Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 54/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 54/R-MF
Ședința publică din 09 aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu judecător
JUDECĂTOR 2: Florica Răuță
JUDECĂTOR 3: Laura Ioniță
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul civil declarat de pârâta (FOSTĂ ), domiciliată în Curtea de A, str. - -,.4,.A,.2,.9, județul A, împotriva deciziei civile nr.149/A/MF din 3 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Recursul este legal timbrat cu 5,00 lei-timbru judiciar și cu 750,00 lei-taxă judiciară de timbru, conform chitanțelor depuse la dosar.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc la 2 aprilie 2008 și s-au consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Examinând recursul civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de 30 octombrie 2006, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: ieșirea din indiviziune asupra bunurilor coachiziționate împreună cu pârâta în perioada concubinajului; împărțirea bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei ce a fost desfăcută prin divorț și obligarea pârâtei la restituirea bunurilor proprii ale reclamantului rămase în posesia acesteia, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat, în esență, că părțile s-au căsătorit în data de 24.12.1999, iar prin sentința civilă nr.841/MF/04.10.2006 s-a pronunțat divorțul prin acordul soților.
Cu aproximativ doi ani înainte de căsătorie părțile au trăit în relații de concubinaj și în data de 14.12.1999 au cumpărat un apartament cu două camere semidecomandat și fără îmbunătățiri, situat în municipiul Curtea de Contribuția reclamantului la cumpărarea acestui apartament a fost de 60% și a pârâtei de 40%, arătându-se că reclamantul a participat cu suma de 21 milioane lei vechi, iar pârâta cu suma de 14 milioane lei vechi.
În timpul căsătoriei părțile au dobândit o garsonieră confort I situată tot în municipiul Curtea de A, în prezent închiriată, iar chiria este încasată exclusiv de către pârâtă.
S-a arătat că reclamantul are o contribuție de 90% la achiziționarea bunului, deoarece garsoniera a fost cumpărată cu banii obținuți din dividendele încasate în anul 2001 de la SC SA, precum și cu o parte din banii restituiți de la Credit Bank, bun propriu al reclamantului, deoarece au fost depuși în perioada 1996-1997, anterior căsătoriei cu pârâta. A mai susținut reclamantul că a efectuat îmbunătățiri la apartamentul bun propriu al pârâtei constând în: închis balconul cu cornier și geamuri, introdus instalația de gaze pe scară și în apartament, montat apometre, centrală termică și calorifere, schimbat bazinul de la toaletă, chiuveta de la baie și zugrăvit tot apartamentul.
În posesia pârâtei au rămas următoarele bunuri comune, mobile: un fotoliu pat, o ladă frigorifică cu șapte sertare, două televizoare color, o masă de călcat, două traverse persane în holuri și un aparat foto performant.
Având în vedere comunitatea de bunuri, reclamantul a solicitat ca să i se rețină o contribuție de 90 % la dobândirea acestora, iar pârâtei o contribuție de 10 %.
De asemenea, reclamantul a solicitat ca pârâta să fie obligată să-i restituie calculatorul - bunul său propriu.
Prin cerere reconvențională, pârâta-reclamantă a solicitat în contradictoriu cu reclamantul-pârât împărțirea următoarelor bunuri dobândite de soți în timpul căsătoriei cu contribuție egală: un aragaz, o bibliotecă, instalație de gaze la apartamentul cumpărat în timpul concubinajului, instalație de gaze la garsoniera dobândită de către fiica reclamantului, apometre la aceste două imobile, îmbunătățiri la apartamentul dobândit în timpul concubinajului, constând în chiuvetă inox, trei galerii și trei draperii.
Pârâta a susținut că a contribuit cu suma de 5 milioane lei vechi în anul 1998 la dobândirea unei garsoniere de către fiica reclamantului, restul de 15 milioane lei fiind contribuția soțului reclamant, iar la garsonieră foștii soți au montat instalația de gaze, au pus apometru și au zugrăvit.
