Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 48/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE Nr. 48
Ședința publică de la 02 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ghideanu Anca
JUDECĂTORI: Ghideanu Anca, Susanu Claudia Dumitrescu Daniela
- -
GREFIER: - -
Pe rol judecarea cauzei - Minori și familie - privind pe recurenta, domiciliată în I,-,. 651,. A,. 3, jud. I în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect - partaj bunuri comune - recurs împotriva deciziei civile nr. 696/27.10.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurenta și avocat pentru intimatul
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, avocat pentru recurenta având cuvântul depune la dosar copia sentinței civile nr. 12496 din data de 15.11.1995 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul civil nr. 8978/1995, copia contractului de vânzare cumpărare încheiat între recurentă și numita și copia contractului de tranzacție încheiat între părți, duplicat de pe aceste înscrisuri comunicându-i-se și intimatului prin apărător.
Avocat pentru intimatul G având cuvântul,nu solicită acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de înscrisurile primite.
Nemaifiind alte cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată s-a dat cuvântul în susținerea recursului.
Avocat pentru recurenta având cuvântul solicită a se observa că decizia pronunțată de instanța de apel este dată în contradicție cu probele administrate în cauză fiind încălcate dispozițiile din Codul Familiei și a art. 673 cod civil, întrucât în mod greșit s-a dispus majorarea cotei de contribuție acordată intimatului de la 5% la 15% fără a se ține cont de actele și înscrisurile de la dosar.
Astfel, arată că apartamentul în litigiu este achiziționat cu contribuția exclusivă a recurentei, aspect evidențiat prin contractul de vânzare cumpărare încheiat precum și prin contractul de tranzacție încheiat între foștii soți după pronunțarea hotărârii de divorț.
Pentru toate aceste motive solicită admiterea recursului formulat și în consecință a se respinge apelul declarat și a se menține sentința civilă nr. 3679/21.03.2008 pronunțată de Judecătoria Iași ca fiind legală și temeinică, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat pentru intimatul G având cuvântul, solicită menținerea hotărârii pronunțate de Tribunalul Iași ca fiind legală și temeinică întrucât în mod corect au fost apreciate probele administrate în cauză. Fără obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Declarând închise dezbaterile, cauza a rămas în pronunțare spre sfârșitul ședinței când,
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL;
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr.3679/21.03.2008 pronunțată de Judecătoria Iașis -a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta-pârâtă în contradictoriu cu pârâtul-reclamant
Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant.
Constată că părțile au dobândit in timpul căsătoriei, cu o cotă de 95% reclamanta-parată și 5% pârâtul-reclamant următoarele bunuri comune: un apartament situat în I,-,. 651,. A,. 3, în valoare de 161.020,724 lei, mobilă de bucătărie, în valoare de 2500 lei, un TV color Samsung, în valoare de 500 lei, autoturismul 1310 de culoare galbenă, achiziționat în anul 1995, fabricat în anul 1983, în valoare de 4000 lei.
Constată că valoarea totală a masei bunurilor comune este de 168.020,724 lei.
Constată că valoric lotul reclamantei-pârâte este de 159.619 lei, iar al pârâtului-reclamant de 8.401 lei.
Respinge cererile privind includerea în masa bunurilor comune a următoarelor bunuri: mobila de sufragerie, mașina de spălat, robotul de bucătărie și 1300, de culoare albă.
Dispune ieșirea din indiviziune a părților și atribuie reclamantei-pârâte apartamentul din str. - și valoarea autoturismului 1310, lot în valoare de 165.020,724 lei, iar pârâtului-reclamant mobila de bucătărie și TV color Samsung, lot în valoare de 3000 lei.
Obligă reclamanta-pârâtă la plata către pârâtul-reclamant a sumei de 5.401 lei cu titlu de sultă.
Constată că reclamanta-pârâtă are un drept de creanță în sumă de 5063,5 lei cu privire la imobilul situat în I,-, -. B,. 3,. 14, imobil moștenit de pârâtul-reclamant și obligă pârâtul-reclamant la plata către reclamanta-pârâtă a acestei sume.
