Divort. Decizia 754/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 754
Ședința publică de la 10 Iunie 2009
PREȘEDINTE: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
JUDECĂTOR 2: Nela Drăguț
Judecător: - - -
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 48 din 24 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect divorț.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul pârât, personal și asistat de avocat și intimata reclamantă, personal și asistată de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței întâmpinarea depusă în 2 exemplare de către intimata reclamantă, după care;
Avocat, pentru recurentul pârât, a precizat că a observat întâmpinarea depusă la dosar și nu solicită acordarea unui termen în acest sens.
De asemenea, a precizat că nu mai insistă în cererea de suspendare a executării formulată în cauză, apreciind cauza în stare de soluționare.
Avocat, pentru intimata reclamantă, a depus la dosar adeverința nr. 457/02.06.2009, din care rezultă că minorul a fost înscris la data de 15.09.2008 la Grădinița în grupa mijlocie și a frecventat zilnic grădinița până la data de 01.03.2009. A învederat că nu mai are alte cereri de formulat, considerând că dosarul se află în stare de judecată.
Instanța, față de solicitarea apărătorilor părților prezente de judecare a cauzei la acest termen, a constatat că cererea de suspendare a executării formulată de recurentul pârât a rămas fără obiect și, apreciind cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul pârât, a pus concluzii de admiterea recursului, potrivit motivelor formulate în scris și susținute oral, modificarea deciziei civile recurate în sensul menținerii ca legală și temeinică a sentinței civile pronunțate de instanța de fond prin care s-a pronunțat divorțul din vina ambilor soți, iar cei doi minori au fost încredințați spre creștere și educare recurentului pârât. A precizat că instanța de apel nu a analizat corect criteriile de apreciere a interesului superior al minorului prevăzute de Convenția cu privire la Drepturile Copilului, ratificată de România și care au în vedere: vârsta copilului, atașamentului față de fiecare dintre părinți, grija manifestată de către părinți, locul unde au fost crescuți și îngrijiți, în speță mai mult de către recurent și părinții acestuia, aspect esențial de care instanța de apel nu a ținut seama. Aplicarea greșită a legii, rezidă în aceea că nu s-au analizat criteriile care evidențiază interesul superior al minorului și nici condițiile materiale, recurentul pârât beneficiind de condiții mult mai bune decât intimata reclamată; fără cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimata reclamantă, a pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate ca fiind legală și temeinică, apreciind că motivele de recurs invocate nu se încadrează în dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, întrucât vizează doar netemeinicia hotărârii pronunțate de instanța de apel și nu nelegalitatea acesteia. A precizat că instanța de apel a avut în vedere toate criteriile care au determinat încredințarea minorilor către mamă, precum și faptul că vinovat de destrămarea relațiilor de căsătorie este recurentul pârât. De asemenea, instanța a avut în vedere și condițiile materiale de care beneficiază reclamanta, precum și ajutorul de care se bucură aceasta în procesul de creștere și educare a celor doi minori. Apreciază că interesul superior al celor doi minori este acela de a fi încredințați mamei acestora; fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
La data de 8.09.2008, reclamanta l-a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se desfacă căsătoria din vina pârâtului, minorii rezultați din căsătorie să fie încredințați mamei iar pârâtul să fie obligat la pensie de întreținere pentru minori.
S-a mai solicitat să se dispună ca reclamanta să-și reia numele avut anterior încheierii căsătoriei și obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată.
Neînțelegerile dintre soți au fost determinate de faptul că pârâtul consuma alcool, era gelos fără motiv, devenea violent și avea relații extraconjugale cu alte femei.
La 20.07.2008 s-a produs despărțirea în fapt, reclamanta fiind izgonită din domiciliu.
Minorii rezultați din căsătorie au fost crescuți de reclamantă, sunt atașați de aceasta iar reclamanta are condiții materiale bune pentru creșterea și îngrijirea lor.
