Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 1362/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1362
Ședința publică de la 17 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 2: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 3: Sorin Drăguț
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul pârât împotriva deciziei civile nr. 72 din 17 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă )., având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul pârât asistat de avocat și intimata reclamantă ). reprezentată de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Avocat, pentru recurentul pârât depune copie a cărții de muncă a pârâtului.
Avocat, pentru intimata reclamantă )., învederează instanței că a observat înscrisurile depuse și nu solicită acordarea unui termen în acest sens.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Avocat, pentru recurentul pârât, arată că motivele de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, instanțele încălcând dispozițiile art. 6739Cod procedură civilă și art. 641 Cod civil, precizând că, criteriile avute în vedere de cele două texte de lege nu sunt limitative, aceste criterii putând fi deduse și din alte împrejurări de fapt.
Apreciază că au fost încălcate dispozițiile legale atunci când a fost atribuit imobilul reclamantei care nu are o nevoie reală de acesta arătând că reclamanta are posibilitatea de a-și procura o nouă locuință, având un salariu mai mare decât al pârâtului.
Susține că pârâtul a depus la dosar înscrisuri din care rezultă că apartamentul din litigiu a fost inițial al tatălui său și ulterior s-a efectuat un schimb cu un apartament mai mic în care a locuit reclamanta și pârâtul, iar instanța de apel nu a făcut referire la aceste înscrisuri.
De asemenea, arată că în mod greșit instanța nu a reținut o contribuție egală a soților la dobândirea bunurilor comune, precizând că imobilul cumpărat în anul 1995, deci în timpul căsătoriei și vândut în anul 1998, nu este proprietate personală a reclamantei, banii rezultați din vânzare fiind folosiți de ambii soți.
Pune concluzii de admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul de a se reține cote de contribuție de la dobândirea bunurilor comune și să fie omologat raportul de expertiză în varianta a II-a, respectiv atribuirea apartamentului pârâtului și obligarea acestuia la plata unei sulte corespunzătoare cotei contributive de, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimata reclamantă )., arată că motivele de recurs invocate sunt motive de netemeinicie și nu de nelegalitate, excepție făcând motivul cu privire la faptul că imobilul proprietatea exclusivă a reclamantei și vândut în timpul căsătoriei ar fi fost de fapt un imobil proprietate comună, motiv care nu a fost invocat în apel.
Susține că imobilul casă și teren ce a fost vândut în 1995 prin contractul de vânzare cumpărare 27901 din 10 octombrie 1995 și la care se face referire nu este același cu imobilul casă și teren care a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare nr. 27900 din 10 octombrie 1995, fiind proprietatea exclusivă a reclamantei făcând obiectul contractului de vânzare cumpărare nr. 8894 din 26.10.1974.
Arată că în mod corect s-a reținut o contribuție mai mare a reclamantei precizând că aceasta are venituri evident mai mari decât ale pârâtului, lucru dovedit prin înscrisurile depuse la dosar, respectiv copia cărții de muncă, precum și faptul că aceasta a depus o muncă permanentă în gospodărie.
În raport de cele susținute solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei recurate, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
La data de 14.02.2006 reclamanta ( fosta ), a formulat cerere de chemare în judecată a pârâtului, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, în cote de 3/4 pentru aceasta și 1/4 pentru pârât.
În motivarea cererii, s-a arătat că părțile s-au căsătorit la data de 15.12.1984, ulterior s-a desfăcut această căsătorie, iar în timpul conviețuirii în comun au dobândit ca bunuri comune un apartament cu 2 camere situat în C,-, bloc 6 CD,.2, apart. 11, jud. D, un autoturism marca Oltcit cu nr. de înmatriculare -, televizor, mașină automată de spălat, congelator, frigider, aragaz, mobila de bucătărie, serviciu de masă.
S-a mai precizat că reclamanta a lucrat neîntrerupt pe toată perioada căsniciei, având un salariu și de asemenea prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 27.900/1995, a înstrăinat o casă și teren bunuri proprii din perioada anterioară căsătoriei, cu toate aceste sume contribuind la întreținerea familiei, justificându-se astfel cota de 3/4 la dobândirea bunurilor comune.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 36 alin.1 Codul familiei și art.673 Cod pr. civilă.
La data de 05.07.2007 pârâtul a formulat o întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat instanței admiterea în parte a acțiunii, în sensul partajării bunurilor comune menționate în acțiune în cote de 1/2 pentru fiecare, întrucât a avut permanent serviciu pe perioada căsătoriei, realizând venituri mai mari decât ale reclamantei, cu care a contribuit la dobândirea acestor bunuri.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 115-120 Cod pr. civilă.
