Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 521/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR.521
Ședința publică din data de 15 mai 2008
PREȘEDINTE: Mioara Iolanda Grecu
JUDECĂTORI: Mioara Iolanda Grecu, Aurelia Popa Elena
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamanta, domiciliată în Târgoviște, str.- -,.3,.E,.3, județ D, cod poștal - împotriva deciziei civile nr. 495 din 5 noiembrie 2007 și a deciziei nr. 62 din 11 februarie 2008 ambele pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în Târgoviște, str.-,.50,.7, jud.D, cod poștal -.
Rec urs timbrat cu 4,50 lei timbru judiciar și cu 610 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr. -, care au fost anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-reclamantă asistată de avocat din Baroul Dâmbovița și intimatul-pârât G asistat de avocat din Baroul Dâmbovița.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că alte cereri nu mai au de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul pentru recurentă, arată că instanța a reținut că pârâtul are o cotă majorată la dobândirea bunurilor comune, respectiv de 70%, fără nici o motivare.
Instanța a reținut că reclamanta a recunoscut la interogatoriu că pârâtul a avut un salariu mai mare, însă aceasta nu justifică stabilirea unei cote de 70% pentru intimat. La stabilirea cotelor, instanța trebuie să țină seama nu numai de contribuția efectivă și concretă de ordin material, ci și de munca depusă de femeie în gospodărie. În cauză s-a făcut dovada că reclamanta a fost încadrată în muncă pe toată durata căsătoriei și că s-a ocupat de creșterea și educarea copiilor, în timp ce pârâtul consuma des băuturi alcoolice, venind de 2-3 ori pe săptămână în stare de ebrietate, cheltuind sume mari din veniturile familiei pentru achiziționarea băuturilor alcoolice.
A mai arătat că instanța de apel a reținut că reclamanta a recunoscut la interogatoriu că apartamentul a fost achitat de pârât în anul 2001 și că ratele la apartament au fost reținute timp de 10 ani pe statele de plată a Ministerului Apărării Naționale, în cadrul căruia era angajat pârâtul, fără să țină cont că bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt bunuri comune până la dovada contrarie.
Este evident că apartamentul a fost achitat integral în timpul căsătoriei părților, care au gospodărit împreună până la pronunțarea divorțului, luna iunie 2001, situație recunoscută de pârât la interogatoriu.
Reclamanta a recunoscut că pârâtul a avut un salariu mai mare dar nu afirmat că acesta ar avea o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor comune.
În ceea ce privește excluderea de la masa de partaj autoturismului 1300, arată că din actele depuse la dosar rezultă, cu certitudine, că autoturismul a fost înstrăinat la 27 iulie 2003, deci după desfacerea căsătoriei, respectiv luna septembrie 2001.
Este evident că, la data despărțirii soților, autoturismul era în posesia pârâtului și a fost vândut de acesta, deci la masa de partaj trebuia să se rețină autoturismul și nu prețul său.
Solicită admiterea recursului și modificarea deciziei, în sensul de a se respinge apelul și de a se menține sentința pronunțată de Judecătoria Târgoviște, ca legală și temeinică.
Cu cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul, arată că în mod corect a procedat instanța de apel atunci când a reținut că pârâtul are o contribuție de 70% la dobândirea bunurilor comune întrucât, la interogatoriu, reclamanta a recunoscut că pârâtul a avut un salariu mai mare, că a avut o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor și că în perioada 1995-2001 acesta a achitat singur ratele la apartament.
Chiar în acțiunea introductivă, în ultimul paragraf, reclamanta a arătat că a părăsit domiciliul conjugal în anul 1995, ceea ce presupune că de atunci soții nu au mai gospodărit împreună.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, arată că este nefondat întrucât din actele de la dosar rezultă că autoturismul a fost vândut după despărțirea în fapt, dar înainte de a se pronunța divorțul, astfel că, era normal să se rețină la masa de partaj suma de bani și nu autoturismul în întregul său.
De altfel, pârâtul a dat o parte din suma obținută din înstrăinarea autoturismului, fiicei părților.
