Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 411/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 411
Ședința publică de la 30 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stela Popa
JUDECĂTOR 2: Ionela Vîlculescu
JUDECĂTOR 3: Alexandrina Marica
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanta
împotriva deciziei civile nr. 294/A din 25 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 1891 din 9 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu S în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, autoritatea tutelară fiind PRIMĂRIA DTS, având ca obiect reîncredințare minor.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurenta reclamantă personal, și asistată de avocat și intimatul pârât personal și asistat de avocații G și,lipsind autoritatea tutelară PRIMĂRIA DTS.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că au fost depuse note scrise de recurenta reclamantă, după care:
Avocat, pentru recurenta reclamantă, a depus un set de înscrisuri, respectiv: adeverința de salariu nr.125/27.03.2009 emisă de SC. SRL, pentru a face dovada că recurenta reclamantă este angajată și ce venit lunar are, adeverința nr.543/26,03.2009 emisă de Universitatea din C pentru a face dovada că recurenta reclamantă este în anul I de studiu la Management, adresa nr.465/23.03.2009 emisă de SC. SA Dr. Tr. S pentru a face dovada că intimatului pârât i-a încetat contractul de muncă la 31.12.2008, două memorii ale părinților recurentei,reclamante, în copie facturile nr. -/27.03.2009, nr. - din 26.02.2009, nr.-/28.01.2009, nr.-/23.12.2008, nr. -/ 25.11.2008 și două fotografii ale minorului la data care acesta se afla în grija reclamantei.
Apărătorii intimatului pârât au precizat că au observat înscrisurile depuse și nu solicită termen în acest termen.
Avocat, pentru intimatul pârât, a depus o copie a plângerii penale formulată împotriva reclamantei cât și adeverința medicală emisă la data de 26.03.2009 de către medicul de familie al minorului pentru a face dovada că acesta este clinic sănătos.
Avocat, pentru recurenta reclamantă, a precizat că a observat înscrisurile depuse și nu solicită un termen pentru observare.
Instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenta reclamantă, a susținut motivele scrise, pe care le-a dezvoltat oral, în raport de care a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și reținerea cauzei pentru completarea probatoriului iar în subsidiar admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se stabili punctual de ce minorul nu poate să locuiască la mamă și dacă acest minor are probleme de sănătate. A solicitat obligarea pârâtului cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimatul pârât, a susținut că ambele hotărâri pronunțate în cauză sunt legale și temeinice, solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Avocat G, pentru intimatul reclamant, a achiesat la concluziile avocatului, punând aceleași concluzii de respingere a recursului, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Dr.Tr.S la data de 31.01.2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună reîncredințarea minorului, născut la data de 21.10.2005, reclamantei.
În motivarea acțiunii sale, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr.2458/22.05.2007, pronunțată de Judecătoria Dr.Tr.S s-a încredințat pârâtului spre creștere și educare minorul instanța având în vedere, la acel moment, consimțământul său, iar reclamanta a mai arătat că modificarea acestei măsuri și reîncredințarea minorului acesteia este absolut necesară pentru o dezvoltare corespunzătoare sub aspectul fizic, moral și afectiv, susținând că de la divorț hainele și jucăriile copilului sunt cumpărate de reclamantă, și că minorul are deficiențe de vorbire.
Reclamanta a mai arătat că pârâtul locuiește în casa mamei sale, nu are nici un venit.
Legal citat, pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei.
Judecătoria Dr.Tr.S prin sentința nr.1891/2008 a respins acțiunea formulată de reclamantă, fiind obligată aceasta la plata către pârât a sumei de 250 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, de la data pronunțării sentinței civile nr.2458/22.05.2007 a Judecătoriei Tr.S, sentință prin care minorul a fost încredințat spre creștere și educare tatălui, nu s-au schimbat condițiile ce au fost avute în vedere la acel moment de către instanță și care au determinat încredințarea minorului tatălui, doar acordul mamei privind încredințarea nemaisubzistând.
