Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 54/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 54/FM
Ședința publică din 10 iunie 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursurilor civile formulate de:
1. reclamantul, domiciliat în C, șoseaua nr. 93, -. A,. 14, județul C, împotriva deciziei civile nr. 767 din 11 decembrie 2008 și a încheierii din 2 februarie 2009, ambele pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr- și
2. pârâta, domiciliată în C,-, -B4,. A,. 25, județul C și cu domiciliul procesualalesla Societatea civilă de avocați &, cu sediul în C, strada - nr. 41, etaj 1,. 1, județul C, împotriva deciziei civile nr. 767 din 11 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, a sentinței civile nr. 10031 din 9 iunie 2008 și a încheierii din 10 decembrie 2007, ambele pronunțate de Judecătoria Constanța în dosarul civil nr-, având ca obiectpartaj bunuri comune.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 27 mai 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată, pentru a da părților posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise și o eventuală înțelegere scrisă între acestea, privind sulta, cheltuielile de întreținere și alte utilități, a amânat pronunțarea la data de 03 iunie 2009 și, respectiv, 10 iunie 2009, pentru când a soluționat astfel:
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr. 2640/2005, reclamantul a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta să dispună desfacerea căsătoriei părților și partajarea bunurilor comune dobandite in timpul casatoriei in cote egale de 50 %.
Prin sentinta civila nr. 5051/23.05.2005 Judecatoria Constantaa admis actiunea de divort si a disjuns cererea de partaj care a fost reinregistrata pe rolul acestei instante la data de 4.07.2005 sub nr. 6893/2005, nr. format nou -.
In cuprinsul actiunii principale reclamantul a solicitat partajarea bunurilor comune dobandite in timpul casatoriei in cote egale de 50 % pentru fiecare sot. A aratat reclamantul ca in timpul casatoriei cei doi soti au dobandit prin contributie egala mai multe bunuri mobile, un apartament in mun. Constanta- si o suprafata de teren de 450 mp in intravilanul localitatii.
Pârâta a formulat intampinare si cerere reconventionala prin care a solicitat includerea in masa de partaj si a altor bunuri mobile decat cele aratate de reclamant, despre o parte din ele afirmand ca are o contributie exclusiva fiind daruite de parintii ei si partajarea bunurilor comune in cota de 60 % pentru ea si 40 % pentru reclamantul pârât.
A aratat pârâta reclamanta ca a fost angajata a BNR avand venituri mari, in timp ce reclamantul pârât era student si obtinea venituri mici fiind angajat ca electrician. In aceasta perioada partile au achizitionat o garsoniera cu un credit obtinut de pârâta de la serviciu beneficiind de mai multe facilitati. Dupa vanzarea garsonierei partile au facut un nou credit si au achizitionat apartamentul.
Reclamantul pârât a depus intampinare la cererea reconventionala aratand ca a obtinut venituri mai mari decat pârâta reconvenienta, ca facilitatile in privinta creditului s-au referit la modalitatea de plata nu la cuantumului acestuia si ca imobilul din str. - - a fost vandut nefiind in patrimoniul partilor.
Pârâta reconvenienta a formulat succesiv mai multe cereri de completare a masei succesorale cu diferite sume de bani reprezentand cheltuieli comune de intretinere si rate la creditul facut de parti la BCR, cereri depuse inclusiv dupa pronuntarea incheierii de admitere in principiu.
De asemenea, reclamantul pârât a solicitat completarea masei succesorale cu titlu de cheltuieli comune achitate exclusiv de el reprezentand rate catre BCR, credit achitat la BRD, cheltuieli de intretinere si sume achitate pentru energie.
Partile au solicitat incuviintarea probelor cu inscrisuri, martori si interogatorii, admise de instanta ca utile pentru justa solutionare a cauzei.
Prin sentința civilă nr. 10031 din 09 iunie 2008, Judecătoria Constanțaa admis acțiunea formulată de reclamantul și cererea reconvențională formulată de pârâta (fostă ).
