Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 508/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 508
Ședința publică de la 13 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Ionescu
JUDECĂTOR 2: Tania Țăpurin președinte secție
JUDECĂTOR 3: Paraschiva Belulescu
Grefier - - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la 06 aprilie 2009 privind judecarea recursului declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 248 din 09 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul G, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la 06 aprilie 2009 au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată la data de 31.03.2006, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul G, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună partajarea bunurilor comune dobândite de aceștia în timpul căsătoriei, în perioada 16.10.1988 - 22.06.1994, în cote egale.
La data de 28.06.2006 pârâtul a formulat o întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat instanței admiterea în parte a acțiunii și să se constate că apartamentul solicitat a se partaja este bun propriu al acestuia, prețul fiind plătit integral de părinții săi
În ședința publică de la 28.02.2007 reclamanta a depus la dosar o precizare de acțiune prin care a solicitat instanței obligarea pârâtului să-i restituie unele bunuri proprii.
La termenul din 20.06.2007 pârâtul a depus la dosar o precizare a cererii reconvenționale, solicitând să fie imputate în lotul reclamantei datoriirle restante pentru folosirea locuinței comune, în lunile octombrie și noiembrie 2005.
Pe baza probatoriilor administrate, la data de 20 iunie 2007, Judecătoria Craiovaa pronunțat o încheiere de admitere în principiu, prin care s-a admis în parte și în principiu acțiunea, complinită și precizată și în parte și în principiu cererea reconvențională, complintă.
S-a constatat că soții au dobândit in timpul căsătoriei următoarele bunuri comune: apartamentul nr. 3 situat in C, cartier, strada F, - 28,. 1, județul D, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 4178/25.09.1992 încheiat între aceștia si RA C, un autoturism marca Club 11, având nr. de înmatriculare -, nr. de identificare, înmatriculat la IPJ D la data de 19.09.2000, culoare gri metal, an de fabricație 1990, cumpărat conform facturii fiscale nr. 151/16.11.1990 emisa de SC SA C, o biblioteca, o canapea si doua fotolii, doua pături de lână, o plapumă de lână, bibelouri ( 13 mari si 11 mici), doua vaze, doua tablouri pictate-0,5/0,8 m, un tablou pictat oval, doua galerii de lemn, doua perdele P, 50 carti, jaluzele aluminiu metalizate, pat dublu cu doua noptiere, birou cu scaun de birou, calculator, covor 1,5/2,5 m si doua traverse, lada frigorifica, frigider, masa cu sase scaune, set vase inox, trei servicii cafea, doua servicii pahare, set tacâmuri, ceaun fontă-20, doua carpete ovale, mașină de spălat, de rufe, aspirator, cuier de hol, patru seturi lenjerii de pat, set huse canapea si fotolii, TV color, mixer, fier de călcat, doua vase chinezești, covor lână de dimensiuni 2/3, șifonier dublu, două scaune, set cuțite de bucătărie, set ustensile de bucătărie, carpetă de 1,5.
S-a dispus ieșirea din indiviziune in cote de pentru fiecare.
S-a constatat că pârâtul are un drept de creanță constând în cota de din contravaloarea cheltuielilor de întreținere restante la Asociația de Proprietari, pentru imobilul în litigiu, contravaloarea convorbirilor telefonice și energie electrică pe luna octombrie 2005 precum și contravaloare instalare repartitoare căldură la același imobil, urmând a se imputa lotului reclamantei conform cotei sale valorice.
Prin sentința civilă nr. 18365/12.12.2007 pronunțată de Judecătoria Craiovas -a confirmat raportul de expertiză întocmit de inginer expert și s-a atribuit pârâtului G autoturismul marca Club 11, cu nr. de înmatriculare -, urmând ca acesta să achite sultă reclamantei suma de 580,6 lei.
S-a omologat raportul de expertiză întocmit de inginer expert-specialitatea evaluării bunuri mobile și s-au atribuit bunurile părților conform variantei a II-a propusă de expert, astfel:
Lotul nr. I, în valoare de 1028 lei s-a atribuit reclamantei, care a primit următoarele bunuri mobile: ceaun fontă de 20 litri-22 lei, doua carpete ovale-18 lei, mașină de spălat -420 lei, rufe-5 lei, cuier de hol-86 lei, patru seturi lenjerii de pat-50 lei, doua case chinezești-22 lei, un șifonier dublu-350 lei, doua scaune -25 lei, un set cuțite de bucătărie-15 lei, un set ustensile de bucătările-15 lei si față de valoarea lotului sau de 744,5 lei, aceasta urmând să achite sultă pârâtului suma de 283,5 lei.
