Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 529/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 529
Ședința publică din data de 9 iunie 2009
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Elisabeta Gherasim Eliza Marin
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul G, domiciliat în comuna, sat, nr. 209, județul P, împotriva deciziei civile nr. 111/11 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în P,-,. 44,. C,. 59, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică, din data de 2 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta.
Curtea,pentru a da posibilitatea apărătorului ales al intimatei pârâte să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 9 iunie 2009, când a dat următoarea decizie.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, reține următoarele;
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr- reclamantul G, a chemat în judecată pe pârâta (fostă ), solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se constate că apartamentul dobândit în timpul relației de concubinaj cu pârâta, a avut o contribuție de 1.500.000 lei vechi a cărei reactualizare o solicită, partajarea în cotă de 1/2 a bunurilor comune realizate de acesta cu pârâta în timpul căsătoriei, să se constate dreptul său de creanță, constând în cota de 1/2 a contravalorii reactualizate, a amenajărilor realizate de acesta și pârâta în timpul căsătoriei la apartamentul bun propriu al acesteia, amenajări evaluate provizoriu la 1.500.000 lei vechi, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a conviețuit cu pârâta începând cu date de 24.08.1995, până la data de 06.06.1996, dată la care s-au căsătorit, perioadă în care pârâte a dobândit un apartament situat în P,-,.44,. C,.59 jud. P, în valoare totală de aproximativ 7.000.000 lei vechi, contribuția reclamantului la achiziționarea apartamentului fiind de 1.500.000 lei, scop în care a contractat și un împrumut de la în valoare de 985.000 lei, iar cu restul până la 1.500.000 lei vechi a fost ajutat de familia sa.
Reclamantul a mai susținut că în timpul căsătoriei cu pârâta, au realizat următoarele bunuri mobile: combină frigorifică ARCTIC, TV marca LG, TV marca Philips, o canapea, 2 fotolii, bibliotecă compusă din 5 corpuri și șifonier, autoturismul marca cu nr. de înmatriculare -.
S-a mai menționat de reclamant, că în timpul căsătoriei cu pârâta, au realizat o serie de îmbunătățiri la apartamentul bun propriu al acestei, îmbunătățiri ce au constat în: montat ușă din lemn de stejar la intrare, schimbat bateriile de la baie și bucătărie, zugrăvit apartamentul, motiv pentru care a solicitat să se constate dreptul său de creanță, constând în cota de 1/2 a contravalorii reactualizate a acestor îmbunătățiri.
La data de 12.05.2006 pârâta a formulat întâmpinare la acțiunea principală.
După administrarea probatoriului încuviințat la solicitarea părților, prin încheierea din data de 08.12.2006, pronunțată de Judecătoria Ploiești, a fost admisă în parte și în principiu acțiunea formulată de reclamant, a fost respins capătul de cerere privind partajul bunurilor coachizite ca nedovedit, s-a constatat calitatea de foști soți a părților, s-a constatat că apartamentul situat în P,-,.44,. C,.59, jud. P este bun propriu al pârâtei, dobândit înainte de căsătorie, s-a respins cererea reclamantului privind constatarea îmbunătățirilor aduse la apartamentul proprietatea pârâtei, ca nedovedit, s-a constatat că părțile au dobândit cu o contribuție de 1/2 fiecare următoarele bunuri mobile: combină frigorifică ARCTIC, TV marca LG, TV marca Philips, o canapea, 2 fotolii, bibliotecă compusă din 5 corpuri plus șifonier, autoturismul marca cu nr. de înmatriculare - și s-a dispus numirea experților pentru identificarea și evaluarea bunurilor, precum și pentru întocmirea propunerilor de lotizare.
In cauză a fost efectuată expertiza specialitatea auto de către expert și expertiza specialitate merceologie de către expert.
Prin sentința civilă nr.8208/05.10.2007 a Judecătoriei Ploiești, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâta, dispunându-se partajul bunurilor comune conform încheierii din 15.12.2006 pronunțată de Judecătoria Ploiești și a variantei unice de lotizare întocmite de instanță.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a apreciat că în conformitate cu prev.art.36 al.1 din fam. se impunea ca toate bunurile comune să fie atribuite reclamantului ce a fost obligat și la plata unei sulte în cuantum de 2585,28 lei către pârâtă.
Împotriva încheierii de partaj din data de 08.12.2007, precum și a sentinței civile nr.8208/2007, ambele pronunțate de Judecătoria Ploiești, a declarat apel reclamantul, arătând că soluția primei instanțe este nelegală și netemeinică întrucât în mod nelegal a respins ca nedovedit capătul de cerere prin care a revendicat ajutorul bănesc,pe care, în timpul concubinajului notoriu cu intimata, i l-a acordat acesteia la cumpărarea apartamentului în care locuiesc și domiciliază în prezent.
Apelantul a precizat că la întrebarea nr.1 din interogatoriu pârâta a recunoscut existența acestor relații, chiar pe o perioada mai mare de 1 an, iar martorul intimatei, a recunoscut că a contribuit cu suma de 2.000.000 lei ce a intrat în prețul apartamentului.
