Stabilire domiciliu minor. Decizia 574/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 574
Ședința publică de la 28 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 2: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 3: Oana Ghiță
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta reclamantă împotriva deciziei civile nr. 53 din 13 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 5330 din 18 noiembrie 2008, în contradictoriu cu intimatul pârât și intimatele Autoritățile Tutelare, PRIMĂRIA OCOL, având ca obiect stabilire domiciliu minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta reclamantă și intimatul pârât asistat de avocat, lipsind intimatele Autoritățile Tutelare, PRIMĂRIA OCOL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează depunerea întâmpinării formulate de intimatul pârât, inclusiv exemplar pentru comunicare, după care;
Se comunică un exemplar al întâmpinării recurentei reclamante.
Instanța pentru a da posibilitate recurentei reclamante să observe întâmpinarea depusă la termenul de față lasă dosarul la a doua strigare.
La a doua strigare au răspuns recurenta reclamantă și intimatul pârât asistat de avocat, lipsind intimatele Autoritățile Tutelare, PRIMĂRIA OCOL.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Recurenta reclamantă solicită admiterea recursului, modificarea deciziei și pe fond admiterea acțiunii în sensul stabilirii domiciliului celor doi minori la mama lor.
Avocat, pentru intimatul pârât, arată că pârâtul deține condiții corespunzătoare pentru creșterea și educarea minorilor, fiind ajutat de mama și sora sa atunci când este plecat la muncă.
Precizează că susținerea reclamantei din motivele de recurs că ar avea condiții materiale mai bune decât ale pârâtului nu au corespondent în realitate.
Susține, de asemenea că starea de sănătate precară a reclamantei nu-i permite un efort susținut în îngrijirea celor doi minori, aceasta fiind încadrată în grad de handicap II.
Arată că mama i-a părăsit pe minori la puțin timp de la naștere și nu a făcut nici o diligență pentru a avea legături personale cu aceștia.
De asemenea susține că s- făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 100 din Codul familiei și a principiului interesului superior al minorului așa cum precizează Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Pune concluzii de admitere a recursului și menținerea ca legale și temeinice a hotărârile instanței de fond și de apel, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil față;
Prin cererea înregistrata la Judecătoria Drobeta Turnu S la 17.04.2008, reclamanta pârâtă a chemat in judecata pe pârâtul reclamant, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se stabilească domiciliul minorilor și, născuți la 14.03.2003, la domiciliul său.
In motivarea acțiunii a arătat ca din relațiile de concubinaj cu pârâtul reclamant au rezultat cei 2 minori, iar de la data de 10.01.2005 nu mai locuiesc împreună, deoarece locuiau cu toți membrii familiei pârâtului reclamant, respectiv părinții, frații, soțiile și copiii lor intr-o singură cameră.
De asemenea, starea sănătății reclamantei se înrăutățise și datorită condițiilor mizere în care trăia și a trebuit să plece din locuință.
A apreciat că cei doi minori au nevoie de dragostea, educația mamei, de un confort material și o îndrumare, un model de viață în formarea și educarea lor ulterioară.
Pârâtul reclamant a formulat întâmpinare și cerere reconvențională.
Prin întâmpinare a arătat că reclamanta are grave probleme cardiace și de la naștere cei doi minori au fost îngrijiți de el, ajutat de mama și sora sa atunci când era plecat la muncă.
Că, la data de 10.01.2005 reclamanta pârâtă a plecat din domiciliul conjugal și s-a mutat la părinții săi, de la aceasta dată minorii rămânând în grija sa, iar pârâta nu a mai avut nici un fel de relații cu aceștia.
, pârâtul a solicitat ca domiciliul minorilor să se stabilească la domiciliul său, arătând că minorii au locuit în permanență în acest imobil, iar reclamanta pârâtă a manifestat un total dezinteres față de aceștia.
Reclamanta pârâtă a formulat întâmpinare la cererea reconvențională, menținându-și susținerile din acțiunea sa.
Sub aspectul materialului probator a fost administrată proba cu înscrisuri, scop în care la dosarul cauzei s-au depus în copie certificatele de naștere ale minorilor, certificatul de încadrare în grad de handicap, bilete de ieșire din spital, adeverințe medicale, planșe foto, referat medical, proba cu interogatoriul reclamantei pârâte și proba testimonială cu martorii, și G.
Au fost efectuate anchete sociale la domiciliile părților.
Judecătoria Drobeta Turnu S prin sentința supusă apelului a respins acțiunea principală și a fost admis cererea reconvențională.
S-a stabilit domiciliul minorilor și, născuți la 14.03.2003, la pârâtul reclamant.
A fost obligată reclamanta pârâtă să plătească în favoarea fiecărui minor pensie de întreținere de 25 lei lunar, de la data de 14.05.2008, până la majoratul acestora.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că minorii au locuit în permanență cu pârâtul, care s-a ocupat de creșterea și educarea lor, ajutat de părinții săi, că reclamanta nu mai avut nici un fel de relație cu minorii de la vârsta de mai puțin de doi ani acestora.
In termen legal, reclamanta declarat apel criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că în mod greșit fost admisă cererea reconvențională, întrucât din ancheta socială de la domiciliul pârâtului reiese că pârâtul nu lucrează, nu deține animale și că în două camere și tindă conviețuiesc șase persoane, minorii trăiesc într-un mediu în care se fumează și se consumă alcool, supunându-se la obscenități.
Intimatul pârât a formulat întâmpinare prin care solicitat respingerea apelului ca nefondat, motivând că mama și sora lui îl ajută la creșterea copiilor, că reclamanta locuiește într-o casă degradată, neavând condiții optime pentru creșterea copiilor.
