Divort. Decizia 583/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 583
Ședința publică de la 29 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ionela Vîlculescu
JUDECĂTOR 2: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 3: Stela Popa
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data de 27 aprilie 2009, privind judecarea recursurilor formulate de pârâta - și reclamantul G împotriva deciziei civile nr.18 din 21 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- și a sentinței civile nr.6469 din 25 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, având ca obiect divorț
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 27 aprilie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, pentru a da posibilitatea recurentului reclamant prin intermediul apărătorului angajat, să depună concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi 29 aprilie 2009.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, la data de 02.09.2007, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună desfacerea căsătoriei, din culpa pârâtei, încredințarea minorei reclamantului, obligarea pârâtei la pensie de întreținere pentru minoră, reluarea numelui avut anterior căsătoriei de către pârâtă ().
În motivare, s-a arătat că părțile s-au căsătorit la 18.10.2003, căsătorie din care rezultat minora -, născută la 24.04.2004, iar la data de 19.06.2007, pârâta a părăsit domiciliul comun al soților din com. și s-a mutat la părinții ei în satul, fără ca aceasta să se mai intereseze de soarta minorei.
În susținerea acțiunii, la dosar s-au depus certificatul de căsătorie în original, copie de pe certificatul de naștere al minorei, cartea de identitatea în xerocopie a minorei, sentința civilă nr. 623/17.01.2008.
De asemenea, a promovat acțiune de divorț, în calitate de reclamantă, făcând obiectul cauzei civile -, prin care a solicitat desfacerea căsătoriei din vina soțului pârât, încredințarea minorei spre creștere și educare reclamantei, obligarea pârâtului la pensie de întreținere pentru minoră, reluarea numelui de către reclamantă () - cu motivarea că pe parcursul căsătoriei între soți au intervenit neînțelegeri, pârâtul fiind influențat în luarea deciziilor în familie d e mama lui, acesta interzicându-i soției să o mai vadă pe minoră de la data separării în fapt, iar mama pârâtului o acuza pe reclamantă că întreprinde vrăjitoria.
În drept, aceasta și-a întemeiat cererea pe dispoz. art. 38 Cod fam. și a timbrat legal cererea.
Prin încheierea de ședință din data de 13.12.2007, instanța a admis excepția conexității și a dispus conexarea cauzelor, în baza art. 164 Cod. Pr. civ.
Prin sentința civilă nr. 6469/25.04.2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, s-au admis în parte cererea principală formulată de reclamantul - pârât G și cererea reconvențională formulată de pârâta - reclamantă -.
S-a dispus desfacerea căsătoriei din culpă comună, căsătorie încheiată la 18.10.2003 și înregistrată în registrul de stare civilă al Primăriei, sub nr. 6 /18.10.2003 și ca pârâta - reclamantă să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de "".
A fost încredințată minora -, născută la 24.04.2004, spre creștere și educare pârâtei-reclamante.
S-a dispus stabilirea în sarcina reclamantului-pârât și în favoarea minorei, a unei pensii lunare de întreținere în cuantum de câte 149,75 lei lunar, începând cu data introducerii acțiunii, 21.09.2007, și până la intervenirea altei cauze legale de modificare sau stingere a acestei obligații.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 18.10. 2003, căsătorie din care a rezultat minora -, născută la 24.04.2004. Părțile au locuit împreună cu minora și cu părinții pârâtului în domiciliul părinților pârâtului din com., în familie având loc certuri provocate atât de soți cât și de părinții reclamantului. Reclamantul avea izbucniri și manifestări violente, obișnuind să spargă geamurile. Martorii propuși de reclamant au declarat că soția acestuia avea o relație extraconjugală-depoziții care au fost contracarate de martorii propuși de pârâtă. Reclamantul era influențat în luarea deciziilor în familie d e mama sa, aceasta acuzând-o pe pârâtă de practici oculte, acuzații care au fost infirmate de martorii propuși de pârâtă.
