Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 590/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE
DOSAR NR- CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 590
Ședința publică din data de 4 iunie 2008
PREȘEDINTE: Adriana Maria Radu
JUDECĂTOR 2: Elena Costea
JUDECĂTOR 3: Constanța C
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâții, domiciliată în Pitești, str. -.2.D.1.48 jud. A, domiciliată în Pitești, str. F -.1.A.2.7 jud. A și, domiciliat în Târgoviște str. - nr.3 jud. D, toți în calitate de itori ai defunctului, împotriva deciziei civile nr. 41 din 31 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în com. sat jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-pârâți, reprezentați și, asistat de avocat din cadrul Baroului D, conform împuternicirii avocațiale nr. 69/2008 și intimatul-reclamant reprezentat de avocat din cadrul Baroului D, conform împuternicirii avocațiale din 5 mai 2008.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs timbrat cu chitanța nr. 84636 din 27 februarie 2008 în valoare de 10,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile, având pe rând cuvântul, declară că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvânul în fond.
Curtea ia act de declarația părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat, având cuvântul, susține oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, arătând în esență că nelegalitatea derică din hotărârea interlocutorie, deoarece s-a interpretat greșit atacul asupra sentinței instanței de fond, nu s-au antamat criticile formulate împotriva încheierii de admitere în principiu. Arată că pârâtul trăia la momentul declarării apelului, dar era netransportabil fiind foarte bolnav, iar instanța de apel nu a ținut cont că deși hotărârea instanței de fond trebuia comunicată și procuratorului pârâtului, aceasta s-a comunicat abia la o lună după ce se făcuseră comunicările reclamantei și pârâtului, astfel că procuratorul a declarat apel după primirea hotărârii și a atacat și încheierea de admitere în principiu în termen. Instanța de apel nu a analizat sub nici o formă criticile aduse încheierii de admitere în principiu, ci numai pe cele privind sentința, iar cu privire la timbrajul achitat în apel, a obligat apelantul la plata unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 2500 lei, la valoarea bunurilor contestate și nu la cota de 10% atribuită pârâtului de instanța de fond, iar cererea acestuia ca și reclamanta să fie obligată la plata taxei de timbru pentru acțiune la cota solicitată a fost respinsă. Totodată se susține că deși apelantului i s-a admis probe în vederea cotei sale de contribuție la obținerea bunurilor comune, tribunalul a revenit asupra acesteia urmare susținerilor intimatei că încheierea de admitere în principiu nu a fost atacată cu apel. Un ultim motiv de recurs privește maniera de lotizare care înfrânge prezumția de comunitate de bunuri.
În consecință solicită admiterea recursului, casarea în tot a deciziei cu trimitere la instanța de apel pentru rejudecarea apelului procuratorului pârâtului. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul, arată că motivarea în drept a recursului s-a făcut pe dispozițiile art. 304 pct.4,6,8 și 9 Cod pr.civilă, însă motivul prevăzut de art. 304 pct.4 nu a fost dovedit, cel prev. de art. 304 pct.6 nu a fost dezvoltat, pentru că instanțele nu au acordat mai mult decât s-a solicitat, astfel că singurul motiv de nelegalitate este cel susținut la punctul 6 în cererea de recurs, respectiv atacarea sentinței și încheierii de admitere în principiu cu apel în termen legal. În cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 6739Cod pr.civilă, neatacarea expresă în termen legal a încheierii de admitere în principiu fiind sancționată cu decăderea din acest drept. Arată că deși sentința a fost comunicată procuratorului la o altă dată decât pârâtului, respectiv la 7 martie 2007, iar motivarea apelului împotriva încheierii de admitere în principiu și a sentinței au fost depuse de acesta abia la data de 29 martie 2007, primul termen de judecată, cu mult peste termenul legal. Și critica privind taxa judiciară de timbru este nefondată, la fel cum este și cea privind lotizarea.
În consecință solicită respingerea recursului ca nefondat, hotărârile anterioare fiind legale și temeinice. Fără cheltuieli de judecată.