S-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei și prin contribuție comună și egală de 50% următoarele bunuri:
-imobile un apartament situat in Constanta- -b4. A 25 compus din trei camere si dependințe, cu o suprafata utila de 65,29 mp si balcon in suprafața de 12,61 mp, identificat cu nr. cadastral 2772/25, in valoare de - lei, suprafata de 832 mp conform acte si 825,87 mp conform masuratori, teren situat in intravilanul localității 29 parcela 206/42 jud. Constanta in indiviziune cu numiții si, in valoare de 81145 lei;
-mobile: o din fibra de sticla cu lungimea de 6,40 m, latimea de 1,40 m si adâncimea de 0,65 m cu capacitate de maxim 6 persoane cu valoare de 5000 lei, 1 televizor color Samsung, 1 videocasetofon Samsung, 1 calculator 2, o pianina, 1 aragaz, o hota, o masina de spalat, 1 aparat aer conditionat, 1 butelie, 1 chiuveta inox bucatarie, 1 bazin wc, 1 chiuveta cu picior baie.
S-a constatat ca părțile au următoarele datorii comune care au fost suportate exclusiv de:
- reclamantul pârât 855 lei cheltuieli comune de intretinere si 2453 USD contravaloare rate credit,
- pârâta reclamanta 5528,13 lei cheltuieli comune de intretinere si 6001 USD contravaloare rate credit.
S-a dispus iesirea din indiviziune a partilor cu privire la bunurile comune prin formarea si atribuirea a doua loturi in natura, dupa cum urmeaza:
- lotul 1 compus din suprafata de 832 mp conform acte si 825,87 mp conform masuratori, teren situat in intravilanul localitatii 29 parcela 206/42 jud. Constanta in indiviziune cu numitii si, in valoare de 81145 lei si o din fibra de sticla cu lungimea de 6,40 m, latimea de 1,40 m si adâncimea de 0,65 m cu capacitate de maxim 6 persoane cu valoare de 5000 lei atribuit reclamantului parat,
- lotul 2 compus din apartament situat in Constanta- -b4. A 25 compus din trei camere si dependinte, cu o suprafata utila de 65,29 mp si balcon in suprafata de 12,61 mp, identificat cu nr. cadastral 2772/25, in valoare de - lei, 1 butelie, 1 chiuveta inox bucatarie, 1 bazin wc, 1 chiuveta cu picior baie atribuit paratei reclamante .
A fost obligată parata reclamanta sa plateasca reclamantului parat suma de -,5 lei cu titlu de sulta.
S-a luat act si s-a consființit tranzactia partilor privind bunurile mobile
A fost obligat reclamantul parat sa plateasca paratei reclamante suma de 2336,56 lei din cheltuielile comune de intretinere si suma de 1774 USD, in echivalent lei din ziua platii, contravaloare rate credit.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel ambele părți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 767 din 11 decembrie 2008, Tribunalul Constanțaa respins ca nefondat apelul reclamantului și a admis apelul pârâtei.
S-a schimbat în parte sentința apelată, în sensul obligării pârâtei, către pârâtul la plata unei sulte de 136.937,06 lei.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru a pronunța această soluție instanța de apel a reținut, în esență, că suma obținută din înstrăinarea autoturismului marca WV Golf, achiziționat de părți în timpul căsătoriei, nu a fost însușită exclusiv de către reclamant, ci a fost cheltuit în interesul familiei, respectiv pentru creșterea celor două fiice minore ale părților, situație în care în mod corect nu a fost inclusă în masa bunurilor comune.
Onorariul de expertiză achitat de pârâtă și neutilizat urmează a fi restituit acesteia la cererea adresată Judecătoriei Constanța.
S-a mai reținut că nici creditul de 1000 dolari și nici sumele achitate pentru plata energiei electrice și cheltuielile de întreținere nu pot fi restituite pârâtei, întrucât aceasta nu a făcut dovada că le-a plătit din banii proprii.
Instanța de apel a reținut însă, că pârâta a achitat pentru plata imobilului ce a constituit domiciliu comun al soților, o sumă de 9527 dolari, din banii proprii, situație în care reclamantului îi incumbă obligația de a-i restitui J din această sumă, cu consecința reducerii sultei datorată de pârâtă la valoarea de 136.937,06 lei.