La solicitarea părților, instanța de fond a încuviințat în scop probatoriu, administrarea probei testimoniale, fiind audiați la termenele din 15.11.2006 și 14.02.2007 martorii și, propuși de reclamantă și - și C, propuși de pârât, ale căror declarații au fost consemnate și depuse la dosar.
Totodată, la termenul din 15.11.2006 s-a luat un interogatoriu de către reclamantă pârâtului, prin care acesta a recunoscut toate bunurile comune menționate în acțiune, considerând însă că au fost dobândite în cote egale.
Pe baza probelor administrate la data de 11 aprilie 2007, instanța de fond a pronunțat o încheiere de admitere în principiu, prin care s-a admis in principiu acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâtului.
S-a admis în parte și în principiu cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant.
S-a constatat ca soții au dobândit in timpul căsătoriei următoarele bunuri comune: apartamentul nr. 11 din C,-,. 6 CD,. 2, județul D, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 2957/20.04.1991 încheiat între aceștia si fostul D, un autoturism marca Oltcit Club 11, având nr. de identificare, nr. de înmatriculare -, conform facturii nr. 84001/10.10.1990 emisa de fosta Întreprindere de difuzarea materialelor sportive B, 2 televizoare, mașină automata de spălat, congelator, frigider, aragaz, mobila de bucătărie, serviciu de masă.
S-a dispus ieșirea din indiviziune în cote de pentru reclamanta si pentru pârât.
S-a dispus numirea unor experți specialitatea construcții civile, bunuri mobile si auto, pentru evaluarea la valoarea actuala de circulație a monedei naționale si lotizarea bunurilor, stabilindu-se onorarii de cate 200 lei pentru experții auto si bunuri mobile si 400 lei pentru expertul constructor, in sarcina ambelor părți.
La data de 09.10.2007 s-a depus la dosar expertiza formulată de inginer expert specialitatea construcții civile și industriale, prin care a fost evaluat imobilul la suma de 136.208 lei, propunându-se o singură variantă de lotizare, în care apartamentul a fost inclus în lotul reclamantei, aceasta urmând a plăti sultă pârâtului suma de 102.156 lei.
La data de 14.02.2008, s-a depus la dosar raportul de expertiză tehnică întocmit de ing. expert specialitatea evaluări bunuri mobile, fiind evaluate bunurile mobile supuse partajului și propunându-se trei variante de lotizare fizică a acestora, părțile neavând de formulat obiecțiuni.
Prin sentința civilă nr.3966/19.03.2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, s-a admis acțiunea civilă având ca obiect partaj bunuri comune, formulată de reclamanta, împotriva paratului.
S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant.
S-a dispus ieșirea din indiviziune în cote de pentru reclamantă si pentru pârât.
S-a confirmat raportul de expertiză efectuat de inginer expert și s-a atribuit bunul părților conform variantei a II-a propusă de expert, astfel:
Lotul nr. I, în valoare de 984 lei, s-a atribuit pârâtului, care va primi în natură autoturismul marca Oltcit cu nr. de înmatriculare -, de tipul Club 11, iar față de valoarea lotului său în cuantum de 246 lei, urmează ca acesta să achite sultă reclamantei suma de 738 lei.
Lotul nr. II, s-a atribuit reclamantei, care va primi sultă de la pârât suma de 738 lei.
S-a omologat raportul de expertiză întocmit de inginer expert și s-a atribuit bunul părților conform variantei I propusă de expert, astfel:
Lotul nr. I, în valoare de 136.208 lei, s-a atribuit reclamantei, care va primi în natură imobilul apartament nr. 11, situat în C,-,. 6 CD,. 2, județul D, iar față de valoarea lotului său în cuantum de 102.156 lei, urmează ca aceasta să achite sultă pârâtului suma de 34.052 lei.
Lotul nr. II, s-a atribuit pârâtului, care va primi sultă de la reclamantă suma de 34.052 lei.
S-a confirmat raportul de expertiză întocmit de ing. expert si atribuite bunurile părților conform variantei I propusă de expert, astfel:
Lotul nr. I, în valoare de 1388,16 lei, s-a atribuit reclamantei, care va primi în natură următoarele bunuri: televizor Orion-162 lei, mașină de spălat Candy-457 lei, congelator Arctic 5 sertare-335,51 lei, aragaz 4 ochiuri-110,85 lei, mobilă bucătărie (masă, un corp cu două uși, un corp suspendat cu trei uși)-239,60 lei, serviciu masă 12 persoane calitatea II-83,20 lei, iar față de valoarea lotului său în cuantum de 1398,12 lei, urmează ca aceasta să primească sultă de la pârât suma de 9,96 lei.
