Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 671/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 671
Ședința publică din data de 24 iunie 2008.
PREȘEDINTE: Marin Eliza
JUDECĂTOR 2: Duboșaru Rodica
JUDECĂTOR 3: Radu Maria
GREFIER -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul domiciliat în B,-, județul B și cu domiciliul ales la Cabinet avocat din B, str. -. -, nr. 11,. 4,. B,.32, județul B, împotriva deciziei civile nr. 138/11 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în B, Bd. - -,. 14, Garsoniere,.43, județul
Cerere de recurs timbrată cu taxă judiciară de timbru de 10,00 lei conform chitanței fiscale cu nr. -/2008, timbru judiciar de 0,15 lei, anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-reclamant, intimata-pârâtă prin avocat conform împuternicirii avocațiale cu nr. 108/2008 ( baroul Buzău ).
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul-reclamant având cuvântul depune taxă judiciară de timbru de 10,00 lei conform chitanței fiscale cu nr. -/2008, timbru judiciar de 0,15 lei, anulate la dosar. Susține recurentul că a călătorit cu un mijloc de transport feroviar și i-au fost furate anumite înscrisuri pe care le avea asupra sa și pe care dorea să le depună la dosar, mai are duplicate acasă, sens în care solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a le prezenta instanței de control judiciar. Mai precizează recurentul că acele înscrisuri se află depuse la dosarele din celelalte cicluri procesuale.
Avocat având cuvântul se opune amânării cauzei, acele înscrisuri nu sunt acte noi care să releve o altă împrejurare decât cele cunoscute până în prezent.
La solicitarea instanței, recurentul-reclamant, precizează că toate motivele de recurs aflate la dosar sunt cele formulate de el, și în fața Curții semnează motivele de recurs aflate la paginile 5,6,7.
Recurentul-reclamant având din nou cuvântul susține că la Tribunalul Buzău, justiția/judecătorii sunt corupți.
Curtea, respinge cererea de amânare a cauzei ca neîntemeiată. Proba cu înscrisuri este nerelevantă chiar față de precizarea făcută de recurent în sensul că acele înscrisuri de care înțelege să se folosească în susținerea recursului se află deja la dosar. Constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și respectiv combaterea recursului.
Recurentul-reclamant având cuvântul arată că în anul 1987 s-a judecat procesul de divorț și de partaj, dar judecata nu a fost corectă. Instanța de apel a greșit total, nu s-a avut în vedere nici o probă reală.
Solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în raport de probatoriu și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Avocat având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 18 iunie 2007 sub nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâta solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună partajarea bunurilor coachizite realizate în timpul concubinajului notoriu din perioada 1988-2006.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a fost căsătorit cu pârâta, căsătorie desfăcută prin divorț, părțile judecându-se și pentru partaj de bunuri comune, dar hotărârile nu au fost puse niciodată în executare întrucât s-au împăcat și au continuat conviețuirea.
A mai precizat reclamantul că a conviețuit și gospodărit împreună cu pârâta, iar în perioada concubinajului au realizat împreună mai multe bunuri expres menționate în cerere.
În temeiul art. 115-118 Cod pr.civilă pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării pârâta a arătat că după divorț și partajarea bunurilor comune nu a mai reluat conviețuirea cu reclamantul și nu a întreținut relații de concubinaj cu acesta.
A mai precizat pârâta că în toată perioada între părți a existat o situație conflictuală materializată prin litigii de natură civilă și penală, iar bunurile indicate în cuprinsul acțiunii sunt bunurile sale personale achiziționate din venituri proprii.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri, interogatorii și martori.
După administrarea probatoriilor, Judecătoria Buzăua pronunțat sentința civilă nr. 7442 din 21 decembrie 2007 prin care a respins acțiunea reclamantului.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că reclamantul și pârâta au avut calitatea de soți, căsătoria a fost desfăcută prin divorț, iar bunurile dobândite în timpul acesteia au fost partajate prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
A mai reținut instanța că din declarațiile coroborate ale tuturor martorilor audiați foștii soți au continuat să locuiască în imobilul cu nr. 11 situat pe str.- din mun.B dobândit în proprietate de către pârâtă prin actul autentic nr. 3767 din 13 decembrie 1977.
Pe de altă parte, reclamantul cu probele administrate nu a făcut dovada susținerilor sale și nu a prezentat nici un înscris care să ateste dobândirea pretinselor bunuri coachizite menționate în petitul cererii, deși această obligație îi revenea potrivit art.1169 cod civil și art.129 al.1 Cod pr.civilă.