Martorul a relatat că reclamantul a făcut și a vândut animale, iar pârâta nu a avut serviciu, fiind foarte important să se constate că achiziționarea apartamentului de către pârâtă s-a făcut la data de 17.10.1995, în vreme ce garsoniera a fost înstrăinată de către aceasta mai târziu, respectiv la data de 02.10.1996.
Soluția instanței de fond este greșita și cu privire la capătul de cerere prin care a solicitat partajarea în cote egale a îmbunătățirilor aduse apartamentului pe timpul căsătoriei cu intimata, chiar aceasta a recunoscut la interogatoriu că s-a montat o ușă și s-au schimbat baterii, martorii și având depoziții în același sens.
In mod greșit au fost respinse și obiecțiunile la expertiza auto, impunându-se încuviințarea refacerii acestei probe, iar în privința expertizei merceologice se impunea întocmirea unei noi variante de lotizare prin care toate bunurile mobile, cu excepția autoturismului, să fie atribuite intimatei, care deține apartamentul și se folosește de acestea.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, iar intimata, legal citată, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea căii de atac exercitate ca fiind nefondată.
Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr. 111 din 11 februarie 2009, a respins ca nefondat apelul, obligând apelantul reclamant la plata sumei cu titlu de 500 lei cheltuieli de judecată către intimata pârâtă, reținând că în ceea ce privește încheierea interlocutorie de partaj pronunțată de Judecătoria Ploiești la data de 15.12.2006, în mod corect prima instanță a constatat că probele administrate în cauză nu pot conduce la concluzia că apelantul reclamant a contribuit cu suma de 2.000.000 lei vechi la achiziționarea apartamentului ce a constituit domiciliul comun al părților și care este bunul propriu al intimatei pârâte.
In concret, chiar dacă relațiile apropiate dintre reclamant și pârâtă au început cu aproximativ un an înainte de căsătorie, niciunul dintre mijloacele de probă existente la dosar nu au atestat în mod indubitabil contribuția pretinsă de reclamant, în condițiile în care martorii (32 dos.fond) și (24 din același dosar) au relatat împrejurarea că în perioada achiziționării apartamentului părțile nu locuiau efectiv împreună.
De altfel, din depozițiile acelorași martori a rezultat împrejurarea că intimata pârâtă a avut în proprietate o garsonieră pe care a înstrăinat-o în cursul anului 1996, prin contractul autentificat sub nr.4412/02.10.1996 la BNP (17-19 dosar fond).
Imprejurarea că apelantul reclamant a obținut un împrumut de la în cuantum de 985.000 lei vechi la data de 19.06.1995 nu a putut determina automat certitudinea că respectiva sumă a fost utilizată la cumpărarea apartamentului de către G, contra unui preț de 1.000.000 lei ROL conform contractului de vânzare-cumpărare aut. sub nr.21659/17.10.1995 la notariatul de Stat Județean
Practic, între momentul obținerii împrumutului și acela al cumpărării bunului imobil, a trecut o perioada de aproximativ 6 luni în care banii ar fi putut fi utilizați în orice alt scop, fiind greu de acceptat ideea că reclamantul i-ar fi dat o asemenea sumă unei persoane cu care avea o relație în fază incipientă, fără a întocmi vreun înscris constatator.
Mai mult decât atât, apelantul a susținut că a contribuit la achiziționarea apartamentului cu suma de 2.000.000 lei vechi, care ar fi intrat în prețul apartamentului, preț care, așa cum a rezultat din contractul identificat mai sus, a fost de doar 1 milion lei vechi.
Sub aspectul celui de-al doilea motiv de apel, tribunalul a constatat că apelantul reclamant nu a dovedit existența îmbunătățirilor pretinse, în condițiile în care martora a relatat că pârâta a dat cu var în baie și bucătărie, a schimbat ușa de la intrare cu o ușă obișnuită, fără a preciza perioada în care s-au realizat aceste lucrări, primele având natura unor acte curente de conservare.
Depoziția martorului (23) care a relatat că s-au făcut îmbunătățiri la apartament,care au constat în schimbarea ușii, a unor baterii la bucătărie și zugrăveli, nu a putut fi luată în considerare ca o dovadă a susținerilor apelantului pentru că nu a indicat cine a realizat aceste lucrări, cu contribuția cui și în ce perioadă.
De asemenea, nici declarația martorului nu a putut fi luată în considerare, pe de o parte pentru că nu a precizat perioada în care s-au executat lucrările descrise, înainte sau în timpul căsătoriei, iar pe de alta parte, deoarece susținerile sale sunt în contradicție cu toate celelalte probe, care a relatat că părțile ar fi zugrăvit tot apartamentul și au schimbat instalația în baie (nu în bucătărie, cum a arătat martorul ).
