Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 544/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 544
Ședința publică din data de 21 mai 2008
PREȘEDINTE: Constanța Pană C -
JUDECĂTOR 2: Adriana Maria Radu
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamanta, domiciliată în com. M, sat jud. P, împotriva deciziei civile nr. 646 din 1 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în com. M, str. - jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-reclamantă asistată de avocat din cadrul Baroului P, conform împuternicirii avocațiale nr. 105 din 4 aprilie 2008, precum și intimatul-pârât, reprezentat de avocat din cadrul aceluiași barou, conform împuternicirii avocațiale nr. 56 din 6 mai 2008.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurs timbrat cu chitanța nr. - din 20 mai 2008 în valoare de 9,50 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbre judiciare în valoare de 0,45 lei, anulate la dosar.
Se mai învederează că prin intermediul Serviciului Registratură s-a depus la dosar întâmpinare de către intimatul-pârât, înregistrată sub nr. 5748 din 16 mai 2008.
Părțile, având pe rând cuvântul, declară că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat, având cuvântul, susține oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, arătând în esență că, acestea se întemeiază pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, întrucât nu s-a ținut cont de dispozițiile art.36 Cod. familie, iar Tribunalul Prahova nu a reținut și suprafața de 10000. ca fiind bun comun. Arată că urmare soluționării acțiunii de partaj bunuri comune inițială s-a reținut că terenurile nu fac parte din masa bunurilor comune, deoarece nu existau la acel moment acte autentice de proprietate și deci acțiunea a fost prematur introdusă cu privire la terenuri. Precizează că în anul 1993 s-a plătit prețul terenului de 10000. când părțile nu erau despărțite, iar ulterior s-a încheiat testamentul și contractul de donație în favoarea intimatului, pentru a se folosi singur de acesta, deși și recurenta este îndreptățită să beneficieze de din teren sau contravaloarea cotei sale.
Solicită admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei cu privire la terenul de 10000. în sensul reținerii acestuia la masa de partaj și menținerea restului deciziei. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul, arată că în ce privește suprafața de 10.000. s-a stabilit prin încheiere interlocutorie, irevocabilă, că este bun propriu al intimatului, deoarece a făcut obiectul unei donații și astfel nu se poate vorbi nici de plata vreunui preț. Având în vedere donația făcută intimatului este exclusă ipoteza cumpărării terenului și deci plata vreunui preț.
În consecință solicită respingerea recursului ca nefondat și acordarea de cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei conform chitanței de la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 1285 din 4 iulie 2006 la Judecătoria Vălenii d Munte, reclamanta, a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună partajarea suplimentară a bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în timpul căsătoriei cu pârâtul a dobândit un număr de 7 terenuri, pentru care au încheiat înscrisuri sub semnătură privată, deoarece nu au putut încheia acte autentice, întrucât terenurile au format obiectul Legii 18/1991 și nu erau eliberate titluri de proprietate pentru vânzător, iar datorită faptului că nu au încheiat acte autentice, aceste terenuri au fost reținute la partaj inițial.
A susținut că în perioada în care se judeca procesul de partaj bunuri comune, respectiv după pronunțarea încheierii interlocutorii, pârâtul a încheiat act autentic cu vânzătoarea pentru unul din cele 7 terenuri, respectiv suprafața de 5600. situată în pct., actul fiind încheiat la data de 23 martie 2005, iar ea a aflat de existența lui în luna aprilie 2006, că pentru acest teren a plătit suma de 27 milioane vechi la 7 aprilie 1991.
A precizat că terenul de 10000. livadă l-a dobândit în anul 1993 și a plătit suma de 150.000 lei, teren pentru care pârâtul a încheiat un contract de donație și un testament.
