Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 57/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 57/2009
Ședința publică de la 04 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 2: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 3: Marius Aurel
Grefier Creța
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta și de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 331/A/2008 pronunțată de către Tribunalul Hunedoara având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Se constată că s-au înregistrat la dosar concluzii scrise formulate de părți.
Cauza a fost dezbătută la data de 27 aprilie 2009 când cei prezenți au pus concluzii orale consemnate în încheierea din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2605/2008 pronunțată de Judecătoria Deva în dosar nr- a fost admisă în parte cererea principală formulată de reclamantul, împotriva pârâtei.
S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă împotriva reclamantului-pârât.
S-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, reclamantul-pârât cu o cotă de contribuție de 1/3 parte, iar pârâta-reclamantă cu o cotă de contribuție de 2/3 parte, următoarele bunuri comune, în valoare totală de - lei:
- imobilul situat în D, str. -, -.14, jud. H, înscris în CF 5153 D, nr. top 3184/X compus din două camere, bucătărie, debara, baie, hol, 2 balcoane, în suprafață de 59,76 mp, în valoare de 124.000 lei
- un autoturism Toyota cu nr. de înmatriculare HD-01-70, în valoare de 4000 lei
- mobila dormitor, în valoare de 1600 lei
- mobilă sufragerie, în valoare de 2000 lei
- mobilă bucătărie, în valoare de 800 lei
- un frigider Arctic, în valoare de 100 lei
- un aragaz, în valoare de 100 lei
- 2 ceasuri cu radio, în valoare totală de 100 lei.
S-a constatat că dreptul valoric cuvenit reclamantului-pârât din masa bunurilor
comune este de 44233,33 lei, iar dreptul valoric cuvenit pârâtei-reclamante este de 88466,66 lei.
S-a dispus sistarea stării de indiviziune prin atribuirea tuturor bunurilor mobile și a imobilului pârâtei-reclamante și o obligă pe aceasta să plătească reclamantului-pârât suma de 44233,33 lei cu titlu de sultă.
A fost obligat reclamantul-pârât să plătească pârâtei-reclamante suma de 33221 lei reprezentând contravaloarea cotei sale de contribuție ce-i revine din patrimoniul social al
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 101/2005 a Judecătoriei Devas -a pronunțat divorțul părților, că în perioada conviețuirii lor, acestea au dobândit imobilul apartament, un autoturism Toyota și bunuri mobile de uz casnic; că existența acestor bunuri nu a fost contestată, valorile bunurilor mobile s-au stabilit pe baza recunoașterii părților, iar la imobil pe baza expertizei în construcții.
În ce privește contribuția lor la dobândirea bunurilor de 1/3 pentru reclamant și 2/3 pentru pârâtă, s-a reținut că reclamantul a afectat o parte din venituri întreținerii copilului minor avut dintr-o căsătorie anterioară; că părinții pârâtei au contribuit cu bani la achiziția bunurilor comune; că avansul de 72.560 lei pentru cumpărarea apartamentului s-a plătit cu banii deținuți de pârâtă la CEC, anterior căsătoriei, așa încât din totalul valorii masei bunurilor partajabile reclamantului îi revine un drept valoric de 44.233,33 lei, iar pârâtei 88.466,66 lei. Dat fiind că pârâta deține o cotă mai mare și a rămas în posesia bunurilor mobile, toate aceste bunuri și apartamentul i-au fost atribuite ei prin partaj, cu obligarea sa la sultă către reclamant.
S-a reținut apoi că reclamantul este asociat la. D cu cotă de participare la beneficii de 0,7444%; că părțile lui sociale la firmă intră în masa bunurilor comune ca și valoare, astfel că pârâta trebuie să primească din valoarea lor, precum și din cota ce-i revine reclamantului din patrimoniul social al firmei. S-a arătat apoi că o parte din profitul net al societății a fost distribuit egal către cei 4 asociați, inclusiv fondul de rezervă, fiecăruia, inclusiv reclamantului revenindu-i 25 %; că fondul de rezervă este de 71.475 lei, iar sediul firmei are o valoare de circulație de 140.608 lei, astfel că reclamantului îi revine 66.442 lei.
De asemenea s-a arătat că după divorț reclamantul a încasat dividende pentru anul 2003, când părțile erau căsătorite, însă pentru că au fost primite după desfacerea căsătoriei, ele constituie un bun propriu al reclamantului, ce nu intră la partaj.
Din contribuția reclamantului la patrimoniul social al D, respectiv din suma de 66.442 lei, s-a apreciat că pârâta urmează a primi de la reclamant, adică33.221 lei.
Împotriva hotărârii au declarat apel ambele părți.