A mai susținut pârâta că soții aveau copii din alte căsătorii și, deși hotărâseră să-i crească și să-i școlarizeze, acest lucru s-a întâmplat numai cu fiica reclamantului, căreia i-a plătit toate cheltuielile legate de studii în perioada 1999-2002.
Când fiul pârâtei s-a înscris la facultate, reclamantul nu a fost de acord să suporte cheltuielile legate de studiile acestuia.
În justificarea contribuției egale la dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei, pârâta a mai arătat că i-a plătit fiului reclamantului o sumă destul de mare la organizarea petrecerii de nuntă a acestuia.
Prin cererea completatoare (24), reclamantul a solicitat complinirea masei partajabile cu mai multe bunuri mobile dobândite în timpul căsătoriei, aflate în posesia pârâtei: un set farfurii de 18 piese, două râșnițe de cafea, două filtre de cafea, o fripteoză, 50 de pahare pentru vin, o veioză și un aragaz cu trei ochiuri.
Cu ocazia acordării cuvântului asupra admiterii în principiu a cererilor, față de recunoașterea pârâtei la interogatoriu, reclamantul, prin apărător, a solicitat să se rețină că centrala termică instalată în apartamentul bun propriu al pârâtei este bunul său propriu în virtutea subrogației reale, deoarece suma de 35.000.000 lei a fost ridicată dintr-un depozit bancar constituit de pârât la Credit Bank înaintea căsătoriei. Ca urmare a acestei situații, a cerut ca instanța să constate că reclamantul are o creanță de 35.000.000 lei împotriva pârâtei, sumă pe care aceasta urmează să i-o plătească actualizată de la data investiției și până în prezent.
Prin încheierea din 06 martie 2007 ( filele nr.113 - 119 dosar), Judecătoria Curtea d Argeșa admis în parte și în principiu acțiunea completată formulată de reclamantul-pârât și tot astfel cererea reconvențională a pârâtei - reclamante, constatând comunitatea de bunuri dobândite în timpul concubinajului, cât și în perioada căsătoriei, contribuția părților la dobândirea acestora, precum și creanța reclamantului împotriva pârâtei.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că din probele administrate rezultă că în perioada concubinajului părțile au dobândit apartamentul cu 2 camere din Curtea de A, str.- -, bloc 3, nr.3, județul A, reclamantul având o cotă de 60 %, iar pârâta o cotă de 40 % la dobândirea acestui bun.
Cotele au fost determinate de către instanță, prin raportare la veniturile nete pe care părțile le-au obținut în perioada 1997-decembrie 1999. În această perioadă venitul comun al concubinilor a fost de 120.790.291 lei vechi, din care reclamantul a adus 75.267.945 lei vechi, iar pârâta a adus 45.522.346 lei vechi.
S-a apreciat că în timpul căsătoriei părțile au dobândit bunurile reținute la partaj și enumerate în cuprinsul încheierii interlocutorii în cote diferite, respectiv: reclamantul în cotă de 55 %, iar pârâta în cotă de 45 %.
Contribuția părților la dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei a fost stabilită de prima instanță prin raportare la veniturile nete ale părților. Din calcule matematice a rezultat că în perioada ianuarie 2000-decembrie 2002 reclamantul a obținut un venit de 206.298.585 lei, iar pârâta a obținut un venit de 157.753.375 lei.
Prima instanță a reținut că reclamantul are o creanță de 35.000.000 lei vechi împotriva pârâtei, constând în valoarea unei centrale termice montate la apartamentul bun propriu al pârâtei, bunul fiind achiziționat din banii proprii ai reclamantului (art. 31 lit. "f" fam.).
Finalizând judecata partajului, Judecătoria Curtea d Argeș, prin sentința civilă nr.777/MF/03 iulie 2007 admis în parte acțiunea completată formulată de reclamantul, precum și cererea reconvențională formulată de pârâta, a dispus ieșirea din indiviziune a părților asupra bunului dobândit în perioada concubinajului, precum și împărțirea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, prin atribuirea acestora conform variantei I din raportul de lotizare finală, refăcut de expertul (filele 181-185), lucrare ce face parte integrantă din hotărâre.