Dispune transferul onorariului achitat de reclamanta-pârâtă în cuantum de 300 lei din contul expertului. în contul expertului.
Obligă reclamanta-pârâtă la plata către expert a diferenței de onorariu de 250 lei.
Compensează cheltuielile de judecată și obligă reclamanta-pârâtă la plata către pârâtul-reclamant a sumei de 878,8 lei cheltuieli de judecată corespunzătoare cotei de contribuție.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut:
Părțile s-au căsătorit la data de 14.11.1987, iar prin sentința civila 12496/15.11.1995 a Judecătoriei Iași, irevocabila (filele 4 si 5 dosar), a fost desfăcuta prin divorț din culpa comuna căsătoria acestora.
Analizând susținerile parților făcute în scris sau oral pe parcursul procesului, inclusiv prin răspunsul la interogatoriu, înscrisurile depuse la dosar de ambele părți, declarațiile martorilor audiați, precum și raportul de expertiză în construcții, instanța a reținut că părțile au dobândit în timpul căsătoriei lor următoarele bunuri: un apartament situat in I,-,. 651,. A,. 3, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentic nr. 21793/27.07.1995 (fila 160 dosar), în valoare de 161.020,724 lei, mobila de bucătărie cumpărată la apartamentul din str. -, în valoare de 2500 lei, un TV color Samsung, în valoare de 500 lei, autoturismul 1310 de culoare galbenă, achiziționată în anul 1995, fabricata în anul 1983, în valoare de 4000 lei.
În drept, aceste bunuri vor fi considerate bunuri comune în accepțiunea dispozițiilor art. 30 Codul familiei, ele fiind dobândite de părți "în timpul căsătoriei", neavând relevanță faptul că la dobândirea unora a fost prezentă doar una din părți sau că banii pentru achiziționarea unor bunuri au provenit din munca exclusivă a unuia din soți. Unele precizări se impun totuși, în legătură cu aceste bunuri, care au fost considerate de instanță bunuri comune, precum și în legătură cu bunurile care nu au fost cuprinse în comunitate.
Apartamentul cu patru camere situat în I, str. -, a fost considerat de instanță bun comun, în considerarea faptului că acesta a fost achiziționat în timpul căsătoriei, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentic nr. 21793/27.07.1995 (fila 160 dosar), divorțul părților intervenind la data de 15.11.1995. A invocat reclamanta-pârâtă faptul că acest bun a fost dobândit în exclusivitate de ea, fără nici o contribuție din partea soțului, aspect pe care pârâtul-reclamant nu l-a combătut cu probe pertinente, afirmând doar că soția sa a plecat din domiciliul din str. - cu bani comuni, investiți ulterior în apartamentul din str. -. Faptul că doar reclamanta-pârâtă a contribuit la achiziționarea imobilului reiese din faptul că părțile erau separate în fapt la data achiziționării bunului, aspect învederat și în procesul de divorț, necombătut de pârâtul-reclamant. Acest aspect va fi avut așadar în vedere la stabilirea cotei de contribuție în ansamblu, aceasta nestabilindu-se în raport de fiecare bun în parte. Cu privire la valoarea acestui bun, instanța va avea în vedere expertiza realizată în cauză, cu care ambele părți au fost de acord.
Mobila de bucătărie și TV color Samsung au fost considerate comune întrucât, deși martorii nu au cunoscut amănunte legate de acestea, din conținutul tranzacției depuse la dosar (filele 46-49), semnată și de pârât, aspect recunoscut de acesta în ședința din 17.10.2006, reiese fără tăgada ca părțile au dobândit în timpul căsătoriei aceste bunuri. Valoarea care va fi avută în vedere de instanță este cea indicată de reclamanta-pârâtă în cererea completatoare, ambele părți declarând că nu doresc efectuarea unei expertize prețuitoare.