Reclamantul a solicitat a se modifica sentința și a se constata că părțile au dobândit bunurile în cote egale și a se înlătura de la partaj suma de 66.442 lei reprezentând 25 % din patrimoniul societății la care e asociat.
În motivarea apelului a arătat că el deși are o contribuție excedentară la masa partajabilă a solicitat doar recunoașterea cotei de din bunuri, că nu se justifică cu probe o contribuție a pârâtei de 2/3 parte la dobândirea bunurilor; că el a dovedit cu un martor ocular faptul primirii de la tatăl său a sumei de 50.000 lei pentru achiziția apartamentului. A mai învederat apoi, reclamantul că asupra patrimoniului unei societăți comerciale nu se poate dispune decât în condițiile Legii 31/1990 și de către adunarea generală a asociaților, așa încât el nu poate fi obligat să-i plătească fostei soții vreo sumă din acest patrimoniu.
Apelul reclamantului s-a timbrat legal cu 1.500 lei, iar al pârâtei de asemenea cu 245 lei.
Pârâta a solicitat în apel a se modifica parțial sentința în sensul de a se include la partaj și suma de 6803 lei cu titlu de dividende aferente anului 2003 și a se atribui autoturismul în lotul reclamantului, cu recalcularea sultei.
În motivarea apelului, pârâta a arătat că dividendele încasate de reclamant fiind aferente anului 2003, reprezintă un drept de creanță ce trebuie inclus la partaj " deoarece are caracter de bun comun, indiferent de data încasării lor; că autoturismul este înmatriculat pe numele reclamantului și trebuia atribuit lui.
Prin decizia civilă nr. 331/A/2008, Tribunalul Hunedoara - secția civilă a admis ca fondate apelurile declarate de reclamantul și pârâta împotriva sentinței civile nr. 2605/2008 a Judecătoriei Deva, pe care a modificat-o parțial după cum urmează.
A constatat că sub durata căsătoriei părțile au dobândit prin contribuție egală următoarele bunuri: - suma de 12.303,83 lei cu titlu de dividende - suma de 13.421 lei reprezentând părți sociale la o societate comercială.
A atribuit aceste bunuri reclamantului și l-a obligat pe acesta să plătească pârâtei 1/2 din aceste bunuri, respectiv suma de 12.862,41 lei cu titlu de sultă.
A înlăturat obligarea reclamantului de la plata sumei de 33.221 lei reprezentând cotă din patrimoniul
Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței apelate.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 1455 lei către reclamant cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, după compensarea lor parțială.
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul a reținut că prima instanță a apreciat corect că la dobândirea bunurilor mobile de uz casnic și la imobil părțile au avut contribuții diferite, pe baza concluziilor ce s-au desprins din materialul probator al cauzei.
Astfel martorul pârâtei, audiat în cauză și actele de la fila 33-34 dosar fond au confirmat că părinții pârâtei au contribuit atât cu plata avansului pentru imobil cât și la dobândirea bunurilor de uz casnic.
Martorii propuși de reclamant au relatat împrejurarea că un unchi al reclamantului ar fi împrumutat pe părți cu unele sume de bani care sume au fost însă restituite de părți în timpul căsătoriei, precum și de tatăl reclamantului.
Declarațiile acestor martori ( f 18 apel și 119 fond) nu se mai coroborează însă cu alte probe și sunt neconcludente în stabilirea acestor aspecte. Astfel, un martor nu știe dacă și cum s-au restituit banii împrumutați de la unchiul reclamantului însă știe și el, că avansul la imobil s-a achitat de părinții pârâtei, iar celălalt martor arată că aceste sume date de unchiul reclamantului au fost restituite de reclamant și tatăl său, însă în timpul căsătoriei părților, fără ca martorul să precizeze ceva și despre cuantumul acestor sume și în condițiile în care a vizitat casa părților o singură dată.
Prin urmare nu se poate reține dacă și în ce cuantum reclamantul a avut o contribuție excedentară la achiziția apartamentului, însă prezumându-se că această contribuție ar fi existat, acest aspect nu duce însă la reținerea unor cote egale de participare a părților la achiziția imobilului și nici a bunurilor mobile, reclamantul având și obligații de întreținere față de un minor al său.
Soluția primei instanțe a fost apreciată ca netemeinică în ce privește cuprinderea în masa bunurilor partajabile a unei părți din patrimoniul societății comerciale la care era asociat reclamantul.
Astfel, cu excepția contravalorii părților sociale ale reclamantului și a dividendelor încasate de acesta, orice alte pretenții ale pârâtei referitoare la patrimoniul social și la activitatea societății comerciale sunt lipsite de fundament juridic.
În hotărârea atacată s-a reținut nelegal că parte din valoarea patrimoniului social al firmei la care e asociat pârâtul constituie un drept de creanță ce intră în comunitatea de bunuri a părților.