S-a mai reținut că, reclamanta nu a făcut dovada faptului că poate să-i asigure minorului o locuință, neavând drepturi locative proprii asupra imobilului în care dorește să locuiască cu minorul, în schimb pârâtul locuiește în prezent cu mama sa și mai are în proprietate o locuință proprie.
Împotriva acestei sentințe, considerată netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta, în motivare susținând că, din probele administrate a rezultat situația expusă în acțiune, respectiv că pârâtul nu are nici un venit și se folosește de încredințarea minorului doar pentru a beneficia de alocație și pensie de întreținere, că minorul este ținut în casă alături de 4 câini, iar starea de sănătate a fost afectată de condițiile neprielnice de îngrijire.
A arătat că instanța a ignorat faptul că s-au schimbat în mod radical condițiile din momentul încredințării la divorț, iar interesul actual, direct și imediat al minorului este acela de a beneficia de condițiile superioare pe care reclamanta i le poate oferi, pentru că realizează venit decent și stabil și împreună cu părinții săi demonstrează o mare dorință și responsabilitate în ce privește creșterea și educarea corespunzătoare a minorului, că proprietățile părinților săi sunt puse la dispoziția sa, în prezent locuiește la un apartament renovat, dispune de toate facilitățile necesare dezvoltării minorului, în schimb, proprietatea pârâtului despre care face vorbire instanța este compusă dintr-un teren agricol și o casă în ruină, ce se află la 40 km.de oraș.
În ședința publică din 01.07.2008, după ce s-a pus în discuția părților, s-a recalificat calea de atac din recurs în apel.
Părțile au solicitat încuviințarea suplimentării probatoriului administrat la fond, cu înscrisuri și martori, probe ce au fost încuviințate și administrate de către instanță, în cauză fiind audiați martorii a și.
Prin decizia civilă nr.294 A din 25 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- s-a respins, ca nefondat, apelul și s-a obligat apelanta către intimat la 300 lei cheltuieli de judecată.
Instanța de apel a motivat că potrivit dispozițiilor art.42 și 44 din Codul Familiei, reîncredințarea minorului spre creștere și educare către celălalt părinte se dispune doar în cazul în care s-au schimbat împrejurările ce au determinat încredințarea minorului și orice măsură dispusă în acest sens trebuie să aibă în vedere interesul minorului.
Analizând și situația de fapt, rezultată din probatoriul administrat, instanța de apel a reținut că - exceptând atitudinea reclamantei - nu s-au schimbat în sens negativ împrejurările avute în vedere de instanță la data încredințării minorului spre creștere și educare pârâtului, și că dimpotrivă, acesta în prezent realizează venituri stabile în temeiul unui contract de muncă.
A motivat instanța că în raport de vârstă, nu ar fi în interesul minorului schimbarea mediului familial în care a fost crescut și care i-a asigurat o bună dezvoltare fizică și psihică.
A constatat instanța dorința reclamantei de a crește pe viitor minorul, precum și faptul că i-ar putea oferi condiții materiale prielnice pentru o bună creștere, dar având în vedere interesul minorului - ce trebuie să primeze la luarea măsurii - a concluzionat că acesta trebuie raportat la menținerea minorului în mediul în care a trăit până la vârsta pe care o are și care i-a permis o dezvoltare adecvată vârstei.
S-au înlăturat susținerile reclamantei referitoare la slaba dezvoltare neuropsihică a minorului, precum și la lipsa de îngrijire a tatălui, întrucât sunt infirmate de depozițiile martorilor și și de înscrisurile medicale.
Declarația martorei a s-a înlăturat întrucât nu se coroborează cu declarațiile celorlalți martori - instanța apreciind ca neplauzibilă, raportat la posibilitățile vârstei minorului, afirmația acesteia privitoare la lovirea cu un par a unui alt minor - de către minorul rezultat din căsătorie părților.
