Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 491/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr.491
Ședința publică de la 09 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Paula Păun
JUDECĂTOR 3: Paraschiva Belulescu
Grefier - - - -
*****
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta () și intervenientul, împotriva deciziei civile nr. 148 din 16 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurenta reclamantă, asistată de avocat, și intimatul pârât, asistat de avocat, lipsind recurentul intervenient.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care a învederat instanței faptul că, prin Serviciul registratură, recurentul intervenient a depus note de ședință, după care;
Avocat, pentru recurenta reclamantă, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus, în copie, 2 acte.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursurilor de față.
Avocat, pentru recurenta reclamantă (), a susținut motivele de recurs invocate în scris, pe care le-a dezvoltat oral, în raport de care a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, Judecătoria Tg. A solicitat cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimatul pârât, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate, ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg.-J sub nr- reclamanta, a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună ieșirea din starea de codevălmășie asupra bunurilor dobândite de părți în timpul căsătoriei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul, părțile despărțindu-se, fiind pronunțată în acest sens sentința civilă nr. 2034/7.04.2005 Judecătoriei Tg- În timpul căsătoriei cu pârâtul a dobândit 2 apartamente - compuse fiecare din 2 camere și dependințe - care corespund între ele fiind alăturate, situate în Tg-J str. 22 2. Bl.1,.2..3,.7 jud. G, un autoturism marca BMW cu număr de înmatriculare CJ.03. un autoturism marca Oltcit cu număr de înmatriculare GJ.01., și mai multe alte bunuri mobile, inclusiv sume de bani; că au fost ajutați de părinții săi cu importante sume de bani.
Prin întâmpinarea - cerere reconvențională depusă la dosarul cauzei pârâtul a solicitat admiterea în parte a acțiunii principale; a recunoscut parțial bunurile menționate în cererea de chemare în judecată și a solicitat să se constate o contribuție de 90 %, în favoarea sa la dobândirea acestor bunuri.
Numitul a formulat cerere de intervenție în interesul reclamantei precizând că acesta, în calitate de tată al reclamantei, i-a dat suma de 120.000 lei în anul 1991, cu care reclamanta a cumpărat un apartament proprietate personală și alte bunuri mobile cu care a mobilat apartamentul; a solicitat scoaterea acestor bunuri de la masa de împărțit și includerea lor în lotul reclamantei deoarece la achiziționarea lor pârâtul nu a avut nici o contribuție. A mai arătat intervenientul că în anul 2005 donat reclamantei suma de 2000 DM.
În urma probelor administrate, prin încheierea din 30 iunie 2006 instanța a admis în parte și în principiu acțiunea principală; a admis în principiu cererea reconvențională formulată și a respins în principiu cererea de intervenție accesorie în interesul reclamantei formulată intervenientul.
S-a constatat că reclamanta și pârâtul au dobândit împreună, în timpul căsătoriei, cu cote de contribuție de 90 % pentru pârât și 10 % pentru reclamantă următoarele bunuri comune: 2 apartamente compuse fiecare din 2 camere și dependințe, care au fost transformate într-o singură unitate locativă, cu o singură intrare și o bucătărie, situate în Tg-J str. 22 2. Bl.1,.2,.3,. 7, jud. G; un autoturism marca Oltcit, precum și alte câteva bunuri mobile.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că pârâtul a avut o contribuție mult mai mare la dobândirea bunurilor comune în timpul căsătoriei, contribuție pe care instanța o apreciază la 90 %, deoarece atât ca și salariu pârâtul o depășea cu mult pe reclamantă, având de trei ori salariul acesteia, pârâtul fiind administrator la mai multe firme, care aveau beneficii considerabile efectuând lucrări de sute de milioane la diverși agenți economici, precum și operațiuni de import - expert cu firme cu produse de uz casnic din Danemarca.
Cele două apartamente au fost transformate într-o singură unitate locativă. Apartamentul cumpărat în anul 1991 fost achiziționat în timpul căsătoriei cu banii obținuți de pârât atât la serviciu, cât și din comercializarea diverselor produse în, fără nici o altă contribuție din partea altor persoane. C de-al doilea apartament a fost achiziționat prin efortul material al pârâtului, care în acea perioadă a făcut un împrumut la o bancă, dovedit cu actele depuse la dosar și cu interogatoriul reclamantei, iar cu referire la celelalte bunuri mobile, au fost dobândite pe numele firmelor la care era asociat pârâtul și aparțin patrimoniului acestora.