Lotul nr. II, în valoare de 461 lei, s-a atribuit pârâtului, care a primit în natură, ca bunuri mobile două carpete ovale-18 lei, un aspirator-3 lei, patru seturi lenjerii de pat-50 lei, set huse pentru canapea si fotolii-30 lei, un televizor color-220 lei, un mixer-3 lei, un fier de călcat-5 lei, doua vase chinezești-22 lei, un covor de lână de 2/3 m-55 lei, doua scaune -25 lei si o carpetă de 1,5 m-30 lei, iar față de valoarea lotului sau de 744,5 urmând a primi sultă de la reclamantă suma de 283,5 lei.
S-a confirmat raportul de expertiză întocmit de inginer expert specialitatea construcții civile și s-a atribuit reclamantei apartamentul în litigiu situat în C, strada F, - 28,. 1,. 3, județul D și față de valoarea lotului său de 98.423,7 lei, asupra căruia s-a imputat cota de din dreptul de creanță ale pârâtului s-a dispus să achite sultă pârâtului suma de 99.201,3 lei.
S-a admis cererea reclamantei privind revendicare bunuri proprii și a fost obligat pârâtul să-i restituie acesteia următoarele bunuri proprii: două e oltenești, cu dimensiunile de m, din lână, un oltenesc din lână, de dimensiuni de 2/3 m, două covoare din lână de 2/3 m fiecare, 12 macate din lână, 2 plăpumi din lână, o pătură din lână, sau contravaloarea lor, calculată la data executării efective a obligației.
S-au compensat în parte cheltuielile de judecată efectuate de către părți și a mai fost obligat pârâtul către reclamantă, la 700 lei cheltuieli de judecata, reprezentând diferența onorariilor de experți.
Împotriva încheierii de admitere în principiu și a sentinței civile a declarat apel pârâtul G,criticând reținerea ca bun comun a apartamentului care a fost cumpărat cu bani dați de părinții pârâtului acestuia, cu titlu de dar manual.
Cu privire la evaluarea apartamentului, s-a susținut că aceasta depășește valoarea de circulație pe piață în raport de amplasamentul în zonă, stare fizică, uzură, lipsă dotări și se impune a fi reținută valoarea reală la care ajunge expertul pe baza criteriilor legale de 975.925.201 ROL.
Expertiza în bunuri mobile a supraevaluat mobila bibliotecă cât și restul mobilierului tip, așa cum s-a arătat și prin obiecțiunile la fond, iar pentru lada frigorifică și frigider au fost reținute prețuri ca noi, deși au o vechime de 10 ani și nici la data cumpărării nu au fost achiziționate cu prețul din expertiză ci cu unul mai mic.
S-a criticat modalitatea de lotizare, întrcât avantajează net reclamanta, fiind contrare principiului egalității de tratament cât și al stării de fapt ce decurge din probe cu privire la posesia bunurilor, în sensul că s-a ignorat că pârâtul a locuit permanent în apartament și are posesia exclusivă după despărțirea în fapt și s-a solicitat ca apartamentul să fie atribuit pârâtului.
Critica din apel a vizat și cheltuielile de judecată întrucât operează compensarea în raport de sumele avansate de părți pentru plata onorariilor de expert, conform actelor de la dosar.
Prin decizia civilă nr. 248 din 9 decembrie 2008 Tribunalului Doljs - admis apelul, s-au schimbat în parte încheierea de admitere în principiu și sentința în sensul că s-a dispus ieșirea din indiviziune în cotă de 74,02% pentru reclamant și în cotă de 25,98% pentru pârâtă și s-au menținut celelalte dispoziții ale încheierii de admitere în principiu.
Au fost modificate variantele de lotizare, în sensul că s-au atribuit reclamantei următoarele bunuri: pătură de lână-15 lei, plapumă de lână-26 lei, 11 bibelouri mici-33 lei, vază-5 lei, tablou pictat de 0,5/0,8 m-25 lei, 2 galerii de lemn-40 lei, 2 perdele de P-48 lei, jaluzele aluminiu metalizate-36 lei, birou cu scaun de birou-86 lei, calculator-236 lei, o traversă-17 lei, un set vase inox-65 lei, serviciu de cafea-6 lei, serviciu de pahare-6 lei, un set tacâmuri- 8 lei, un ceaun fontă de 20 litri- 22 lei, o carpetă ovală-18 lei, mașină de spălat -420 lei, un rufe-5 lei, un cuier de hol-86 lei, 2 seturi lenjerii de pat-50 lei, chinezesc-22 lei, un șifonier dublu-350 lei, scaun -25 lei, un set cuțite de bucătărie-15 lei, un set ustensile de bucătărie-15 lei, bunuri în valoare de 1680 lei. Față de cota valorică de 50.407,75 lei, s-a dispus ca reclamanta să primească sultă în cuantum de 48.727,75 lei de la pârât.