Solicită respingerea recursului ca nefondat.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr. 2508/27.04.2006, reclamanta - a chemat în judecată pe G, solicitând partajarea bunurilor dobândite de părți în timpul căsătoriei și obligarea pârâtului să-i restituie bunurile proprii rămase în posesia acestuia, solicitând și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în fapt, a fost căsătorită cu pârâtul și în timpul conviețuirii au dobândit împreună următoarele bunuri comune: un apartament cu trei camere situat în mun. Târgoviște, str. -,. 50,. C,. 2,.3, jud. D, conform titlului de proprietate nr. 45666/12.08.1997, apartament în care a rămas să locuiască pârâtul; un garaj situat în str. -, în zona de garaje de lângă blocul 50; un autoturism care a fost înstrăinat de pârât după despărțirea părților; mobila de dormitor "D" compusă din șifonier cu trei uși, pat, birou, scaun și toaletă; mobilă de sufragerie compusă din: comodă, vitrină, canapea extensibilă, masă cu 6 scaune tapițate; mobilă de bucătărie din lemn masiv; frigider Arctic, televizor Color marca Panasonic, televizor color marca Sony, mașină automată de spălat rufe, aragaz, magnetofon, aspirator, 2 covoare persane, unul pe fond roșu si altul pe fond crem-maro, perdele pentru întregul apartament, 3 lustre - una cu 5 brațe și 2 cu câte 3 brațe, reclamanta precizând că toate aceste bunuri au rămas în posesia pârâtului.
A mai arătat reclamanta, că prin sentința civilă nr.2914/21.05.2001 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în cauza cu nr. 3727/2001 s-a desfăcut căsătoria dintre părți din vina exclusivă a prezentului pârât, reținându-se că părțile sunt despărțite în fapt încă din anul 1995; că în atare situație ea solicită ca pârâtul să suporte uzura bunurilor pentru perioada 1995-2006, timp în care a stăpânit singur toate bunurile comune.
Reclamanta a mai susținut în motivarea cererii sale de chemare în judecată că în posesia pârâtului au rămas și o parte din bunurile sale proprii, și anume mobila de dormitor compusă din șifonier cu trei uși, pat și toaletă, a căror restituire o solicită; că este de acord ca toate bunurile comune să-i fie atribuite pârâtului, având în vedere că de la data despărțirii, 1995, acesta le-a folosit în exclusivitate, urmând să fie despăgubită pentru egalizarea valorii loturilor.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 36 și urm. Codul familiei, în temeiul art. 112 alin. 1 pct. 5 Cod proc. civilă solicitând probele cu interogatoriu, înscrisuri, testimonială și expertiză pentru evaluarea și lotizarea bunurilor, atașând cererii copiile următoarelor înscrisuri: sentința civilă nr. 2914/21.05.2001, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în cauza cu nr. 3727/2001, titlul de proprietate nr. 45666/11.08.1997 emis de către Administrația Financiară a mun. Târgoviște, pe numele lui G, cartea de identitate a lui -, seria -, nr. -, emisă de Poliția mun. Târgoviște în data de 04.12.2001.
Pârâtul, la prima zi de înfățișare, a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a arătat că este de acord cu partajarea bunurilor dobândite de părți în timpul căsătoriei, însă într-o altă modalitate decât cea solicitată de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, în motivarea întâmpinării arătând că, în fapt, în septembrie 2001, reclamanta, ajutată de mama sa, a luat din apartamentul în care părțile au locuit împreună următoarele bunuri: un televizor color marca; un aparat video marca Philips; 2 telefoane mobile mărcile Panasonic și Philips; 2 covoare persane de culoare crem și maro; traverse de hol, baie și bucătărie; tacâmuri, veselă, lenjerie, toate noi.
Prin sentința civilă nr. 2092/2007 Judecătoria Târgoviștea admis cererea formulată de reclamanta pârâtă, astfel cum a fost precizată la termenul din 6.10.2006; a dispus partajarea bunurilor comune dobândite de părți conform încheierii de admitere în principiu pronunțată la data de 23.11.206 și a variantei a II-a a completării la raportul de expertiză - propuneri de lotizare finală a expertei -.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că părțile s-au căsătorit în data de 29.12.1973, căsătoria fiind desfăcută prin divorț prin sentința civilă nr. 2914/21.05.2001 arătată mai sus, fapte care rezultă din sentința civilă amintită, părțile conviețuind împreună pe toată această durată, precum și până în septembrie 2001, situație de fapt dovedită cu recunoașterile la interogatoriu atât ale reclamantei-pârâte, cât și ale pârâtului-reclamant; că din recunoașterile la termenul de judecată din 03.11.2006 ale părților a rezultat că toate bunurile solicitate la masa de partaj sunt bunuri comune, după desfacerea irevocabilă a căsătoriei dintre părți, ele nemaidobândind alte bunuri a căror proprietate să aibă caracterul de proprietate comună pe cote-părți; că în timpul căsătoriei lor părțile au dobândit împreună următoarele bunuri comune:
- un apartament cu trei camere situat în mun. Târgoviște, str. -,. 50, se. C,. 2,.7, jud. D, în acesta nefiind incluse: centrala termică și lucrarea aferentă acesteia de încălzire, ușa metalică de la intrare, însă fiind incluse ușa anterioară celei prezente, metalice, și sistemul de încălzire anterior celui prezent, nefiind incluse nici noua zugrăveală a apartamentului și valoarea privind contorizarea gazelor.
