Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 585/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 585
Ședința publică de la 29 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ionela Vîlculescu
JUDECĂTOR 2: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 3: Stela Popa
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data de 27 aprilie 2998, privind judecarea recursurilor declarate de reclamantul -, pârâta împotriva deciziei civile nr. 26din 27 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-în contradictoriu cu intimatul intervenient moștenitor, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la 27 aprilie 2009 au fost consemnate într-o încheiere separată ce face parte integrantă din prezenta.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 13.06.2001, reclamantul - a chemat în judecată pe pârâta, în vederea partajării bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost căsătorit cu pârâta, desfacerea căsătoriei s-a dispus prin sentința civilă nr. 7875/11.03.2001 a Judecătoriei Craiova. În timpul căsătoriei, părțile au dobândit o serie de bunuri realizate cu contribuția egală a fiecăruia, pe care reclamantul solicită a fi împărțite în mod egal: o situată în C,-, construită din BCA și acoperită cu tablă, compusă din parter și etaj; teren loc de casă în suprafață de 100 mp, un televizor, o mașină de spălat; un aragaz cu patru ochiuri; un colțar; un șifonier cu 3 uși; un pat de 2 persoane; o garnitură mobilă sufragerie; o mobilă bucătărie; trei sobe teracotă; parchet două dormitoare, sufrageria, bucătăria și un hol; construit scări etaj îmbrăcate în; gresie și faianță în baie; chiuvetă și mască din inox; introdus gaze naturale în; introdus apă potabilă; introdus curent electric; efectuat canalizare; materiale de construcții- 400. bolțari din ciment pentru garaj, 300. stejar, 10 saci ciment, 200 Kg fier.
La termenul din data de 05.09.2001 pârâta a depus întâmpinare și cerere reconvențională, prin care recunoaște ca fiind comune o parte din bunurile mobile din acțiunea principală, precum și introducerea gazelor naturale, a apei, a curentului electric și efectuarea canalizării la, ca fiind efectuate cu contribuție comună. În privința, pârâta a solicitat partajarea în cote de numai a fundației acestei case, întrucât restul construcției a fost edificat cu bani împrumutați de la fratele său.
Cu privire la acesta, pârâta a arătat că în anul 1999, fratele său le-a împrumutat suma de 400 milioane lei în vederea finalizării construcției, împrumutul respectiv nefiind restituit. Având în vedere despărțirea celor doi soți, pârâta se socotește îndreptățită la majorarea lotului său cu valoarea casei de la temelie până la acoperiș, ea urmând a restitui banii împrumutați. De asemenea, pârâta a solicitat complinirea masei partajabile cu o serie de bunuri mobile, care susține că se găsesc la locuința de la a reclamantului, pe care a primit-o în calitatea sa de șef de gară.
La data de 27.09.2001, reclamantul a depus întâmpinare la cererea reconvențională a pârâtei, arătând că nu are cunoștință de împrumutul la care se referă aceasta. Reclamantul a mai arătat că imobilul în cauză a fost construit și finisat în 1997 și nu în 1999, când pârâta susține că le-a fost acordat împrumutul, iar banii necesari pentru construcția au provenit din vânzarea unui apartament situat în C, str. - B, -. 14.
La dosar au fost depuse în copie următoarele acte: contract de vânzare cumăpărare autentificat sub nr. 84/17.01.1997, autorizație de construire a casei și certificat de urbanism, proiectul casei, sentința civilă nr.7875/11.05.2001 a Judecătoriei Craiova, înscrisuri sub semnătură privată intitulate chitanțe privind angajamentul muncitorilor de a efectua lucrările la construirea casei, chitanțe și facturi de achiziționare a materialelor de construcție, fișă înmatriculare 1310, contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 143/21.11.1995 al apartamentului din C, - B, -. 14 și în cauză instanța a administrat proba testimonială.
Prin încheierea de admitere în principiu din data de 20.02.2002 s-a admis în parte și în principiu cererea de partaj formulată de reclamantul - și cererea reconvențională formulată de pârâta.