S-atribuit pârâtului apartamentul, în valoare de 186.956 lei, precum și restul bunurilor mobile, acesta fiind obligat la sultă față de reclamantă.
S-a respins cererea în revendicare bunuri proprii formulată de reclamantă.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
A fost obligată intimata către apelant la plata sumei de 460 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în apel.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut că nu sunt fondate critiicle privind compensarea cheltuielilor de judecată și supraevaluarea bunurilor mobile, deoarece reclamanta a plătit 1.700 lei cu titlul de onorarii pentru experți, iar pârâtul doar 300 lei, deși suma totală de 2.000 lei, stabilită de instanță, trebuia achitată de ambele părți și astfel în mod corect prima instanță l-a obligat pe pârât la plata diferenței de 700 lei iar expertul a stabilit corect valoarea bunurilor.
A fost apreciată ca fondată critica privind evaluarea greșită a apartamentului, fiind luată în calcul noua valoare stabilită prin expertiza din apel, expertiză la care nici una dintre părți nu a formulat obiecțiuni.
Cu privire la critica, privind contribuția părților la achiziționarea apartamentului, s-a constatat că părțile s-au căsătorit în anul 1988, iar la data de 14.12.1988 au depus la CEC suma de 70.000 lei pentru cumpărarea unui autoturism. La data de 08.07.1989 contul a fost lichidat, soții încasând suma de 70.000 lei plus dobânda de 711 lei. La data de 08.11.1989 cei doi au depus la CEC suma de 53.780 lei tot în vederea procurării unui autoturism, iar la data de 21.04.1992 a fost lichidat și acest cont, soții primind suma de 53.780 lei plus dobânda de 5.164,10 lei.
La data de 23.09.1992 s-a achitat prețul apartamentului de 127.183 lei, soții neavând posibilitatea să plătească integral acest preț, fiind considerată veridică ipoteza pârâtului, în sensul că părinții săi i-au dat bani să achite apartamentul, ipoteză confirmată și de martorii și. Instanța a considerat că părinții pârâtului i-au dat acestuia doar diferența de 68.239 lei, restul fiind plătit din economiile la CEC de 58.944 lei.
Această sumă de 68.239 lei a fost raportată la prețul apartamentului de la acea dată reprezintă cota de 53,65%, care i se cuvine în exclusivitate pârâtului iar suma de sumă de 58.944 lei, reprezintă cota de 46,35% a fost considerată bun comun, revenind fiecărui soț cota de 23,175%.
Ca atare, s-a constatat că aportul pârâtului la achiziționarea apartamentului este de 76,825%.
Prețul actual al apartamentului este de 186.956 lei, iar cota de 76,825% a pârâtului raportată la valoarea actuală a apartamentului înseamnă suma de 143.629 lei.
Valoarea celorlalte bunuri comune fiind de 7.069,2 lei (din care 5.952 lei valoarea bunurilor mobile, iar 1.117,2 lei valoarea autoturismului), valoarea întregii mase partajabile este de 194.025,2 lei.
Suma de 143.629 lei, ce reprezintă cota contributivă a pârâtului la achiziționarea apartamentului, raportată la valoarea întregii mase partajabile (194.025, 2 lei) reprezintă cota de 74,02%.
Astfel fiind, instanța considerat că se impune schimbarea în parte a încheierii de admitere în principiu, în sensul reținerii cotelor de 74,02% pentru pârât și de 25,98% pentru reclamantă.
Întrucât pârâtul are o cotă mai mare din bunurile comune, nu are o altă locuință și se află în posesia apartamentului, din care reclamanta a plecat, apartamentul a fost atribuit în lot pârâtului. S-a avut în vedere faptul că reclamanta are un salariu mai mic decât pârâtul (care are peste 1.000 RON lunar) și nu ar avea posibilitatea să achite sulta de 138.228,25 lei (cât i-ar reveni dacă i s-ar atribui apartamentul). Ori, în această situație, reclamanta ar putea fi nevoită să vândă apartamentul pentru a achita sulta, ceea ce îl nedreptățește pe pârât, care, având un salariu mai bun și o sultă mai mică de plătit, poate rămâne proprietar al acestui apartament.