Dovada situației de fapt cu privire la dobândirea acestui bun, astfel cum a fost acesta reținut la masa de partaj, a fost făcută cu recunoașterile la interogatoriu ale ambelor părți, precum și cu titlul de proprietate nr. 45666/11.08.1997 mai sus arătat, în valoarea apartamentului nefiind inclusă valoarea centralei termice și lucrării aferente de încălzire, precum și ușa metalică de la intrare, deoarece susținerile pârâtului-reclamant din întâmpinarea sa au fost dovedite, în sensul că aceste îmbunătățiri au fost făcute după divorțul soților, iar reclamanta-pârâtă nu are nici o contribuție la dobândirea acestor bunuri, cu recunoașterea reclamantei-pârâte la interogatoriul administrat, propus de pârâtul-reclamant, în ceea ce privește ușa metalică de la intrare, și prin contractul de furnizare a gazelor naturale nr. 1305/22.02.2002 arătat mai sus, încheiat de către pârâtul-reclamant după divorțul soților.
Dovada situației de fapt cu privire la noua zugrăveală a apartamentului, care reprezintă îmbunătățirea făcută de către pârâtul reclamant, acesta fiind temeiul pentru care aceasta nu este reținută la masa bunurilor comune, este făcută cu recunoașterea reclamantei-pârâte a acestei situații de fapt.
Instanța de fond a reținut la masa de partaj a bunurilor comune, totuși, ușa și sistemul de încălzire ale apartamentului, care existau la data despărțirii soților, deoarece acestea fac parte din componența bunului comun dobândit de către părți.
Instanța de fond nu a reținut la masa de partaj a bunurilor comune valoarea privind contorizarea gazelor, deoarece, la interogatoriul administrat, reclamanta-pârâtă a recunoscut că aceasta reprezintă o îmbunătățire a apartamentului adusă de către pârâtul-reclamant, după divorțul soților.
S-a mai reținut că valoarea apartamentului reținut la masa de partaj cuprinde și lucrarea de contorizare a apei, deoarece din factura nr. -/25.06.2001 rezultă că atunci a fost efectuată aceasta lucrare, iar la momentul respectiv divorțul părților nu devenise irevocabil, sentința civilă nr. 2914/21.05.2005 devenind irevocabilă la expirarea a 30 zile de la data comunicării acestei hotărâri către fiecare dintre părți, la interogatoriul administrat reclamantei-pârâte, la solicitarea pârâtului-reclamant, aceasta arătând că apometrele nu constituie o îmbunătățire a apartamentului făcută de către pârâtul-reclamant.
Prima instanță a reținut că valoarea acestui imobil reținută la masa de partaj este cea din septembrie 2001, ținându-se cont de cele arătate mai sus, având în vedere că în septembrie 2001 părțile s-au despărțit, iar de atunci reclamanta-pârâtă nu a mai stăpânit acest bun, astfel încât uzura acestui bun din septembrie 2001 până la data evaluării se datorează stăpânirii acestuia numai de către pârâtul-reclamant. Mobila de dormitor marca "D" compusă din: șifonier cu trei uși, pat, birou, scaun și toaletă, apartenența la masa bunurilor comune a acestui bun, fiind dovedită prin recunoașterea la interogatoriu a pârâtului-reclamant.