În replică, avocat, arată că în încheierea de ședință din 29 martie 2007 se spune că s-au depus motivele de apel d e către apărătorul pârâtului și nu de procuratorul acestuia, motivele de apel ale celui din urmând existând deja la dosar - filele 12-16.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Târgoviște sub nr.6445/2005 reclamanta -, decedată în cursul judecății cauzei în primă instanță, cu itor a chemat in judecată pe pârâtul solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispunăpartajarea bunurilor comune, să se constate că bunurile menționate la punctul D din acțiune suntbunuri propriișisă se atribuie provizoriu prin încheiereconform art.67310cod procedură civilă spațiul aferent cabinetului stomatologic.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că s-a dispus desfacerea căsătoriei prin divorț, enumerând bunurile mobile și imobile, precum și dotările cabinetului stomatologic și menționând că este diferită contribuția soților la dobândirea bunurilor ( reclamanta 70%, iar pârâtul 30%).
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere completatoare ( fila 22 ).
La solicitarea părților instanța de fond a încuviințat proba cu înscrisuri, interogatoriu și proba testimonială, apreciind că probele solicitate sunt utile și concludente în dezlegarea pricinii în sensul dispozițiilor art. 167 alin. 1 Cod procedură civilă, fiind audiați martorii (fila 43), (fila 44), (fila 45), (fila 58) propuși de reclamantă și luându-se interogatoriu reclamantei la solicitarea pârâtului.
S-a luat act că în ședința publică din data de 6.04.2006 avocatul pârâtului a precizat că renunță la proba testimonială.
În ședința publică din 1.06.2006 apărătorul ales al reclamantei precizează că majorează cota de contribuție a reclamantei la dobândirea bunurilor la 90%, pârâtul având o contribuție de 10%.
Instanța de fond a solicitat părților să depună acte medicale justificative pentru a verifica dacă pot fi aplicabile dispozițiile art. 224 Cod procedură civilă. Reclamanta s-a prezentat la interogatoriu, dar pârâtul, deși, citat cu această mențiune, nu s-a prezentat în instanță și nici nu au fost depuse acte medicale justificative ale absenței acestuia. Părțile au încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, conform susținerilor apărătorilor, lucru nerealizat.
În urma administrării probelor încuviințate, Judecătoria Târgoviște prin încheierea pronunțată la data de 15.06.2005 a admis, în principiu, cererea principală formulată de reclamanta () împotriva pârâtului, așa cum a fost precizată, a admis, în parte, cererea completatoare formulată de pârât, a constatat că reclamanta și pârâtul au calitate de codevălmași, având următoarele contribuții la masa bunurilor de împărțit: reclamanta cu cotă de 90%, iar pârâtul cu cotă de 10% la dobândirea următoarelor bunuri: teren în suprafață de 200 mp situat în Târgoviște,-, județul D, casă compusă din subsol, parter și etaj, compusă din 11 camere, beci și dependințe, situată în Târgoviște,-, județul D, seră din cărămidă în suprafață de 60 mp situată în Târgoviște,-, județul D, autoturism 1300, 2 canapele, 3 fotolii, 2 corpuri bibliotecă, pat cu 2 noptiere, șifonier, comodă, comodă - living, bibliotecă - living, o oglindă, măsuță cu placă de marmură albă, un tablou ulei, o lustră, dulap de haine, canapea, covor persan, bibliotecă, mobilă bucătărie compusă din 2 corpuri suspendate, masă, dulap veselă, masă extensibilă, mobilier baie: 2 corpuri, oglindă, cuptor microunde, aragaz, congelator, frigider, mașină spălat, șemineu, 2 TV color, hidrofor, aparat video, lustră cu 6 brațe, calorifer electric, combină audio, veselă, 1000 volume cărți beletristică și specialitate, 10 bibelouri colecția "", 2 vase ceramică, 2 măști din lemn, lampă de bibliotecă, 2 sobe teracotă, 20 farfurii ceramică (în imobilul din ), o masă sufragerie (în imobilul din ) și 2 bănci (în imobilul din ).