În luna iunie 2007, părțile s-au separat în fapt, pârâta mutându-se la părinții săi, din aceeași localitate, minora fiind reținută de soț și părinții lui, martorii propuși de reclamant declarând că pârâta a părăsit domiciliul conjugal, iar martorii propuși de pârâtă au declarat că aceasta a fost alungată de soacră din domiciliul comun. Ulterior pârâta a încercat să ia legătura cu minora atât telefonic cât și prin efectuarea unor vizite la fostul domiciliu comun, însă i s-a interzis de soț și de mama lui, reclamantul amenințându-și soția că dacă va mai încerca să ia legătura cu minora o va omorî în bătaie pe pârâtă, împrejurări în care pârâta a fost nevoită să sesizeze organele de poliție pentru a i se permite să-și vadă copilul. Pârâta a încercat să-i ducă minorei pachete cu produse alimentare și de îmbrăcăminte fiind refuzate de reclamant și mama acestuia. Reclamantul și mama sa o influențau pe minoră să-i vorbească indecent pârâtei, iar după separarea în fapt a soților, i-au spus minorei că mama sa a decedat. De creșterea și educarea minorei s-au ocupat mai mult bunicii paterni, minora fiind bine îngrijită. Ambele părți realizează venituri. Fiecare soț locuiește la domiciliul părinților fiecăruia, având condiții bune de locuit potrivit referatelor de anchetă socială.
Starea de tensiune din familie, incidentele și neînțelegerile dintre soți au condus în timp la destrămarea relațiilor de familie, soții nemaiputând ajunge la o conviețuire comodă, astfel încât situația conflictuală creată în familie este ireversibilă, iar menținerea căsătoriei ar fi pur formală.
Instanța a apreciat că ambele părți sunt vinovate de deteriorarea relațiilor de familie, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 37 alin. 2 și 38 alin. 1 Cod. fam. privind desfacerea căsătoriei pentru motive temeinice.
Împotriva sentinței civile au declarat apel atât reclamantul G, cât și pârâta -.
În motivarea apelului său, pârâta a arătat că în mod greșit s-a dispus desfacerea căsătoriei din culpa comună, fiind reținută astfel și vinovăția sa. Ori, apelanta și-a îndeplinit obligațiile conjugale, cât și pe cele privind creșterea fiicei până la momentul când a fost izgonită din domiciliu de către soacră, pe fondul stării de pasivitate sau cu consimțământul reclamantului pentru motivul că efectuează farmece (vrăji) în locuința acestora.
În altă ordine de idei, nu a întreținut niciodată, ca de altfel nici în prezent, raporturi extraconjugale cu o altă persoană, așa cum a dovedit cu martorii audiați, acest lucru fiind constatat și de către pârât și mama acestuia care o urmăreau în mod sistematic la serviciu.
În motivarea apelului său, reclamantul Gaa rătat că -a reținut în motivarea soluției că el avea izbucniri și manifestări iolente, că era influențat în luarea deciziilor în familie d e către mama sa și că a amenințat-o pe pârâtă că, dacă va mai încerca să ia legătura cu minora, o va omori în bătaie.
Prin decizia nr. 18 din 21.01.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, au fost respinse apelurile formulate de apelantul reclamant G și de apelanta pârâtă - împotriva sentinței civile nr. 6469 din 25.04.2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a avut în vedere următoarele:
Relațiile de căsătorie dintre părți s-au deteriorat din vina ambelor părți, care, fiecare în parte, a avut un comportament necorespunzător și nu au făcut eforturi în menținerea căsătoriei.
Cu privire la apelul reclamantului, instanța de apel a reținut că interesul copilului, având vârsta de 5 ani, este acela să fie crescută și îngrijită de către mamă, deoarece numai aceasta poate să-i ofere echilibrul pe plan psihologic necesar acestuia.
Împotriva acestei decizii civile au formulat recursuri ambele părți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta - a criticat decizia atacată, în sensul desfacerii căsătoriei din culpă comună, fiind reținută astfel și vinovăția acesteia, în situația în care se arată de către recurentă că nu a întreținut relații extraconjugale și că și-a îndeplinit obligațiile conjugale.
Recurentul G critică decizia civilă, în primul rând, în sensul că aceasta este nemotivată, respectiv că se face o trimitere generală la un principiu de soluționare a acestui tip de litigiu.
Se critică că se menționează că echilibrul psihologic pentru un minor poate să-l ofere doar mama și că, în general, copiii sunt atașați mai mult de mamă, încă de la naștere.
Un al doilea motiv criticabil în motivarea instanței de recurs îl constituie faptul că se precizează în decizia atacată că numai mama a avut grijă de minoră, beneficiind de concediul de creștere și îngrijire minor.
Se critică de asemenea că instanța de apel făcut o motivare nelegală a deciziei în cauză, în sensul că nu a avut în vedere o analiză a tuturor probelor care susțineau motivele de apel invocate.
Analizând lucrările dosarului, prin prisma motivelor celor două recursuri formulate, se constată următoarele:
Recursul pârâtei - este nefondat.