S-au mai reținut la masa de partaj următoarele bunuri:
-mobilă de sufragerie compusă din: comodă, vitrină, canapea extensibilă, masă
cu 6 scaune tapițate, apartenența la masa bunurilor comune a acestui bun fiind
dovedită prin recunoașterea la interogatoriu a pârâtului-reclamant;
-mobilă de bucătărie, apartenența la masa bunurilor comune a acestui bun
fiind dovedită prin recunoașterea la interogatoriu a pârâtului-reclamant, aceasta
urmând a fi identificată de către expert și evaluată dacă este din furniruit cu stejar
sau din lemn masiv;
-un televizor marca Panasonic, apartenența la masa bunurilor comune a acestui
bun fiind dovedită prin recunoașterea la interogatoriu a pârâtului-reclamant, chiar
dacă pârâtul-reclamant a recunoscut că acest televizor s-a în anul 2000 și a cumpărat un televizor Sony, evaluarea bunului urmând a fi făcută de către expert pentru luna septembrie 2001, la starea de atunci a acestuia;
-un televizor color marca Sony, apartenența la masa bunurilor comune
acestui bun fiind dovedită prin recunoașterea la interogatoriu a pârâtului-reclamant;
-un frigider marca Arctic, apartenența la masa bunurilor comune a acestui bun
fiind dovedită prin recunoașterea la interogatoriu a pârâtului-reclamant, chiar dacă
pârâtul reclamant a recunoscut că acesta a existat, însă s-a în anul 2004,
evaluarea urmând a fi făcută pentru starea acestuia din septembrie 2001;
-o mașină de spălat automată, apartenența la masa bunurilor comune a acestui
bun fiind dovedită prin recunoașterea la interogatoriu a pârâtului-reclamant;
-un aragaz marca, apartenența la masa bunurilor comune a acestui bun
fiind dovedită prin recunoașterea la interogatoriu a pârâtului-reclamant;
-un magnetofon marca, apartenența la masa bunurilor comune a acestui
bun fiind dovedită prin recunoașterea la interogatoriu a pârâtului-reclamant;
-un aspirator marca, apartenența la masa bunurilor comune a acestui
bun fiind dovedită prin recunoașterea la interogatoriu a pârâtului-reclamant;
-trei lustre: una cu cinci brațe, una cu trei brațe și una cu două brațe,
apartenența la masa bunurilor comune acestor bunuri fiind dovedită prin
recunoașterea la interogatoriu a pârâtului-reclamant, deoarece reclamanta-pârâtă nu
făcut dovada faptului că au fost dobândite două lustre cu trei brațe;
-un garaj (construcția) amplasat pe terenul, care face parte din domeniul
public, al mun. Târgoviște, situat conform contractului de închiriere nr. 2949 încheiat
între G, în calitate de chiriaș, și Primăria mun. Târgoviște, în calitate
de administrator, apartenența la masa bunurilor comune a acestui bun fiind dovedită
prin recunoașterea la interogatoriu a pârâtului-reclamant, precum și cu contractul de
închiriere mai sus arătat;
-un autoturism marca 1300, apartenența la masa bunurilor comune
acestui bun fiind dovedită prin recunoașterea la interogatoriu a pârâtului-reclamant,
chiar dacă prin întâmpinare pârâtul-reclamant a arătat că a vândut acest autoturism și
banii i-a dat cu împrumut fiicei părților, deoarece acest bun a făcut parte din masa
bunurilor comune care existau la momentul divorțului părților, nefiind vândut
împreună de părți, ca ambele părți să beneficieze împreună de contravaloarea acestui
bun;
-perdelele pentru întregul apartament, apartenența la masa bunurilor comune
acestui bun fiind dovedită prin recunoașterea la interogatoriu a pârâtului-reclamant;
-două covoare persane, unul pe fond roșu și altul pe fond crem-maro,
apartenența la masa bunurilor comune a acestui bun fiind dovedită prin recunoașterea
la interogatoriu a pârâtului-reclamant, deoarece pârâtul-reclamant recunoscut
dobândirea acestora în timpul căsătoriei, însă nu a făcut dovada, nici prin depozițiile
martorilor audiați, că acest bun a fost dăruit unei vecine de ambele părți, reclamanta-
pârâta negând aceasta la interogatoriul administrat propus de pârâtul-reclamant;
-căvaloarea bunurilor mobile și a celor imobile, așa cum este arătat și mai sus, pentru
aceleași considerente ca cele arătate mai sus, este avută în vedere ca fiind cea din
luna septembrie 2001, dată de la care reclamanta-pârâtă nu a mai folosit bunurile
comune, acestea fiind folosite în exclusivitate de către pârâtul-reclamant, uzura de la acea dată până la momentul evaluării fiind cauzată de către pârât, experții urmând a ține cont în evaluarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei de aceasta.