Referitor la apelul reclamantului instanța de apel a reținut că acesta este nefondat, cota de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune se raportează la toate bunurile comune, și nu la fiecare bun în parte, nefiind posibilă stabilirea unor cote diferențiate de contribuție pentru fiecare bun, respectiv pentru barcă, așa cum solicită apelantul.
La data de 23 ianuarie 2009 apelantul reclamant a solicitat, în temeiul art. 281 Cod procedură civilă, îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul deciziei civile nr. 767 din 11 decembrie 2008, în sensul că din suma de 9.527 USD achitată de fosta sa soție cu titlu de credit imobiliar trebuie dedusă suma de 6001 USD, avută deja în vedere de prima instanță, apelantul datorând numai o cotă de J din 3.526 USD achitată de pârâtă la BCR în 2008, după pronunțarea primei sentințe.
Prin încheierea din 02 februarie 2009 s-a respins cererea reclamantului motivat de faptul că cererea acestuia nu se încadrează în dispozițiile art. 281 Cod procedură civilă,erorile semnalate de apelantul reclamant vizând modalitatea în care instanța de apel a concluzionat în mod definitiv cu privire la cuantumul sumei datorate cu titlu de sultă, incluzând la calculul acestei sulte valoarea creditului restant, respectiv 9527 USD, achitată de reclamant din fonduri proprii.
La data de 20 martie 2009 reclamantul a declarat recurs atât împotriva deciziei civile nr. 767 din 11 decembrie 2008, cât și împotriva încheierii de îndreptare de eroare materială, pronunțată la 02 februarie 2009 de Tribunalul Constanța.
Recurentul a susținut că instanța de apel, în mod greșit a calculat sulta ce îi este datorată de către pârâtă, această eroare de calcul putând fi îndreptată în procedura reglementată de art. 281 Cod procedură civilă.
S-a mai susținut că decizia civilă nr. 767 din 11 decembrie 2008 este nelegală, întrucât la stabilirea sultei, instanța de apel a luat în calcul suma de 9.527 USD achitată de pârâtă din banii proprii, fără a se avea în vedere că prima instanță a luat în calcul la stabilirea sultei suma de 6001 USD, iar în apel chiar pârâta a solicitat ca reclamantul să suporte și diferența de J din 3.526 USD.
La rândul ei pârâta reconvenientă a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 767 din 11 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, pe care a criticat- pentru nelegalitate, conform art. 304 Cod procedură civilă pentru următoarele motive:
-instanța nu a inclus în masa bunurilor comune contravaloarea autoturismului marca WV Golf, achiziționat de parte în timpul căsătoriei și înstrăinat de către reclamant fără acordul soției sale.
-neincluderea în masa de împărțit a datoriei de 9.527 lei și calcularea sultei datorată reclamantului în raport și de sumele plătite din venituri proprii de către recurentă pentru plata imobilului bun comun.
-nerestituirea onorariului de expertiză imobiliară, în sumă de 300 lei achitat de pârâtă la instanța de fond, în condițiile în care proba nu s-a mai administrat întrucât părțile au încheiat o tranzacție.
-neincluderea în masa partajabilă a sumei de 1.000 dolari, contractată cu titlu de credit de soți, dar achitată exclusiv de pârâtă în perioada separației în fapt.
-neincluderea tuturor cheltuielilor comune - energie electrică, cheltuieli întreținere locuință aferente anilor 2005, 2006, 2007 și 2008, în valoare totală de 928,87 lei.
-Instanța de apel calculat în mod greșit sulta datorată de pârâtă reclamantului, aceasta datorându-i o sultă de 151.057,5 lei.
La termenul de judecată din 27 mai 2009 recurenta a invocat un nou motiv de recurs, respectiv nulitatea hotărârii instanței de apel, motivat de faptul că imobilul ce i-a fost atribuit, a fost evaluat la momentul partajului efectuat la prima instanță, iar această valoare nu are în vedere consecințele crizei economice ce a determinat o reducere a valori de circulație a imobilelor cu 30-35%.