Referitor la susținerile intervenientului s-a arătat că nu au fost probate cu acte; chitanța olografă nu îndeplinește condițiile de valabilitate pentru o donație.
Pe baza probelor administrate, prin sentința civilă nr. 6933/12.10.2007, pronunțată de Judecătoria TG-J în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea; a fost admisă cererea reconvențională și respinsă cererea de intervenție accesorie.
S-a omologat raportul de expertiză efectuat de experți, și, în prima variantă de lotizare și s-au atribuit bunurile părților potrivit acesteia.
Cererea reclamantei privind restituirea bunurilor proprii a fost respinsă. S-au compensat parțial cheltuielile de judecată, fiind obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 300 lei RON cu acest titlu.
Împotriva încheierii de admitere în principiu și a sentinței au declarat apel reclamanta și intervenientul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că nu sunt motivate în fapt și în drept. Că s-a stabilit greșit componența bunurilor comune și instanța a omis să includă la partaj sumele de bani de la punctele 25 și 26 din acțiune, probate cu extrasele de cont bancar, iar peste aceste înscrisuri instanța nu avea dreptul să treacă, deși nu s-a probat că acei bani s-au cheltuit pe altceva, în timpul conviețuirii părților. Că nu au fost reținute la partaj majoritatea bunurilor mobile, iar cotele de contribuție ale părților la dobândirea bunurilor comune au fost stabilite greșit. Evaluarea și lotizarea fizică a bunurilor este, de asemenea, greșită.
Intervenientul a susținut că cererea de intervenție trebuia admisă, fiind dovedită.
Prin decizia nr.148 din 16 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă și intervenient.
S-a reținut că potrivit legii, bunurile dobândite în timpul căsătoriei aparțin ambilor soți în baza prezumției de comunitate stabilită de art. 30.fam.
Din probele administrate la instanța de fond, respectiv cererile și apărările făcute de părți, înscrisurile depuse și declarațiile martorilor a rezultat că pârâtul a avut o contribuție mult mai mare decât reclamanta, fiind apreciată de instanță de 90 %, având în vedere că veniturile pârâtului erau mult mai mari, raportat la cele obținute de reclamantă, pârâtul fiind administrator la mai multe firme, care aveau beneficii considerabile.
Astfel, în mod corect a reținut instanța că cele două apartamente au fost transformate într-o singură unitate locativă și pârâtul a contribuit la cumpărarea acestora cu banii obținuți din comercializarea diverselor produse în în anul 1991 și cu bani obținuți din împrumutul de la bancă, fiind dovedită contribuția acestuia cu actele depuse și cu interogatoriul reclamantei, iar aceasta nu a produs dovezi din care să rezulte că ar fi avut o contribuție mai mare decât cea reținută de instanță.
S-a reținut motivat de instanță că sumele de bani solicitate a fi împărțite nu mai pot fi incluse la partaj, întrucât nu au mai existat la data despărțirii în fapt, iar din probele administrate a rezultat că au fost cheltuite pentru creșterea și educarea copiilor, care au rămas în îngrijirea exclusivă a pârâtului, și pentru cheltuielile curente.
În ceea ce privește autoturismul marca BMW, s-a constatat că este bun propriu al pârâtului ca efect al subrogației reale, având în vedere că acesta a fost al societății SC SRL. Pentru bunurile mobile ce nu au fost incluse la masa de împărțit, s-a făcut dovada că au fost dobândite pe numele firmelor la care era asociat pârâtul și aparțin patrimoniului acestora.
A fost respinsă cererea de intervenție întrucât din probele administrate a rezultat că în perioada achiziționării apartamentului reclamanta se afla în unde a născut pe fiul părților, iar chitanța depusă la dosarul cauzei nu îndeplinește condițiile de validitate a unui contract de donație.