A fost respinsă cererea de intervenție în interesul pârâtei formulată de intervenientul.
S-a constatat calitatea de copărtași în devălmășie a părților, având cota de fiecare.
S-a constatat masa bunurilor comune compusă din: teren în suprafață de 100 mp loc de casă, situat în C,-, Jud. D; o casă din BCA și acoperită cu tablă, compusă din parter și etaj, situată în C,-; 2 sobe din teracotă construite în casă; parchet două dormitoare, sufragerie, bucătărie, un hol; construit scară interioară îmbrăcată în blăni; introdus gaze naturale în casă; introdus apă potabilă în casă; introdus curent electric în casă; efectuat canalizare sub casă; un televizor; o mașină de spălat; un aragaz cu patru ochiuri; un colțar; un șifonier cu 3 uși; un pat de 2 persoane; o garnitură mobilă sufragerie; o garnitură mobilă bucătărie; frigider Arctic; cuier hol; raft metalic; mochetă 5/3 m; o ladă frigorifică cu trei sertare; o perdea 3/3 m; două bomboniere roșu; un set cafea cu 2 cești, zaharniță, cafetieră, platou de porțelan; o veioză; un aragaz cu 2 ochiuri; o butelie; 100 păsări (curci, găini, gâște); 4 porci (2 sub 100 Kg, 2 peste 100 Kg).
A fost numit expert pentru evaluarea și lotizarea bunurilor.
Împotriva acestei încheieri au formulat apel pârâta și intervenientul, dosarul fiind scos de pe rolul Judecătoriei Craiova și înaintat Tribunalului Dolj în vederea soluționării apelului.
Prin decizia civilă nr. 440/12.03.2004 pronunțaiă de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 4227/CIV/2002 s-au respins apelurile declarate de pârâtă și intervenient, aceștia fiind obligați la plata către reclamant a sumei de 10.000.000 lei ROL cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâta și intervenienții, și.
Prin decizia civilă nr. 80/05.04.2005 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr. 75/MF/2005, s-au admis recursurile declarate, s-a casat decizia civilă nr. 440/12.03.2004 și s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj -secția civilă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a constatat că la fila 18 din dosarul de apel s-a depus cerere de intervenție accesorie de către intervenienții și, instanța de apel nepronunțându-se pe această cerere.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. 3080/CIV/2004. Pârâta și intervenienții au depus la dosar o detaliere a motivelor de apel, depusă inițial.
Pârâta a solicitat proba cu înscrisuri, în sensul de a se efectua o adresă către Poliția C-Biroul Circulației Rutiere și către Primăria C-Serviciul Taxe și Impozite, pentru a comunica proprietarul autoturismului Ford cu nr. - în perioada anului 2001 și proba testimonială cu martorul.
Instanța, din oficiu, a luat interogatoriu intimatului-reclamant -, răspunsurile fiind consemnate și atașate la dosar.
Pe parcursul litigiului, apelanta-pârâtă a renunțat la proba testimonială încuviințată de instanță, deoarece martorul era plecat din țară.
Prin decizia civilă nr. 590/10.04.2006, Tribunalul Dolja admis apelul declarat de apelanta-pârâtă împotriva încheierii de admitere în principiu din 20.02.2002 și a respins apelul declarat de intervenientul împotriva aceleiași încheieri.
A respins cererea de intervenție în interesul pârâtei formulată de intervenienții și.
A schimbat în parte încheierea de admitere în principiu, în sensul că a inclus în masa partajabilă autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare -, menținând restul dispozițiilor încheierii.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâta, reclamantul - și intervenienta, iar prin decizia nr. 444/29.11.2006 Curtea de APEL CRAIOVAa respins aceste recursuri și a compensat în totalitate cheltuielile de judecată efectuate în recurs.
Rapoartele de expertiză întocmite de experții și au fost depuse la dosar la data de 27.08.2007, respectiv 28.08.2007.