Referitor la această critică, instanța reține că a fost invocată după împlinirea termenului legal de recurs, reglementat de art. 301 Cod procedură civilă și nu constituie un motiv de ordine publică, ce poate fi invocat și din oficiu de instanță, chiar după împlinirea acestui termen.
Evaluarea bunurilor supuse partajării se realizează la momentul partajului, în fața instanței de fond sau, după caz, în fața instanței de apel, în condițiile în care apelul este o cale devolutivă de atac, iar părțile au posibilitatea să completeze sau să solicite refacerea probelor - inclusiv a expertizelor de evaluare realizate în fața primei instanțe.
Recursul nu este însă o cale devolutivă de atac, ci o cale extraordinară în care se verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, raportat la motivele strict reglementate de art. 304 pct.1-9 Cod procedură civilă, situație în care evaluarea bunurilor nu se mai poate invoca.
De altfel, se reține că părțile au dobândit în timpul căsătoriei două imobile: un apartament și un teren intravilan, fiecărui soț fiindu-i atribuit câte un imobil.
În condițiile crizei economice, așa cum susține recurenta, ambele imobile au înregistrat o scădere a valorii de circulație, situație în care niciunul dintre soți nu a fost dezavantajat de modul de evaluare al imobilelor, cu ocazia partajului efectuat în fața primei instanțe.
Asupra recursurilor declarate de reclamantul.
Din oficiu, instanța a invocat tardivitatea recursului declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 767 din 11 decembrie 2008.
Conform dispozițiilor art. 301 Cod procedură civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Din analiza lucrărilor dosarului, se constată că reclamantului i-a fost comunicată decizia civilă nr. 767/2008 a Tribunalului Constanța la data de 22 ianuarie 2009, iar recursul a fost declarat la data de 20 martie 2009, după împlinirea termenului legal.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 103, coroborat cu art. 301 Cod procedură civilă, se va respinge recursul reclamantului împotriva deciziei civile nr. 767/2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, ca tardiv formulat.
Analizând legalitatea încheierii pronunțată la 02 februarie 2009 de Tribunalul Constanța, în raport de criticile recurentului se reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Greșelile asupra numelui, calității și susținerilor părților sau cele de socoteli, precum și orice alte greșeli materiale strecurate într-o hotărâre judecătorească pot fi îndreptate din oficiu sau în urma unei simple cereri printr-o încheiere a instanței. Pe această cale nu se poate urmări însă îndreptarea hotărârii cu privire la un aspect de fond al raporturilor dintre părți, întrucât nu prezintă caracterul unei erori materiale.
În speță, reclamantul a solicitat pe această cale recalcularea sultei ce i se cuvine, motivat de împrejurarea că instanța de apel a reținut în mod eronat că pârâta a achitat după pronunțarea primei instanțe o sumă de 9.527 USD, iar din probatoriul administrat în cauză, rezultă că după pronunțarea hotărârii primei instanțe, prin care s-au stabilit masa partajabilă și datorii comune ale soților - pârâta achitat numai suma de 3.526 USD.
Instanța de apel a reținut în mod corect că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 281 Cod procedură civilă, întrucât erorile de calcul în sensul textului legal citat se referă strict la greșeli de calcul aritmetic, în timp ce algoritmul avut în vedere de către instanță pentru a ajunge la sulta stabilită în hotărâre nu poate forma obiectul unei cereri de îndreptare eroare materială, ci constituie o eroare de judecată, de interpretare a probelor, ce poate fi remediată numai prin intermediul căilor legale de atac.
Cu privire la recursul declarat de pârâta reconvenientă, Curtea constată că acesta este fondat și urmează a fi admis în parte, pentru următoarele considerente:
În fața primei instanțe, la solicitarea părților, s- încuviințat efectuarea unei expertize de evaluarea imobilelor, a ambarcațiunii și a bunurilor mobile achiziționate de părți în timpul căsătoriei.