De necontestat că regimul comunității de bunuri nu folosește concubinilor în raporturile dintre aceștia fiind aplicabile dispozițiile dreptului comun, care reglementează proprietatea comună pe cote părți în măsura în care este dovedită existența unei asemenea proprietăți, iar dovada trebuie făcută în raport de fiecare bun pretins.
Ori, în speță, nu s-a dovedit existența unei relații de concubinaj și respectiv a dobândirii în perioada 1988 - 2006 unor bunuri coachizite.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel apelantul a arătat că în mod incorect i-a fost respinsă acțiunea ca nedovedită, atâta vreme cât a probat-o și chiar a solicitat suplimentarea probatoriilor.
A mai precizat apelantul că instanța fondului a dat o interpretare confuză sau greșită probelor omițând un element major și anume că neînțelegerile au început în anii 2003-2004, iar toate actele depuse prin care s-au achiziționat bunuri sunt datate anterior până în 2002.
Pe de altă parte, instanța de fond nu face vorbire despre înscrisurile depuse de reclamant, declarația martorului care-l susținea a fost apreciată ca oscilantă, iar pârâta a recunoscut în mod tacit greșeala care s-a făcut în primul proces de partaj privind casa din-.
Totodată, instanța nu s-a pronunțat asupra capătului său de cerere privind reactualizarea sultei pe care pârâta nu i-a plătit-o niciodată.
Astfel nu se poate reține culpa sa întrucât nu a cerut executarea hotărârii deoarece s-a folosit de bunuri împreună cu pârâta.
Părțile au depus la dosar acte.
Intimata a formulat și depus la dosar concluzii scrise.
Tribunalul Buzău -Secția civilă prin decizia civilă nr. 138 din 11 aprilie 2008 respins ca nefondat apelul.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că este de principiu că nu beneficiază de prezumția de comunitate instituită prin art.30 din Codul familiei și concubinii care nu pot fi considerați în baza legii proprietari în devălmășie asupra bunurilor dobândite în timpul concubinajului.
Așa fiind, problema contribuției concubinilor la dobândirea bunurilor este o chestiune de fapt ce urmează a fi rezolvată pe bază de probe.
Ori, în speță, reclamantul prin acțiune a solicitat atât partajul bunurilor mobile, cât și al unei garsoniere fără a arăta cotele ce i se cuvin și sumele de bani cu care a contribuit la dobândirea lor.
Ca urmare, corect prima instanță a respins acțiunea reclamantului deoarece nu a dovedit că a contribuit la dobândirea bunurilor arătate în acțiune și nici nu a făcut dovada existenței bunurilor mobile și nici a obținerii unor venituri substanțiale în perioada 1990-2003.
A mai reținut instanța că în mod corect judecătoria a apreciat și interpretat probatoriul administrat, martorii puteau fi audiați față de dispozițiile art.189 al.1 și 2 Cod pr.civilă, pârâta a avut posibilități materiale să achiziționeze bunurile, reclamantul nu a cerut verificare de scripte deși avea această posibilitate.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la actualizarea sultei pe care pârâta o datorează reclamantului în baza procesului de partaj, acesta este neîntemeiat fiind prescris, decizia nefiind pusă în executare în termenul general de prescripție.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul.
În motivarea cererii de recurs recurentul a arătat că în mod incorect i-a fost respinsă acțiunea ca nedovedită, atâta vreme cât a probat-o și chiar a solicitat suplimentarea probatoriilor, prima instanță nedorind să afle adevărul.
A mai precizat apelantul că instanța fondului a dat o interpretare confuză sau greșită probelor omițând un element major și anume că neînțelegerile au început în anii 2003-2004, iar toate actele depuse prin care s-au achiziționat bunuri sunt datate anterior până în 2002.
Pe de altă parte, instanța de fond nu face vorbire despre înscrisurile depuse de reclamant, declarația martorului care-l susținea a fost apreciată ca oscilantă, iar pârâta a recunoscut în mod tacit greșeala care s-a făcut în primul proces de partaj privind casa din-.
Totodată, instanța nu s-a pronunțat asupra capătului său de cerere privind reactualizarea sultei pe care pârâta nu i-a plătit-o niciodată.
Astfel nu se poate reține culpa sa întrucât nu a cerut executarea hotărârii deoarece s-a folosit de bunuri împreună cu pârâta.
Părțile au formulat și depus la dosar concluzii scrise.
