Stabilire program vizitare minor. Decizia 813/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 813
Ședința publică de la 23 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 2: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 3: Costinela Sălan
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul reclamant împotriva deciziei civile nr.147 din 6 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă, având ca obiect stabilire program vizitare minor.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează nemotivarea recursului în termenul legal, după care;
Instanța, din oficiu, pune în discuție excepția nulității recursului formulat de recurentul reclamant, în raport de dispozițiile art. 303 și art. 306 Cod procedură civilă.
Recurentul reclamant solicită respingerea excepției arătând că nu a avut timpul necesar să motiveze calea de atac întrucât muncește.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr.5583/27.11.2008 Judecătoria Dr. Tr. Saa dmis în parte acțiunea având ca obiect stabilirea legăturii cu minorul, și a obligat-o pe pârâtă să-i permită reclamantului să aibă legături personale cu minorul de două ori pe lună, timp de o oră pe perioada vizitelor de care beneficiază reclamantul în baza Legii 275/1996 privind executarea pedepselor privative de libertate, urmând ca minorul să fie adus la Penitenciarul Dr. Tr. S de pârâtă și luat înapoi la sfârșitul programului de întrevedere.
S-a luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, din luna martie 2008 după arestarea reclamantului, pârâta i-a interzis a mai păstra legături personale cu minorul, fapt ce contravine disp.art.43 al.3 fam. Legii 272/2004 și art.9 pct.3 al Legii 18/1990.
Împotriva sus menționatei sentințe, în termen legal a declarat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține apelanta în motivarea cererii că, prin soluția adoptată de prima instanță s-a încălcat principiul respectării interesul minorului, întrucât nu este benefic pentru acesta, în condițiile în care are și un grad de handicap și o vârstă fragedă (2 ani), să fie transportat de 2 ori pe lună pe o distanță de 70 de Km la penitenciar pentru a-l vedea pe tatăl său deținut.
De asemenea, în condițiile în care nu dispune de venituri permanente fiindcă nu are un loc de muncă, cheltuielile de transport ar presupune un efort financiar.
Mai mult, practica judiciară a decis că la alegerea modalității de exercitare a legăturilor personale dintre copil și părintele cu care nu locuiește, trebuie avut în vedere faptul de a nu i se impune persoanei la care se găsește copilul obligații care nu au suport legal sau care ar fi de natură să-i aducă grave prejudicii. Astfel, s-a decis că instanța nu-l poate obliga pe părintele căruia i-a fost încredințat copilul să-l aducă la domiciliul celuilalt părinte ca să-l poată vedea, fiindcă în car contrar, s-ar impune părintelui la care se află minorul o obligație personală de a face lipsită de temei.
Prin decizia nr.147/A din 6 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, s-a admis apelul civil declarat de apelanta pârâtă împotriva sentinței civile nr.5583/27.11.2008 pronunțată în dosar nr- de Judecătoria Drobeta Turnu S, intimat reclamant fiind, având ca obiect stabilire program vizitare minor.
S-a schimbat sentința.
S-a respins acțiunea.
Împotriva acestei decizii civile, în termen legal, a declarat recurs pârâtul, fără a-l motiva.
În ședința publică din 23.06.2009, Curtea, din oficiu, a pus în discuția părților excepția de ordine publică a nulității recursului, în raport de dispozițiile art. 303 și 306, cod pr.civ.
Examinând cu prioritate această excepție, potrivit art. 137, Cod pr. civ. se apreciază că este întemeiată, și se va admite, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 303, alin.1, Cod pr. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs, care este de 15 zile de la data comunicării hotărârii, conform art. 301 alin.1 cod pr. civ.
Sancțiunea nemotivării recursului în termenul legal este nulitatea căii de atac, potrivit art. 306, alin.1, cod pr. civ. cu excepția cazurilor când există motive de ordine publică, care pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care este însă obligată să le pună în dezbaterea părților.
În speță, decizia Tribunalului a fost comunicată pârâtului la data de 4.05.2009. așa cum reiese din dovada de primire și procesul verbal de predare ( fila 28, dosar Tribunal), iar motivarea recursului nu s-a făcut până la data soluționării căii de atac.
Față de considerentele expuse, întrucât nu există motive de ordine publică care pot fi invocate din oficiu de instanță, recursul se va constata nul, potrivit art. 303 și 306, cod pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de recurentul reclamant împotriva deciziei civile nr.147 din 6 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă, având ca obiect stabilire program vizitare minor.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. și tehnored. jud.-/ 2 ex./25.06.2009
Președinte:Oana GhițăJudecători:Oana Ghiță, Sorin Drăguț, Costinela Sălan
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