Pârâta a fost obligată să achite reclamantului o sultă în sumă de 963,40 lei, să-i restituie acestuia un calculator și să-i plătească suma de 5.738 lei, cu titlu de creanță reactualizată.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că varianta de lotizare omologată întrunește criteriile impuse prin art.741 cod civil și art.6739Cod procedură civilă, deoarece părțile primesc, pe cât posibil, bunuri mobile și imobile, iar sulta este diminuată considerabil.
Împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 6 martie 2007 și împotriva sentinței civile a declarat apel pârâta, susținând că:
1) Instanța a reținut greșit contribuția diferită a părților la dobândirea bunurilor atât în perioada concubinajului, cât și în perioada căsătoriei.
În realitate, contribuția părților este egală.
La dobândirea apartamentului, în timpul concubinajului, reclamantul nu are o contribuție superioară, deoarece: nu s-a menționat în act acest lucru; dividendele încasate au fost date de reclamant fostei soții și copiilor; reclamantul a cumpărat fiicei sale o garsonieră și nu a fost răsturnată prezumția dobândirii apartamentului în cote egale.
În timpul căsătoriei, părțile au avut salarii aproximativ egale, iar din anul 2002 veniturile pârâtei au fost mai mari. Pârâta a efectuat menajul în timpul căsătoriei, iar doctrina a apreciat în sensul unei contribuții egale, iar nu de 1,67 %, cum a reținut instanța.
2) Greșit a fost obligată pârâta la plata unei creanțe de 5.738 lei, deoarece instanța nu a fost investită cu o cerere în acest sens și prin stabilirea în favoarea reclamantului a unei contribuții superioare, acesta a fost avantajat de două ori.
Instanța nu a avut în vedere că centrala a fost folosită din anul 2006, iar pârâta nu trebuia să suporte inflația sumei de bani.
În subsidiar, pârâta a arătat că putea fi obligată să-i dea reclamantului centrala.
Prin decizia civilă nr.149/A/MF din 3 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, apelul a fost respins ca nefondat.
Apelanta a fost obligată să plătească intimatului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
S-a reținut astfel că, părțile au trăit în concubinaj în perioada 1997 - 24 decembrie 1999.
La data de 14 decembrie 1999, părțile au cumpărat apartamentul nr.3 din blocul 3, scara A, Strada - -, situat în Curtea de A, fără ca în act să se indice cotele (fila 8).
Cum apartamentul a fost dobândit în timpul concubinajului, părțile aveau obligația de a dovedi proporția în care au contribuit la procurarea acestui bun.
Reclamantul a pretins o contribuție de 60 % la dobândirea apartamentului, iar pârâta a pretins o contribuție de 50 %.
Pârâta a contestat în apel câtimea veniturilor nete reținute de prima instanță, ca fiind dobândite de părți în timpul concubinajului.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamantul a obținut în perioada concubinajului 75.267.945 lei vechi, respectiv: 45.505.545 lei - salarii; 23.012.400 lei - dividende și 6.750.000 lei - împrumuturi (filele 40-45). Pârâta a obținut în perioada concubinajului suma de 45.522.346 lei vechi, respectiv: 36.622.246 lei - salarii și 8.900.000 lei - împrumuturi (filele 54-69, 74-81 și 94-96).
În total, în perioada concubinajului, părțile au obținut 120.790.291 lei vechi, sumă în raport de care contribuția reclamantului este de 62,31%.
Or, prima instanță a reținut corect contribuția de 60 % a reclamantului, dispunând însă cu respectarea principiului disponibilității.
Din răspunsurile reclamantului la interogatoriu (fila 83) și din înscrisul depus la dosar (fila 96), rezultă că reclamantul a contribuit la întreținerea copiilor săi și a fostei soții cu diverse sume de bani, însă în anul 2001, în timpul căsătoriei.