Faptul că reclamantei i s-a încredințat minora rezultată din căsătorie nu a fost considerat un criteriu prioritar în atribuirea apartamentului în raport cu celelalte criterii care privesc cota părților, posesia și posibilitatea achitării sultei, criterii prev. de art. 6739.civ.
Cod PenalReferitor la critica privind greșita admitere a cererii în revendicare, s-a arătat că prin interogatoriul luat în apel reclamanta a recunoscut că a ridicat de la pârât toate bunurile proprii revendicate înainte de pronunțarea sentinței instanței de fond.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, criticând reținerea unei cote mai mari a pârâtului la dobândirea bunurilor comune și modalitatea de atribuire a apartamentului. S-a arătat că probele au fost interpretate superficial, că nu s-a reținut corect motivul plecării reclamantei din domiciliu, în realitate aceasta fiind nevoită să plece datorită comportamentului violent al pârâtului.
S-a criticat modalitatea de calcul a sumelor care au constituit prețul apartamentului, faptul că nu s-a reținut donația făcută reclamantei de părinți, în sumă de 40 000 lei, sumă ce a fost depusă la CEC și apoi folosită pentru cumpărarea apartamentului. Reclamanta a arătat că în timpul căsătoriei, a făcut eforturi mari pentru economisirea banilor necesari cumpărării locuinței, că nici un martor nu a declarat că părinții pârâtului le-au dat a sume mari de bani, aceștia neavând posibilitatea unor economii deosebite în anul 1992.
S-a făcut referire la motivarea instanței privind atribuirea apartamentului, arătându-se că s-a aplicat greșit art. 741 civ.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente.
Art. 30 fam instituie prezumția de comunitate a bunurilor dobândite de soți în timpul căsătoriei, pentru răsturnarea acestei prezumții fiind necesar să se dovedească dobândirea unui bun în exclusivitate de către unul dintre soți.
Art. 31 fam enumeră bunurile considerate a fi bunuri proprii fiecărui soț, printre care cele primite în timpul căsătoriei prin donație( art. 30 lit. b din fam). Donațiile primite de soți pot îmbrăca forma darului manual iar dacă sunt primite cu titlul de donație sume de bani, bunurile în care s-au investit banii devin bunuri proprii, în virtutea subrogației reale cu titlu universal. În ipoteza în care cu banii bunuri proprii s-a plătit doar o parte din valoarea unui bun, cota mai mare a soțului care a investit sume proprii se răsfrânge asupra cotei sale finale din masa partajabilă, întrucât asupra bunurilor dobândite în regim de codevălmășie soții nu au cotele stabilite până la sistarea acestei stări.
Pentru a dovedi caracterul de bun propriu sau cota contributivă mai mare din bunuri, soții pot solicita administrarea oricăror probe, însă acestea trebuie să aibă un caracter concludent și pertinent, susceptibil să răstoarne prezumția comunității de bunuri. Instanța nu poate reține contribuția exclusivă sau majoritară doar pe baza unor alte prezumții simple sau apreciind ca veridice anumite susțineri ale părților, ci trebuie să aibă convingerea că probele administrate susțin un anumit punct de vedere, nefiind simple ipoteze.
Dispozițiile legale arătate au fost greșit aplicate de tribunal, care a stabilit o cotă mai mare a pârâtului la dobândirea bunurilor comune, întrucât acesta ar fi primit de la părinții săi sume de bani, sub forma darului manual, sume investite în achiziționarea apartamentului.
Tribunalul făcut o greșită apreciere a probelor testimoniale pe care le-a administrat, a ignorat celelalte probe administrate la prima instanță, astfel că a încălcat regula de apreciere a probelor potrivit căreia în sistemul probator nu există o regină a probelor și toate probele se analizează coroborat.
Astfel, prin încheierea de admitere în principiu, prima instanță a reținut că ambele părți au fost ajutate financiar de părinți, aspect recunoscut la interogatorii, așa încât s-a făcut o compensare a contribuțiilor proprii ale părților și s-a dispus partajarea bunurilor în cote egale. În timp ce reclamanta a primit suma de 40 000 lei pentru achiziționarea unui autoturism, suma depusă la CEC și apoi retrasă în vederea cumpărării apartamentului, așa cum s-a reținut de tribunal, pârâtul a primit sume de bani la data achiziționării apartamentului.