În drept, s-au invocat prevederile art. 37, 40 și 42 Cod fam.
La 9.10.2008 pârâtul a formulat cerere reconvențională în care a solicitat să se desfacă căsătoria din vina reclamantei, minorii să fie încredințați pentru creștere și educare tatălui iar mama să fie obligată la pensie de întreținere.
S-a mai solicitat ca reclamanta să-și reia numele avut anterior căsătoriei și să fie obligată la cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a susținut că pârâtul nu a izgonit-o pe reclamantă iar la despărțirea în fapt, între părți au avut loc discuții ca urmare a faptului că reclamanta a fost sunată de un pe telefonul mobil iar ea a susținut că nu cunoaște acel.
În timpul căsătoriei reclamanta a mai părăsit domiciliul comun în două rânduri, fără motiv.
Niciodată reclamanta nu și-a manifestat intenția la despărțire de a-i lua cu sine pe minori, iar după despărțirea în fapt o singură dată i-a vizitat pe minori.
Minorii sunt bine îngrijiți în domiciliul pârâtului care are condiții materiale bune.
Prin sentința civilă nr. 2315/06 noiembrie 2008 Judecătoriei Calafat, s-a admis în parte acțiunea civilă de divorț formulată de reclamanta, împotriva pârâtului, și cererea reconvențională formulată de pârât.
S-a desfăcut căsătoria încheiată la 20.04.2001 și trecută în registrul stării civile de la Primăria vechi la nr. 3, din vina ambilor soți.
În viitor reclamanta va relua numele avut anterior căsătoriei -.
S-au încredințat spre creștere și educare pe minorii născut la 7.09.2004 și -, născută la 16.11.2006, tatălui.
A fost obligată reclamantă la câte 80 lei lunar pensie de întreținere pentru fiecare cei doi minori, începând cu data introducerii cererii reconvenționale, 9 octombrie 2008 și până la majorat și s-au compensat cheltuieli de judecată.
Din probele administrate instanța a apreciat că relațiile dintre soți sunt grav vătămate din vina ambilor soți.
Din căsătoria soților au rezultat doi minori care în prezent se află în îngrijirea pârâtului. Fiecare dintre soți are condiții materiale bune pentru îngrijirea minorilor.
Având în vedere că pârâtul are condiții materiale bune, că locuiește cu părinții săi și că minorii sunt atașați de pârât și familia acestuia, instanța a apreciat că este în interesul lor să fie încredințați spre creștere și educare pârâtului.
Reținând că reclamanta nu este cuprinsă într-o muncă organizată instanța având în vedere nevoile minorilor urmează să o oblige la pensie de întreținere pentru minori luând în calcul venitul minim pe economia națională.
Reținând culpa ambilor soți în destrămarea relațiilor de familie, instanța a compensat cheltuielile de judecată.
Împotriva sentinței civile a declarat apel, reclamanta, considerând-o netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:
Apelanta a susținut că motivarea instanței de fond în ceea ce privește încredințarea celor doi minori tatălui este sumară și nu are la bază un probatoriu suficient. De fapt, din probatoriul administrat în cauză rezultă că minorii sunt atașați de mamă, că și aceasta are condiții de locuit, că la data despărțirii în fapt minorul cel mare plângea după mama sa, că mama a încercat să ia cei doi copii în domiciliul său și nu i s-a permis de către tatăl acestora și de soacra sa.
Instanța, a mai arătat apelanta, în hotărârea pronunțată nu a analizat interesul celor doi minori. La o vârstă fragedă, copilul are mai multă nevoie de îngrijirea mamei atât în ceea ce privește creșterea cât și formarea caracterului acestora. Interesele copiilor se apreciază nu numai în legătură cu posibilitățile materiale ale părinților ci și cu vârsta acestora, comportarea părinților înainte de desfacerea căsătoriei, gradul de atașament și de interes pe care î-au manifestat față de copil. Vârsta copiilor constituie unul din criteriile ce se au în vedere în aprecierea intereselor lor, ca și posibilitățile de supraveghere și îngrijire ale părinților, preocuparea pentru creșterea copiilor.