Reclamantul a formulat obiecțiuni la cele două rapoarte de expertiză, instanța respingând obiecțiunile formulate de reclamant la raportul de expertiză întocmit de experta. încuviințând doar obiecțiunile formulate la raportul de expertiză în specialitatea construcții civile și dispunând efectuarea unei adrese către expertul pentru a evalua imobilul în funcție de valoarea de circulație a acestuia, și având în vedere ofertele și declarația autentificată sub nr. 207/29.01.1997, depuse de reclamant în ședința publică din data de 04.09.2007, răspunsul la obiecțiuni fiind depus de expert la dosar la data de 08.10.2007.
Prin sentința civilă nr. 14350/30.10.2007, a Judecătoriei Craiova, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul -, în contradictoriu cu pârâta.
S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta.
S-a respins cererea de intervenție în interesul pârâtei, formulată de intervenientul, cu domiciliul în C,-, Jud.
A fost mologat raportul de expertiză întocmit de expertul în varianta
S-a atribuit pârâtei imobilul compus din teren în suprafață de 100 mp și casa, situat în C,-, Jud.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 73.455 lei cu titlu de sultă.
S-a omologat raportul de expertiză întocmit de experta în varianta
S-a atribuit pârâtei următoarele bunuri mobile: TV, mașină de spălat, aragaz cu 4 ochiuri, colțar de sufragerie, șifonier cu 3 uși, pat de două persoane și saltea, mobilă de sufragerie D, garnitură mobilă de bucătărie.
S-a atribuit reclamantului următoarele bunuri mobile: frigider Arctic mijlociu, cuier hol, raft metalic, mochetă roșie 5/3 m, ladă frigorifică, perdea nailon 3/3 m, set cafea, veioză cu senzori, aragaz 2 ochiuri cu cuptor, butelie mare de aragaz, 100 păsări (15 curci, 78 găini, 7 gâște), 4 porci (de 100 Kg în medie) și autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare -.
A fost obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 9484 lei, cu titlu de sultă.
Au fost compensate parțial sultele, urmând ca pârâta să plătească reclamantului suma de 63971 lei.
S-au compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, nstanța de fond a reținut că potrivit art. 728 cod civil nimeni nu poate fi silit a rămâne în indiviziune, astfel că instanța a admis în parte acțiunea și cererea reconvențională, la formarea si atribuirea loturilor, ținând seama de cotele parti cuvenite fiecărei părți, masa bunurilor de impărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, posesia exercitată asupra bunurilor.
Împotriva sentinței civile a declarat apel reclamantul -, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând că, în mod greșit, s-a efectuat expertiza bunurilor, în același mod omologându-se raportul de expertiză de instanța de fond, deși expertiza încalcă grav principiile fundamentale cu privire la evaluarea bunurilor, expertul aplicând în mod nejustificat o serie de coeficienți de diminuare și scăzând din valoarea inițial estimată a construcției de - lei.
de uzură fizică de 20% trebuia imputat asupra lotului pârâtei și nu asupra lotului său; cu rea credință, expertul a făcut o evaluare părtinitoare, respectiv actualizarea valorii inițiale a casei de 206.246 lei, expertul aplicând și alți coeficienți de diminuare cu același subiectivism, făcându-se o gravă eroare și atunci când stabilește valoarea îmbunătățirilor efectuate după despărțirea în fapt de apelant.
În ceea ce privește evaluarea terenului aferent construcții, apreciază expertul că nu există acces la calea publică, iar cu privire la expertiza bunuri mobile, aceasta este greșită întrucât multe bunuri sunt supraevaluate, sulta fiind disproporționat de mare în raport de valoarea reală a bunurilor.
La termenul de judecată din data de 13.05.2008, instanța a încuviințat refacerea probatoriului administrat de instanța de fond, sub aspectul evaluării bunurilor, apreciind că administrarea probei este utilă pentru soluționarea cauzei.