Fără a se fi dovedit exact care este cuantumul sumelor primite de pârât, tribunalul a considerat că soții nu aveau rezerve financiare suficiente, ca bunuri comune, astfel că diferența de bani care nu a fost constituită depozit CEC s-a considerat că trebuie să fi fost contribuția părinților pârâtului.
O astfel de interpretare este eronată, întrucât, așa cum s-a arătat prezumția de comunitate trebuie răsturnată prin probe concrete, concludente, iar nu prin prezumții sau supoziții.
În condițiile în care nu s-a dovedit care a fost suma exactă primită de pârât, este corectă soluția primei instanțe de a considera că ambii soți au fost ajutați de părinți la dobândirea bunurilor comune, operând o compensare a sumelor ce au constituit bunuri proprii.
Față de aceste considerente, fiind incident motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9.c se va admite recursul și se va modifica în parte decizia în sensul că se va înlătura reținerea unei cote contributive mai mari a pârâtului, ceea ce presupune că, dispozițiile încheierii de admitere în principiu fiind legale, aceasta va fi menținută integral.
În apel s-a făcut o reevaluare a apartamentului bun comun, pornind de la critica pârâtului, care a considerat că evaluarea este peste valoarea bunului. Cum în recurs acest aspect nu fost criticat de recurentă, instanța va reține valoarea de 186 956 lei pentru apartament, valoare cu care pârâtul a fost de acord.
Se apreciază că tribunalul făcut o greșită aplicare și dispoz. art. 673/9 privind aplicarea criteriilor legale de atribuire a bunului imobil. În condițiile în care cota mai mare a pârâtului nu se mai reține, părțile având cote egale, instanța trebuie să aibă în vedere nevoia de locuit a părților. Se constată că reclamanta locuiește împreună cu minora rezultată din căsătorie și că plecarea acesteia din locuință nu a fost benevolă, astfel că nu poate prevala criteriul posesiei, care, de altfel, nici nu este inclus printre criteriile legale de atribuire a bunurilor supuse partajului.
Cum sulta pe care părțile ar avea-o de achitat este aproximativ egală, indiferent în lotul cui s-ar atribui apartamentul, iar între veniturile lor nu există o diferență majoră, sub acest aspect nici una nu poate invoca în favoarea sa un criteriu de atribuire.
Față de faptul că părțile nu au o altă locuință în proprietate, se apreciază că reclamanta se află într-o situație care o îndreptățește să primească în lot locuința, având nevoie să asigure minorei o locuință stabilă, fiind evident că găzduirea reclamantei și a fiicei acesteia de către o rudă are un caracter provizoriu.
Prin urmare, se va modifica varianta de atribuire a bunului imobil stabilită de tribunal, fiind atribuit apartamentul în lotul reclamantei. În raport de valoarea totală a bunurilor reținută în apel, de modalitatea de partajare a bunurilor mobile, care nu a fost criticată, va fi obligată reclamanta către pârât la 90 624 lei sultă.
Se vor menține dispozițiile deciziei privind atribuirea bunurilor mobile, respingerea cererii de revendicare bunuri proprii și admitere cererii de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în apel, apelul pârâtului fiind admis sub aspectul lotizării mobilelor și al evaluării apartamentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 248 din 09 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul G.
Modifică în parte decizia civilă nr. 248 din 09 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în sensul că menține în totalitate încheierea de admitere în principiu pronunțată la 20 iunie 2007 de Judecătoria Craiova, reținând cota de 1/2 pentru fiecare parte la dobândirea bunurilor comune.
Menține dispozițiile sentinței civile nr. 18365 din 12.12.2007 privind atribuirea apartamentului în lotul reclamantei, stabilind valoarea acestuia potrivit deciziei din apel, la 186.956 lei.
Obligă reclamanta către pârât la plata unei sulte de 90.624 lei.
Menține restul dispozițiilor deciziei privind atribuirea bunurilor mobile și soluționarea cererii de revendicare bunuri proprii și a cererii privind obligarea la cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./tehnored. GI
4ex /14.04.2009
Jud apel -, Șt.
Jud. fond
Președinte:Gabriela IonescuJudecători:Gabriela Ionescu, Tania Țăpurin, Paraschiva Belulescu
| ← Divort. Decizia 404/2009. Curtea de Apel Craiova | Stabilire domiciliu minor. Decizia 574/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
