Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 698/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 698
Ședința publică din data de 2 iulie 2008
PREȘEDINTE: Maria David
JUDECĂTORI: Maria David, Elena Costea Mioara Iolanda
-- -
Grefier - a
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul domiciliat în comuna de Târg, sat -i de, județul D - prin procurator - cu. În M,-, județul D, împotriva deciziei civile nr. 87 din 29 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta cu domiciliul ales la.av. - Câmpina, Calea nr. 12, -.3, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 25 iunie 2008, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitatea recurentului-pârât de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 9,5 lei și timbru judiciar de 0,3 lei, a amânat pronunțarea pentru azi, data de mai sus, când a dat următoarea soluție.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 03.10.2006 pe rolul Judecătoriei Câmpina, județul P, reclamanta, cu reședința în, oraș, str.- 29, TK 74100 și domiciliul ales la Cabinet avocat din municipiul Câmpina, Calea, nr.12, -.3, județul P, a chemat în judecată pe pârâtul, cu reședința în, oraș - TK 74100, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei în cote de 75% pentru reclamantă și 25% pentru pârât, aceste bunuri fiind un teren în suprafață de 766,70 mp situat în orașul M, cu următoarele vecinătăți și dimensiuni: N - M - 7,09 ml, S - B-dul --11 ml, E - - 11,95 ml; V - proprietatea vânzătorului -
86,20 ml, un teren în suprafață de 766,42 mp situat în orașul M, B-dul -, cu următoarele vecinătăți și dimensiuni: N - M - 6,60 ml, S - B-dul - -11,04 ml, E - str. - - 97 ml, V - Gh. - 91,95 ml, un apartament situat în orașul M,-, -. 1,. 7, compus din 2 camere, bucătărie, hol și balcon, în suprafață construită de 55 mp și un apartament situat în M, str. -. -, -. 3,. 12, compus din 3 camere, bucătărie, baie, WC, hol și balcon, în suprafață construită de 78 mp.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul din anul 1984, însă în anul 2004 au divorțat. În ceea ce privește contribuția diferită a părților la aceste bunuri, reclamanta învederează instanței că cea mai mare parte a banilor pentru cumpărarea acestor imobile a fost avansată de ea și de copiii săi, ca urmare a muncii efectuate în începând cu anul 1997.
Prin sentința civilă nr.2139/1.11.2006 Judecătoria Câmpinaa declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moreni, în temeiul dispozițiilor art. 13 Cod procedură civilă, reținând că bunurile supuse împărțelii se află situate în
Judecătoria Moreni, prin sentința civilă nr. 649/25.09.2007, a admis acțiunea și a dispus partajarea bunurilor conform raportului de expertiză - lotizare finală în varianta
Pentru a pronunța această sentință civilă, instanța de fond a reținut că pe baza analizei actelor și lucrărilor la data de 8.05.2007 s-a pronunțat încheierea de partaj prin care s-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei cu contribuții de 75% - reclamanta și 25 % - pârâtul două terenuri în M și două apartamente în același oraș conform contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 2410 și 2409/24.05.2000 și nr. 2412/20.05.2000 și nr. 2468/30.05.2000, că în cauză s-a dispus efectuarea de expertize în specialitatea construcții și topografie privind identificarea bunurilor și stabilirea variantelor de lotizare conform cotelor stabilite pentru părți și că reclamanta a solicitat omologarea variantei 1 din raportul de expertiză iar pârâtul a lăsat la aprecierea instanței cu privire la acest aspect.
S-a mai reținut că în varianta I de lotizare a bunurilor sulta este mai mică și că fiecărei dintre părți îi revine câte un apartament spre deosebire de cea de-a II - a variantă în care ambele apartamente sunt atribuite reclamantei.
Împotriva sentinței civile a declarat apel pârâtul susținând că atât în încheierea de partaj cât și hotărârea sunt nelegale și netemeinice, că încheierea a fost pronunțată cu nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la citarea părților, că a fost încălcat principiul contradictorialității, că în cauză au fost încălcate dispozițiile art. 95 alin. 1, 2 și 3 din Codul d e procedură civilă atât cu privire la termenul de 15 zile cât și cu privire la faptul că citația nu a fost afișată la ușa instanței, că citația de la ultimul domiciliu al pârâtului a fost restituită cu mențiunea "plecat în străinătate" și că încheierea de partaj nu a fost comunicată pârâtului decât la termenul din 4.09.2007, la aceeași dată pârâtul făcând dovada domiciliului său din țară.