Autoturismul a fost cuprins în comunitate întrucât, deși nu mai există în prezent în posesia niciunei părți, acest bun a fost dobândit în timpul căsătoriei, iar la momentul încheierii tranzacției dintre părți, deci ulterior divorțului, acest bun mai exista, fiind preluat de reclamanta-pârâtă. Valoarea acestui bun este cea indicată de pârâtul-reclamant în cererea reconvențională, aceasta deoarece nu s-a probat în cauză o altă valoare.
Așadar, valoarea totală a masei bunurilor comune este de 168.020,724 lei.
În ceea ce privește mobila de sufragerie, mașina de spălat și robotul de bucătărie, instanța a apreciat că nu pot fi reținute în comunitate cât timp nu s-a probat existența acestor bunuri, astfel că cererea cu privire la aceste bunuri va fi respinsă.
1300, de culoare albă, despre care s-a făcut vorbire în cererea completatoare a acțiunii nu a fost cuprinsă în comunitate, aceasta deoarece a fost distrusă în accident, nemaiexistând la divorțul soților, ambele părți recunoscând acest lucru (susținerile din cererea completatoare și răspunsul la întrebarea nr. 4 din interogatoriu - fila 41 dosar).
Reține instanța și faptul că reclamanta-pârâtă are un drept de creanță asupra apartamentului situat în I,-, -. B,. 3,. 14, imobil moștenit de pârât de la mama sa. Astfel, prin contractul de construire 143/11.03.1969 (filele 168, 169 dosar), părinții pârâtului-reclamant au contractat construirea unei locuințe în I, str. -, această locuință fiind achitată în rate, mama pârâtului-reclamant primind la partajul de soțul ei apartamentul, conform 1120/1978 a Judecătoriei Iași (filele 60-62 dosar). a decedat la data de 05.07.1986, pârâtul-reclamant primind moștenire imobilul, conform certificatului de moștenitor nr. 1391/02.10.1986 (fila 167 dosar), acest bun fiind așadar, bun propriu al pârâtului-reclamant.
Conform calculelor realizate prin expertiza în construcții de expert și expert consultant, părțile au achitat în timpul căsătoriei rate la acest apartament, a căror valoare actualizată este 5330,62 lei, urmând ca instanța să constate că reclamanta-pârâtă are un drept de creanță în sumă de 5063,5 lei, corespunzătoare cotei de contribuție, urmând a-l obliga pe pârâtul-reclamant la plata acestei sume.
Cota de contribuție a părților la dobândirea bunurilor va fi stabilită cu luarea în considerare a contribuției efective, ținându-se seama de faptul că bunul cu valoarea cea mai mare, apartamentul, a fost dobândit după separația soților, fără vreo contribuție din partea pârâtului-reclamant, astfel că instanța va constata că reclamanta-pârâtă a avut o cotă de contribuție de 95%, iar pârâtul-reclamant de 5%, acesta din urmă neaducând dovezi pentru a se reține în favoarea sa o contribuție de la dobândirea bunurilor. Lotul reclamantei-pârâte este în valoare de 159.619 lei, iar al pârâtului-reclamant de 8.401 lei.
În baza dispozițiilor art. 728 cod civil instanța a dispus ieșirea din indiviziune a părților și a atribuit reclamantei-pârâte apartamentul din str. - și valoarea autoturismului 1310, lot în valoare de 165.020,724 lei iar pârâtului-reclamant mobila de bucătărie și TV color Samsung, lot în valoare de 3000 lei.
Instanța a obligat reclamanta-pârâtă la plata către pârâtul-reclamant a sumei de 5.401 lei cu titlu de sultă.
Văzând și faptul că onorariul de expert nu a fost achitat integral, instanța a dispus transferul onorariului achitat de reclamanta-pârâtă în cuantum de 300 lei din contul expertului. în contul expertului și a obligat reclamanta-pârâtă la plata către expert a diferenței de onorariu de 250 lei.
Având în vedere cheltuielile de judecată făcute de părți, în cuantum de 6050,3 lei din partea reclamantei-pârâte și de 1243,3 lei din partea pârâtului-reclamant, instanța le-a compensat și a obligat reclamanta-pârâtă la plata către pârâtul-reclamant a sumei de 878,8 lei cheltuieli de judecată corespunzătoare cotei de contribuție.