În motivarea aceleași încheieri de admitere în principiu, prima instanță a mai arătat că a reținut la masa de partaj numai construcția, în ceea ce privește garajul, deoarece terenul pe care este amplasat acesta aparține domeniului public, instanța nedispunând și asupra beneficiului contractului de închiriere, deoarece acesta nu a fost cerut la masa de partaj; că în ceea ce privește următoarele bunuri: un televizor color marca; un aparat video marca Philips; 2 telefoane mobile mărcile Panasonic și Philips; 2 covoare persane de culoare crem și maro; traverse de hol, baie și bucătărie; tacâmuri, veselă, lenjerie, toate noi, solicitate la masa de partaj prin cererea reconvențională de către pârâtul-reclamant, instanța nu dispune asupra acestora, deoarece, conform celor arătate mai sus, la termenul din 06.10.2006 pârâtul-reclamant a renunțat la cererea reconvențională, în ceea ce privește aceste bunuri, și concluziile sale scrise fiind în același sens; că instanța nu reține în evaluarea uzurii bunurilor o culpă mai mare a reclamantei-pârâte, din cauza pisicilor acesteia, deoarece această culpă nu a fost dovedită prin depozițiile martorilor audiați, martorele și susținând că pisicile reclamantei-pârâte nu cauzau prejudicii prin zgâriere sau prin roadere, nestricând bunurile.
Împotriva sentinței, a declarat apel pârâtul reclamant G care a învederat următoarele motive de nelegalitate a hotărârii atacate:
Greșit s-a reținut cota de 50% pentru fiecare dată fiind probele administrate în cauză, trebuia reținută cote de 70% pentru apelant și de 30% pentru intimată, așa cum de altfel a recunoscut și ea la interogatoriu.
Nu s-a avut în vedere că din anul 1995 s-a produs despărțirea în fapt achitarea integrală a sumei restante din apartament, aparținându-i în totalitate.
În privința autoturismului 1300 expertiza s-a făcut după cartea tehnică și nu după identificarea acestuia, autoturismul a fost înstrăinat în timpul căsătoriei, astfel că trebuia doar reținută suma de 10.000.000 lei, în privința garajului, acesta este o construcție pe care a edificat-o personal, pe un teren aparținând Primăriei Târgoviște, cu care are contract de închiriere.
S-a solicitat scoaterea de la masa de partaj a bunurilor mobile achiziționate după despărțirea în fapt.
Prin decizia civilă nr. 495/05.11.2007, Tribunalul Dâmbovițaa admis apelul declarat; a schimbat încheierea de admitere în principiu în parte în sensul că a reținut contribuția de 70% a pârâtului la dobândirea bunurilor comune și contribuția de 30% a reclamantei, și a reținut la masa de partaj și suma de 10.000.000 lei ( vechi), ca preț al autoturismului înstrăinat, scoțând de la masa de partaj acest bun mobil; a păstrat restul dispozițiilor încheierii de admitere în principiu și a dispus numirea unui expert merceolog pentru a efectua lotizările, cu onorariu în sumă de 400 lei ce va fi suportat de apelant.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că în mod corect instanța de fond prin încheierea Judecătoriei Târgoviște a admis în parte și în principiu cererea introductivă și cererea reconvențională constatând că părțile au dobândit în timpul căsătoriei mai multe bunuri; că susținerea apelantului din motivele de apel este fondată în ceea ce privește cota de contribuție a reclamantei și a pârâtului la dobândirea bunurilor comune care, așa cum a recunoscut reclamanta la interogatoriu, astfel, la răspunsul reclamantei la întrebarea 13 (fila nr. 24 dosar fond) s-a consemnat că aceasta a recunoscut că la dobândirea bunurilor comune pârâtul a avut o contribuție mai mare decât ea "deoarece avea un salariu mai mare"; că la întrebarea nr. 11 reclamanta a recunoscut, de asemenea, că apartamentul a fost achitat de pârât în anul 2001, iar la întrebarea anterioară aceeași reclamantă recunoaște că ratele la apartament au fost reținute timp de 10 ani (1991-2001), pe statele de plată a Ministerului Apărării Naționale, în cadrul căruia era angajat pârâtul; că răspunsurile la interogatoriu ale reclamantei pârâte trebuie coroborate cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei de pârât, care atestă contribuția superioară a pârâtului reclamant la dobândirea bunurilor comune, răsturnându-se prezumția de contribuție egală a părților la dobândirea comunității de bunuri (prin probele administrate în cauză, inclusiv copiile cărților de muncă și adeverințele de salarii); că și motivul de apel privind reținerea autoturismului 1300 la masa de partaj este fondat, întrucât acest bun a fost înstrăinat în timpul căsătoriei, fapt recunoscut și de reclamantă în concluziile scrise ( fila nr. 81 dosar fond ); că, în consecință, acest bun trebuie scos de la masa de partaj, urmând a fi reținută doar suma obținută urmare a vânzării acestuia (10.000.000 lei vechi ce va fi actualizată ); că nu se pot reține celelalte motive de apel, invocate, relativ la garaj și la scoaterea unor bunuri mobile achiziționate după despărțirea în fapt, de la masa de partaj, deoarece aceste bunuri atât garajul cât și celelalte bunuri mobile, sunt reținute corect ca aparținând comunității de bunuri conform art. 30 Codul familiei, deoarece sunt dobândite în timpul căsătoriei părților.