Instanța de fond a mai constatat că sunt bunuri proprii ale reclamantei următoarele bunuri: scaun stomatologic, compresor, turbină, fișet, casă marcat, unit dentar, 2 scaune rotative, 3 măsuțe, etuvă, motor lustruit, fișier medicamente și materiale dentare, a prorogat punerea în discuție a cererii formulată de reclamantă în temeiul art. 67310Cod procedură civilă, privind atribuire provizorie bunuri, după efectuarea expertizelor dispuse în cauză și a dispus efectuarea unor expertize în specialitatea topo, construcții, auto și evaluări bunuri mobile pentru formarea loturilor.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că a fost investită cu partajarea bunurilor comune dobândite de soți, că cererea principală a fost precizată ulterior, că pârâtul a formulat cerere completatoare, că au fost solicitate cote de contribuție diferite la dobândirea bunurilor comune, iar prin sentința civilă nr. 3451/2005 (fila 12) s-a dispus desfacerea căsătoriei prin divorț, că prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei (fila 22), pârâtul recunoaște dobândirea bunurilor așa cum au fost menționate în cererea principală de către reclamantă la punctele A, B, C și E, precizând cote egale ale soților la dobândirea bunurilor.
Din actele dosarului s-a mai reținut că soții au dobândit teren construcție în suprafață de 200 mp situat în Târgoviște conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 1440/1992 (fila 7) și a actului de partaj voluntar nr. 5544/1996 (fila 6), că potrivit actului depus la fila 8 din dosar reiese că reclamanta () are diplomă de medic în specialitatea stomatologie, iar prin sentința civilă nr. 488/1992 (fila 26) s-a autorizat constituirea C Cabinet Stomatologic și Tehnică și s-a dispus înmatricularea acesteia în registrul Comerțului conform certificatului de înregistrare (fila 28), activitatea principală fiind "Activități de asistență stomatologică", că la fila 29 din dosar se află depusă încheierea nr. 4500/2005 privind admiterea cererii formulată de reclamantă pentru autorizarea și înmatricularea societății, iar prin întâmpinarea depusă la fila 35 din dosar, reclamanta recunoaște dobândirea a 20 farfurii ceramică, o masă sufragerie și două bănci, bunuri ce urmează a completa masa de împărțit.
Din înscrisurile depuse la dosar prima instanță a mai reținut că reclamanta este singurul medic stomatolog, pârâtul având o altă profesie, respectiv jurist, că spațiul în care funcționează cabinetul stomatologic nu constituie capital social al societății, că reclamanta este medic titular unic și autorizat al cabinetului iar societatea nu a desfășurat o altă activitate deși au fost menționate în statut.
Din depozițiile martorilor audiați în cauză (fila 43), (fila 44), (fila 45), (fila 58) s-a reținut că reclamanta a avut o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor, "munca reclamantei fiind preponderentă" în timp ce pârâtul "bea foarte mult și fuma", că reclamanta contribuia în casă cu 90% (fila 44), lucrând zilnic program prelungit, iar veniturile cabinetului erau "foarte mari", că pârâtul încasa toate veniturile cabinetului, deși, reclamanta avea o contribuție de aproximativ 100% la dobândirea bunurilor, iar contribuția mai mare reclamantei, de peste 90% la dobândirea bunurilor este confirmată și precizată și de martora (fila 58), martoră ce arată că tot ce s-a dobândit de soți este din "munca reclamantei", iar pârâtul, dacă a avut o contribuție, "a băut-o".
S-a concluzionat că în cauza dedusă judecății, reclamanta a răsturnat prezumția comunității de bunuri, iar prin probele administrate a făcut dovezi lipsite de echivoc a contribuției sale de 90% la dobândirea bunurilor comune.
Cu privire la bunurile proprii, prima instanță a reținut că art. 31 Cod familie determină categoriile de bunuri proprii ale soților, fiind bunuri proprii, conform art. 31 litera c Cod familie, bunurile de uz personal și cele destinate exercitării profesiei unuia dintre soți, articol care este incident în cauză cu referire la dotările cabinetului stomatologic, reținându-se că aceste bunuri devin proprii în temeiul destinației lor și că aceste bunuri sunt proprii și aparțin reclamantei pentru că sunt afectate exercitării unei îndeletniciri cu titlu profesional, că ele sunt proprii indiferent dacă sunt dobândite cu mijloace proprii sau comune, reclamanta fiind medic stomatolog, conform actelor depuse la dosar, iar această profesie este o îndeletnicire cu caracter profesional.