Cu chitanța nr. -/1 din 05 februarie 2008, pârâta a achitat un onorariu de expert în valoare de 300 lei în vederea efectuării unei expertize mobiliare de către experta (fila 283 fond), dar această expertiză nu a mai fost efectuată, nemaifiind utilă cauzei conform art. 201 Cod procedură civilă, în condițiile în care părțile au încheiat o tranzacție cu privire la bunurile mobile.
În condițiile în care expertiza nu a mai fost efectuată, iar onorariul nu a fost utilizat, pretenția pârâtei de a i se restitui acest onorariu este întemeiată, critica adusă hotărârii primei instanțe, sub acest aspect fiind fondată, motiv pentru care urmează a se modifica hotărârea recurată, în sensul că se va dispune restituirea către pârâtă onorariului de expertiză neutilizat.
Se reține a fi fondată și critica ce vizează soluția instanței de a nu include în masa partajabilă prețul autoturismului marca WV Golf, înstrăinat de recurentul reclamant în timpul divorțului. Sumele de bani obținute din vânzarea unor bunuri comune, constituie, la rândul lor, bunuri comune ale părților, ca efect al subrogării.
Cu factura nr. - din 05 iunie 2005 reclamantul a înstrăinat numitei autoturismul marca WV Golf 19E, fără acordul soției, acțiunea de divorț fiind înregistrată deja pe rolul Judecătoriei Constanța, de la data de 22 noiembrie 2004 (fila 227 dosar fond).
Deși reclamantul a susținut că prețul de 4.000 lei - bun comun - a fost utilizat în gospodărie și pentru întreținerea minorelor, temeinicia acestor susțineri nu a fost probată.
După cum soții au două categorii de bunuri, tot așa au și două feluri de datorii: personale și comune.
Datoriile comune sunt determinate limitativ de lege. Cheltuielile făcute cu administrarea oricăruia din bunurile comune constituie datorii comune conform art. 32 lit.a Codul Familiei. De asemenea, intră în această categorie și obligațiile contractate de fiecare dintre soți pentru îndeplinirea nevoilor obișnuite ale căsătoriei.
Constituie cheltuieli de administrație, în primul rând, acelea făcute cu întreținerea și cu punerea în valoare a bunurilor comune, cum ar fi plata impozitelor, taxelor, plata cheltuielilor de furnizare a energiei electrice, apei și alte cheltuieli de întreținere a locuinței, precum și cheltuieli efectuate pentru preîntâmpinarea unui eventual risc.
În speță, se reține că reclamantul a pretins și prima instanță a constatat ca fondată susținerea acestuia conform căreia în perioada separației în fapt a părților a plătit din veniturile proprii cheltuielile comune de întreținere ale locuinței în valoare de 855 lei, sumă ce a fost avută în vedere la stabilirea drepturilor de creanță pe care fiecare soț le are împotriva celuilalt soț.
Prin urmare, nu poate fi reținută ca fondată susținerea acestuia, în sensul că suma de 4.000 lei, obținută din vânzarea autoturismului bun comun fost utilizată pentru suportarea unor cheltuieli comune de administrare.
Nu poate fi reținută nici susținerea acestuia conform căreia prețul de 4.000 lei a fost utilizat pentru întreținerea minorelor rezultate din căsătorie, în perioada în care soția sa se afla în străinătate.
Din declarațiile martorului, audiat la propunerea reclamantului, rezultă că după separația în fapt părților în anul 2004, minorele au locuit la bunici materni, iar martorul nu cunoaște dacă tatăl contribuit material la întreținerea minorelor prin plata unei pensii de întreținere (fila 23 dosar nr. 2640/2005 al Tribunalului Constanța ).
Se impune, în consecință, ca prețul de 4.000 lei obținut din vânzarea autoturismului marca WV Golf să fie partajat în cote egale între foștii soți. Cum reclamantul a încasat integral acest preț, fără a remite pârâtei cota de 1/2, se impune modificarea hotărârii recurate, în sensul obligării reclamantului să îi restituie fostei soții suma de 2.000 lei.
Se reține a fi fondată și critica ce vizează includerea în masa de împărțit a datoriei de 9.527 USD și modalitatea de calcul a sultei datorată reclamantului, ca urmare a formării și atribuirii celor două loturi.