Lotul nr. II, în valoare de 476 lei, s-a atribuit pârâtului, care va primi următoarele bunuri mobile: televizor Daewoo-155,20 lei si frigider Arctic-320,80 lei, iar față de valoarea lotului său în sumă de 466,04 lei va plăti sultă reclamantei suma de 9,96 lei.
S-au compensat în parte cheltuielile de judecată efectuate de părți si a mai fost obligat pârâtul către reclamantă la 200 lei cheltuieli de judecată, reprezentând diferență onorariu de expert
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a constatat faptul că prin sentința civilă nr.61/10.01.2006 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr. 16065/C/2005, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți, acestea dobândind în perioada conviețuirii în comun bunurile reținute conform probelor administrate, prin încheierea de admitere în principiu pronunțată în cauză, cota contributivă a reclamantei fiind de, iar cea a pârâtului de .
Potrivit art. 30 Codul familiei, bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți, sunt de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților.
În virtutea prezumției de comunitate, instituită prin textul citat, bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți sunt bunuri comune de la data achiziționării lor, fără a deosebi între modurile de dobândire, cu excepția bunurilor prevăzute de art. 31 Codul familiei, care sunt bunuri proprii ale fiecărui soț.
Proprietatea soților asupra bunurilor comune este o proprietate comună în devălmășie care se păstrează și după desfacerea căsătoriei prin divorț, până la data când se face împărțirea lor.
În cadrul procesului de partaj se stabilește contribuția fiecărui soț la dobândirea tuturor bunurilor comune, iar cota parte ce se cuvine fiecăruia dintre soți se stabilește în raport cu contribuția fiecăruia, efectivă, reală, la dobândirea și la conservarea bunurilor.
Bunurile dobândite de oricare dintre soți sunt considerate comune, deoarece legea presupune că ambii soți au avut o contribuție la această dobândire. Contribuția poate fi directă, constând în munca sau mijloacele ambilor soți, ori indirectă, prin economisirea unor mijloace comune, ca în cazul muncii depuse de femeie în gospodărie.
Cota-parte ce se cuvine fiecăruia dintre soți se stabilește în raport cu contribuția sa la dobândirea și conservarea bunurilor comune, iar în speța de față
s-a demonstrat prin probele administrate, că reclamanta a avut o contribuție de la dobândirea acestor bunuri, iar pârâtul de .
În raport de cele arătate, instanța de fond constatat că acțiunea civilă formulată de reclamantă este întemeiată și potrivit principiului conform căruia nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, prevăzut de art. 728.civ. și conform art. 36 alin. 1 teza finală fam. și art. 6731-10.proc.civ. s-a admis, iar cererea reconvențională este întemeiată în parte și deci a fost admisă, dispunându-se ieșirea din indiviziune în cote de pentru reclamantă și pentru pârât.
De asemenea, s-a dispus omologarea raportului de expertiză întocmit de inginer expert și s-a atribuit bunul părților conform variantei a II-a propusă de expert, în sensul că autoturismul în litigiu, marca Oltcit, nr. -, s-a inclus în lotul pârâtului, el exprimându-și acordul în acest sens, prin concluziile susținute pe fondul cauzei.
Referitor la expertiza pentru construcții civile, întocmită de inginer expert, s-a dispus confirmarea acesteia și atribuirea bunului părților în varianta I propusă de expert, în sensul că apartamentul în litigiu, situat în C,-, bloc 6 CD, scara 2, județ D, se va atribui reclamantei, deoarece din probele administrate în cauză rezultă că aceasta a rămas în imobil pentru a locui împreună cu fiica majoră rezultată din căsătoria părților și de asemenea reclamanta a avut o contribuție însemnată la dobândirea bunurilor comune.
Instanța de fond a dispus și confirmarea raportului de expertiză întocmit de ing. expert, atribuind bunurile mobile părților conform variantei I propusă, variantă cu care de altfel părțile au fost de acord, conform concluziilor orale susținute pe fondul cauzei.
În același timp, instanța de fond a dispus compensarea în parte a cheltuielilor de judecată efectuate de părți și l-a obligat pârât către reclamantă la 200 lei cheltuieli de judecată, reprezentând diferența de onorariu de expert.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, pârâtul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului formulat acesta a arătat că prima instanță a atribuit apartamentul bun comun reclamantei, cu motivația că aceasta a avut o contribuție mai însemnată la dobândirea apartamentului și a rămas în imobil împreună cu fiica majoră rezultată din căsătoria părților.