S-a mai susținut că atât încheierea de partaj cât și sentința civilă au fost date cu încălcarea dispozițiilor art. 261 Cod procedură civilă și 105 Cod procedură civilă, fiind lovite de nulitate, că pentru a stabili cota de contribuție la dobândirea bunurilor
s-au luat în calcul veniturile realizate de reclamantă și ulterior dobândirii acestora precum și declarația extrajudiciară a fiului părților care nu poate avea forță probantă, că sentința civilă este nemotivată și că instanța de fond a omis să dispună partajarea bunurilor comune.
Pârâta intimată a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului, că apelantul a fost prezent în instanță unde a confirmat că cele două adrese din țară și din sunt corecte, că nu a invocat nulitatea nici unui act de procedură și că atât încheierea de partaj cât și sentința civilă au fost pronunțate cu respectarea celor opt puncte ale art. 261 Cod procedură civilă.
În urma analizării motivelor de apel s-a pronunțat decizia civilă nr. 87 din 29 februarie 2008 prin care s-a respins apelul ca nefondat.
Pentru a pronunța această decizie s-a reținut că pârâtul a fost citat cu îndeplinirea cerințelor legale, atât la adresa indicată în cererea de chemare în judecată, cât și la adresa indicată corect de intimată, iar neregularitățile procedurale nu au fost invocate cu respectarea dispozițiilor art. 108 Cod pr.civilă.
S-a mai reținut de asemenea, că hotărârea pronunțată de prima instanță este motivată cu respectarea cerințelor prevăzute de art. 261 cod pr.civilă, iar înscrisurile depuse la dosar atestă contribuția părților la dobândirea bunurilor comune.
Împotriva acestei decizii civile a declarat recurs pârâtul adresând critici de nelegalitate.
Se susține prin motivele de recurs că încheierea interlocutorie prin care s-au stabilit cotele părților și masa bunurilor de împărțit, s-a pronunțat cu încălcarea cerințelor privind citarea recurentului, în sensul că de la momentul citării prin publicitate și până la termenul de judecată ordonat de instanță nu au trecut 15 zile, așa cum prevăd dispozițiile art. 95 Cod pr.civilă.
Al doilea motiv de recurs vizează stabilirea cotelor de contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune, în sensul că aceste cote de 75% pentru reclamantă și 25% pentru pârât au avut ca suport probator probe extrajudiciare respectiv declarația extrajudiciară a fiului părților din proces.
Înscrisurile depuse la dosar atestă bunurile dobândite de ambele părți cu precizarea că la achiziționarea bunurilor cu contribuit și fiica și fiul celor doi soți.
Contribuția copiilor la achiziționarea bunurilor eronat a fost trecută în cota de contribuție numai a reclamantei.
Veniturile depuse la dosar de reclamantă în jur de 700 euro nu pot fi reținute ca o contribuție majoră la dobândirea bunurilor comune întrucât această sumă era necesară reclamantei doar pentru întreținerea ei.
În concluzia motivelor de recurs se solicită casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la ribunalul Dâmbovița.
Intimata nu a depus întâmpinare.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor dosarului, a dispozițiilor legale incidente cauzei, Curtea constată:
Referitor la primul motiv de recurs - neregularități privind citarea prin publicitate.
Potrivit art.108 alin.3 Cod pr.civilă neregularitățile actelor de procedură se acoperă dacă partea nu a invocat-o la prima zi de înfățișare, ce a urmat după această neregularitate și înainte de a pune concluzii în fond.
În speță recurentul invocă faptul că pentru data la care s-a pronunțat încheierea interlocutorie prin care s-a stabilit componența masei de partaj și cotele ce revin celor doi soți, nu a fost corect citat respectiv pentru termenul din 8 mai 2007 (data pronunțării încheierii interlocutorii).
Această neregularitate putea fi invocată de către recurent potrivit textului sus citat la data de 4 septembrie 2007, când a fost prezent în instanță și a învederat că are domiciliul ales în România, de Târg-, jud.
Ca urmare, față de textul de lege prevăzut de art. 108 al.3 Cod pr.civilă și cele arătate, acest motiv de apel invocat în recurs este nefondat.
Privitor la cel de-al doilea motiv de recurs - stabilirea cotelor ce revin celor doi soți din masa partajabilă.