De asemenea, a menționat că terenurile fiind dobândite în timpul căsătoriei cu contribuție egală, pârâtul a încheiat actele cu intenția de a-i prejudicia dreptul său în cotă de, că prin sentința civilă nr. 725/2006 s-a dispus partajarea bunurilor comune, mai puțin a terenurilor dobândite în timpul căsătoriei, respectiv de 5000. pct. și 10000. livadă, situate în comuna M, iar în subsidiar solicită partajarea sumelor menționate ce reprezintă prețul achitat.
La data de 23 noiembrie 2006 pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nelegală și netemeinică, invocând și excepția puterii lucrului judecat, deoarece aceste terenuri au mai fost solicitate și la partajul de bunuri comune, care a formulat obiectul dosarului 1431/2002.
A arătat că terenul de 10000 mp livadă a fost dobândit de el prin actul de donație și testament, în timpul căsătoriei, însă instanța a reținut că nu poate fi supus partajului de bunuri comune, ir în ceea ce privește terenul de 5000 mp nu s-a încheiat nici un înscris sub semnătură privată cu de la care după desfacerea căsătoriei a cumpărat prin act autentic, la 23martie 2005 acest teren, fiind necăsătorit.
Față de excepția autorității de lucru judecat invocată de pârât prin întâmpinare, pusă în discuția părților în ședința publică din 18 aprilie 2007 instanța a pronunțat sentința civilă nr. 796/18.04.2007, prin care a admis excepția menționată, cu consecința respingerii acțiunii.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că sunt îndeplinite condițiile art. 1201 cod civil pentru că prin acțiunea de partaj inițială, ce a format obiectul dosarului nr. 1430/2002, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtul, să se rețină în activul comunitar și terenurile menționate în prezenta acțiune, astfel că prin încheierea din 16 septembrie 2003 (fila 39-50), pronunțată în conformitate cu dispozițiile art. 6735Cod procedură civilă, s-a reținută că acestea au fost dobândite prin înscrisurile sub semnătură privată expres menționate, depuse și la dosar (fila 5, 28) nefiind încheiate acte autentice de vânzare - cumpărare, conform Legii 54/1998, motiv pentru care dreptul de proprietate asupra terenurilor nu s-a transmis valabil.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, arătând că la partajul inițial nu s-au reținut terenurile pe care le dobândiseră prin act sub semnătură privată, însă, după pronunțarea încheierii de partaj, pârâtul a încheiat act autentic la data de 23.03.2005 pentru suprafața de 5600. din pct., teren pentru care s-a plătit prețul de 27.000.000 lei vechi în timpul căsătoriei.
Pentru terenul de 10000 mp livadă pentru care s-a plătit suma de 15.000 lei soțul său a încheiat un act de donație și un testament, acesta încercând să o prejudicieze pentru că au avut contribuție comună de fiecare la dobândirea celor două bunuri.
Tribunalul Prahova,prin decizia civilă nr. 646 din 1 noiembrie 2007 admis apelul declarat de apelanta - reclamantă în contradictoriu cu intimatul pârât.
A admis în parte excepția autorități de lucru judecat invocată de intimatul - pârât, sub aspectul partajării terenului de 10000. livadă.
A desființat în parte sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Vălenii d Munte pentru a se pronunța asupra fondului cererii de partajare a terenului de 5600. obiect al contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 992/21.03.2005 la BNP, dar și asupra cererii subsidiare a apelantei-reclamante, menținând în rest dispozițiile hotărârii atacate, ca fiind legale și temeinice.
Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut că, așa cum rezultă din cuprinsul încheierii interlocutorii de partaj pronunțată în dosarul nr. 1430/2002 al Judecătoriai V de M, ce avut ca obiect partajul bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei (filele 39-50 dosar fond ), și în acțiunea inițială reclamanta (fostă ) a solicitat să se rețină în masa supusă împărțelii, prin altele, și terenul de 11687. livadă și arabil situat în comuna M, ce a format obiectul contractului de donație autentificat sub nr.