În cauză a fost întocmit și depus la dosar raportul de expertiză tehnică de către expert.
Părțile nu au formulat obiecțiuni însă tribunalul, din oficiu, având în vedere că prin raportul de expertiză întocmit de expert a fost propusă o singură variantă de lotizare prin care toate bunurile reținute la masa de partaj au fost atribuite apelantului, a pus în discuția părților necesitatea completării raportului de expertiză în sensul realizării de variante de lotizare în care fiecare parte să primească bunuri în natură.
Apărătorul apelantului pârât - reclamant G și cel al intimatei reclamante - pârâte, au precizat tribunalului că înțelegerea părților a fost ca toate bunurile reținute la masa de partaj să fie atribuite apelantului, intimata fiind de acord să fie despăgubită.
Prin decizia nr. 62 pronunțată la 11 februarie 2008, Tribunalul Dâmbovița, având în vedere decizia intermediară pronunțată în aceeași cauză, a admis apelul declarat și față de dispozițiile art. 6739 Cod procedură civilă, ținând seama de acordul părților, de mărimea cotei - părți ce se cuvine fiecăreia, de natura bunurilor, de modul de stăpânire a acestora (de la despărțirea în fapt a părților apelantul a rămas în posesia atât a bunurilor imobile apartament și garaj cât și a bunurilor mobile) și de faptul că apelantul a făcut mai multe îmbunătățiri la apartamentul reținut la masa de partaj, a dispus partajarea bunurilor comune conform raportului de expertiză întocmit în apel în varianta unică și anume:
Lotul nr. 1 revine apelantului pârât-reclamant G obligat să plătească sultă în sumă de 35 960,40 lei intimatei reclamante-pârâte și se compune dintr-un apartament cu trei camere situat în mun. Târgoviște, str. -,.50,. C,. 2,. 3, jud. D, în valoarea de 112 000,00 lei; un garaj situat în str. -, în zona de garaje de lângă blocul 50, în
valoare de 2 991,00 lei; suma obținută urmare a vânzării autoturismului (1.000 lei); mobila de dormitor "D" compusă din șifonier cu trei uși, pat, birou, scaun și toaletă; mobilă de sufragerie compusă din: comodă, vitrină,canapea extensibilă, masă cu 6 scaune tapițate; mobilă de bucătărie; frigider Arctic; televizor Color marca Panasonic; televizor color marca Sony, mașină automată de spălat rufe; aragaz; magnetofon; aspirator; 2 covoare persane, perdele pentru întregul apartament, trei lustre, toate aceste bunuri mobile în valoare de 3877,00 lei.
Lotul nr. 2 revine intimatei reclamantă-pârâtă care primește sultă în sumă de 35.960,40 lei.
Împotriva ambelor decizii a declarat recurs reclamanta-pârâtă, arătând, în esență că în mod greșit Tribunalul Dâmbovițaa admis apelul și a modificat sentința Judecătoriei Târgoviște, reținând o contribuție de 70% a pârâtului intimat la dobândirea bunurilor comune și doar suma de 10 milioane lei vechi ca preț al autoturismului 1300 și nu contravaloarea autoturismului în litigiu.
În ceea ce privește reținerea greșită a cotei de 70% din valoarea bunurilor comune în favoarea pârâtului intimat, a apreciat recurenta că instanța de apel a pronunțat o soluție bazată pe motive contradictorii sau mai degrabă hotărârea nu a cuprins motivele pe care se sprijină.
Totodată, a dat o interpretare eronată răspunsurilor date la interogatoriu de către recurentă, dar mai ales a ignorat criteriile statuate în practica judiciară cu privire la aprecierea cotei de contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune, potrivit cărora în stabilirea aportului fiecărei părți trebuie să se țină seama nu numai de contribuția efectivă și concretă de ordin material ci și de munca femeii depusă în gospodărie și pentru creșterea copiilor.
S-a arătat de asemenea, că în mod incorect Tribunalul Dâmbovițaa absolutizat dovada veniturilor soților între care nu există de altfel diferențe enorme, și a ignorat a considera ca aport și munca în gospodărie a recurentei neavând relevanță faptul că ratele pentru dobândirea apartamentului achizitionat în titmpul căsătoriei erau achitate din veniturile pârâtului, câtă vreme celălalt soț obținea venituri care acopereau alte cheltuieli ale gospodăriei.