Instanța de fond a făcut și aplicarea dispozițiilor art. 225 Cod procedură civilă, neprezentarea pârâtului la interogatoriu fiind un început de dovadă în favoarea părții potrivnice ce urmează a fi completat cu celelalte probe administrate în cauză.
Reținând argumentația de mai sus, prima instanță, în conformitate cu dispozițiile art. 6735Cod procedură civilă, deoarece părțile nu s-au învoit, a apreciat că se impune pronunțarea unei încheieri de admitere a partajului prin care va admite cererea principală așa cum a fost precizată și va admite în parte cererea completatoare formulată de pârât, va stabili componența masei de împărțit, cotele cuvenite părților și calitatea părților de codevălmași, precum și bunurile proprii ale reclamantei.
Instanța de fond a prorogat punerea în discuție a cererii formulată de reclamantă în temeiul art. 67310Cod procedură civilă după efectuarea expertizelor dispuse în cauză, deoarece desăvârșirea împărțelii se poate realiza în trei modalități: partajarea în natură, atribuirea bunului unui co-părtaș și vânzarea bunului, reținând că această cerere este în strânsă legătură și condiționată de efectuarea expertizelor și numai atunci când reiese că împărțeala în natură a unui bun nu este posibilă și după această constatare sunt incidente dispozițiile normei menționate.
Potrivit dispozițiilor art. 6736Cod procedură civilă a dispus efectuarea unor expertize de specialitate pentru formarea loturilor.
La dosarul cauzei au fost depuse rapoartele de expertiză și răspunsul la obiecțiunile încuviințate de către instanța de fond.
In ședința publică din 12.10.2006 după punerea în discuția părților și pe baza actelor depuse la dosar și nefiind îndeplinite dispozițiile art. 243 cod procedură civilă, instanța de fond a dispus introducerea în cauză a itorului reclamantei, numitul care insistă în continuarea judecății.
In ședința publică din 11.01.2006 apărătorii părților au învederat instanței că nu mai au obiecțiuni de formulat la a doua completare a raportului de expertiză ambii avocați solicitând ieșirea din indiviziune și omologarea variantei III din a doua completare raportului de expertiză finală cu compensarea cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 155/11.01.2007 Judecătoria Târgoviștea admis, în fond, cererea principală formulată de reclamanta -, în prezent decedată cu itor împotriva pârâtului, așa cum a fost precizată, a admis, în parte, și în fond cererea completatoare formulată de pârât, a constatat că sunt bunuri proprii ale reclamantei următoarele bunuri: scaun stomatologic, compresor,turbină,fișet, casă marcat, unit dentar, două scaune rotative, 3 măsuțe, etuvă, motor lustruit, fișier medicamente și materiale dentare, a dispus ieșirea din indiviziune și s-a omologat varianta nr. 3 din a doua completare la raportul de expertiză tehnică finală întocmit de expert, raport ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Astfel, s-au repartizat pârâtului următoarele bunuri: dormitorul și B de la parterul clădirii din Târgoviște,-, in suprafață de 18,52 mp, și, în suprafață de 6,30 mp, identificate conform propunerii de lotizare făcute de expertul constructor - 43731; terenul în suprafață de 38 mp identificat conform schiței de lotizare întocmită de expertul constructor - 6719; un pat cu două noptiere - 176; un șifonier - 370; un TV 340; un aragaz - 192; un calorifer electric- 56; mobilier de baie compus din două corpuri și oglindă- 343, valoarea bunurilor atribuite pârâtului fiind de 51927 RON, urmând a plăti sultă itorului reclamantei în sumă de 9.827 RON.