S-au depus la dosar următoarele înscrisuri, în copie: certificat de moștenitor nr. 75/2006, din data de 31 mai 2006, testament autentificat sub nr.1173/14.07.2006, certificat de înadrare în grad de handicap nr. 34305/05.03.2008, certificat de deces seria - nr. -/3.11.2006, certificat de deces - nr. -/2 dec. 2005, certificat de căsătorie seria - nr. -/9.08.2002, certificat de naștere seria - nr. - din 20.09.2002 și sentința civilă nr.4204/24.03.2008, pronunțată de Judecătoria Craiova.
Apreciind necesar răspunsul expertului desemnat de instanță pentru efectuarea expertizei bunurilor imobile, s-a dispus, la termenul de judecată din data de 14 octombrie 2008, emiterea unei adrese către aceasta pentru a răspunde la obiecțiunile formulate de părți, răspunsul expertului fiind depus la instanță în data de 11.11.2008.
Prin decizia civilă nr. 26 din 27 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis apelul declarat de reclamantul -, împotriva sentinței civile nr. 14350/30.10.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr.17479/2001, în contradictoriu cu pârâta, și intervenientul, având ca obiect partaj bunuri comune.
S-a schimbat în parte sentința, în sensul că s-a omologat raportul de expertiză întocmit de experta, sub aspectul evaluării construcției și terenului, menținându-se varianta de lotizare aleasă de instanța de fond pentru bunurile imobile pârâta fiind obligată către reclamantul -, la sultă în cuantum de 88.825 lei.
S-a omologat raportul de expertiză întocmit de expert în varianta I de lotizare atribuindu-se bunurile mobile, astfel:
Lotul nr.1, în valoare de 8034,50 lei se atribuie reclamantului - care va primi aceleași bunuri mobile atribuite și de instanța de fond, în valoare totală de 9603 lei.
Va plăti sultă pârâtei, suma de 1568,50 lei.
Lotul nr.2, în valoare de 8034,50 lei se atribuie pârâtei, care va primi aceleași bunuri mobile atribuite și de instanța de fond, în valoare de 64,66 lei.
Va primi sultă de la reclamant suma de 1568, 50 lei.
S-au compensat sultele datorate de cele două părți, urmând ca, în final, pârâta să plătească reclamantului suma de 87.256,50 lei.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței civile nr. 14350/30.10.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr.17479/2001 și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că dispozițiile legale cuprinse în art. 6739.Cod Penal, instituie, cu titlu exemplificativ, o serie de criterii care trebuie avute în vedere în orice proces de împărțeală, dat fiind că legea nu distinge în această privință.
Din enumerarea criteriilor de atribuire a imobilului - casă, în speță, cele mai relevante sunt determinate de încredințarea minorilor, domiciliul părților, nevoile concrete ale fiecărei părți și faptul că unul dintre coproprietari a efectuat îmbunătățiri înainte de a se cere împărțeala.
Din analiza acestor criterii legale, rezultă că instanța a ținut seama de necesitățile concrete, practice, ale părților, de satisfacere a drepturilor și intereselor legitime ale acestora.
În cauză, s-a reținut că încredințarea cu ocazia divorțului a fiului rezultat din căsătorie, intimatei-pârâtă, reprezintă un criteriu de preferință la atribuirea imobilului din C,-, județul D, având în vedere că obligația de creștere și întreținere a acestuia îi revine, chiar dacă este major, până la terminarea studiilor.
Această locuință reprezintă domiciliul efectiv al intimatei în care a crescut și fiul său, este aptă de a satisface nevoile locative, întrucât a efectuat o serie de investiții la acesta, de care se va ține seama, chiar dacă, fiind efectuate după despărțirea în fapt, nu fac parte din criteriile enumerate de art. 6739.
Pe de altă parte, ținând seama de nevoile concrete ale fiecărei părți, nu poate fi neglijat faptul că apelantul reclamant a părăsit domiciliul comun, pentru întreține o relație de concubinaj, ulterior recăsătorindu-se.