Curtea, analizând cererea de recurs prin prisma actelor și lucrărilor dosarului,a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, reține următoarele:
Reclamantul recurent a investit inițial Judecătoria Buzău cu o cerere având ca obiect partajarea bunurilor coachizite pretins realizate de acesta cu pârâta intimată în perioada 1988-2006.
La baza demersului său judiciar a stat motivarea potrivit căreia părțile au avut calitatea de soți, căsătoria acestora fiind desfăcută prin divorț, fiind totodată partajate și bunurile comune, dar ulterior părțile au reluat conviețuirea, hotărârea de partaj nu a fost pusă în executare, iar în timpul concubinajului au fost dobândite mai multe bunuri.
Așa cum s-a arătat în mod constant în doctrină și s-a decis în jurisprudență regimul comunității de bunuri nu folosește concubinilor întrucât concubinajul este în afara legii, iar statul ocrotește numai căsătoria.
În raporturile patrimoniale între concubini sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun care reglementează proprietatea comună pe cote părți în măsura în care este dovedită existența unei astfel de coproprietăți, așa cum în mod legal au reținut și instanțele anterioare.
Așa fiind, în cazul concubinajului dovada dreptului de proprietate se face raportat la fiecare bun și asemănător și contribuția concubinilor la achiziționarea acestora care fiind o chestiune de fapt poate fi dovedită cu probatoriul administrat.
Ori, așa cum în mod corect au reținut și instanțele de fond reclamantul nu a făcut dovada că ar fi întreținut relații de concubinaj cu pârâta și că în respectiva perioada ar fi realizat bunuri cu aceasta.
Critica recurentului în sensul că prima instanță nu a dorit să afle adevărul și i-a respins suplimentarea probei testimoniale este nefondată.
Astfel, din actele și lucrările dosarului judecătoriei se reține că instanța a încuviințat acestuia în dovedirea cererii sale proba cu acte, interogatoriul pârâtei și proba testimonială cu doi martori.
Întrucât reclamantul a propus ca martor o persoană aflată în grad prohibit de lege, deși această situație îi era imputabilă și față de opunerea pârâtei prin apărător la audiere prima instanță tocmai în vederea aflării adevărului a procedat la înlocuirea martorului.
Împrejurarea că ulterior cererea de suplimentarea a probatoriului testimonial a fost respinsă nu atrage nelegalitatea hotărârii față de dispozițiile art. 138 Cod pr. civ. partea neinvocând și nedovedind nici una din situațiile de excepție în care pot fi încuviințate probe și la alte momente procesuale decât cele expres prevăzute cu atât mai mult cu cât a fost asistată de avocat.
Nici un text de lege nu prevede numărul martorilor ce trebuie încuviințați fiind la latitudinea instanței de a aprecia față de concludența, pertinența și utilitatea probei.
În ceea ce privește celelalte critici și care reprezintă reiterareaad literama motivelor de apel acestea vizează numai critici privind soluția instanței de fond, iar nu a celei date de instanțe de apel și care face obiectul unei cereri de recurs.
Pe de altă parte, toate criticile vizează modul în care instanța de fond a apreciat probatoriul administrat și care țin de temeinicia hotărârii judecătorești, iar nu de legalitatea acesteia, neputând face obiect de cenzurare de către instanța de recurs întrucât în actuala reglementare procesual civilă recursul este conceput ca o cale extraordinară de atac și care nu poate fi exercitată decât pentru motivele de nelegalitate strict și limitativ prevăzute de art. 304 Cod pr. civ.
Sub aspectul solicitării de actualizare sultă instanțele anterioare au pronunțat soluții legale, în deplină concordanță cu textele de lege aplicabile.
Pentru toate motivele arătate și având în vedere dispozițiile art. 312 al. 1 Cod pr. civ. Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
În temeiul art. 274 Cod pr. civ. Curtea va obliga recurentul la plata cheltuielilor de judecată către intimată reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul domiciliat în B,-, județul B și cu domiciliul ales la Cabinet avocat din B, str. -. -, nr. 11,. 4,. B,.32, județul B, împotriva deciziei civile nr. 138/11 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în B, Bd. - -,. 14, Garsoniere,.43, județul B, ca nefondat.
Obligă recurentul la 952 lei cheltuieli de judecată către intimată reprezentând onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
,
fiind plecată în
semnează președintele instanței
GREFIER,
fiind plecată în semnează grefierul șef de secție
Red
2 ex/03.06.2008
nr- Judecătoria Buzău
nr- Tribunalul Buzău
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Marin ElizaJudecători:Marin Eliza, Duboșaru Rodica, Radu Maria
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