A învederat că reclamanta nu se poate ocupa personal de îngrijirea celor doi minori întrucât nu-i permit starea de sănătate, fiind demult bolnavă, având o pensie de handicap de 217 lei, are nevoie de însoțitor, ori de creșterea copiilor trebuie să se ocupe personal și dacă intenționează să aibă legături personale cu minorii, pe care nu i-a mai vizitat de mulți ani și pe care i-a părăsit, i se va permite legătura cu ei oricând.
Apelanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a arătat că până la vârsta de 20 de ani nu avut nici o boală cronică, starea ei de sănătate agravându-se în timpul sarcinii, din cauza condițiilor de trai insalubre, minorii nu au fost părăsiți imediat după naștere, fiind de doi ani asigurându-le îngrijiri. A mai arătat că are condiții mai bune de trai decât pârâtul,nu are nevoie de însoțitor, starea sa de sănătate fiind ameliorată, putând să se ocupe de creșterea copiilor și cu ajutorul mamei sale.
S-a depus la dosar de către apelantă adeverința medicală nr.2460/2008, referat medical din 29.08.2008,listă apeluri telefonice, note scrise.
Prin decizia civilă nr.53/A/13.02.2002, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-,s-a respins apelul declarat de reclamanta, în contradictoriu cu intimatul pârât, și Autoritățile Tutelare Primăria comunei și Primăria comunei Ocol.
În motivarea deciziei s-a reținut că din probele administrate, a rezultat că minorii au locuit și s-au aflat în îngrijirea permanentă a tatălui pârât, că reclamanta i-a părăsit pe minori la puțin timp după nașterea lor și că nu a făcut nici o dovadă că a fost împiedicată de pârât să-și viziteze copiii și că ar fi depus diligențe pentru a avea legături personale cu aceștia.
S-a apreciat că, raportat la dispozițiile art. 2 din Legea nr.272/204, este în interesul exclusiv al minorilor să le stabilească domiciliul la pârât, avându-se în vedere că numai acesta s-a ocupat de creșterea și îngrijirea lor, că aceștia sunt atașați de tatăl lor, neavând relevanță că locuiesc într-o casă cu două camere, imobil care este dotat cu mobilier, luminat electric, etc.
Susținerea apelantei conform căreia, are condiții materiale mai bune pentru creșterea și educarea minorilor s-a apreciat că este nerelevantă, raportat la celelalte criterii și că nu se justifică schimbarea mediului familial.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca nelegală - art. 304 pct.8 și 9 Cod pr. civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a invocat că în mod greșit instanța a reținut că a părăsit pe cei doi minori, fără a avea în vedere că a fost determinată să părăsească domiciliul din motive neimputabile, respectiv starea de boală.
S-a arătat că instanța nu a avut în vedere datele din anchetele sociale și din care rezultă că are condiții materiale mai bune pentru îngrijirea și educarea minorilor.
S-a criticat hotărârea și sub aspectul greșitei interpretări și aplicări a dispozițiilor Legii nr.272/2004, privind aprecierea interesului minorilor, raportat la probele administrate.
Recursul nu este fondat.
Este de remarcat în primul rând, că aprecierea instanțelor privind interesul minorilor constituie o chestiune de fapt și se bazează pe interpretarea probelor administrate și care nu mai poate face obiectul analizei instanței de recurs, după abrogarea cazurilor de casare prevăzute la punctele 10 și 11 în vechea reglementare a art.304 Cod pr. civilă.
O eventuală reevaluare a probatoriilor în faza procesuală a recursului,ar fi fost posibilă numai în măsura în care recurenta, în temeiul dispozițiilor art. 305 Cod pr. civilă, ar fi administrat proba cu înscrisuri, care să contrazică situația de fapt reținută în etapele procesuale anterioare, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.
Deși recurenta a invocat în drept dispozițiile art. 304 pct. 8 Cod pr. civilă, motivarea în fapt a acestui motiv de recurs privește netemeinicia hotărârii rezultată din aprecierea eronată a probelor, sau nepronunțarea asupra unor dovezi administrate, aspecte ce nu pot fi cenzurate pe calea recursului.
În ceea ce privește interpretarea și aplicarea dispozițiilor Legii nr.272/2004, se constată că instanțele au avut în vedere la stabilirea domiciliului minorilor criteriile impuse de legea specială, cât și cele prevăzute în Codul familiei, toate având ca scop interesul minorilor.
Interesul minorilor este acela de a avea un climat familial bun, care să le asigure o creștere și educare corespunzătoare și aceasta se determină în raport de condițiile de trai, gradul de afecțiune, vârsta minorilor, etc.
Faptul că unul dintre părinți oferă condiții materiale mai favorabile pentru creștere, nu este hotărâtor pentru a i se încredința minorii, trebuind avut în vedere climatul familial în ansamblul său.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca în baza art. 312 Cod pr. civilă, a se respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod pr. civilă și reținând culpa procesuală a recurentei reclamante, va fi obligată aceasta la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă împotriva deciziei civile nr. 53 din 13 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 5330 din 18 noiembrie 2008, în contradictoriu cu intimatul pârât și intimatele Autoritățile Tutelare, PRIMĂRIA OCOL.
Obligă recurenta reclamantă la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată, către intimatul pârât.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
08.05.2009
Jud.apel
Jud.fond
Președinte:Sorin DrăguțJudecători:Sorin Drăguț, Costinela Sălan, Oana Ghiță
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 1147/2009. Curtea de Apel Craiova → |
|---|