Privitor la existența unor câini în gospodăria pârâtului, instanța a reținut că situația exista anterior divorțului părților și nu s-a probat că existența lor ar pune în pericol sănătatea minorului.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, invocând art.304 alin.1 pct.7, 8 și 9 pr.civ. și susținând că decizia nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau că acestea sunt contradictorii, că instanțele au interpretat greșit actul juridic dedus judecății și că hotărârile sunt lipsite de temei, ori date cu încălcarea greșită a dispozițiilor din Codul familiei și din Legea 272/2004.
În concret reclamanta a arătat că instanța a reținut eronat declarația martorei a, care a relatat despre lovirea cu piatră și nu cu parul și că a interpretat greșit motivele ce au determinat-o să-l lase pe minor la despărțirea în fapt, în locuința pârâtului.
A susținut în acest sens că pârâtul a obținut aceasta prin dol, pretinzând că vrea să petreacă mai multe zile cu minorul mai înainte de plecarea în străinătate, iar ulterior a refuzat înapoierea minorului, iar lipsa veniturilor au împiedicat-o la acea dată să promoveze o acțiune în justiție, dar ulterior, din veniturile pe care le realiza în străinătate a trimis sume pârâtului pentru a contribui la creșterea minorului - dar pe care acesta le-a folosit în interesul său.
A mai susținut că pârâtul nu-i oferă minorului condiții adecvate în casa mamei acestuia, cu doar 3 camere și fără baie, în care a locuit și familia susorii pârâtului și că în prezent în casă locuiește pârâtul cu minorul - bunica paternă fiind plecată în străinătate - ceilalți locatari părăsind locuința din cauza comportamentului violent al pârâtului - pe care instanța nu l-a reținut contrar evidențelor, și că în fapt minorul este supravegheat mai mult de familia surorii pârâtului și fiind neglijat de pârât nu are abilități de comunicare și nici un limbaj corespunzător vârstei.
S-a referit recurenta și la contradicțiile din declarațiile martorilor audiați la propunerea pârâtului -în privința perioadei în care mama pârâtului a fost plecată în străinătate și a numărului de câini existenți în gospodăria acestuia.
A invocat recurenta și ignorarea de către instanță a condițiilor materiale corespunzătoare pe care reclamanta le poate oferi minorului și a împrejurării că aceasta realizează în mod stabil venituri decente - are susținerea părinților săi care i-au donat uzufructul apartamentului și prin memoriu și-au exprimat întreaga disponibilitate de aos prijini în creșterea minorului.
A concluzionat recurenta că ar fi intervenit o schimbare atât în situația minorului cât și a fiecărei părți - astfel că este în interesul acestuia să fie reîncredințat reclamantei spre creștere și educare.
Intimatul pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului întrucât nu s-au modificat esențial condițiile de la data încredințării minorului.
În recurs s-au depus memorii și înscrisuri noi: carnetele de muncă ale părinților reclamantei, copia plângerii penale formulată de pârât împotriva reclamantei și familiei acesteia, adeverințe privind angajarea în muncă a acestora, facturi.
Recursul este nefondat.
Deși reclamanta a invocat art.304 pct.7, 8 și 9 pr.civ. - ca temeiuri ale recursului declarat, criticile din dezvoltarea acestor motive vizează în esență situația de fapt reținută de instanțe, acestea referindu-se la modul în care s-au apreciat probele administrate în cauză - aspecte de netemeinicie ce nu se mai pot cenzura în calea extraordinară de atac a recursului în urma abrogării pct.10 și 11 din art.304 prin art.I pct.111 și 112 din OUG nr.138/2000.
În speță nu se impune modificarea deciziei în temeiul dispozițiilor art.304 pct.7,8 și 9 pr.civ. - invocate de recurentă.