A susținut că dreptul de proprietate în devălmășie se consideră asupra totalității bunurilor comune, soții neavând stabilit de la început dreptul asupra unor anumite bunuri sau asupra unei anumite cote din acestea. Așa fiind cu ocazia împărțelii bunurilor, cotele de proprietate se vor stabili asupra universalității acestora și nu pentru fiecare bun în parte ori categorie de bunuri mobile sau imobile.
Că, instanța, deși reține o cotă de contribuție a reclamantei de la dobândirea bunurilor comune, nu argumentează de unde rezultă această cotă mai mare. Practica judiciară este unitară în sensul că cota ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor comune se determină cu aportul adus la achiziționarea bunurilor. Acest aport poate fi dovedit prin orice mijloace de probă, inclusiv cu martori și prezumții, indiferent: vreo mențiune în actul de achiziție a bunurilor.
Or, prima instanță nu a argumentat în nici un mod în ce constă aportul mai mare al reclamantei la dobândirea bunurilor comune și având în vedere cota contributivă mai mare a reclamantei, i-a atribuit și apartame ntul bun comun.
Este bine știut faptul că formarea loturilor se face potrivit criteriilor statornicite de art. 6739.
A mai susținut apelantul că atribuirea, mai ales a unui imobil, către unul sau altul dintre copărtași, trebuie făcută în raport și de nevoia mai mare a unuia dintre ei, de posibilitatea mai redusă a acestuia de a obține o locuință, cât și de împrejurarea că în acel imobil a investit mijloace materiale proprii, precum și că acolo a locuit și locuiește în continuare. Prin urmare, nu este preponderent criteriul dedus din faptul că un copărtaș are o cotă de proprietate mai mare în bunurile respective, ci trebuie avute în vedere și criteriile mai sus menționate, spre a se realiza o împărțeală echitabilă.
Apelantul a mai arătat că împrejurarea că reclamanta recurentă are o cotă - parte superioară, nu justifică atribuirea apartamentului acesteia, întrucât pentru atribuire se au în vedere criterii mai complexe, în cadrul cărora mărimea cotelor - părți este importantă, dar nu necesarmente decisivă. Or, în speță, apelantul este șomer, nu deține altă locuință, iar în contextul crizei actuale de spații locative are o nevoie reală de locuință.
- mult decât atât, apartamentul bun comun a aparținut tatălui apelantului - pârât. Părțile au deținut un apartament compus din două camere și dependințe, iar ulterior au efectuat un schimb cu tatăl pârâtului care le-a pus la dispoziție apartamentul compus din 3 camere și dependințe, apartamentul din litigiu.
De asemenea, instanța a reținut că fiica majoră a părților locuiește cu reclamanta fără ca acest aspect să fie dovedit, în realitate aceasta locuind în Franța, iar pe de altă parte, evaluarea apartamentului nu s-a efectuat la valoarea bunului de la data judecății.
Că, la pagina 7 din raportul de expertiză lit. k, expertul a arătat prețurile practicate în zonă la apartamente similare și toate depășesc 200.000 Ron, iar valoarea apartamentului din litigiu este stabilită la 1.194.172.002 lei, în condițiile în care îmbunătățirile efectuate în 2001 sunt în stare bună, conform raportului de expertiză.
Practica judiciară este unitară în sensul că, atunci când nu este posibil partajul în natură, trebuie să se administreze toate probele necesare pentru stabilirea valorii actuale de circulație a bunului, ținându-se seama de o serie de criterii: materiale incorporate în clădire, finisajele, gradul de confort, gradul de seismicitate, locul situării, starea actuală a bunului, prețurile practicate în localitatea respectivă pentru imobilele similare etc. Sub acest aspect, instanța de judecată este obligată să ia în discuție administrarea oricărui mijloc permis de lege.
Apelantul a solicitat completarea probatoriilor: interogatoriul reclamantei, proba cu înscrisuri, expertiza pentru evaluare și lotizare iar în temeiul art. 296 Cod pr. civilă, admiterea apelului, schimbarea hotărârii primei instanțe în sensul reținerii unei cote contributive egale de 1/2 pentru fiecare copărtaș și atribuirea apartamentului apelantului - pârât.
Prin decizia civilă nr.72 din 17 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis apelul declarat de pârât, în contradictoriu cu reclamanta )., având ca obiect partaj bunuri comune.