Fondul de rezervă al C D, ca și sediul acestei societăți fac parte din patrimoniul acestei persoane juridice, și nu pot constitui obiect de partaj între terțe persoane, fizice, cum sunt părțile din prezenta cauză.
Astfel în dosar nu s-a dovedit că imobilul ce constituie sediul societății ar fi constituit vreodată, proprietatea reclamantului și a pârâtei și ar fi fost apoi inclus în capitalul social al firmei sau în patrimoniul ei, de către părți.
Fondul de rezervă al societății reprezintă active sau valori de care poate dispune, exclusiv, societatea comercială, ca persoană juridică.
În ce privește însă suma de bani cu care reclamantul a contribuit ca aport social la capitalul societății, această sumă are caracter de bun comun al părților, de care dispus în favoarea sa reclamantul și care trebuie inclusă în valoare reactualizată, de 13.421 lei ( potrivit expertizei) în masa bunurilor partajabile.
În acest sens s-a constatat fondat apelul reclamantului și al pârâtei și a fost modificată parțial sentința atacată. A fost exclusă de la partajul părților suma de 33.221 lei reprezentând cotă din patrimoniul societății la care a fost asociat reclamantul și au fost incluse la partaj doar sumele de 12.303, 83 lei reprezentând dividende aferent anului 2003 ( când părțile conviețuiau), și 13.421 lei reprezentând valoarea actualizată a părților sociale deținute de reclamant la societate.
Este irelevantă în cauză împrejurarea că dividendele au fost încasate de reclamant după divorțul părților, deoarece suma ridicată cu acest titlu de reclamant și reprezentând drepturi de creanță ce trebuiau primite în 2003- 2004 și afectate necesităților de viață celor doi soți, ele fac astfel parte din proprietatea codevălmașă a acestora. În consecință, acest drept de creanță al reclamantului, născându-se în timpul căsătoriei cu pârâta și de care a beneficiat exclusiv reclamantul, nu poate fi atribuit decât acestuia, ca și valoare a părților sociale, urmând ca reclamantul să fie obligat la o sultă de parte din contravaloarea acestor drepturi în favoarea pârâtei.
În ce privește cota de parte ce se cuvine pârâtei se va avea în vedere faptul că aceasta solicitat a se reține contribuția egală a părților la dobândirea acestor drepturi, reclamantul nefăcând dovada că sumele depuse ca părți sociale la societate ar fi avut alt caracter, de bun propriu și nu comun.
Cererea pârâtei de a-i fi atribuit reclamantului autoturismul nu este cu nimic justificată, câtă vreme ea rămas în posesia acestui bun de la separarea în fapt din 2004 și l-a folosit și ulterior până în prezent, iar reclamantul nu solicită atribuirea lui.
În considerarea dispozițiilor art. 276 Cod procedură civilă, pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1455 lei, restul cheltuielilor fiind compensate.
Împotriva deciziei civile nr. 331/A/2008 a Tribunalului Hunedoara au declarat recurs în termen și legal timbrat cele două părți.
Prin recursul său invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, pârâta a solicitat modificarea parțială a deciziei atacate în sensul menținerii hotărârii instanței de fond în ceea ce privește obligarea reclamantului la plata sumei de 33.221 lei și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată în apel.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 30 Codul familiei și dispozițiile Legii nr. 31/1990 referitoare la patrimoniul social al societăților comerciale și drepturile asociaților.
Soluția de înlăturare a obligării reclamantului la plata a din valoarea patrimoniului social al SC SRL este rezultatul unei confuzii între dreptul de proprietate asupra patrimoniului social și dreptul de creanță al asociatului privind cota valorii ce corespunde părților sale sociale.
de aceasta soluția instanței de apel este nelegală în ceea ce privește compensarea cheltuielilor de judecată, neexistând nici un temei pentru această compensare, în condițiile în care lipsește motivarea calculului pe care instanța l-a făcut.
Prin recursul său, reclamantul, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, solicită modificarea hotărârii atacate în sensul partajării bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei în cotă de parte pentru fiecare, respectiv obligarea pârâtei la plata unei sulte în cuantum de 66350 lei și înlăturarea de la masa partajabilă a sumei de 12303,83 lei reprezentând dividende și 13421 lei reprezentând părți sociale.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, în ceea ce privește contribuția soților la dobândirea bunurilor comune, instanțele de fond și apel au făcut o greșită interpretare a probelor administrate în cauză, înlăturând fără temei probele administrate în favoarea reclamantului, respectiv declarațiile martorilor G și. Toate bunurile au fost dobândite în mod egal prin achiziționarea lor în comun iar cadourile au fost date ambilor soți și nu doar unuia dintre soți astfel încât se impune reținerea unei cote egale de contribuție.