4165/15.12.1994, dar și terenul de aproximativ 5600. ce a format obiectul convenției materializate în înscrisul sub semnătură privată din data de 7.04.1998.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că în mod greșit s-a admis în parte apelul său trimițându-se cauza spre rejudecare numai cu privire la suprafața de 5600. teren și nu și pentru suprafața de 10.000. teren livadă cumpărată de la, pentru aceasta din urmă plătindu-se un preț de 150.000 lei, a cărui partajare a solicitat-o în subsidiar.
Deși prețul a fost achitat în timpul căsătoriei, pârâtul a încheiat cu vânzătoarea două înscrisuri tocmai în scopul îndepărtării sale de la dreptul pe care îl avea, susține recurenta-reclamantă.
A mai arătat recurenta-reclamantă că apelul său era întemeiat în totalitate, instanța de fond urmează să judece și cererea sa cu privire la prețul plătit pentru terenul de 10.000. motiv pentru care a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare și cu privire la suma de bani plătită, respectiv 150.000 lei.
Intimatul-pârât a formulat o întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că în mod legal instanța de apel a reținut că în cauză există autoritate de lucru judecat în ceea ce privește cererea de partajare terenului de 10.000. deoarece prin încheierea interlocutorie de partaj din 16 septembrie 2003 Judecătoriei Vălenii de M devenită irevocabilă prin decizia civilă nr. 223/2004 a Curții de Apel Ploiești, s-a stabilit că acest teren este bunul propriu al pârâtului conform art. 31 lit. b din Codul familiei.
Curtea examinând decizia recurată prin prisma criticilor invocate, actelor și lucrărilor dosarului, dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat partajarea suplimentară a două terenuri în suprafață de 5000. situat în pct. "" și de 10.000. teren livadă din comuna M jud. P, în subsidiar partajarea sumelor de bani achitate pentru aceste terenuri, cerere respinsă la instanța de fond prin admiterea excepției autorității de lucru judecat.
În apel în mod corect s-a admis în parte excepția autorității de lucru judecat sub aspectul partajării terenului de 10.000. livadă și s-a desființat sentința apelată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru a se pronunța asupra partajării terenului de 5600. obiect al contractului de vânzare-cumpărare nr. 992/2005, dar și asupra cererii subsidiare a reclamantei, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței.
Aceasta deoarece verificând actele și lucrările dosarului de fond, respectiv încheierea interlocutorie din 16 septembrie 2003 Judecătoriei Vălenii de M (filele 39-50 dosar) se poate vedea că în ceea ce privește terenul livadă, acesta este bun propriu al pârâtului în conformitate cu art. 31 lit. b din Codul familiei și nu face parte din masa bunurilor comune.
Încheierea interlocutorie mai sus arătată a rămas irevocabilă prin decizia nr. 223/2004 a Curții de Apel Ploiești, prin urmare cu privire la acest teren, precum și o sumă de bani pretinsă de reclamantă ca preț al vânzării-cumpărării există autoritate de lucru judecat, cum corect a reținut atât instanța de fond, cât și cea de apel.
De altfel terenul mai sus-arătat a făcut obiectul unui contract de donație nr. 4165 din 15 decembrie 1994 dat pârâtului de către numita, existența acestui contract excluzând ipoteza cumpărării terenului așa cum susține recurenta-reclamantă.
Pentru toate considerentele mai sus expuse, curtea în baza dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod pr.civilă va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 274 cod pr.civilă recurenta va fi obligată să plătească intimatului 500 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul ca nefondat declarat de reclamanta, domiciliată în com. M, sat jud. P, împotriva deciziei civile nr. 646 din 1 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în com. M, str. - jud.
Obligă recurenta-reclamantă la 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul-pârât.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 21 mai 2008.
Președinte, Judecători,
C
Grefier,
Red.CP
Tehnored.NM
1285/2006 Judecătoria Vălenii d Munte
a- Tribunalul Prahova
,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Constanța PanăJudecători:Constanța Pană, Adriana Maria Radu, Elena
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 1201/2008. Curtea de... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