A fost schimbată în parte sentința civilă nr.3966/19 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în sensul că s-a omologat raportul de expertiză specialitatea construcții întocmit de expert în varianta I de lotizare.
S-a atribuit reclamantei )., apartamentul situat în C, str. - (b- 1 -),.6 CD,.2,.2,.11, județul D, în valoare de 165.385 lei, urmând ca aceasta să plătească sultă pârâtului în cuantum de 41.346,25 lei.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
A mai fost obligată intimata la 1910 lei cheltuieli de judecată în apel, către apelantul-pârât.
În motivarea deciziei s-a reținut că în cauză critica privind cotele reținute de instanța de fond, nu este întemeiată, având în vedere vă reclamanta a avut o cotă de contribuție mai mare la dobândirea bunurilor, având în vedere că în anul 1995 aceasta a înstrăinat o casă și teren - bunuri proprii, iar sumele de bani astfel obținute le-a folosit pentru susținerea sarcinilor căsătoriei.
Valoarea imobilului supus partajării este cea care rezultă din raportul de expertiză întocmit de expert, având în vedere fluctuația prețurilor existente pe piața imobiliară, cât și faptul că acesta a fost întocmit avându-se în vedere prețul pieții.
S-a reținut de asemenea, că în mod corect s-a atribuit apartamentul reclamantei, ținându-se seama că aceasta beneficiază de o cotă mai mare, cât și pentru că apelantul nu are posibilități materiale de a achita sulta, fapt învederat chiar de acesta.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs pârâtul, criticând-o ca nelegală.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a invocat că instanța a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 6739Cod pr. civilă și art. 741 Cod civil, în sensul că nu a avut în vedere toate criteriile prevăzute de lege la formarea și atribuirea loturilor, criterii care sunt prevăzute cu caracter exemplificativ, și nu limitativ.
Arată recurentul că nu s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 741 Cod civil, potrivit cu care fiecărei părți trebuie să i se dea, pe cât se poate, aceeași cantitate de mobile și imobile, de drepturi sau de creanțe de aceeași natură și valoare, instanța dând relevanță excesivă criteriului cotei contributive, fără a avea în vedere că imobilul a aparținut inițial tatălui său, că în prezent este angajat, realizează venituri și are posibilitatea să achite sulta.
S- criticat decizia și în ceea ce privește greșita reținere în favoarea reclamantei a unei cote contributive mai mari, în condițiile în care imobilul vândut în anul 1995 nu era proprietatea exclusivă a reclamantei, fiind dobândit în timpul căsătoriei, astfel că părțile au avut o contribuție egală la dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei.
Recursul nu este fondat.
Este de remarcat în primul rând, că reținerea instanțelor privind cota contributivă a părților la dobândirea bunurilor constituie o chestiune de fapt care se bazează pe aprecierea probelor, chestiune care nu mai poate face obiectul analizei în recurs, după abrogarea expresă a pct. 10 și 11 din vechea reglementare a art. 304 Cod pr. civilă.
Se constată că reținerea cotei contributive a părților s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 30 - 31 Codul familiei, reclamanta făcând dovada cu contractul nr.8894/1974 și nr.27900/1995 că a fost proprietara unui imobil anterior căsătoriei, pe care l- înstrăinat, iar suma obținută a folosit-o în cadrul comunității de bunuri, astfel că în cauză contribuția acesteia a fost mai mare, contribuție mai mare dovedită și cu valoarea veniturilor salariale.
Neîntemeiată este și critica privind greșita aplicare a dispozițiilor art. 741 cod civil și art. 6737Cod pr. civilă, instanța având în vedere în mod fondat la formarea și atribuirea bunurilor criteriul cotei contributive, al posesiei și al posibilităților materiale ale părților, de compensare a diferențelor de valoare prin sultă, precum și faptul că imobilul nu este comod partajabil în natură, loturile formate cuprinzând bunuri mobile și imobile.
Având în vedre aceste considerente, urmează ca în baza art. 312 Cod pr. civilă, a se respinge recursul ca nefondat.
În baza dispozițiilor art. 274 Cod pr. civilă, urmează a se respinge cererea formulată de intimata reclamantă, privind cheltuielile de judecată, ca nedovedită.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul pârât împotriva deciziei civile nr. 72 din 17 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă )..
Respinge cererea pentru cheltuieli de judecată, formulată de intimata reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
03.12.2009
Jud.apel
Președinte:Costinela SălanJudecători:Costinela Sălan, Oana Ghiță, Sorin Drăguț
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Plasament. Decizia 871/2009. Curtea de Apel Ploiesti → |
|---|