Ca atare, sumele cu care reclamantul și-a ajutat fosta soție și copii nu pot fi scăzute din banii reținuți ca dobândiți în perioada concubinajului.
Critica pârâtei, în sensul că instanța a răsturnat prezumția de egalitate la dobândirea apartamentului, este nelegală.
Legiuitorul nu a instituit o astfel de prezumție, nici măcar în privința bunurilor dobândite de soți, cu atât mai puțin în privința bunurilor dobândite de concubini, în cazul ultimilor, dovada contribuției trebuind să se facă în raport cu fiecare bun.
Cât privește contribuția părților la dobândirea bunurilor comune, în perioada căsătoriei, s-a reținut că din înscrisurile depuse la dosar (filele 40-45, 54-69, 74-81 și 94-96), reclamantul a obținut venituri în sumă de 206.298.585 lei, respectiv: 109.118.585 lei - salarii; 27.180.000 lei - dividende, 15.000.000 - de la și 25.000.000 lei de la Credit Bank.
În aceeași perioadă pârâta a realizat un venit total de 157.753.375 lei vechi, respectiv: 138.253.378 lei - salarii și 19.500.000 lei - împrumuturi.
Venitul total obținut de părți în perioada căsătoriei este de 364.051.960 lei, din care reclamantul are un procent de 56,67 %, iar pârâta are un procent de 43,33 %.
Doctrina și practica judiciară au recunoscut drept contribuție și munca depusă în gospodărie de un soț, cuantificarea valorică fiind o situație de fapt, ce trebuie probată.
Or, prima instanță a luat în considerare faptul că pârâta a făcut menajul în timpul căsătoriei, reținând în favoarea sa un procent de 1,67%.
Martorii audiați (filele 86-88) au relatat că ambele părți, iar nu doar reclamantul, și-au ajutat copiii din căsătoriile anterioare cu bani și diverse munci.
Nu s-a probat că reclamantul a făcut cheltuieli mai mari decât pârâta cu întreținerea copiilor.
În raport de probele mai sus analizate, tribunalul a apreciat că prima instanță a stabilit în mod temeinic și legal contribuția părților la dobândirea bunurilor în perioada concubinajului și în perioada căsătoriei.
Motivul doi de apel a fost privit tot ca nefondat.
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat instanței să-i rețină o contribuție exclusivă la dobândirea unei centrale termice de apartament (fila 3).
În răspunsul la interogatoriu (fila 34, întrebarea nr.4), pârâta a recunoscut că din banii proprii ai reclamantului (credit de la Credit Bank), s-a cumpărat o centrală termică în valoare de 35.000.000 lei vechi. Centrala a fost montată la apartamentul bun propriu al pârâtei.
Prima instanță nu a imputat pârâtei de două ori valoarea centralei, deoarece, așa cum rezultă din considerentele încheierii interlocutorii din 6 martie 2007 (fila 118), din creditul de 60.000.000 lei vechi s-a scăzut suma de 35.000.000 lei -reprezentând valoarea centralei și s-a luat în calcul doar diferența de 25.000.000 lei, la stabilirea veniturilor realizate de reclamant în perioada căsătoriei.
Prima instanță nu o putea obliga pe pârâtă să-i dea reclamantului centrala, în condițiile în care nu a existat o investire a instanței în acest sens.
Împotriva deciziei instanței de apel în termen legal a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul dispozițiilor art.304 pct.7-9 Cod procedură civilă, sub următoarele aspecte:
- Recurenta a arătat că părțile au o contribuție egală la achiziționarea apartamentului dobândit în timpul concubinajului, dar s-a reținut o contribuție mai mare pentru reclamant, deși din actele dosarului rezultă că acest bun a fost cumpărat în cote egale.
- Conform art.30 din Codul familiei, bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt bunuri comune, iar această prezumție poate fi răsturnată numai dacă unul din soți dovedește că a avut o contribuție mai mare, respectiv că a avut venituri mai mari.