S-a concluzionat că instanța de fond, pe baza probelor administrate, a stabilit corect masa bunurilor comune, cota de contribuție a părților și a motivat contribuția acestora la realizarea bunurilor.
Având în vedere concluziile raportului de expertiză instanța de apel a reținut că s-a făcut o evaluare și lotizare corectă, cu respectarea bunurilor menționate în încheierea de admitere în principiu, iar instanța a omologat raportul de expertiză în varianta I, având în vedere și modul de stăpânire al bunurilor și voința părților.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta și intervenientul solicitând casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță. În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct.7 și 9 din Codul d e pr. civilă. Au fost formulate următoarele critici:
- încheierea de admitere în principiu și sentința nu sunt motivate. Astfel, sub aspectul componenței masei partajabile și a cotelor părților instanța de fond nu a argumentat în nici un mod. Instanța de apel a menționat formal că din probele administrate a rezultat că intimatul a avut o cotă de contribuție mult mai mare decât recurenta reclamantă, însă nu a analizat critica referitoare la nemotivarea în fapt și în drept a sentinței și a încheierii de admitere în principiu;
- greșit nu au fost reținute la partaj mai multe bunuri. Cele două telefoane mobile marca Sony au fost recunoscute de reclamantul pârât ca fiind comune. Sumele de bani care au fost retrase din bancă de intimat după despărțirea în fapt și recunoscute de acesta trebuiau reținute la partaj câtă vreme nu s-a făcut dovada că acești bani au fost cheltuiți în timpul conviețuirii părților. Autoturismul BMW înmatriculat sub nr. Gj-03- trebuia reținut la partaj, acesta fiind altul decât cel cumpărat de intimat contra sumei de 24.367.954 lei de la SC SRL (acesta din urmă fiind înmatriculat sub nr. Gj-02-). Bunurile mobile descrise în acțiunea principală, pct. 1- 24 sunt bunuri comune și trebuiau reținute la partaj câtă vreme intimatul pârât nu a depus la dosar acte din care să rezulte că aceste bunuri aparțin societății comerciale al cărei administrator este;
- cotele de contribuție ale părților au fost stabilite fără a se motiva cum s-a ajuns la această concluzie. Astfel, apartamentele și mobilierul au fost dobândite în cea mai mare parte anterior privatizării intimatului - 1993, cât timp ambele părți erau ingineri la și aveau venituri sensibil egale; recurenta reclamantă este singurul copil al părinților săi și a beneficiat constant de ajutor material și financiar de la aceștia. În aceste condiții, stabilirea cotelor s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 30 din Codul familiei, prezumția cotelor egale de pentru fiecare dintre soți nefiind răsturnată de către intimatul pârât.
- bunurile imobile supuse partajului au fost mult subevaluate. În realitate, un singur astfel de apartament valorează minim 180.000 lei. Se impunea a fi făcută evaluarea la valoarea de circulație de pe piață și nu prin stabilirea unei valori tehnice care a fost apoi corectă prin aplicarea unui coeficient de uzură nejustificat de mare. Și bunurile mobile nu au fost corect evaluate, impunân- du-se reevaluarea acestora. În ce privește lotizarea recurenta a solicitat să-i fie atribuit unul din apartamentele cu 2 camere, față de ajutorul financiar dat de intervenient (care i-a dat toți banii necesari cumpărării primului apartament și alte sume ulterioare).