Critica acesteia referitoare la desfacerea căsătoriei din culpă comună și nu din vina exclusivă a reclamantului nu are susținere legală în dispoz. art. 304 pct. 1-9 Cod pr. civ. instanțele analizând corect situația de fapt care a stat la baza pronunțării unei astfel de soluții.
Mai mult, motivul invocat de către recurenta - nu se încadrează în niciunul dintre motivele de nelegalitate prev. de art. 304 Cod pr. civ. vizând doar o analiză a probatoriului administrat în cauză, care, în prezent, nu mai poate fi analizat datorită abrogării pct. 11 al art. 304 Cod pr. civ. prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000.
Urmează ca recursul formulat de recurenta - să fie respins ca nefondat, în baza art. 312 pct. 1 Cod pr. civ.
Recursul formulat de către reclamantul G este fondat.
În cauză, sunt incidente dispoz. art. 304 pct. 7 și 9 Cod pr. civ. în sensul că decizia civilă atacată este nemotivată și nu cuprinde motivele pe care se sprijină, astfel:
Decizia civilă atacată cuprinde trimiteri generale de genul, numai mama poate să-i ofere un echilibru psihologic minorei sau minora are 5 ani și poate fi crescută și îngrijită de către mamă, fiind prea mică ca și vârstă și nu reprezintă argumente logice juridice menite să ducă la o motivare legală a unei hotărâri judecătorești. Aceasta din urmă trebuie să cuprindă argumente juridice cu legătură directă și în concret cu probele administrate în cauză, prin răspunsul juridic în concret la fiecare dintre acestea.
Folosirea doar a unor raționamente logice generale nu este de natură să aducă o motivare legală și fără aplicare în concret la speța de față.
De asemenea, există o contradicție în motivarea instanței de apel când, pe de o parte, apreciază că doar mama a avut grijă de minoră, beneficiind de concediu de îngrijire copil, iar, pe de altă parte, arată că tatăl și bunica paternă, după despărțirea în fapt a părților, respectiv începând cu data de 19.06.2007 ( când pârâta a părăsit domiciliul conjugal) au avut grijă de minoră.
Astfel, deși pârâta a recunoscut că a părăsit domiciliul conjugal și că are o relație extraconjugală, după cum au arătat și alți martori, instanța de apel nu a reușit, prin compararea probelor administrate în cauză, să facă o analiză concretă a speței în legătură directă cu motivele de apel deduse judecății de către părți.
Având în vedere aceste considerente, instanța, în conformitate cu dispoz. art. 304 pct. 7 și 9 Cod pr. civ. coroborate cu art. 3121Cod pr. civ. va admite recursul formulat de către reclamantul G și va modifica decizia atacată, în sensul că va admite apelul reclamantului.
Pe fondul cauzei, instanța va schimba în parte sentința civilă atacată, în sensul că va încredința spre creștere și educare reclamantului pe minora -, fiind reținut interesul minorei în contextul dispozițiilor legale prevăzute de Codul familiei și de legislația specială în vigoare privind promovarea dreptului copilului, în conformitate și cu dispozițiile art. 42 al.1 Codul familiei, coroborate cu art. 2 și art. 3 din Lg. 272/2004.
Urmează ca pârâta-recurentă -, în conformitate cu art. 42 alin.3 Codul familiei, să fie obligată la plata sumei de 120 lei pensie de întreținere, în favoarea minorei, începând cu data introducerii acțiunii, respectiv 21.09.2007 și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligației de întreținere.
Se va înființa poprire, din oficiu.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței și deciziei civile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul G împotriva deciziei civile nr.18 din 21 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- și a sentinței civile nr.6469 din 25 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-.
Respinge recursul declarat de pârâta - împotriva deciziei civile nr.18 din 21 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- și a sentinței civile nr.6469 din 25 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-.
Modifică decizia, în sensul că admite apelul declarat de reclamantul
Schimbă în parte sentința civilă nr. 6469 din 25.04.2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosar nr-.
Încredințează pe minora - spre creștere și educare reclamantului-pârât și obligă pârâta la 120 lei pensie de întreținere lunar, în favoarea minorei, începând cu data introducerii acțiunii, respectiv 21.09.2007 și până la intervenirea unei cauze de modificare sau stingere a obligației.
Poprire din oficiu.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
4 ex./22.05.2009
Președinte:Ionela VîlculescuJudecători:Ionela Vîlculescu, Maria Cumpănașu, Stela Popa
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