S-a susținut că instanța de apel a reținut motive eronate si străine de natura pricinii, întrucât este evident că apartamentul s-a achitat integral în timpul căsătoriei părtilor care au gospodărit împreună până la pronunțarea divorțului, iar în ceea ce privește scoaterea de la masa de partaj a autoturismului 1300, urmează a se constata că motivarea instanței de apel este străină și contradictorie probelor administrate, întrucât niciodată recurenta nu a susținut că autoturismul a fost înstrăinat în timpul căsătoriei, ci mai mult, din chitanța sub semnătură privată atașată la dosarul de fond, rezultă cu certitudine că autoturismul bun comun a fost înstrăinat de către intimatul pârât la data de 27.07.2003, deci mult după data despărțirii părților, septembrie 2001, astfel încât la masa de partaj trebuia reținut autoturismul și nu prețul său.
Examinând deciziile atacate prin prisma motivelor de recurs formulate, cât și raportat la actele și lucrările dosarului și textele legale incidente în cauză, Curtea de Apel constată că recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În ceea ce privește primul motiv de recurs referitor la greșita reținere de către instanța de apel a unei cote de 70%din masa de partaj în favoarea intimatului pârât, Curtea de Apel constată că Tribunalul Dâmbovițaa pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor art.29 din Codul Familiei potrivit căruia oții sînt obligați să contribuie, în raport cu mijloacele fiecăruia, la cheltuielile căsniciei.
Astfel, este adevărat că din înscrisurile atașate la dosarul cauzei și emise de către angajatorii ambelor părți, pârâtul-reclamant avut un venit mai mare din muncă decât reclamanta-pârâtă, însă, din depozițiile tuturor martorilor audiați, precum și din conținutul sentinței civile prin care s-a declarat desfăcută căsătoria părților a rezultat că pârâtul pe durata căsătoriei părților a consumat în mod frecvent băuturi alcoolice, ajungând în stare de ebrietate destul de des, chiar martorii propuși de către acesta evidențiind faptul că se afla în stare de ebrietate cam o dată de două ori pe săptămână, pentru aceasta consumând în mod evident din veniturile ce constituiau bunurile comune ale părților.
Tot astfel, instanța de fond a constatat în mod corect, ca urmare a interpretării depozițiilor tuturor martorilor audiați în cauză, că reclamanta pe toată durata căsătoriei s-a ocupat de creșterea si educarea minorilor, precum și celelalte treburi gospodărești, astfel încât, în mod corect Judecătoria Târgoviștea apreciat că atâta timp cât părtile nu au suportat împreună obligațiile și sarciniile căsătoriei, acestea fiind suportate numai de către reclamantă, iar pârâtul în mod constant a consumat în mod excesiv băuturi alcoolice ceea ce a dus la diminuarea veniturilor părților, că cele două contribuții ale părților la dobândirea bunurilor comune sunt egale și nu trebuie să respecte proporțiile dintre salarii.
Tribunalul Dâmbovita a absolutizat răspunsul recurentei reclamantă la interogatoriul luat de către instanță în care a răspuns că pârâtul avea un salariu mai mare, fără a avea în vedere însă aspectele sus menționate care fuseseră analizate în mod judicios de către instanța de fond.
Tot astfel, s-a apreciat că pârâtul ar avea o cotă majorată la dobândirea bunurilor comune câtă vreme ratele pentru achitarea apartamentului au fost oprite pe statul de salarii al acestuia fără a se avea în vedere faptul că în toată această perioadă părțile au locuit și gospodărit împreună, astfel cum rezultă chiar din răspunsul pârâtului la întrebarea nr.12 din interogatoriul luat în fața instanței de fond, astfel încât a operat o compensare a cheltuielilor suportate de către reclamantă pentru întreținerea casei și îngrijirea copiilor cu contravaloarea ratelor reținute din salariul pârâtului.
Evident că instanța de apel a încălcat și principiul consacrat în practica judiciară potrivit căruia la stabilirea aportului fiecărei părți la dobândirea bunurilor comune trebuie să se țină seama și de contribuția femeii depusă în gospodărie și pentru creșterea copiilor, întrucât această activitate este esențială în desfpășurarea vieții ambilor soți, ea folosind și bărbatului în exercitarea profesiei, meseriei sau funcției sale.