Faptul că, în urma dezbaterii succesiunii tatălui pârâtei, s-a emis certificat de moștenitor, prin care s- constatat că pârâta, în calitate de fiică, are dreptul la o cotă de 3/8 din cota de dintr-o casă de locuit compusă din 3 camere, în concurs cu mama și fratele său, nu îndreptățește instanța să considere că are altă locuință pe care o poate folosi efectiv, acest lucru putând fi acceptat doar în cazul partajului succesoral, finalizat cu atribuirea în natură, în lotul său, a imobilului.
În ceea ce privește modalitatea de evaluare a bunurilor comune, în apel s- procedat la refacerea probelor sub acest aspect, instanța confirmând rapoartele de expertiză din acest punct de vedere.
Referitor la imputarea în lotul pârâtei a uzurii bunului imobil, conform susținerii apelantului, s-a reținut că, acest aspect nu poate fi pus în discuție pentru prima oară în instanța de apel, fiind incidente dispozițiile art. 292. iar pe de altă parte, s-a constatat că prin încheierea de admitere în principiu nu s-a reținut faptul ca uzura bunului să fie imputată în lotul uneia sau alteia din părți, în caz contrar ajungându-se la situația în care s-ar adăuga la încheierea de admitere în principiu, care a intrat în puterea lucrului judecat, ceea ce este inadmisibil.
Prin urmare, s-a procedat la lotizarea bunului imobil în aceeași modalitate ca și la prima instanță, respectiv prin atribuirea în lotul pârâtei, ce va plăti sultă reclamantului, în conformitate cu valoarea stabilită prin expertiza efectuată în apel, respectiv 88.825 lei.
Bunurile mobile au fost atribuite părților în varianta necontestată, respectiv cea la care s-a oprit și instanța de fond, însă la valoarea stabilită prin raportul de expertiză efectuat în apel, cu obligarea reclamantului de a plăti sultă pârâtei, suma de 1568,50 lei.
Împotriva acestei decizii au declarat și motivat recursuri în termenul prevăzut de lege reclamantul - și pârâta, considerându-le ca fiind nelegale.
Prin criticile invocate, reclamantul susține că decizia instanței de apel este afectată de motivele de modificare prev.de art.304 pct.7, 8 și 9 pr.civ.
Printr-un prim motiv de recurs recurentul reclamant susține ca fiind eronată reținerea instanței de apel că solicitarea sa de a se imputa asupra lotului pârâtei uzura imobilului în litigiu reprezintă o cerere nouă formulată de reclamant pentru prima dată în această cale de atac.
Arată că acest aspect nu trebuia să fie învederat de reclamant în fața primei instanțe, câtă vreme construcția a fost folosită exclusiv de pârâtă de la despărțirea în fapt, deci de circa 10 ani, așa încât este irelevant faptul că nu a fost menționat în încheierea de admitere în principiu ci, expertul, cu ocazia efectuării raportului de expertiză, trebuia să țină seama de această împrejurare.
Printr-un alt motiv recurentul reclamant critică modalitatea în care bunurile au fost atribuite în loturi, susținând că în mod eronat imobilul a fost repartizat pârâtei, ținându-se seama de faptul că aceasta a efectuat îmbunătățiri și a locuit în permanență acolo, neavându-se însă în vedere faptul că reclamantul nu are nici o altă locuință, în timp ce pârâta beneficiază de două spații de locuit, și mai mult, reclamantul are în întreținere o minoră, în timp ce fiul său și al pârâtei este major.
Un alt motiv invocat de recurentul reclamant vizează încălcarea de către instanța de apel a dispoz.art.67310alin.4 pr.civ. constând în faptul că a omis să stabilească vreun termen pentru plata sultei datorată de pârâtă reclamantului, reprezentând cota sa contributivă pentru imobilul construcție și teren repartizat în lotul acesteia.