S-au atribuit lui, itorul reclamantei, următoarele bunuri: clădirea situată în Târgoviște str. justiției nr.9, compusă din parter, subsol și etaj mai puțin dormitorul și B în suprafață de 18,52 mp și în suprafață de 6,30 mp - -; terenul în suprafață de 208 mp identificat conform schiței de lotizare prezentată de expertul constructor - 36775; autoturism 1300 - 630; 2 canapele - 828;3 fotolii - 680;2 corpuri bibliotecă - 994;comodă 230;comodă living- 334;bibliotecă living 1031;oglindă 192;măsuță cu placă de marmură albă 108;tablou în ulei 280;lustră de 272;canapea 390;bibliotecă 426;mobilă de bucătărie, compusă din două corpuri suspendate, masă dulap, veselă, masă extensibilă 476;cuptor cu microunde 172;congelator 588;mașină de spălat 288;șemineu 270;televizor 340;hidrofor 240;aparat video 248;lustră cu 6 brațe 120;1000. cărți beletristică și de specialitate - 2000;10 bibelouri colecția - 221;două mese ceramică - 80;două măști de lemn 352;lampă bibliotecă - 13;douăzeci farfurii ceramică - 54;o masă de sufragerie 126;două bănci - 72;un dulap de haine 482;un covor persan de 3/2 - 234;un frigider - 534;veselă - 18, valoarea bunurilor atribuite lui itorul reclamantei fiind de 378.896 RON, urmând a primi sultă de la pârâtul în sumă de 9827 RON.
Au fost compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 15.06.2005 a pronunțat încheierea de admitere în principiu prin care a admis în principiu cererea principală formulată de reclamantă așa cum a fost precizată, a admis în parte cererea completatoare formulată de pârât, a stabilit calitatea de codevălmaș a părților, cotele cuvenite acestora, masa bunurilor supuse împărțelii și bunurile proprii ale reclamantei, prorogând punerea în discuție a cererii formulate în temeiul art. 67310cod procedură civilă după efectuarea expertizelor de specialitate, iar cu privire la această cerere în ședința publică din 14.12.2006 a luat act că itorul reclamantei renunță la judecarea acestei cereri, deoarece este rămasă fără obiect, dat fiind decesul sorei sale.
Instanța de fond a mai reținut că a avut in vedere la omologarea variantei de lotizare de îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 741 cod civil, precum și asigurarea egalității dintre copărtași
Conform dispozițiilor art. 276 cod procedură civilă, prima instanță a compensat cheltuielile de judecată suportate de părți.
Împotriva sentinței civile menționate a declarat apel, în termen legal, apelantul pârât, motivele fiind depuse printr-un memoriu separat la primul termen de judecată din data de 29.03.2007.
Prinmotivele de apel d e la fila 11din dosarul de apel, apelantul susține că soluția care nemulțumește este cea prevăzută de încheierea interlocutorie, soluția pe fond dată cauzei având directe consecințe față de greșelile încheierii anterioare.
Se fac critici cu privire la cota parte stabilită pentru fiecare dintre soți, cu privire la bunurile proprii reținute prin încheierea de partaj și componența masei bunurilor comune, criticându-se și reținerea de către prima instanță a aplicabilității dispozițiilor art. 225 din Codul d e procedură civilă.
Prinmotivele de apel aflate la filele 12și următoarele din același dosar de apel, pe de o parte se dezvoltă critici care privesc tot încheierea de partaj, respectiv modul de apreciere a cotei de participare la dobândirea bunurilor comune, pe de altă parte se susține caracterul " intuituu personae" al acțiunii de partaj bunuri comune, astfel că acțiunea poate fi pornită numai la inițiativa unuia dintre soți, iar în cazul decesului unuia dintre soți, judecat nu mai poate continua între soțul supraviețuitor și alți itori ai soțului decedat, instanța trebuind fie să închidă dosarul, fie să respingă acțiunea ca rămasă fără obiect.
Or, apelantul susține că, așa cum rezultă din conținutul sentinței apelate, prima instanță a pus în discuția părților cererea de introducere în cauză a itorului reclamantei, decedată în cursul judecării cauzei, cauza fiind soluționată în contradictoriu cu numitul, soluție nelegală, întrucât acțiunea are caracter strict personal, schimbându-se esențial temeiul și natura cauzei deduse judecății, cât și natura bunurilor partajabile, în sensul că acțiunea în partaj de bunuri comune a devenit, practic, o acțiune în partaj succesoral, cu ieșire din indiviziune, purtând asupra unor bunuri succesorale indivize, considerate la origine ca bunuri devălmașe.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul, itor al reclamantei decedată în cursul judecății în primă instanță a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței apelate.