Împotriva acestei sentințe formulat recurs pârâtul-reclamant G, criticând-o ca nelegală și netemeinicie sub următoarele aspecte.
Instanța de fond a făcut o compunere greșită a masei de împărțit, motivat de faptul că nu a caracterizat ca bun comun contravaloarea ratelor achitate în timpul căsătoriei la apartamentul proprietății pârâtului-reclamant G, dobândit prin succesiune, apreciindu-l ca un drept de creanță al reclamantei-pârâte deși s-a dovedit că achitarea ratelor s-a făcut exclusiv din retribuția pârâtului-reclamant prin reținere pe statul de plată.
Valoarea bunurilor comune nu a fost calculată în mod corect, incluzându-se două criterii negative cu diminuarea valorii apartamentului din str. -, cu 20 %.
Eronat este și calculul valorii ratelor achitate în timpul căsătoriei la apartamentul proprietatea pârâtului, atât în timp cât și în cuantum.
Greșit au fost stabilite cotele de contribuție ale părților la dobândirea bunurilor comune.
Cota de 5% stabilită pentru pârâtul-apelant este mult prea mică, dacă se are în vedere perioada de contribuție a reclamantei (10 ani), faptul că în toată perioada căsătoriei pârâtul a lucrat și a avut un salariu mai mare decât al reclamantei.
Prin decizia civilă nr.696/27.10.2008, Tribunalul Iașia admis apelul formulat de pârâtul G împotriva sentinței civile nr. 3679 din 21.03.2008 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință care a fost schimbată în parte în sensul că:
S-a constatat că reclamanta-pârâtă a avut o contribuție de 85% la dobândirea bunurilor comune iar pârâtul-reclamant o contribuție de 15%.
S-a constatat că reclamantei-pârâte i se cuvine o cotă valorică de 142.817,615 RON iar pârâtului-reclamant Goc otă valorică de 25.203,109 RON.
A fost obligată reclamanta-pârâtă să plătească pârâtului-reclamant suma de 22.203,109 RON cu titlu de sultă.
S-au păstrat restul dispozițiilor sentinței apelate care nu contravin prezentei decizii.
A fost obligată intimata să plătească apelantului suma de 615 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
A fost obligată intimata să achite suma de 570 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru la Trezoreria Municipiului
Pentru a se pronunța în acest sens tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 30 Codul familiei bunurile dobândite de oricare dintre soți în timpul căsătoriei sunt bunuri comune ale soților.
La partajul bunurilor comune principala operațiune făcută de instanță este stabilirea cotei părți a fiecărui soț.
Prezumția că soții au contribuit în mod egal la dobândirea bunurilor comune operează în situația în care nu există probe care să dovedească contribuția mai mare unuia din soți la dobândirea bunurilor.
Cota de contribuție majorată se stabilește, pe baza probelor administrate asupra întregii mase de bunuri comune și nu asupra fiecărui bun determinat ce face parte din masă.
În speță, instanța de fond a reținut că părțile au dobândit în timpul căsătoriei: un apartament situat în I,-, mobilă de bucătărie, TV color "Samsung", autoturism 1310, bunuri în valoare totală de 168.020,724 lei și că reclamanta are un drept de creanță asupra apartamentului proprietatea pârâtului-reclamant în valoare de 5063,5 lei.
Ca unic criteriu de stabilire a cotelor de contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune instanța a avut în vedere valoarea mare a bunului imobil reținut în masa de împărțit și momentul dobândirii acestuia (după separarea în fapt a părților) stabilind că reclamanta are o cotă de contribuție de 95% iar pârâtul de 5%.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că părțile au fost căsătorite timp de 8 ani, perioadă în care ambii soți au realizat venituri din muncă, au înființat două societăți comerciale în care au desfășurat activitate în perioada căsătoriei.
Reclamanta nu a făcut dovada că în timpul căsătoriei a realizat venituri substanțial mai mari decât pârâtul, care să justifice acordarea unei cote de 95% la dobândirea bunurilor comune.