O ultimă critică susținută de recurentul reclamant se referă la nelegalitatea hotărârii instanței de apel sub aspectul omologării raportului de expertiză, în condițiile în care imobilul în litigiu a fost mult subevaluat, iar coeficienții de diminuare au fost aplicați de expert cu încălcarea prevederilor legale.
La rândul său, recurenta pârâtă critică soluția instanței de apel referitor la modalitatea de evaluare și lotizare a bunurilor mobile, arătând că, din conținutul raportului de expertiză întocmit în această cale de atac rezultă că stabilirea valorii bunurilor s-a făcut în mod ipotetic, fără o vizualizare și identificare a acestora în natură.
Dată fiind această situație de fapt susține că instanța de apel trebuia să dea eficiență raportului de expertiză întocmit în fața instanței de fond.
Recursul declarat de reclamant este fondat pentru următoarele considerente:
Din examinarea ansamblului materialului probator aflat la dosarul cauzei se constată că este lipsită de temei legal prima critică invocată de recurentul reclamant, referitoare la imputarea în lotul pârâtei a uzurii bunului imobil, câtă vreme asemenea cerere nu a fost formulată de reclamant în fața primei instanțe, nefiind reținută prin încheierea de admitere în principiu.
O atare solicitare a fost invocată de reclamant pentru prima dată în apel, reprezentând o cerere nouă inadmisibil a fi făcută pentru prima dată în calea de atac, potrivit art.294 pr.civ. instanța de fond rezolvând pricina în limita cererilor cu care a fost investită.
Nici a doua critică invocată de recurentul reclamant nu este întemeiată, repartizarea bunului imobil în lotul recurentei pârâte respectând criteriile enumerate de art.6739pr.civ.
În acest sens, prin decizia pronunțată instanța de apel a ținut seama de mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăreia din masa bunurilor de împărțit, faptul că recurenta pârâtă înainte de a se introduce acțiunea de partaj a efectuat îmbunătățiri asupra construcției, neexistând nici o probă în sensul că ar fi întâmpinat opoziție din partea recurentului pârât în realizarea acestor lucrări.
Totodată, probele dosarului atestă neechivoc faptul că această locuință reprezintă domiciliul efectiv al recurentei pârâte, în care a crescut și fiul părților, în prezent major, fiind irelevantă împrejurarea că în anul 2006, potrivit certificatului de moștenitor anexat, pârâta a devenit coproprietară -în concurs cu mama și fratele său- în urma dezbaterii succesiunii tatălui său decedat, asupra unei cote părți din imobilul ce a aparținut acestuia.
În mod corect instanța de apel a reținut că această împrejurare nu poate conduce la concluzia că recurenta pârâtă ar dispune de o altă locuință pe care să o poată folosi efectiv, renunțând la imobilul bun comun al soților, în care a locuit în permanență, alături de fiul părților și la care a făcut îmbunătățiri.
Este întemeiată însă critica invocată de recurentul reclamant ce se referă de încălcarea de către instanța de apel a dispoiz.art.67310alin.4 pr.civ. întrucât deși prin decizia pronunțată a atribuit bunul imobil în lotul pârâtei, precizând suma ce se cuvine reclamantului cu titlu de sultă, nu a stabilit un termen înăuntrul căruia pârâta este obligată să achite această sumă.
Și ultima critică susținută de recurentul reclamant este întemeiată, din verificarea raportului de expertiză întocmit în fața instanței de apel rezultând cu certitudine că imobilul supus împărțelii a fost subevaluat.
În acest sens se constată că deși la data evaluării bunului, respectiv la data de 24 iulie 2008, când părțile au fost convocate, experta a stabilit valoarea imobilului construcție calculată conform Decret 256/1984, la suma de 208.178 lei, la data depunerii lucrării, respectiv pe 02 sept.2008, a diminuat această valoare, la suma de 183.086,5517 lei, reținând influența cursului valutar al USD, față de moneda națională.
Acest procedeu utilizat de expertă este vădit nelegal, evaluarea bunului imobil construcție efectuându-se la data întocmirii lucrării potrivit valorii monedei noastre naționale, lei RON, iar nu potrivit fluctuației cursului valutar după circa o lună de la 2,2588 lei la 2,3650 lei pentru 1 USD.