În ședința publică din data de 24.05.2007 (filele 107, 1089) Tribunalul a pus în vedere apărătorului apelantului să completeze taxa judiciară de timbru cu suma de 2.496,91 lei rol și timbru judiciar de 2,5 lei rol., sub sancțiunea anulării apelului ca netimbrat, având în vedere că prin motivele de apel se critică atât sentința civilă ( cerere de apel timbrată cu taxă de timbru de 9,5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, potrivit disp.art.11 alin.1 rap. la art. 3 alin.1 lit. din Legea nr. 146/1997), cât și încheierea de partaj, avându-se în vedere disp. art.11 alin.1 rap. la art. 3 alin.2 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, pentru considerentele expuse în încheierea de ședință menționată.
Potrivit dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 apelantul a formulat cerere de reexaminare, ce a fost, însă, respinsă, ulterior făcându-se dovada achitării taxei de timbru, astfel cum a fost calculată de către tribunal.
Tribunalul a admis( fila 29), la cererea apelantului, în temeiul dispozițiilor art. 295 din Codul d e procedură civilă proba cu martori și înscrisuri, pentru a se face dovada contribuției egale a soților la dobândirea bunurilor, precum și a celorlalte critici ce privesc încheierea de partaj, iar în contraprobă la cererea intimatului a încuviințat proba testimonială.
În ședința publică din data de 15.11.2007 apărătoarea intimatului a solicitat decăderea apelantului din dreptul de a mai formula critici împotriva încheierii de partaj, având în vedere că din înscrisul de la fila 3 rezultă că cererea de apel a fost făcută numai împotriva sentinței civile, nu și a încheierii interlocutorii, iar motivele de apel aflate la fila 11 - vizează atât sentința, cât și încheierea, susținând că apelul împotriva încheierii de partaj trebuie să fie declarat în mod expres, iar nedeclararea apelului în termenul legal atrage decăderea din dreptul de a mai ataca această încheiere. Pe cale de consecință, solicită ca instanța să revină asupra probei testimoniale încuviințată pentru dovedirea motivelor de apel ce vizează încheierea de partaj, respectiv dovedirea aspectelor privitoare la componența masei bunurilor comune.
Cu privire la această problemă apărătorul apelantului a susținut că, deși, apelul s-a declarat numai împotriva hotărârii, nu și a încheierii, instanța trebuie să țină cont de faptul că apelul este o cale de atac ordinară și devolutivă, că poate fi motivată până la primul termen de judecată și că motivele de apel sunt depuse în termen și arată în mod explicit ce a înțeles apelantul să atace, respectiv atât hotărârea cât și încheierea interlocutorie.
Precizează că în cazul în care instanța va aprecia că apelul a fost declarat numai împotriva sentinței civile, nu și a încheierii de partaj, renunță la audierea martorilor.
Tribunalul reține că potrivit textelor art. 6738Cod procedură civilă și 282 alin. 2 și 287 alin.2 Cod procedură civilă, încheierea de partaj poate fi atacată cu apel odată cu fondul. În speță, pârâtul a declarat în termenul legal calea de atacnumai împotriva sentințeiși, după expirarea termenului de apel, a depus motivele care privesc și încheierea de partaj, deși, nu mai era în termenul procedural al declarării căii de atac.
Tribunalul, văzând că sentința de fond s-a comunicat apelantului la data de 19.01.2007, iar termenul pentru declararea căii de atac a expirat la data de 05.02.2007, apelul fiind declarat doar împotriva sentinței civile a instanței de fond, astfel cum rezultă din cererile de apel aflate la filele 3 - 4 din dosarul de apel, iar motivele de apel s-au depus la data de 29.03.2007, după expirarea termenului de declarare a căii de atac, în temeiul art. 6738Cod procedură civilă și 282 alin. 2 și 287 alin.2 Cod procedură civilă, l-a constatat decăzut pe apelant din dreptul de a mai critica încheierea interlocutorie.
În acest context, tribunalul nu va examina criticile privitoare la încheierea de partaj, privind greșita reținere a cotei părți la dobândirea bunurilor comune, precum și cu privire la bunurile proprii reținute prin încheierea de partaj și componența masei bunurilor comune.