Apartamentul din I, str. - a fost cumpărat de reclamantă în cursul procesului de divorț și deși reclamanta susține că a contractat un credit pentru achitarea prețului, nu face nici o probă în acest sens, din contractul de vânzare-cumpărare rezultând că prețul a fost achitat integral la data încheierii lui.
Raportat la cele anterior reținute, tribunalul constată că stabilirea cotei de 95% la dobândirea bunurilor comune în favoarea reclamantei nu este susținută de probatoriul administrat în cauză, urmând a fi schimbată sentința Judecătoriei Iași în sensul reținerii în favoarea reclamantei a unei cote de 85% iar a pârâtului a unei cote de 15% având în vedere motivele de apel formulate.
Celelalte motive de apel formulate de G sunt nefondate.
În mod corect instanța de fond a reținut că reclamanta are un drept de creanță asupra apartamentului proprietatea personală a pârâtului constând în contravaloarea ratelor achitate la acest bun în timpul căsătoriei, valoarea actualizată a acestora fiind stabilită prin expertiza efectuată în cauză.
Nefondate sunt și criticile aduse cu privire la greșita stabilire a valorii apartamentului bun comun, valoare care a fost stabilită prin expertiza tehnică în construcții efectuată de ing., expertiză la care pârâtul nu a formulat obiecțiuni, însușindu-și concluziile acesteia.
Pentru toate aceste considerente urmează a se admite apelul formulat de pârâtul G și în baza dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă se va schimba în parte sentința Judecătoriei Iași în sensul că se va constata că reclamanta pârâtă are o cotă de 85% iar pârâtul reclamant o cotă de 15% la dobândirea bunurilor comune.
Cota valorică ce se cuvine reclamantei din masa bunurilor comune este de 142.817,615 lei iar cota valorică a reclamantului de 25.203,109 lei.
Având în vedere că pârâtului reclamant i-au fost atribuite bunuri în valoare de 3.000 lei, urmează ca reclamanta pârâtă să fie obligată la plata unei sulte de 25.203,109 RON către pârât.
Se vor păstra restul dispozițiilor sentinței apelate care nu contravin prezentei decizii.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă intimata va fi obligată la plata către apelant a sumei de 615 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
În temeiul dispozițiilor art. 18 din nr.OUG 51/2008 intimata va fi obligată la plata sumei de 570 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru pentru care s-a acordat apelantului ajutor public judiciar.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta susținând că a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art.673 Cod procedură civilă. Astfel prin sentința civilă nr.12496/15.11.1995 a Judecătoriei Iașis -a dispus desfacerea căsătoriei reținându-se că părțile s-au separat în fapt în anul 1995 și nu au mai reluat conviețuirea, astfel că la momentul achiziționării apartamentului din I,-,. 651,. A,.3 el nu avea cum să contribuie financiar.
Această împrejurare a fost recunoscută de intimat prin încheierea între părți a "Contractului de tranzacție" care este depus la dosarul cauzei.
Instanța a interpretat greșit și dispozițiile legale care vizează acordarea cheltuielilor de judecată atunci când a dispus obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată pe care apelantul trebuia să le plătească în calitatea sa de apelant.
Intimatul Gaf ormulat întâmpinare solicitând respingerea recursului promovat întrucât hotărârea pronunțată respectă dispozițiile art.6734, 5, 9Cod procedură civilă.
În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate cât și a dispozițiilor legale operante în cauză, Curtea reține următoarele:
Primul motiv de recurs formulat vizează pronunțarea soluției cu încălcarea dispozițiilor art.6734, 6735și 6739Cod procedură civilă, critica încadrându-se în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Interpretarea greșită a legii presupune că textul legal incident speței este susceptibil de interpretări contrarii iar, prin hotărârea atacată, instanța de fond a dat o interpretare ce poate fi apreciată ca neconformă sensului real al textului.
În consecință, interpretarea greșită a legii configurează deducerea eronată a consecințelor legale a stării de fapt reținută de instanțele de fond.