Bunurile comune constituind proprietatea în devălmășie, iar soții neavând stabilite de la început, adică de la dobândire, drepturile lor asupra unui anumit bun sau a unei anumite cote din bunurile respective, urmează ca aceste drepturi să se determine numai la împărțirea patrimoniului comunitar.
Unicitatea sub care se prezintă universalitatea judiciară a bunurilor comune, privită ca o masă de drepturi și obligații, face ca în mod corelativ, la încetarea stării de comunitate, împărțirea să se realizeze, de asemenea, prin unicitatea de cote stabilite pentru fiecare codevălmaș, în raport de contribuția sa reală la dobândirea bunurilor luate în ansamblu, iar nu prin pluralitatea de cote, adică nu prin diferențierea cotelor în raport de anumite bunuri.
De aceea, cotele de contribuție corespund aportului fiecărui soț la dobândirea bunurilor comune se stabilesc asupra totalității bunurilor comune și nu pe categorii de bunuri mobile sau imobile și nici asupra unui anumit bun, chiar dacă acel bun ar reprezenta o valoare mult mai importantă în comparație cu restul masei sau dacă un soț a contribuit mai mult la plata acelui bun, în raport cu restul masei.
În speță, se reține că în mod judicios instanțele de fond și de apel au reținut că soții au avut o contribuție egală de 50% fiecare la dobândirea bunurilor comune, situație în care se impunea ca acest aspect să se reflecte și în modalitatea de stabilire a sultei, după crearea și alcătuirea celor două loturi.
Prima instanță a reținut în mod corect că după atribuirea lotului nr.1 în deplină proprietate reclamantului (lot cu o valoare totală de 86.145 lei) și atribuirea către pârâtă a lotului nr.2 cu o valoare de 388.260 lei, aceasta din urmă datorează fostului soț o sultă de 151.057,5 lei.
În condițiile în care soții au avut o contribuție egală la dobândirea bunurilor comune, iar cu ocazia împărțirii acestora, nu este posibilă crearea și atribuirea unor loturi egale ca valoare foștilor soți pentru egalizarea valorică a loturilor, se datorează o sultă de către fostul soț căruia i-au fost atribuite bunuri în natură de o valoare mai mare decât valoarea cotei sale de contribuție la dobândirea bunurilor comune.
Prin urmare, critica recurentei pârâte, în sensul că instanța de apel a dedus în mod eronat din valoarea sultei datorate reclamantului o parte din datoria comună, (credit bancar) plătită de pârâtă din banii proprii este fondată, hotărârea instanței de apel urmând a fi modificată sub acest aspect.
Imobilul situat în C,-, -18 b4,.A,.25 - bunul comun al soților a fost achiziționat în urma contractării unui credit bancar, sumele împrumutate prin contractul de credit nr. 105 din 16 aprilie 2003 încheiat cu - Sucursala C, constituind datorii comune, conform art. 32 lit.c Codul Familiei, și ele trebuie suportate de asemenea în cote egale de 1/2 de fiecare dintre soți.
Din probatoriul administrat în cauză, rezultă că reclamantul a achitat rate aferente acestui credit în valoare de 2.453 USD, iar pârâta achitat rate în valoare de 9.527 USD, astfel: 6001 USD până la momentul pronunțării hotărârii instanței de fond și diferența de 3.526 USD în anul 2008.
În raport de sumele plătite de fiecare soț în contul datoriei comune se impune recalcularea dreptului de creanță al reclamantei, care a plătit o sumă superioară cotei sale de 1/2 din datoria comună.
După deducerea sumei de 2.453 USD achitată de reclamant din totalul creditului restituit de pârâtă - 9.527 lei, rezultă o diferență de 7.074 USD, sumă ce a fost achitată exclusiv din bani proprii de către pârâtă și care se impune a fi suportată în cote egale de ambii soți.
În concluzie, se reține că pârâta are un drept de creanță în valoare totală de 3.537 USD.