In prezenta cauză cei doi minori încredințați tatălui au vârste foarte fragede, băiețelul are 4 ani și trei luni iar fetița are 2 ani împliniți în noiembrie. Jurisprudența este unanim dispunând că aprecierea intereselor copilului nu se va face prin raportare numai la posibilitățile materiale ale părinților, ci vor fi avute î vedere și celelalte criterii, precum vârsta copilului, posibilitățile fiecărui părinte d supraveghere și îngrijire, gradul de atașament și interes pe care I-au manifestat față de copil la data litigiului. Apelanta învederează că atât ea cât și pârâtul locuiesc în aceeași comună, distanța între locuința părinților săi cu care locuiește în prezent și locuința părinților pârâtului fiind de aproximativ un km.
Reclamanta locuiește cu părinții săi care au o gospodărie bine înstărită, cu bunicii și soră. Casa în care locuiește are 7 camere, bunicii și părinții săi sunt proprietarii unor terenuri agricole, ce sunt cultivate, au venituri, pensii; tatăl ei lucrează încă, de asemenea și ea.
De altfel, se mai susține în motivarea apelului, se poate observa cu ușurință faptul că instanța de fond a analizat trunchiat probatoriul administrat în cauză, a considerat că minorii sunt atașați de pârât și că numai acesta are condiții pentru creșterea și educarea lor. Pârâtul reclamant este de totală rea credință, în sensul că nu-i permite să vizite copii, fiind nevoită să apeleze la diferiți vecini care să o sprijine pentru a putea lua legătura cu ei. Copiilor le este interzis să o vadă sau să primească ceva de la mine, jucării, dulciuri, doar pentru că voința pârâtului este aceasta. Apelanta mai susține că au fost situații când s-a prezentat la grădinița din comună pe care o urmează băiețelul, cu care a reușit să se vadă și să-i dea anumite bunuri care ulterior i-au fost restituite de către pârâtul reclamant.
In ceea ce privește culpa în desfacerea căsătoriei, numai pârâtul-reclamant este vinovat de destrămarea acesteia, despărțirea în fapt datorându-se faptului că pârâtul a fost foarte violent cu a, a lovit-o atât în mașină cât și în curtea casei.
În concluzie apelanta a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii instanței de fond în sensul admiterii petitului privind încredințarea celor doi minori subsemnatei, în subsidiar încredințarea minorei -, născută la 16.11.2006 subsemnatei și a minorului, născut Ia 7.09.2004 către pârâtul-reclamant.
Prin decizia nr.48 din 24 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis apelul declarat de apelanta reclamantă domiciliată în comuna, sat,-, județul D împotriva sentinței civile nr. 2315/06.11.2008 pronunțată de Judecătoria Calafat în contradictoriu cu intimatul pârâtul domiciliat în comuna, sat,-, județul
S-a schimbat sentința în parte în sensul că s-a admis acțiunea.
S-a desfăcut căsătoria încheiată la data de 20.04.2001 și înregistrată sub nr. 3 în registrul de stare civilă al Primăriei, din vina pârâtului.
S-au încredințat spre creștere și educare minorii și - mamei reclamante.
A fost obligat pârâtul la câte 80 lei lunar pensie de întreținere în favoarea fiecărui minor începând cu data de 24.02.2009 și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligației
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
A fost obligat intimatul la 620 lei cheltuieli de judecată către apelantă.