În pricina pendinte, recurenta invocă împrejurarea că părțile s-au despărțit în fapt la începutul anului 1995 și nu au mai reluat conviețuirea, astfel că apartamentul din I,-,. 651,. A,.3 fost cumpărat doar prin contribuția sa. Mai mult trebuia să se dea eficiență juridică înscrisului sub semnătură privată intitulat "contract de tranzacție", care are forță probantă deplină între părțile contractante, adică între ea și intimatul
Articolul 6734Cod procedură civilă abilitează instanța să procedeze la soluționarea pe cale amiabilă a acțiunilor de partaj. Instanța poate lua act și consfinți învoiala părților numai în ipoteza în care acestea înțeleg să împartă bunurile prin bună învoială.
Dispozițiile articolului 6734Cod procedură civilă nu pot fi operante în cauză, deoarece "contractul de tranzacție" la care face referire recurenta nu a fost înfățișat de părți instanței cu solicitarea de a se lua act de învoială, astfel cum prevăd expres alin.2 și 3 ale textului în discuție.
În aceste împrejurări, instanțele au procedat conform exigențelor art.6735și 6739Cod procedură civilă, stabilind pe baza probatoriilor administrate bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota parte ce se cuvine fiecărei părți; ținând cont și de criteriile prevăzute de art.6739Cod procedură civilă la formarea și atribuirea loturilor.
Pentru considerentele expuse anterior motivul de modificare prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă nu este operant în cauză.
C de al doilea motiv de recurs este încadrabil tot în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă prin raportare la dispozițiile OUG 51/2008 privind acordarea ajutorului public judiciar.
În calea de atac a apelului, apelantului G i-a fost admisă cererea de acordare a ajutorului public judiciar sub forma reducerii taxei judiciare de timbru de la 1170 lei la 600 lei, prin încheierea nr.65/01.10.2008 (45 dosar tribunal).
Potrivit art.18 din OUG 51/2008 cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale. Partea căzută în pretenții va fi obligată la plata către stat a acestor sume.
Articolul 19 alin.1 din OUG 51/2008 prevede că dacă partea care a beneficiat de ajutor public judiciar cade în pretenții, cheltuielile procesuale avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.
În instanța de fond a obținut o cotă de contribuție la dobândirea bunurilor comune de 95% iar pârâtul reclamant G diferența de 5%. În apel soluția a fost schimbată, reclamantei pârâte fiindu-i constatată o cotă de contribuție de 85% iar pârâtului apelant 15%.
În aceste condiții este căzută în pretenții pentru diferența de cotă de 10%.
Față de cele expuse anterior, urmează ca în baza dispozițiilor art.312 alin.2 Cod procedură civilă să fie admis recursul formulat de reclamanta pârâtă împotriva deciziei civile nr.696/27.10.2008 a Tribunalului Iași care va fi modificată în parte în ceea ce privește cheltuielile de judecată și taxa judiciară de timbru datorată.
Urmează a fi obligată intimata din apel, să-i plătească apelantului G suma de 273 lei cheltuieli de judecată în apel.
De asemenea va fi obligată să plătească Trezoreriei municipiului I suma de 273 lei reprezentând taxă judiciară de timbru pentru care s-a acordat ajutor public judiciar apelantului
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei recurate care nu contravin prezentei.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanta-pârâtă împotriva deciziei civile nr.696 din 27 octombrie 2008 Tribunalului Iași, hotărâre pe care o modifică în parte în ce privește cheltuielile de judecată și taxa judiciară de timbru datorată.
Obligă intimata din apel să-i plătească apelantului G suma de 273 lei cheltuieli de judecată în apel.
Obligă pe să plătească Trezoreriei municipiului I suma de 273 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru pentru care s-a acordat ajutor public judiciar apelantului
Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate, care nu contravin prezentei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Susanu Claudia Dumitrescu Daniela
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
-
15.IV.2009.-
2 ex.-
Președinte:Ghideanu AncaJudecători:Ghideanu Anca, Susanu Claudia Dumitrescu Daniela
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Pensie întreținere. Decizia 76/2009. Curtea de Apel Alba Iulia → |
|---|