Din considerentele deciziei, menționate mai sus, rezultă că hotărârea cuprinde atât motivarea în fapt cât și în drept instanța analizând situația de fapt reținută pe baza probelor administrate sub aspectul schimbării împrejurărilor avute în vedere la încredințarea minorului și al interesului minorului - aspecte la carte se limitează examinarea în cadrul acțiunii de reîncredințare minor - conform dispozițiilor legale incidente - art.44 din Codul familiei.
Nu se impunea în prezenta cauză ca instanțele să analizeze motivele ce au determinat-o pe reclamantă, ca la părăsirea în fapt de pârât, să lase în grija acestuia minorul - aceste aspecte fiind examinate în cadrul acțiunii de divorț prin care instanța a dispus și încredințarea minorului spre creștere și educare pârâtului.
Aspectele privitoare la condițiile materiale și morale pe care pârâtul le poate oferi în continuare minorului au fost analizate de instanțe și pe baza declarațiilor de martori, dar în principal a anchetei sociale efectuate în cauză și s-a reținut că aceste condiții nu s-au schimbat și că pârâtul oferă în continuare minorului condiții corespunzătoare creșterii și educării minorului, pârâtul locuind cu mama acestuia( care l-a ajutat în creșterea minorului) în mediul într-o locuință cu 3 camere, bucătărie și baie, deci condiții igienice de viață.
Din probele administrate nu s-au probat susținerile reclamantei privitoare la impedimente în posibilitățile de comunicare verbală a minorului, actele medicale emise atât de medicul de familie cât și de către medici specialiști atestând o dezvoltare intelectuală corespunzătoare vârstei minorului.
Instanța de apel a analizat probele administrate de reclamantă în dovedirea condițiilor materiale pe care le poate oferi minorului și a reținut că într-adevăr acestea sunt corespunzătoare dar a apreciat instanța - că este în interesul minorului să rămână în mediul familial în care s-a aflat de la naștere până în prezent, mediu care de asemenea este propice pentru creșterea minorului.
Raționamentul instanței este în spiritul dispozițiilor Codului familiei și ale Legii 272/2004.
Atâta timp cât pârâtul, ajutat de mama sa l-a crescut pe minor de la vârsta de un an, când a rămas în îngrijirea sa - nu se poate reține că nu ar mai prezenta garanții materiale și morale spre a-i asigura în continuare o creștere și educare corespunzătoare cât timp nu au intervenit schimbări în împrejurările avute în vedere la data încredințării inițiale.
La vârsta actuală a minorului este important ca acesta să rămână în mediul în care s-a aflat de la nașterea sa, date fiind relațiile de atașament pe care acesta le-a stabilit atât față de pârât cât și fațăde familia acestuia.
În speță, nu s-a făcut dovada că minorul ar manifesta o preferință pentru reclamantă sau pentru familia acesteia.
Cât privește veniturile realizate de către părinții minorului - acest aspect nu este esențial în speță - decât cel mult pe plan educativ spre a stabili atitudinea părinților față de muncă.
Or, în speță, s-a reținut că și pârâtul a avut perioade în care a fost angajat în muncă și a realizat venituri salariale, că nu manifestă dezinteres față de muncă.
Față de toate aceste considerente, nu se poate reține nemotivarea deciziei ori existența unor considerente contradictorii în conținutul acesteia și nici aplicarea greșită a legii, și cum criticile din recurs nu se circumscriu nici motivului prevăzut de art.304 pct.8 pr.civ. urmează a se respinge, ca nefondat, recursul.
Având în vedere și prevederile art.274 Cod procedură covilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 294/A din 25 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 1891 din 9 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu S în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, autoritatea tutelară fiind PRIMĂRIA DTS.
Obligă recurenta către intimatul pârât la 1400 lei cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
06.04.2009
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex.
-
Președinte:Stela PopaJudecători:Stela Popa, Ionela Vîlculescu, Alexandrina Marica
| ← Supraveghere specializată. Decizia 373/2009. Curtea de Apel... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