Instanța a concluzionat din probele administrate, că nu se poate reține existența unei relații extraconjugale a reclamantei doar pentru simplu fapt că a fost apelată telefonic de o persoana de sex masculin, atitudinea pârâtului fiind exagerată. În cauză pârâtul-reclamant reconvențional impută reclamantei-pârâtei conduita unei alte persoane, respectiv a celui care a apelat-o telefonic, iar nu fapte proprii ale acesteia. Ca atare instanța a apreciat că doar pârâtul are o culpă în deteriorarea relațiilor dintre părți ca urmare a unei gelozii exagerate.
Cu privire la cei doi minori rezultați din căsătorie instanța de apel a apreciat că este în interesul acestora să fie încredințați spre creștere și educare reclamantei, întrucât aceștia se află la vârsta la care au nevoie preponderent de prezența mamei. Ori, conform declaraților martorilor audiați în cauză, pârâtul nu permite desfășurarea unei relații normale între minori și reclamantă întâlnirile dintre aceștia desfășurându-se la vecinii pârâtului. De altfel nici atitudinea mamei pârâtului care, în momentul incidentului care a condus la separarea în fapt a părților, a luat cu forța unul dintre minori de la reclamantă, nu este de natura să creeze un climat favorabil menținerii unei legături de familie adecvate între reclamanta și cei doi copii.
S-a reținut totodată și că apelanta reclamantă beneficiază de condiții materiale pentru a se putea ocupa de minori, locuind într-un imobil cu 7 camere, bucătărie și baie împreună cu părinții, bunicii și sora sa.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei civile în sensul menținerii soluției pronunțată de către Judecătoria Calafat, prin care s-a pronunțat divorțul din vina ambilor soți, iar cei doi minori i-au fost încredințați spre creștere și educare recurentului.
A arătat că în cauză nu se evidențiază culpa sa exclusivă în destrămarea relațiilor de căsătorie, ci probele demonstrează și culpa reclamantei, așa încât soluția legală era cea pronunțată de instanța de fond prin care s-a reținut culpa ambilor soți.
Instanța nu a analizat corespunzător criteriile de apreciere a interesului superior al copilului în conformitate cu Convenția cu privire la Drepturile Copilului adoptată de Adunarea Generală a Organizației Naționale Unite la 20.11.1989, ratificată de România și care are în vedere: vârsta copilului, atașamentul față de fiecare dintre părinți, grija manifestată de către părinți, locul unde au fost crescuți și îngrijiți, și anume numai de către recurent și părinții acestuia, aspect esențial de care instanța de apel nu a ținut seama.
A precizat că între minori și recurent pe de o parte și părinții acestuia pe de altă parte, s-a creat un atașament puternic și ruperea din acest mediu, în care au crescut și s-au dezvoltat corespunzător până în prezent ar crea o traumă psihică asupra minorilor care sunt obișnuiți în această gospodărie și o schimbare a condițiilor și a celor din jur ar avea o înrăurire nefastă asupra dezvoltării lor.
Aplicarea greșită a legii rezidă în aceea că nu s-au analizat criteriile care evidențiază interesul superior al copilului și nici condițiile materiale, recurentul beneficiind de condiții mult mai bune decât intimata.
S-au depus la dosar: taxa timbru, timbru judiciar, titlul de proprietate nr.2450-50368/1998, 2717/48382/2001, bilete de ieșire din spital, împuternicire avocat, onorariul avocat, adresa nr.457/2009.
S-a formulat întâmpinare de către solicitând respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, întrucât motivele de recurs nu se încadrează în dispozițiile art.304 Cod pr.civilă.
După completarea probatoriilor în faza de apel, instanța de apel a avut în vedere toate criteriile care au determinat să dispună încredințarea celor doi copii către mamă și a avut în vedere și faptul că vinovat de destrămarea relațiilor de căsătorie este pârâtul reclamant.
Instanța a avut în vedere și condițiile materiale de care beneficiază reclamanta și ajutorul de care aceasta se bucură în procesul de creștere și educare al celor doi copii.
Recursul este fondat.