- greșit a fost respinsă cererea de intervenție accesorie formulată de în favoarea reclamantei. Intervenientul a dat recurentei suma de 120 mii lei în 1991 și 2000 DM în 1995. În acest sens recurenta a invocat chitanța din 5 iunie 1991 care se coroborează cu copia CEC-ului intervenientului aflat la fila 108 și cu depoziția martorei -. De asemenea recurenta a susținut că din conținutul întrebărilor nr. 1 și 6 puse de intimatul pârât interve-nientului rezultă că acesta recunoaște indirect atât suma de 120 mii lei cât și cea de 2000 mărci. Intimatul pârât a recunoscut prin întâmpinare că intervenientul a donat fiicei sale mobila de dormitor albă și mobila de bucătărie, susținând că doar aceasta din urmă ar fi fost dată de reclamantă unei rude, aspect nedovedit. Faptul că înscrisul de la fila 110 din dosarul de fond nu îmbracă forma cerută de lege pentru o donație nu prezintă relevanță. Acest înscris confirmă darul manual în bani făcut de intervenient fiicei sale care, coroborat cu celelalte probe, dovedește ajutorul dat de intervenient;
- greșit a fost soluționat capătul de cerere în restituire bunuri proprii. Instanța de fond a respins cererea pentru restituirea mobilierului cu motivarea că din concluziile scrise depuse de pârât rezultă că ambele mobile au fost date unei rude. Aceste susțineri nu sunt probate. Numai mobila de bucătărie a fost vândută de pârât prin societatea sa însă cu banii obținuți s-a cumpărat o altă mobilă de bucătărie, situație în care prin subrogație mobila nouă este tot bun propriu al reclamantei.
Intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului. Intimatul a susținut că hotărârile recurate sunt motivate atât în fapt cât și în drept, că instanța de apel a analizat această critică și și-a motivat soluția, fiind astfel respectate dispozițiile art. 261 alin.1 pct. 5 din Codul d e pr. civilă. S-a făcut trimitere la probatoriul administrat, respectiv la proba cu martori, proba cu acte, răspunsurile la interogatoriu ale părților situație în care instanța de apel poate exercita un control judiciar asupra celor două hotărâri.
Referitor la componența masei partajabile s-a susținut că cele două telefoane Sony recunoscute de pârât nu au fost reținute la masa partajabilă întrucât aceste telefoane sunt lipsite de valoare. Sumele de bani corect nu au fost reținute la masa de împărțit întrucât nu au rămas la data despărțirii iar instanța a motivat nereținerea lor, adăugând și faptul susținut și dovedit de intimat că o parte din economiile familiei au fost cheltuite pentru întreținerea copiilor, pregătirea lor școlară, majoratul fiicei, banchetul de sfârșit de liceu al acesteia, plata celorlalte cheltuieli lunare, în condițiile în care din aprilie 2004 recurenta a ignorat aceste obligații. O parte din bani au dispărut în timpul conviețuirii părților, din locul unde erau ținuți de către părți, iar pentru aceștia a formulată o plângere penală. Autoturismul BMW este bun propriu potrivit actelor și depozițiilor martorilor și răspunsului la interogator al intimatei de la fila nr. 66. Pentru celelalte bunuri mobile nereținute la masa partajabilă, sarcina probei revenea recurentei apelante, care avea obligația de a dovedi modul de dobândire a acestora. Pentru aceste bunuri există la dosar înscrisuri care dovedesc bunurile ce au aparținut Societății comerciale SRL.
În ce privește cotele de contribuție ale părților instanțele au argumentat în mod concret contribuția majoră a intimatului având în vedere veniturile sale salariale, veniturile suplimentare, veniturile pe care le-a obținut ca urmare a faptului că era administrator la mai multe firme. Mai mult, cei doi copii (unul student în prezent iar celălalt elev) din 2004 sunt în grija intimatului care s-a ocupat corespunzător de aceștia. Referitor la evaluarea bunurilor și lotizare recurenta a formulat obiecțiuni la care s-a răspuns de către experți și nu a fost solicitată o altă probă, o contraexpertiză în vederea unei noi evaluării. Dispozițiile art.6739Cod pr. civilă au fost aplicate corect întrucât apartamentul formează o singură unitate locativă. O împărțire în natură a acestuia nu este posibilă. Apartamentul este foarte vechi fiind construit de peste 35 ani.
Cererea de intervenție a fost corect respinsă; în această cerere nu s-a precizat clar ce bunuri au fost achiziționate cu suma de bani menționată. Înscrisul sub semnătură privată este preconstituit iar în perioada respectivă recurenta se afla la O, ceea ce dovedește că intervenientul nu putea să vină la Tg.J pentru a da acești bani fiicei sale. Cererea pentru restituire bunuri proprii este corect respinsă deoarece aceste bunuri au fost cumpărate de părinții recurentei pentru uzul și folosința întregii familii, Aceste bunuri nu au rămas la data separării în fapt a părților astfel încât nu puteau face obiectul împărțelii.
