Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 875/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 875
Ședința publică de la 07 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 2: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 3: Sorin Drăguț
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul pârât împotriva deciziei civile nr. 234 din 25 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimata pârâtă, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurentul pârât, intimatul reclamant și intimata pârâtă. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cererea formulată de recurentul pârât prin care solicită acordarea unui termen fiind în imposibilitatea de a se prezenta, depunerea întâmpinării formulate de intimatul reclamant și cererea de judecare în lipsă formulată de aceeași parte, după care;
Instanța respinge cererea de amânare formulată de recurentul pârât, întrucât în această cauză, la cererea recurentului pârât, s-au acordat trei termene de judecată, recurentul pârât exercitându-și abuziv drepturile procesuale în scopul tergiversării soluționării cauzei.
Luându-se act de cererea privind judecarea cauzei în lipsă formulată de intimatul reclamant prin întâmpinare, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă a apreciat cauza în stare de soluționare și a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față:
La data de 27.02.2002, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții și, pentru a se dispune partajarea bunurilor comune dobândite de aceștia în timpul căsătoriei, respectiv apartamentul nr. 4 situat în C, B,. 21, jud. D, precum și reactualizarea creanței sale, conform indicelui de devalorizare a monedei naționale, sumă în valoare de 16.673.301 lei, conform titlului executoriu ce îl constituie decizia civilă nr.121/1999 a Tribunalului Dolj, până la zi, pentru a se efectua executarea asupra acestei creanțe efective.
Prin sentința civilă nr. 13662/24.11.2002, pronunțată de Judecătoria Craiova, s-a admis cererea formulată de reclamant, a fost confirmat raportul de expertiză întocmit de expert, atribuindu-se bunurile conform acestui raport.
S-a dispus reactualizarea creanței stabilită prin decizia civilă nr.121/22 ianuarie 1999 Tribunalului Dolj, în cuantum de 16.677.301 lei, în sensul că a fost obligat pârâtul, către reclamantă, la plata sumei de 24.930.144 lei, reprezentând diferență debit reactualizat pe perioada septembrie 1999 - februarie 2001.
A fost obligat pârâtul la 4.300.000 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul și pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr.483/18.05.2005, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr.1036/2005 s-au respins apelurile formulate de reclamant și pârât.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambele părți, iar prin decizia civilă nr.33 din 24 ianuarie 2006, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr.837/MF/2005, au fost admise recursurile declarate de reclamantul și pârâtul, împotriva deciziei civile nr.473 din 18 mai 2005, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr.1306/2005, în contradictoriu cu intimata pârâtă.
A fost casată decizia civilă și a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor la Tribunalul Dolj.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a reținut că nu a fost analizat fondul cauzei, în condițiile în care a fost invocată de către pârât sentința civilă nr.9812/2004, prin care s-a stabilit obligația de plată a sumei de 3.000.000 lei, reactualizată de la 05.06.2001 și până la plata efectivă, precum și suma rezultată din reactualizarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.100.000 lei, începând de asemenea cu data de 05.06.2001 și până la data plății efective.
În rejudecarea apelului a fost constituit dosarul nr.1241/civ/2006, al Tribunalului Dolj.
Prin decizia civilă nr.1128 din 11 iulie 2006, pronunțată în dosarul nr.1241/civ/2006, Tribunalul Dolja respins ambele apeluri declarate de reclamant și pârât împotriva sentinței civile nr. 13662/2004, pronunțate de Judecătoria Craiova, în dosarul nr.8208/2002.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin cererea de chemare în judecată, apelantul a solicitat, pe calea acțiunii subrogatorii, partajul de bunuri comune precum și reactualizarea creanței în cuantum de 16.676.301 ROL, creanță prevăzută de titlul executoriu - decizia civilă nr. 191/1999 a Tribunalului Dolj.
În calea de atac împotriva titlului executoriu a fost pronunțată decizia civilă nr.5134 din 22 iunie 1999, în considerentele căreia se precizează că cererea formulată de contestatorul, având ca obiect o nouă reactualizare a despăgubirilor acordate, nu se justifică, întrucât decizia nr.121/1999, pronunțată de Tribunalul Dolj, este executorie și conferă posibilitatea executării silite.
Prin încheierea de admitere în principiu, pronunțată în dosarul primei instanțe, s-a constatat achitată o parte din debit (suma de 17.000.000 lei, conform recipiselor aflate la filele 18, 19) nu poate fi reținută achitarea voluntară a sumei de 1 milion lei, dovedită prin recipisa -/43 din 30 septembrie 1997 (fila 15) întrucât acesta prezintă o dată anterioară titlului executoriu.