Dezvoltarea motivelor de recurs astfel cum au fost formulate,circumscrise scopului urmarit de parte, fac posibila incadrarea lor in conformitate cu argumentele folosite,in motivul prevazut de punctul 9 al art.304CPCiv.Prin urmare sustinerea intimatei ca motivele de recurs nu se incadreaza in cele prevazute de art.304. nu este intemeiata.
Critica privind faptul că destrămarea relațiilor de căsătorie trebuia dispusă din vina ambilor soți este întemeiată.
Din piesele dosarului, se reține că destrămarea relațiilor de căsătorie s-a datorat culpei ambilor soți, despărțirea în fapt datorându-se amândurora.
Comportamentul ambilor soți în timpul căsătoriei a generat situația actuală, făcând ca raporturile din aceștia să fie grav vătămate și continuarea căsătoriei să nu mai fie posibilă.
Aceasta s-a datorat atât geloziei excesive a soțului pârât, a injuriilor adresate reclamantei, a comportamentului violent față de aceasta, dar și atitudinii reclamantei care a dat naștere la dubii în privința desfășurării normale a relațiilor de căsătorie și care a condus la alterarea acestora.
Este neîntemeiată critica, privind gresita încredințare a minorilor către mama reclamantă.
Într-adevăr, întotdeauna instanța judecătorească va hotărî, ținând seama de interesele minorului și ascultând autoritatea tutelară, precum și pe minor, după caz, dacă va fi încredințat/reîncredințat tatălui sau mamei, potrivit disp. art. 42 și 44 codul familiei, sau dacă va fi înapoiat părintelui/părinților în condițiile art. 103 Codul familiei. În același mod, instanța de judecată va proceda și în situația în care are de soluționat un caz în temeiul legii speciale, atunci când se pun în discuție drepturile și interesele legitime ale minorilor și sunt elemente care conduc la concluzia că aceștia sunt lipsiți de ocrotirea părintească sau nu pot fi lăsați în grija părinților.
Principiul respectării și promovării cu prioritate a interesului superior al copilului, va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești, așa cum rezultă din prevederile art. 2 alin. 3 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, interpretate în corelație cu reglementările cuprinse în Convenția d l New Z. cu privire la drepturile copilului.
În egală măsură, acest principiu este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părintelui/părinților în deciziile pe care le iau cu privire la copii, potrivit art. 2 alin. 2 din același act normativ.
Respectarea și garantarea tuturor drepturilor copilului se mai realizează conform următoarelor principii: responsabilizarea părinților cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești; asigurarea unei îngrijiri individualizate și personalizate pentru fiecare copil; respectarea demnității copilului, potrivit art. 6 din același act normativ.
În considerarea celor mai sus expuse, instanța care analizează astfel de cereri întemeiate pe dreptul comun sau pe legea specială, este datoare să stabilească în mod obiectiv starea de fapt, să administreze toate probele concludente și apte să furnizeze informații complete și suficiente pentru atingere acestui scop și să analizeze cu deosebită atenție și în egală măsură toate aceste probe propuse de părți, urmând ca în concordanță cu starea de fapt reală să se pronunțe asupra cererilor pe baza criteriilor adecvate și a elementelor de apreciere consacrate, respectând și promovând în final, numai principiul interesului superior al copilului.
Tribunalul a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză respectând principiul interesului superior al copiilor - consacrat și legislativ, pronunțând din acest punct de vedere o hotărâre legală. De asemenea, a făcut o apreciere completă a probelor administrate în cauză, neexistând nici o neregularitate cu privire la încuviințarea și adminstrarea probelor.
Evaluarea probelor și stabilirea situației de fapt, reprezintă atributul exclusiv al instanțelor de fond și aceste aspecte nu pot face obiectul unui control judiciar în recurs, cale extraordinară de atac, în care nu poate fi pusă în discuție temeinicia unei hotărâri, potrivit art. 304 partea introductivă cod procedură civilă.