Se susține totodată că hotărârea este nelegală și sub aspectul includerii în masa partajabilă a sumei de 13421 lei reprezentând părți sociale, atâta timp cât contribuția la capitalul social al SC SRL a fost de 60 lei.
Simplul fapt al trecerii timpului nu poate conduce la o atât de mare creștere a valorii inițiale a capitalului social.
Modul în care suma a fost actualizată nu a avut în vedere faptul că ceea ce aduce un profit într-o societate este munca investită iar nu capitalul social.
De altfel, arată recurentul, cei 60 lei cu care a contribuit la constituirea capitalului social au fost banii săi proprii.
Ultima critică a recurentului vizează includerea în masa partajabilă a sumei de 12303,83 lei reprezentând dividende încasate în noiembrie 2005 de la SC SRL.
Sub acest aspect se arată că dreptul său de creanță pentru dividendele aferente anului 2004 s-a născut odată cu hotărârea luată în acest sens de către AGA.
Cum această hotărâre a fost luată în noiembrie 2005, după desfacerea căsătoriei părților, urmează că dividendele nu pot fi bun comun.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu în limitele prevăzute de art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea de Apel constată că recursurile părților sunt nefondate pentru considerentele ce vor urma:
Sub aspectul primei critici formulate de reclamant, Curtea are a observa că aceasta nu se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin modul în care instanțele au interpretat probațiunea administrată s-a realizat o corectă aplicare a dispozițiilor legale în materie.
Prezumția că ambii soți au contribuit în mod egal la dobândirea bunurilor comune a fost înlăturată de probațiunea administrată în cauză.
Astfel, în mod corect instanțele de fond și de apel au apreciat concludența probelor testimoniale administrate și a înscrisurilor depuse la dosar, atunci când au stabilit că ajutorul dat de părinții pârâtei la plata avansului pentru apartament și achitarea bunurilor mobile, cât și prin cuantumul veniturilor realizate, contribuția sa la dobândirea bunurilor comune a depășit-o pe a reclamantului.
În acest context este de reținut că reclamantul nu a făcut dovada unor venituri superioare, așa cum pretinde și mai mult cele existente au fost diminuate cu cota de reprezentând pensia de întreținere pe care a achitat-o în favoarea fiului său minor.
Cea de-a doua critică formulată se privește a fi și ea nefondată.
Reclamantul nu a făcut dovada că suma de bani adusă ca aport la constituirea societății comerciale a constituit bunul său propriu.
Fiind vorba de un bun comun, utilizat pentru a constitui aport la societate, în mod corect tribunalul a reținut că valoarea actualizată a acestei sume este supusă împărțelii fiind fără relevanță sub acest aspect munca depusă de reclamant în cadrul societății.
Chiar dacă reclamantul a cesionat pe parcursul soluționării apelului părțile sociale pe care le deținea, el nu a făcut dovada, așa cum susține, că această transmitere s-a făcut la valoarea nominală.
Cât privește ultima critică a reclamantului, netemeinicia ei rezultă din faptul că dreptul de creanță privind dividendele aferente anului 2003 s-a născut în perioada căsătoriei.
Chiar dacă repartizarea beneficiilor s-a realizat prin hotărâre AGA ulterior desfacerii căsătoriei, dreptul asociaților la dividende derivă din art. 67 al Legii nr. 31/1990.
Neîntemeiat se privește a fi și recursul pârâtei.
În ceea ce privește prima critică, Curtea constată că în mod corect tribunalul a înlăturat de la masa bunurilor comune valoarea părții din patrimoniul social al SC SRL.
Patrimoniul societății are drept titular societatea ca persoană juridică, fiind autonom de patrimoniul asociaților care au constituit societatea. Tocmai în scopul evidențierii caracterului său autonom patrimoniul societății este denumit și patrimoniu social.
Cât privește cea de-a doua critică vizând modul în care tribunalul a stabilit cheltuielile judiciare în sarcina pârâtei, Curtea constată că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 176 Cod procedură civilă, în condițiile în care ambele apeluri au fost admise iar reclamantul a suportat o parte substanțială din taxa de timbru aferentă sumei de 33221 lei, pentru care apelul său a fost admis.
Urmare soluției de respingere a recursurilor părților, în cauză nu vor fi acordate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul și pârâta împotriva deciziei civile nr. 331/A din 18.12.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Civilă.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 04 mai 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
- semnează - semnează
vicepreședintele vicepreședintele
Curții de Apel Curții de Apel
Grefier
Creța
- semnează
Prim grefier
Red.
Tehnored. Ț/2ex. 17.07.2009
,
Președinte:Dana GhițoaicaJudecători:Dana Ghițoaica, Sanda Trif, Marius Aurel
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 1669/2009. Curtea de Apel Cluj → |
|---|