Prin cererea depusă la fila 69 din dosarul de fond, apelantul reclamant și-a precizat cuantumul pretențiilor în raport de coeficientul de devalorizare pentru perioada ianuarie 2002 - februarie 2004.
În actualizarea sumei, prima instanță a reținut în mod corect faptul că reactualizarea dispusă se realizează conform chestiunii de drept stabilită prin decizia civilă nr. 5134/1999, a Curții de APEL CRAIOVA, începând cu data inițierii executării silite.
În acest sens, s- reținut că sunt aplicabile dispoz.art.3712alin.3 cod pr.civ. privind reactualizarea în cadrul executării silite.
De asemenea, sunt îndeplinite în cauză și dispoz.art.379 Cod pr.civ. privind determinarea lichidității creanței.
În ceea ce privește apelul declarat de către apelantul pârât, instanța a constatat că, prin sentința civilă nr. 9812 din 14.09.2004, a fost obligat pârâtul să achite reclamantului suma de 3.000.000 lei ROL, reactualizată de la data de 05.06.2001 și până la data plății efective, precum și suma rezultată din reactualizarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.100.000 lei, pe aceeași perioadă.
În ceea ce privește greșita aplicare efectelor deciziei civile nr.5134/1999, instanța analizat aplicarea acestei hotărâri judecătorești, în raport de celălalt apel formulat în cauză.
Reținând că, în continuare, există un debit neachitat, apelantul reclamant prezintă calitatea de creditor, chiar după plata parțială benevolă a debitului, fiind aplicabile în speță dispoz.art.493 Cod pr.civ. privind partajul de bunuri comune pe cale incidentală.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamantul, cât și pârâtul .
În motivarea recursului apelantului-reclamant s-a arătat că acțiunea de partaj bunuri comune, promovată pe cale oblică, are și un capăt accesoriu de reactualizare a creanței, cerere precizată în sensul majorării obiectului (fila 69 din dosarul de fond).
În soluționarea acestui capăt de cerere accesoriu, instanțele au aplicat și interpretat greșit dispoz.art.3712alin.3 Cod pr.civ.
Reclamantul a solicitat reactualizarea creanței de la data rămânerii definitive și executării hotărârii judecătorești până la data executării silite efective.
S-a mai arătat că nu există nici un raționament juridic pentru stabilirea reactualizării cu reper final în luna februarie 2004.
În motivarea recursului apelantului -pârât s-a arătat că se invocă aceleași susțineri ce s-au formulat anterior.
La termenul de judecată de la 27 martie 2007, recurentul reclamant a precizat cererea de recurs, arătând că, din eroare, a indicat luna februarie 2004 în loc de septembrie 1999 și că reactualizarea trebuie acordată din ianuarie 1999 (data rămânerii definitive și executorie a deciziei civile nr.122/1999, pronunțată de Tribunalul Dolj ).
Prin decizia nr. 68/04.04.2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, s-au admis recursurile declarate de pârâtul și reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 1128 /11 iulie 2006, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 1241/C/2006.
S- casat decizia civilă menționată și s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr-.
La termenul de judecată din data de 20.11.2007, instanța a dispus efectuarea unei expertize contabile, având ca obiective: stabilirea cu exactitate a creanțelor datorate de parți reciproc și data nașterii acestor obligații, dacă s-au mai făcut plăți, iar în caz afirmativ, la ce dată, precum și dacă în prezent mai există creanțe neachitate și care este cuantumul actualizat al acestora.
La data de 13.06.2008, expertul desemnat, a depus la dosar raportul de expertiză efectuat în cauză.
Apelantul a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, la care expertul a răspuns la data de 20.10.2008.
Prin decizia nr.234 din 25 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-au admis apelurile declarate de pârâtul, și de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 13662/2004 pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 8208/2002 în contradictoriu cu pârâta.
S-a schimbat în parte sentința, în sensul că a fost obligat pârâtul către reclamantul, la plata sumei de 4563 lei.
A fost obligat reclamantul către pârâtul, la plata sumei de 1062 RON.
S-au compensat sumele datorate de cele două părți urmând ca, în final, pârâtul să-i plătească reclamantului, suma de 3501 lei.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut că reclamantul datorează pârâtului suma de 10.617.180 lei, constând în reactualizarea la data de 5.06.2001 a sumelor de 3.000.000.ROL și 2.100.000.ROL, iar pârâtul datorează reclamantului suma de 45.631.022 lei, compusă din 40.221.541.lei, reprezentând reactualizarea sumei de 16.677.301 lei, conform deciziei civile nr. 121/22.01.1999 a Tribunalului Dolj, și suma de 4.310.000.lei cheltuieli de judecată, conform nr. 13662/24.11.2004, pronunțată de Judecătoria Craiova.