Instanța nu a avut în vedere faptul că din actele dosarului rezultă că veniturile recurentei-pârâte sunt mai mari, fapt de altfel recunoscut chiar de intimat.
- Greșit instanța a reținut în favoarea reclamantului o contribuție exclusivă la montarea unei centrale termice și a obligat pe recurentă să plătească suma de 5.738 lei cu titlu de creanță.
Analizând recursul în raport de critici se constată că este fondat.
Cu ocazia judecării recursului, apărătorul intimatului-reclamant a invocat excepția inadmisibilității recursului, în raport de dispozițiile art.2821Cod procedură civilă, modificat prin Legea nr.195/2004, conform cărora nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind litigii al căror obiect au o valoare de până la 100.000 lei inclusiv.
Această excepție urmează a fi însă respinsă, având în vedere că bunurile ce fac obiectul litigiului au o valoare mai mare de 100.000 lei, iar hotărârea judecătorească dată în primă instanță este supusă căii de atac a apelului.
În motivarea recursului se susține în esență că, părțile au o contribuție egală la dobândirea apartamentului în timpul concubinajului și că greșit s-a reținut contribuția diferită a soților (de 60 % pentru reclamant și 40 % pentru pârâtă) și de 55 % și 45 % la dobândirea bunurilor comune în timpul căsătoriei.
Părțile au fost căsătorite în perioada decembrie 1999 - octombrie 2006.
Anterior, respectiv aproximativ 2 ani, au trăit în relații de concubinaj, perioadă în care au dobândit un apartament cu două camere.
Apartamentul a fost achiziționat pe numele ambilor concubini, în încheierea de admitere în principiu reținându-se cota de contribuție la dobândirea acestui bun de 60 % pentru reclamant și 40 % pentru pârâtă.
Din contractul de vânzare-cumpărare de la fila 8 din dosar, rezultă că apartamentul a fost cumpărat în cote egale, nefăcându-se o mențiune cu privire la cotele diferite ale părților.
Se constată că între data achiziționării acestui apartament și data căsătoriei părților este un interval de 10 zile. În contractul de vânzare-cumpărare sunt trecuți doi coproprietari și nu unul singur, contribuția acestora fiind egală la dobândirea apartamentului.
Intimatul-reclamant nu face dovada unei contribuții mai mari la dobândirea apartamentului, astfel că urmează a se reține contribuția de 50 %.
O altă critică adusă încheierii de admitere în principiu și deciziei vizează reținerea contribuției diferită a soților la dobândirea bunurilor comune în timpul căsătoriei, de 55 % în favoarea reclamantului și 45 % în favoarea pârâtei-recurente.
Pentru a ajunge la această soluție, instanța reține faptul că reclamantul a realizat venituri mai mari atât în timpul concubinajului cât și în timpul căsătoriei, deși din efectuarea calculului aritmetic rezultă că recurenta-pârâtă a avut venituri mai mari.
De altfel, intimatul-reclamant a recunoscut la interogatoriu că veniturile părților au fost aproximativ egale.
Ca atare, urmează a se reține că părțile au avut o contribuție de 50 % fiecare atât la dobândirea apartamentului în timpul concubinajului cât și la dobândirea bunurilor comune în timpul căsătoriei.
Față de această situație, se impune a se stabili modalitatea de împărțire a bunurilor având în vedere contribuția părților de 50 % la dobândirea bunurilor.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art.312 (2) Cod procedură civilă, se admite recursul declarat împotriva deciziei civile nr.149/A/MF din 3 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta, domiciliată în Curtea de A, str.- -, bloc 4,.A, etaj 2,.9, județul A, împotriva deciziei civile nr.149/A/MF din 3 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.4/16.05.2008.
Jud.apel:.
.
Jud.fond:.
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Florica Răuță, Laura Ioniță
| ← Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 176/2008. Curtea... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