În mod judicios instanța de apel reținut că potrivit regulilor de bază și general valabile ce reglementează situația copiilor minori atunci când se ridică problema creșterii și educării acestora, respectiv a modului de exercitare a ocrotirii părintești, se va decide asupra cauzei cu ascultarea autorității tutelare, a copilului după caz, întreaga procedură fiind subsumată interesului superior al copilului.
Din piesele dosarului a reieșit că reclamanta are condiții materiale net mai bune decât petentul pentru îngrijirea minorilor și de asemenea exista și dorința și intenția reclamantei de a-și lua copii cu sine, însă pârâtul s-a opus. Aceasta are un imobil cu 7 camere, bucătărie, baie, locuind împreună cu părinții, bunicii și sora sa.
Se ține seama față de criteriile enunțate, raportat la vârsta fragedă a minorilor 3 ani și respectiv 5 ani, că interesul acestora este de a fi încredințați spre creștere și educare reclamantei, având nevoie de prezența mamei.
Atitudinea pârâtului și a mamei sale nu este una corespunzătoare, întâlnirile dintre minori și reclamantă fiind permise doar la vecinii pârâtului, prin aceasta neasigurându-se un climat favorabil menținerii unei legături de familie adecvate cu reclamanta.
Avand în vedere tocmai vârsta copiilor care presupune un grad ridicat de adaptabilitate și în lipsa unor elemente care să demonstreze neglijența, dezinteresul mamei, sau că prin înapoierea la mamă, ar fi periclitată creșterea și îngrijirea lor, Curtea nu privește ca fiind un obstacol serios nici plecarea copiilor din gospodăria bunicii paterne și a tatălui, câtă vreme aceștia se vor integra în familia mamei, într-un mediu familial sigur și mai apropiat nevoilor lor firești.
Se impune a se sublinia că, prin înapoierea minorilor la mamă, aceștia nu întrerup relațiile cu tatăl și cu bunica lor sau cu ceilalți membri ai familiei extinse, față de care au dezvoltat relații de atașament.
În aceiași ordine de idei, a respectării drepturilor copilului, Curtea reamintește mamei că dreptului minorilor de a menține relații personale și contacte directe cu toate rudele lor, precum și cu alte persoane față de care au dezvoltat legături de atașament, reglementat de disp. art. 14 din Legea 272/2004, îi corespunde în mod corelativ obligația părintelui, de a permite realizarea efectivă acestui drept în modalitățile prev. de art. 15 din același act normativ, pentru o dezvoltare armonioasă celor doi copii și a personalității lor.
În această privință, Curtea recomandă mamei să permită voluntar ambilor copii să-și exercite efectiv drepturile pe care le au, să respecte dreptul tatălui de păstra legături personale cu aceștia, prin înțelegere și fără intervenția instanței, fiind preîntâmpinate astfel, o serie de dificultăți și de efecte negative asupra copiilor, în cazul punerii în executare silită a unei eventuale hotărâri judecătorești. Acest fapt ar fi perceput favorabil și de copii, astfel că problemele personale dintre tată și reclamantă nu vor afecta conduita și calitatea lor de membrii ai familiei extinse și nici relațiile dintre ei și copii, respectiv nepoți.
Prin urmare, instanța conform art.312 alin.1 și 3 raportat la art.304 pct.9 Cod pr.civilă, va admite recursul, va modifica decizia civilă, în sensul că desface căsătoria din culpă comună.
Se vor menține restul dispozițiilor deciziei civile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 48 din 24 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Modifică decizia civilă în sensul că desface căsătoria din culpă comună.
Menține restul dispozițiilor deciziei civile.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Iunie 2009
Președinte, - - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.-
Tehn.2 ex
22.06.2009
Președinte:Mihaela Loredana Nicolau AlexandroiuJudecători:Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu, Nela Drăguț
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 1098/2009. Curtea de Apel Timisoara → |
|---|