Potrivit art. 1144 cod civil, și în conformitate cu concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit, s-a dispus compensarea celor două creanțe, fiind obligat pârâtul către reclamantul la plata sumei de 3501 lei.
Împotriva acestei decizii civile, în termen legal, a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate.
A susținut că instanța de apel a pronunțat hotărârea cu aplicarea greșită a legii, și cu încălcarea dispozițiilor obligatorii ale ultimei decizii de casare, care a statuat în mod obligatoriu cu privire la caracterul compensării, ca fiind una legală, de drept. Cu toate acestea, Tribunalul a procedat la efectuarea unei compensări judiciare între creanțele datorate de părți, fapt ce a avut ca efect confirmarea unui mod de calcul dezavantajos pentru pârât.
O altă critică a vizat nepronunțarea instanței asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului, ca urmare a intervenirii prescripției dreptului de a cere executarea silită a creanței sale, excepție invocată de pârât la ultimul termen de judecată în apel, și lăsată nesoluționată de Tribunal.
A solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii apelului declarat de pârât și respingerea pe fond a acțiunii.
Recursul este fondat, și se va admite, pentru considerentele care succed:
Este fondată critica formulată de recurentul pârât referitoare la omisiunea instanței de apel dea se pronunța asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de intimatul pârât în ședința publică din 18.11.2008.
Așa cum rezultă din practicaua încheierii de amânare a pronunțării ( fila 74), apărătorul intimatului pârât a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, susținând în motivarea acesteia că dreptul de a cere executarea silită a creanței reclamantului s-a prescris, și astfel titularul acțiunii nu mai are calitatea de creditor.
Tribunalul a acordat părții adverse cuvântul cu privire la excepția invocată, după care a unit-o cu fondul, însă ulterior, în cuprinsul considerentelor a omis să se pronunțe cu privire la aceasta.
În acest mod, s-au încălcat principul dreptului la apărare și principiul disponibilității părții, ambele subsumate principiului rolului activ al judecătorului, reglementat de art. 129 Cod pr.civ. care impune obligația judecătorului de a se pronunța asupra obiectului acțiunii, deci implicit asupra tuturor cererilor părților, și corelativ, a apărărilor formulate în cauză, inclusiv prin formularea de excepții, o atare obligație rezultând în mod neechivoc și din exigențele impuse de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, care consacră dreptul la un proces echitabil.
Este adevărat că excepția lipsei calității procesuale active este o excepție de fond, peremptorie și absolută, și poate fi examinată astfel direct în recurs, însă față de faptul că a fost invocată în faza apelului, și a rămas nesoluționată, părțile ar fi lipsite de un grad de jurisdicție prin analizarea sa direct în recurs.
Este incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct.5 Cod pr. civ, fiind săvârșită o neregularitate procedurală prin încălcarea principiilor fundamentale ale procesului civil, care atrage sancțiunea nulității prevăzută de art. 105 alin.2 Cod pr.civ, urmând ca, în raport de dispozițiile art. 312, cod pr.civ. să se admită recursul, să se caseze decizia Tribunalului și să se trimită cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Dolj.
A doua critică formulată de recurentul pârât este, de asemenea, întemeiată.
Potrivit art.315 Cod pr. civ. în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Prin decizia civilă nr. 68/ 4.04.2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr-, în ciclul procesual anterior, s-a tranșat cu caracter obligatoriu faptul că operațiunea de stingere a obligației solicitată este o compensație legală, și nu judiciară, astfel că instanțele de fond trebuiau să examineze cererea din perspectiva acestei calificări juridice.
Ignorând însă statuările obligatorii date de instanța de recurs, în rejudecare, Tribunalul a omologat raportul de expertiză întocmit de exp. tehnic în varianta în care compensarea producea efecte la nivelul lunii aprilie 2008, și nu în condițiile compensării legale, reglementate de dispozițiile art. 1144 Cod civil, potrivit cărora cele două datorii se sting reciproc în momentul în care ele se găsesc deodată și până la concurența cotității lor disponibile.
Având în vedere argumentele expuse, în temeiul art. 304 pct.5 coroborat cu art. 312, Cod pr. civ. se va admite recursul, se va casa decizia Tribunalului și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare, se vor examina toate excepțiile invocate de părți, și se va face aplicarea dispozițiilor art. 1144 Cod civil, stingerea reciprocă datoriilor părților urmând să opereze de la data când acesta au început să coexiste.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul pârât împotriva deciziei civile nr. 234 din 25 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimata pârâtă.
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Iulie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. și tehnored.jud.-/4 ex/ 14.07.2009
Președinte:Costinela SălanJudecători:Costinela Sălan, Oana Ghiță, Sorin Drăguț
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 1403/2009. Curtea de Apel Craiova → |
|---|