Pentru considerentele expuse, se impune modificarea atât a sentinței cât și a deciziei recurată, sub aspectul stabilirii dreptului de creanță al pârâtei în raport cu reclamantul, în sensul că reclamantul va fi obligat să restituie fostei soții echivalentul în lei la data plății a sumei de 3.537 USD, reprezentând contravaloarea creditului imobil achitat de pârâtă, din venituri proprii, după separația în fapt.
Critica recurentei pârâte ce vizează neincluderea tuturor cheltuielilor legate de energie electrică și asociația de locatari, în valoare totală de 5.992 lei aferentă anilor 2005 - 2008 se reține a fi nefondată.
Prin sentința civilă nr. 10031 din 09 iunie 2008 Judecătoria Constanțaa reținut că pârâta a suportat din venituri proprii cheltuieli comune în valoare de 5.528,13 lei, iar reclamantul suportat cheltuieli comune în valoare de 855 lei.
După efectuarea compensării parțiale, reclamantul a fost obligat să restituie pârâtei 2.336,56 lei corespunzător cotei sale de 1/2 din masa partajabilă.
Susținerea recurentei în sensul că trebuia inclusă în masă cheltuielile comune în sumă de 5.992 lei, în loc de 5528,12 lei se reține a fi nefondată, în condițiile în care începând cu data de 26 octombrie 2007, reclamantul s-a mutat din imobilul bun comun, iar pârâta a fost cea care a folosit locuința.
Cheltuielile de întreținere și plata energiei electrice fiind determinate de consumul realizat numai de pârâtă, obligația de a suporta aceste cheltuieli îi incumbă pârâtei, fiind singura care a beneficiat de aceste servicii publice (fila 214 dosar fond).
Nefondată se reține a fi și critica ce vizează includerea în masa partajabilă a sumei de 1.000 dolari contractată cu titlu de credit, pârâta nefăcând dovada că a achitat în timpul căsătoriei, din bani proprii acest credit folosit în interesul familiei. Cum nici în recurs nu au fost produse înscrisuri noi sub acest aspect, se reține că instanța de apel a soluționat în mod judicios această cerere.
De altfel, se reține că ambii soți au contractat în timpul căsătoriei credite bancare pentru nevoi personale, aceste sume fiind cheltuite pentru administrarea bunurilor comune și întreținerea gospodăriei soților (fila 45, dosar Judecătorie C).
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 Cod procedură civilă, se va admite recursul pârâtei reconveniente și se vor modifica în parte atât decizia, cât și sentința, conform celor mai sus arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv recursul formulat de reclamantul, domiciliat în C, șoseaua nr. 93, -. A,. 14, județul C împotriva deciziei civile nr. 767 din 11 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant împotriva încheierii din 2 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-.
Admite recursul pârâtei reconveniente, domiciliată în C,-, -B4,. A,. 25, județul C și cu domiciliul procesualalesla Societatea civilă de avocați &, cu sediul în C, strada - nr. 41, etaj 1,. 1, județul
Modifică în parte decizia și sentința, astfel:
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 151.057 lei cu titlu de sultă.
Obligă reclamantul să restituie pârâtei reconveniente echivalentul în lei la dataplății a sumei de 3537 USD reprezentând contravaloare credit imobil achitat de pârâtă.
Obligă recurentul să restituie pârâtei suma de 2.000 lei reprezentând cota de 1/2 din prețul autoturismului înstrăinat.
Menține restul dispozițiilor deciziei referitoare la apelul reclamantului și restul dispozițiilor sentinței cu privire la partajarea bunurilor mobile și imobile și cu privire la cheltuielile de întreținere.
Dispune restituirea către pârâtă a onorariului de expertiză de 300 lei plătit cu chitanța -/1/15 februarie 2008 către Biroul local de expertiză
Obligă intimatul reclamant la 280 lei cheltuieli de judecată către recurenta pârâtă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Red.hot.jud.fond
Red.dec.jud.apel
Red.hot.jud.recurs /16.06.2009
Tehnored.gref.AB/2 ex./30.06.2009
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici, Mariana Bădulescu
| ← Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 366/2008. Curtea... | Stabilire paternitate. Decizia 144/2009. Curtea de Apel Bacau → |
|---|