Recursul este fondat.
Instanța învestită cu soluționarea unei căi de atac are obligația de a analiza toate motivele (de apel sau recurs) invocate. Omisiunea analizării unui motiv de apel constituie cauză de casare a deciziei astfel pronunțate și trimitere spre rejudecare, în temeiul art. 312 alin. 5 din Codul d e pr. civilă (echivalând cu necercetarea fondului litigiului), în timp ce omisiunea analizării unui motiv de recurs constituie cauză de anulare a respectivei decizii.
În speță, primul motiv de apel invocat de reclamantă și intervenient a fost acela că încheierea de admitere în principiu și sentința nu sunt motivate în fapt și în drept. Acest motiv de apel a fost amplu dezvoltat de apelanți. Cu toate acestea tribunalul a omis să se pronunțe asupra acestuia. Astfel fiind se impune a fi casată decizia și trimisă cauza spre rejudecare la instanța de apel, pentru a se da un răspuns clar, neechivoc și argumentat acestei critici.
În ce privește critica întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 7 Cod pr. civilă, instanța reține că decizia tribunalului, atunci când răspunde celorlalte motive de apel, nu respectă cerințele art. 261 pct. 5 din Codul d e pr. civilă. Astfel, instanța de apel argumentează starea de fapt reținută prin invocarea în mod generic a probelor administrate ("din probele administrate la instanța de fond, respectivcererile și apărările făcute de părți, înscrisurile depuse și declarațiile martorilor"), și nu prin analizarea și indicarea în mod concret a probelor relevante pentru fiecare aspect supus cercetării judecătorești. Spre exemplu, tribunalul reține că autoturismul marca BMW este bun propriu al intimatului ca efect al subrogației reale; nu sunt enunțate, însă, actele (sau alte probe) care dovedesc acest aspect, respectiv că intimatul a avut unbunpropriucare a fost înstrăinat și în locul căruia în patrimoniul intimatului, prin procedeul juridic enunțat, a intrat bunul în litigiu; dimpotrivă, se arată că "acesta a fost alsocietățiiSC SRL"; acest argument nu doar că nu sprijină concluzia la care a ajuns tribunalul, ci dimpotrivă pare să o contrazică. De asemenea, în ce privește apartamentele, se reține că au fost dobândite cu banii obținuți de intimat din comercializarea de diverse bunuri în în anul 1991 și cu bani obținuți din împrumutul de la bancă "fiind dovedită contribuția acestuia cu actele depuse și cu interogatoriul luat reclamantei";nu se specificădespre ce acte este vorba și nici ce anume a recunoscut reclamanta la interogatoriu; de asemenea, nu se relevă nimic în legătură cu contribuția părților la dobândirea bunurilor comune prin prisma aportului pe care acestea l-au avut în gospodărie și la creșterea celor doi copii.
Referitor la cele două telefoane fixe Sony Curtea constată că nu au fost reținute la partaj, dacă avem în vedere minuta încheierii de admitere în principiu și lotizarea făcută prin sentință; aceste bunuri apar, însă, în dispozitivul redactat al încheierii de admitere în principiu. Acest aspect, care a scăpat și atenției părților, urmează a fi avut în vedere cu ocazia soluționării apelului.
Pentru a se evita, pe cât posibil, situația tergiversării cauzei, instanța de recurs apreciază că se impune ca, în rejudecare, să fie evaluate toate bunurile solicitate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, indiferent dacă acestea sunt sau nu reținute la partaj de către instanța de apel. Pentru evaluarea celor două apartamente, transformate într-o singură unitate locativă, se vor administra și alte probatorii (nu doar expertiză), în vederea stabilirii valorii de circulație a acestora.
Cu ocazia rejudecării instanța de apel va avea în vedere și celelalte critici și apărări formulate de părți în calea de atac a recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta () și intervenientul, împotriva deciziei civile nr. 148 din 16 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât.
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Gorj.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red.
Tehn.2 ex/
23.04.2009
Președinte:Tatiana RădulescuJudecători:Tatiana Rădulescu, Paula Păun, Paraschiva Belulescu
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