Cu referire la stabilirea masei partajabile și a cotelor ce revin părților din proces s-au administrat probe cu acte, astfel:
La filele 30, 31, 32, 33 din dosarul de fond sunt depuse înscrisuri din care rezultă toate bunurile dobândite de soți în timpul căsătoriei și care nu sunt contestate.
Din conținutul înscrisurilor rezultă că ambii soți au cumpărat imobilele reținute la masa partajabilă, iar copiii celor doi soți au contribuit cu sume de bani la achitarea în întregime a imobilelor cumpărate.
Înscrisurile reprezintă contractele de vânzare-cumpărare prin care s-au achiziționat imobilele reținute la masa de partajat nu indică o contribuție mai mare sau mai mică a unuia din cei doi soți la achiziționarea acestor bunuri, ci dimpotrivă lecturând înscrisurile rezultă cert că cei doi soți au cumpărat împreună imobilele în litigiu.
Contractele de vânzare-cumpărare sunt semnate de ambii soți.
Referitor la celelalte înscrisuri depuse la dosar, respectiv adresele care atestă veniturile intimatei (soției) - fila 34, acestea nu conduc la ideea că aceasta din urmă are o contribuție de 75% la dobândirea bunurilor comune întrucât în anul 2000 când s-au achiziționat imobilele intimata realiza doar 7500 dolari (pe an).
Din aceste venituri nu trebuie neglijat faptul că intimata efectua cheltuieli și pentru întreținerea ei lunară.
Venituri mai mari s-au realizat în anii 2002-2003, după achiziționarea bunurilor comune.
Or, acest înscris nu este o probă concludentă care ar putea determina cotele ce revin celor doi soți întrucât nu trebuie neglijat faptul că tot în aceste perioade și recurentul realiza venituri în străinătate, fapt recunoscut de reclamantă prin cererea de chemare în judecată unde arată că pârâtul obținut bani ("i-a adus în țară prin transfer bancar") dar, susține reclamanta, au avut altă destinație (lucrare dentară), însă această altă destinație a banilor nu a fost dovedită.
Mai mult, copii celor doi soți au avut un aport la dobândirea bunurilor comune însă nu s-au produs dovezi că prin acest aport au vrut să o gratifice pe intimată sau că acest aport a fost restituit de aceasta din urmă.
Declarația lui, fiul celor doi soți, aflată la fila 39 din dosar, nu are valoare probantă, fiind o probă extrajudiciară.
Față de materialul probator sus analizat, rezultă cert că cei doi soți au o contribuție egală la dobândirea bunurilor comune reținute la masa de partaj.
Cotele stabilite de instanțele anterioare nu au suport probator.
Înscrisurile depuse la dosar, mai sus analizate, fiind pe numele și semnate de ambii soți, nu constituie criteriu de stabilire a unui aport mai mare al soției 75% și 25% al soțului, în situația în care ambii soți au realizat venituri în străinătate.
În lipsa probei că unul dintre soți a avut o contribuție mai mare decât celălalt soț la dobândirea bunurilor comune, se presupune că ambii soți au avut o contribuție egală, împărțirea bunurilor făcându-se tot în părți egale.
În consecință hotărârea recurată este nelegală, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 304 pct.8 Cod pr.civilă (instanța a interpretat greșit actul dedus judecății).
Înscrisurile depuse la dosar erau clare, iar instanța a schimbat înțelesul acestora.
Motivul de nelegalitate sus arătat (art.304 pct.8 Cod pr.civilă) conduce la modificarea hotărârii, însă modificarea nu este posibilă fiind necesară administrarea unor probe respectiv o nouă expertiză pentru evaluare și lotizare și ca urmare, Curtea în baza art. 312 (3) cod pr.civilă va casa hotărârea cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Admite recursul declarat de pârâtul domiciliat în comuna de Târg, sat -i de, județul D - prin procurator - cu. În M,-, județul D, împotriva deciziei civile nr. 87 din 29 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta cu domiciliul ales la.av. - Câmpina, Calea nr. 12, -.3, județul P și în consecință:
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la ribunalul Dâmbovița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 2 iulie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Maria David, Elena Costea Mioara Iolanda
- - - -, - -,
Grefier,
a
Fiind în concediu de odihnă se
semnează de către
Grefier șef secție,
Red. EC
Tehnored.NM
3ex.
22.07.2008
f- Judecătoria Moreni
a- Tribunalul Dâmbovița
,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Maria DavidJudecători:Maria David, Elena Costea Mioara Iolanda
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Stabilire program vizitare minor. Decizia 260/2008. Curtea de... → |
|---|