Nu se poate reține o contribuție exclusivă a soțului la achitarea contravalorii ratelor necesare achitării împrumutului contractat în vederea achizitionării apartamentului bun comun, câtă vreme din actele și lucrările dosarului rezultat faptul că aceste rate au fost achitate anterior desfacerii căsătoriei, nefiind relevant faptul că relațiile de familie erau degradate și specifice unei separări în fapt, câtă vreme părțile gospodăreau încă împreună și ca atare suportau în mod comun sarcinile căsătoriei.
Față de considerentele mai sus arătate, observând că în speță sunt incidente dispozitiile art.304 pct.9 cod pr.civilă referitoare la pronunțarea unei hotărâri cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, urmează ca în baza disp.art.312 al.3, cod pr.civilă să se procedeze la admiterea recursului în acest sens.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs referitor la reținerea greșită la masa de partaj a prețului obținut din vânzarea autoturismului bun comun marca 1300,Curtea de Apel constată că și în acest caz Tribunalul Dâmbovițaa pronunțat o hotărâre nelegală, cu incidența atât a dispozițiilor art.304 pct.7 cod pr.civilă, referitor la existența în cuprinsul deciziilor a unor motive contradictorii ori străine de natura pricinii, precum și a dispozițiilor art.304 pct.9 cod pr.civilă referitoare la pronunțarea unei soluții cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, în speța de față, cu încălcarea art. 30 Codul Familiei, potrivit căruia unurile dobîndite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sînt, de la data dobîndirii lor, bunuri comune ale soților.
Astfel, potrivit textului sus menționat orice bun dobândit în timpul căsătoriei, cu excepția celor expres și limitativ prevăzute de art.31 Codul Familiei, are calitatea de bun comun aflat în coproprietate codevălmașă a ambilor soți.
Ca atare, procedându-se la partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei conform art.36 Codul Familiei instanța trebuie să cuprindă în masa de partaj bunurile care, la data rămânerii definitive și irevocabile a sentinței de divorț se aflau în posesia părților.
Faptul că ulterior desfacerii căsătoriei, una dintre părți înstrăinează un bun aflat în posesia sa exclusivă nu trebuie să ducă la concluzia că la masa de partaj ar trebui inclus doar prețul încasat pentru acest bun și astfel acțiunea sa exclusiv culpabilă să producă un prejudiciu celeilalte părți.
Instanța de apel a reținut în mod greșit si contradictoriu data la care a operat înstrăinarea autoturismului în litigiu, câtă vreme la dosarul cauzei se aflau atât sentința de divorț a părților cât și chitanța sub semnătură privată din data de 27.03.2003 (fila 158 fond.) prin care se atestă că operațiunea de vânzare cumpărare a bunului litigios a operat după data desfacerii căsătoriei părților.
Este cert în acest context că are calitatea de bun comun contravaloarea autoturismului înstrăinat ulterior desfacerii căsătoriei și nu prețul încasat de către pârâtul intimat pentru acesta, astfel încât și sub acest aspect sentința instanței de fond este legală și temeinică, spre deosebire de cea a tribunalului.
Față de considerentele mai sus arătate, Curtea de Apel în baza dispozițiilor art.312 alin.3, raportat la art.304 pct.7 și 9 cod pr.civilă va admite recursul declarat în cauză și pe cale de consecință va modifica în tot decizia tribunalului, iar pe fond va menține sentința primei instanțe.
Făcând aplicarea dispozitiilor art.274 cod pr.civilă, va fi obligat intimatul pârât la plata cheltuielilor de judecată către recurenta reclamantă conform dovezilor depuse la dosarul cauzei, respectiv chitanța nr.-/15.04.2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanta, domiciliată în Târgoviște, str.- -,.3,.E,.3, județ D, cod poștal - împotriva deciziei civile nr. 495 din 5 noiembrie 2007 și a deciziei nr. 62 din 11 februarie 2008 ambele pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în Târgoviște, str.-,.50,.7, jud.D, cod poștal -.
Modifică în tot decizia și pe fond menține sentința primei instanțe.
bligă intimatul pârât la plata sumei de 610,00 lei cheltuieli de judecată către recurenta reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Mioara Iolanda Grecu, Aurelia Popa Elena
- - - - - -
Grefier,
Red.dact./CC
3.ex.26.05.2008
apel.4603/120/07 Tr.
apel.;
fond.2508/2006 Jud.Târgoviște
fond.
operator date cu caracter personal
notificare nr.3120
Președinte:Mioara Iolanda GrecuJudecători:Mioara Iolanda Grecu, Aurelia Popa Elena
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 426/2008. Curtea de... | Divort. Decizia 26/2009. Curtea de Apel Iasi → |
|---|