Așadar, valoarea imobilului construcție ce urmează a fi luată în considerare este de 208.178 lei, valoare stabilită de expertă la data întocmirii lucrării, după cum este întemeiată și critica recurentului reclamant vizând aplicarea greșită de către expertă a coeficienților de diminuare a valorii imobilului.
În acest sens, fără a interveni asupra corecției de preț stabilită de expertă, ținându-se seama de individualizarea în cadrul zonei în care este amplasată clădirea, constând în depărtarea față de magazinele existente, orientarea deficitară față de, lipsa de curte, grădină, loc de parcare, imobil fără garaj, instanța constată că aplicarea coeficientului de uzură de 20 % acestui imobil care are o vechime de 11ani și a cărui stare de întreținere este bună, este vădit nelegală.
de corecție de preț datorat vechimii construcției, nu poate fi mai mare de 10 %, depășirea cu doar un an a vechimii acestui imobil neputând justifica aplicarea coeficientului de uzură apreciat la o vechime a construcției, de 20 ani.
Ca atare, valoarea de circulație a imobilului construcție supus împărțelii, la care, potrivit raportului de expertiză nu s-a ținut seama de îmbunătățirile făcute de recurenta pârâtă, este de 166.542,4 lei, la care se adaugă valoarea terenului în suprafață de 100 mp. de 59.885 lei, rezultând o valoare totală a imobilului construcție și teren, fără îmbunătățiri de 226.427,4 lei.
Menținându-se modalitatea de repartizare a bunurilor în loturi, respectiv atribuirea bunului imobil construcție și teren, în lotul recurentei pârâte, urmează a se dispune obligarea acesteia la plata unei sulte reprezentând valoarea cotei contributive a recurentului reclamant pentru aceste bunuri, în sumă de 113.213,70 lei, fixând termen pentru plata sultei până cel târziu la data de 15 iunie 2009.
În ceea ce privește recursul pârâtei, se constată că este nefondat urmând a fi respins.
Evaluarea bunurilor mobile supuse împărțelii a fost corect făcută prin raportul de expertiză întocmit în apel, ținându-se seama de împrejurarea că bunurile nu au fost prezentate de părți expertului, gradul de uzură fiind stabilit în raport de data dobândirii acestora, potrivit normativelor în vigoare, parte din aceste bunuri obiectiv nemaiputând exista în prezent, respectiv păsări și porci.
Față de aceste considerente, urmează ca potrivit art.312 alin.1 pr.civ. recursul declarat de reclamant să fie admis, respingându-se ca nefondat recursul formulat de pârâtă.
Se va modifica în parte decizia instanței de apel, în sensul stabilirii valorii imobilului construcție și teren la suma de 226.427,4 lei, urmând ca pârâta să achite reclamantului, cu titlu de sultă - pentru contribuția adusă de acesta în dobândirea imobilului - suma de 113.213,70 lei, fixând termen pentru plata sultei până cel târziu la data de 15 iunie 2009.
Se vor menține restul dispozițiilor hotărârii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul - împotriva deciziei civile nr. 26 din 27 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul intervenient moștenitor, având ca obiect partaj bunuri comune.
Respinge recursul declarat de pârâta împotriva aceleiași decizii.
Modifică în parte decizia, în sensul că stabilește valoarea imobilului - construcție și teren - la suma de 226.427,4 lei.
Obligă pârâta către reclamant la plata sumei de 113.213,70 lei reprezentând sultă.
Stabilește termen pentru plata sultei până cel târziu la data de 15 iunie 2009.
Menține restul dispozițiilor hotărârii.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
Tehn.MC/3 ex.05.05.2009
Președinte:Ionela VîlculescuJudecători:Ionela Vîlculescu, Maria Cumpănașu, Stela Popa
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 727/2009. Curtea de Apel Ploiesti → |
|---|