In ceea ce privește raportul de expertiză specialitatea autovehicule, tribunalul a constatat că expertul a realizat evaluarea autoturismului marca 1310 în raport de prețurile pieței libere și de gradul de uzură, a rezultat valoarea reala a respectivului bun, neputând fi luate în considerare obiecțiunile apelantului reclamant care au o natură pur subiectivă (91-94 dos.fond), astfel încât nu se impune efectuarea unei noi expertize auto în faza procesuală a apelului.
Sub aspectul variantei de lotizare, tribunalul nu a luat în considerare critica adusă sentinței instanței de fond, în condițiile în care, chiar acesta, prin înscrisul aflat la fila nr.103 din dosarul Judecătoriei Ploiești, a solicitat să-i fie atribuite toate bunurile reținute în masa partajabila și să fie obligat la plata unei sulte către intimata pârâtă, ceea ce a determinat concluzia inutilității întocmirii unei noi expertize lotizare.
S-a mai reținut că la momentul soluționării în fond a cauzei toate acele bunuri mobile erau utilizate în comun de către părți.
Prin urmare, în baza art.296 cu aplic.art.6739pr.civ. coroborate cu art.1169 civ., tribunalul a respins apelul formulat de reclamant împotriva încheierii de partaj din 15.12.2006 și a sentinței nr.8208/2007, ambele pronunțate de Judecătoria Ploiești, ca fiind nefondat.
In baza art.274 pr.civ. apelantul,aflat în culpă procesuală,a fost obligat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata către intimată.
Împotriva acestei decizii a declarat în termen legal recurs reclamantul G, criticând decizia pentru nelegalitate, invocând motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Susține recurentul reclamant,după evocarea unui scurt istoric al acțiunii formulate, că prima instanță a trecut peste înscrisurile depuse la dosar,din care rezulta că a contribuit la achiziționarea apartamentului în litigiu cu suma de 985.000 lei împrumutată de la în perioada conviețuirii cu pârâta, chiar înainte de încheierea contractului de vânzare cumpărare a imobilului.
Prima instanță a trecut peste aceste probe,reținând în schimb că pârâta a înstrăinat o garsonieră bun propriu,însă aceasta a fost înstrăinată în luna octombrie 1996, la un an de la cumpărarea apartamentului, practic imobilul în litigiu fiind un bun coachizit.
Tot astfel, mai arată recurentul reclamant, a dovedit faptul că în perioada căsătoriei a împrumutat de la bancă suma de 41.210.029 lei, o parte din acești bani fiind folosiți pentru îmbunătățirile aduse apartamentului, fapt dovedit cu înscrisuri și cu martori.
Mai susține recurentul reclamant că în mod cu totul neîntemeiat i s-au respins obiecțiunile la raportul de expertiză tehnică auto întocmit în cauză de ing., autoturismul fiind supraevaluat raportat la starea avansată de uzură și la faptul că l-a vândut cu suma de 1000 lei.
Curtea, examinând decizia recurată în raport de actele și lucrările dosarului,de criticile formulate,cu luarea în considerare a dispozițiilor legale incidente în materie,constată că recursul e nefondat din considerentele ce se vor arăta în continuare:
Instanța de apel, soluționând calea de atac, a făcut o corectă interpretare și apreciere a probelor administrate, din acestea reieșind că susținerile recurentului-reclamant în sensul că apartamentul situat în P,str. - -,nr. 27,.59,jud. Peb un coachizit și că îmbunătățirile efectuate la acesta s-au făcut exclusiv cu sume de bani dobândite de acesta dintr-un împrumut la nu își găsesc suport probator în cauză.
Astfel, în condițiile în care din contractul de vânzare-cumpărare depus la dosar reiese că suma cu care a fost achiziționat apartamentul e de 1.000.000 lei ROL, raportat și la împrejurarea că declarația martorului referitoare la contribuția recurentului-reclamant de 2.000.000 lei la dobândirea acestuia nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză și că simpla dovadă a efectuării unui împrumut cu 6 luni înaintea încheierii contractului de vânzare cumpărare nu justifică reținerea unei prezumții că acesta a fost folosit în scopul menționate,dar și față de faptul că din depoziția martorului și din răspunsul la întrebarea 2 din interogatoriul luat pârâtei reiese că la data cumpărării părțile nu erau în relații de concubinaj,în mod just a fost înlăturată această susținere.
De asemenea, având în vedere că evaluarea autoturismului reținut la masa de partaj s-a avut în vedere prețul pieței libere și gradul de uzură al acestuia,soluția instanței de apel apare ca temeinică și legală.
Din considerentele susmenționate,în baza art. 312 proc.civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul G împotriva deciziei nr. 111/11.02.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul G, domiciliat în comuna, sat, nr. 209, județul P, împotriva deciziei civile nr. 111/11 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în P,-,. 44,. C,. 59, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Marilena Panait, Elisabeta Gherasim Eliza Marin
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.MP/BA
2 ex./11.06.2009
f- Jud.
a- Trib.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Elisabeta Gherasim Eliza Marin
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