De asemenea, avându-se în vedere împrejurările pe care apelantul înțelegea să le dovedească cu proba testimonială (contribuția soților la dobândirea bunurilor comune), precum și susținerea apărătorului apelantului mai sus expusă, Tribunalul a revenit asupra probei testimoniale încuviințată părților.
În cursul judecății apelului apărătorul apelantului a solicitat restituirea taxei de timbru aferente apelului, cerere ce nu poate fi primită de către Tribunal, câtă vreme această ipoteză nu se încadrează în situațiile prevăzute de legea taxei de timbru când se impune restituirea taxei de timbru.
Prin decizia civilă nr. 41 din 31 ianuarie 2008, tribunalul a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul - pârât, decedat în cursul judecării apelului - cu itori legali (soră) (mamă), și itori tari și.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut că singura critică formulată de către apelant care privește sentința civilă este aceea potrivit căreia se susține caracterul " intuituu personae" al acțiunii de partaj bunuri comune, împrejurare față de care - arată apelantul - acțiunea poate fi pornită numai la inițiativa unuia dintre soți, iar în cazul decesului unuia dintre soți, judecata nu mai poate continua între soțul supraviețuitor și alți itori ai soțului decedat, instanța trebuind fie să închidă dosarul, fie să respingă acțiunea ca rămasă fără obiect.
Nu poate fi primită această critică, întrucât cererea de partaj de bunuri comune nu are caracter " intuituu personae", acest caracter avându-l doar acțiunea de divorț, numai în carul acesteia din urmă, instanța în cazul decesului unuia dintre soți urmând fie închidă dosarul, fie să respingă acțiunea ca rămasă fără obiect.
În concluzie, în mod corect și legal a procedat instanța de fond atunci când a introdus în cauză pe itorul reclamantei ce a decedat în cursul judecății cauzei, itorul fiind cel care continuă judecată.
Tribunalul a cenzurat, din oficiu, cheltuielile de judecată solicitate de către intimat, întrucât suma de 10.000 lei, solicitată de acesta prin apărător, reprezintă un cuantum exagerat în conformitate cu dispozițiile art. 274 alin.3 din Codul d e procedură civilă.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții, și, invocând nulitățile prevăzute de art. 304 pct.4,6 și 9 Cod procedură civilă în sensul că greșit s-au stabilit cote de 90 % pentru reclamantă și 10 % pentru pârât fiind o disproporție vădită între cele două părți, dat fiind faptul că bunurile sunt comune și au fost dobândite în codevălmășie.
Susțin aceștia că resursele materiale ale soților au provenit din veniturile realizate de fiecare precum și din profitul realizat de societatea al cărei asociat unic, era și este pârâtul, iar fosta soție fiind angajata acestei societăți avea un salariu fix.
Chiar dacă s-ar merge pe veniturile strict realizate de fiecare, fără a lua în calcul situația de fapt reală, cotele apar total disproporționate.
Greșit s-a reținut prin încheierea de admitere în principiu ca fiind bunuri proprii ale reclamantei necesare utilării cabinetului stomatologic, ca fiind necesare profesiei dat fiind valoarea mare a acestor bunuri și de altfel ele fiind tot bunuri comune și cel mult puteau fi atribuite în lotul reclamantei pentru exercitarea în continuare a profesiei, cu atât mai mult, cu cât aceste bunuri sunt ale societății.
O altă critică face referire la faptul că nu se putea constata ca fiind incidente dispozițiile art. 225 Cod procedură civilă deoarece s-au produs dovezi din care rezultă că pârâtul nu s-a putut deplasa datorită stării de sănătate și ca urmare a acestui fapt a și decedat pe parcursul soluționării cauzei.
Se arată în continuare că încheierea interlocutorie este greșită și cu privire la componența masei comune, în sensul că o serie de bunuri, deși au fost dovedite nu au fost incluse la masa de partaj.
Cu privire la decizia pronunțată de instanța de apel aceasta nu a făcut o analiză a motivelor mai sus arătate, reținând în mod corect că încheierea interlocutorie nu a fost atacată în termen deși din actele dosarului rezultă o cu totul altă împrejurare.
