectuată corespunzător este de asemenea neîntemeiată, deoarece expertul a identificat imobilul supus partajului, avut în vedere toate criteriile de evaluare a acestuia făcând descrierea corespunzătoare a imobilului respectiv a celor două corpuri de casă, și de asemenea a evaluat și îmbunătățirile reținute ca fiind efectuate de intimata.
Cu privire la modalitatea în care s-a dispus împărțirea bunurilor supuse partajului se constată că aceasta a fost corect apreciată de instanță, care de asemenea a considerat corect că imobilul nu poate fi atribuit reclamantei de vreme ce se în acesta s-a adus îmbunătățiri de către intervenientă iar scopul pe care recurenta reclamantă l-a avut la momentul introducerii acțiunii și îl are și în prezent este acela al recuperării unei creanțe, acțiunea fiind pornită față de prevederile art.154 Cod procedură fiscală.
Ultima critică formulată de recurentă și încadrată în prevederile art.304 pct.10 Cod pr.civilă, urmează a se observa că nu poate fi examinată, dispozițiile legale sus menționate fiind abrogate prin art.I pct.1111din OUG nr.138/2000, punct introdus ulterior prin art.I pct.49 din Legea nr.219/2005.
Pentru considerentele arătate, recursul de față este nefondat, în cauză nefiind incidente motivele de casare sau modificare a hotărârii prev. de art.304 Cod pr.civilă, astfel că față de prevederile art.312 alin.1 Cod pr.civilă urmează a fi respins ca atare.
În baza art.274 Cod pr.civilă urmează ca recurenta să fie obligată să plătească intimatei suma de 450 lei reprezentând onorariu apărător conform chitanței depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI R, cu sediul în Rm. S,-, județul B, împotriva deciziei civile nr. 83/18 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâții G, ambii domiciliați în Rm. S,-, județul B, intervenienta, domiciliată în P,-,. A,.16, județul P și reclamantul, domiciliat în B,-, - 12,. 1,.29, sector 3.
Obligă recurenta la 450 lei cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 mai 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./
Tehnored./grefier
2 ex./27 mai 2009.
f-- Judecătoria Râmnicu Sărat
a-- Tribunalul Buzău
;
Operator de date cu caracter personal nr. notificare 3120/2006
Președinte:Eliza MarinJudecători:Eliza Marin, Marilena Panait, Elisabeta Gherasim
| ← Divort. Decizia 190/2009. Curtea de Apel Bucuresti | Divort. Decizia 754/2009. Curtea de Apel Craiova → |
|---|