Urmare a acestui fapt tribunalul avea obligația să dispună restituirea taxei de timbru pentru criticile formulate cu privire la. din moment ce apelantul a fost decăzut din dreptul de a mai formula critici sub acest aspect.
Recurenții precizează că instanța de apel, nu s-a pronunțat asupra cererii privind obligarea intimatului la plata timbrajului la valoare, după contribuția reținută de instanța de fond și de asemenea nu au fost avute în vedere nici criticile cu privire la lotizare.
Examinând decizia, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare;
Deși inițial tribunalul la cererea apelantului, prin încheierea de ședință din data de 10 mai 2007, încuviințat suplimentarea de probatorii, în temeiul art. 295 Cod procedură civilă cu înscrisuri și martori.
Ulterior, în ședința publică de judecată din 15 noiembrie 2007 intimatul, prin apărător a solicitat decăderea apelantului din dreptul de: a mai formula critici împotriva încheierii de admitere în principiu motivat de faptul că din înscrisul de la fila 3 rezultă că cererea de apel a fost făcută numai împotriva sentinței civile nu și a încheierii interlocutorii, iar motivele de apel, depuse la fila 11 dosar apel vizează atât sentința cât și încheierea, iar apelul împotriva acestei încheieri trebuia declarat în mod expres, iar nedeclararea apelului în termenul legal atrage decăderea din dreptul de a mai ataca această încheiere.
Tribunalul Dâmbovițaa pronunțat o soluție legală pentru că potrivit art. 6738Cod procedură civilă, 282 al.2 și 287 al.2 Cod procedură civilă încheierea de partaj poate fi atacată cu apel o dată cu fondul.
Prin cererea de apel formulată și aflată la fila 3 dosar apel, apelantul a declarat apel numai împotriva sentinței, iar după expirarea termenului de apel a depus motivele de apel care vizau și încheierea de admitere în principiu, dar la acel moment nu mai era în termenul prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac pentru încheiere.
Sentința de fond a fost comunicată apelantului la data de 19 ianuarie 2007, termenul pentru declararea căii de atac expirase la 5 februarie 2007, apelul fiind declarat doar împotriva sentinței.
Motivele de apel, s-au depus la 29 martie 2007, mult peste termenul prevăzut de lege pentru declararea căii de atac astfel încât în cauză sunt incidente dispozițiile art. 6738Cod procedură civilă, 282 al.2 și 287 al.2 Cod procedură civilă.
În situația dată, așa cum instanța de apel nu a mai putut examina criticile referitoare la încheierea de admitere în principiu instanța de recurs nu poate face acest lucru.
În ceea ce privește restul criticilor formulate se constată că acestea sunt neîntemeiate ele nevizând nici unul din motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 Cod procedură civilă și mai mult decât atât nefiind formulate nici la instanța de apel, deoarece critica ce vizează greșita lotizare, era implicit legată de încheierea de admitere în principiu.
Solicitând completarea probelor pentru a face dovada cotelor la dobândirea bunurilor s-a solicitat implicit și refacerea raportului de expertiză cu eventuale cote modificate, dar nefiind luate în discuție criticile cu privire la încheiere nu s-a mai dispus nici refacerea raportului de expertiză.
Cu privire la plata taxelor de timbru s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor Legii 146/1997 cu modificările ulterioare cuantumul timbrajului fiind stabilit în raport de criticile formulate inițial.
Având în vedere considerentele ce preced, curtea constată că recursul este nefundat și pe cale de consecință în temeiul art. 312 Cod procedură civilă urmează să îl respingă.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâții, domiciliată în Pitești, str. -.2.D.1.48 jud. A, domiciliată în Pitești, str. F -.1.A.2.7 jud. A și, domiciliat în Târgoviște str. - nr.3 jud. D, toți în calitate de itori ai defunctului, împotriva deciziei civile nr. 41 din 31 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în com. sat jud.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 4 iunie 2008.
Președinte, Judecători,
a C
Grefier,
Red.EC
Tehnored.CN
2ex.18.06.2008
6445/2005 Judecătoria Târgoviște
a- Tribunalul Dâmbovița
,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adriana Maria RaduJudecători:Adriana Maria Radu, Elena Costea, Constanța
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
