Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 612/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 612
Ședința publică de la 16 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Văleanu
JUDECĂTOR 2: Cristiana Angelescu
JUDECĂTOR 3: Viorica Olariu
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de împotriva deciziei civile nr. 551 din 12 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, în contradictoriu cu intimata -, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul asistat de avocat și intimata - asistată de avocat și avocat
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la al treilea termen de judecată; nu se solicită judecata în lipsă; recurentul a depus prin serviciul de registratură un raport de expertiză contabilă extrajudiciar, cu duplicat spre comunicare.
Avocat I pentru intimata - având cuvântul, solicită a nu fi primit la dosar raportul de expertiză contabilă extrajudiciar, având în vedere faptul că la termenul anterior instanța a interogat părțile în sensul dacă mai au cereri de formulat și în încheierea de ședință s-a consemnat că ambele părți nu au alte cereri sau probe de formulat.
De asemenea, avocat susține că raportul de expertiză este o probă extrajudiciară, nu s-a respectat principiul disponibilității părților și este și inexact, solicitând a se avea în vedere că în cuprinsul raportului expertul invocă dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 49/2000 ce se referă la regimul de obținere, testare, utilizare și comercializare a organismelor modificate genetic prin tehnicile biotehnologiei moderne.
Arată că proba cu acte nu a fost solicitată în termen de către recurentul și solicită ca instanța să nu aibă în vedere acest raport de expertiză și să îl restituie recurentului.
Avocat pentru intimata - susține că nu are cunoștință în ce condiții a fost efectuat acest raport de expertiză extrajudiciară și ce obiective a avut în vedere expertul la întocmirea acestei lucrări, dacă s-a avut în vedere situația reală a dosarului, în condițiile în care expertul a utilizat și texte de lege ce nu au legătură cu cauza.
Avocat insistă în solicitarea de a se restitui raportul de expertiză contabilă extrajudiciar recurentului.
Instanța acordă cuvântul apărătorului recurentului cu privire la opoziția apărătorilor intimatei de a se depune la dosar raportul de expertiză și solicitarea de a se restitui acest înscris depus la dosar.
Avocat pentru recurentul având cuvântul, solicită respingerea cererii apărătorilor intimatei de a se restitui raportul de expertiză depus la dosar.
Apărătorul arată că este o eroare materială a expertului în ceea ce privește numărul ordonanței de guvern menționată în cuprinsul raportului de expertiză.
În ceea ce privește faptul că la termenul anterior a precizat că nu înțelege să formuleze alte probe, avocat susține că precizarea cu privire la alte probe viza excepțiile invocate la termenul anterior, având în vedere că din punct de vedere procedural excepția tardivității formulării recursului și excepția nulității sentinței instanței de fond și a deciziei instanței de apel au prioritate, iar în situația depășirii acestor excepții urmau să se administreze probe pe fondul cauzei. Susținerea în sensul că nu are alte probe de propus se referea la excepțiile invocate la termenul anterior.
În ceea ce privește obiectivele expertizei contabile, avocat solicită a se avea în vedere că acestea sunt menționate în cuprinsul raportului de expertiză și chiar dacă lucrarea de expertiză este extrajudiciară, este efectuată de către un expert autorizat care a semnat pentru această lucrare. Arată că a depus acest raport la dosar pentru o mai bună înțelegere și interpretare a problemelor contabile, respectiv a creditelor ce au fost contractate de părți și a refinanțării acestor credite. Precizează că a efectuat obiecțiuni la raportul de expertiză contabilă ce a fost întocmit în cauză, însă aceste obiecțiuni au fost respinse de instanță, motiv pentru care a solicitat efectuarea acestei lucrări de expertiză extrajudiciară în susținerea motivelor de recurs invocate.
Având în vedere că în faza procesuală a recursului înscrisurile pot fi depuse la dosar până la închiderea dezbaterilor conform prevederilor art. 305 Cod procedură civilă, instanța respinge solicitarea intimatei -, prin apărători de a se restitui înscrisul constând în raport de expertiză contabilă extrajudiciară, urmând a fi păstrat la dosar.
Avocat pentru intimata - susține că nu înțelege să recunoască acest înscris ca probă pertinentă și concludentă în dosar, fiind o probă extrajudiciară, nu îl are în vedere la soluționarea cauzei și nu solicită comunicarea duplicatului acestui înscris. Precizează că prin motivele de recurs formulate nu se solicită nici o probă și textul de lege este imperativ în acest sens.
La interpelarea instanței, avocat pentru recurentul și avocații și I pentru intimata susțin că nu au alte probe sau cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța consideră recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat I pentru intimata - precizează că nu înțelege să mai susțină excepția privind tardivitatea declarării recursului, având în vedere că a verificat actele și lucrările dosarului și a constatat că recurentul a solicitat comunicarea deciziei la un alt domiciliu.
Interpelată personal de către instanță dacă înțelege să nu mai susțină excepția privind tardivitatea declarării recursului, intimata - declară că nu susține excepția tardivității.
Avocat pentru recurentul având cuvântul, solicită admiterea excepției nulității absolute a sentinței instanței de fond și a deciziei instanței de apel pentru considerentele invocate pe larg la termenul anterior.
Pe fondul cauzei, avocat solicită admiterea recursului, modificarea deciziei tribunalului Iași, în sensul de a se constata că activul masei succesorale este de 311.591 lei, că părțile au o cotă de contribuție egală la dobândirea bunurilor comune și atribuirea către recurent a apartamentului nr. 9 cu trei camere situat pe-, bloc 503, cu obligarea acestuia la plata sultei către intimata -, corespunzător cotei de contribuție la dobândirea bunurilor comune.
Apărătorul arată că nelegalitatea deciziei recurate constă în încălcarea dispozițiilor art. 129 alineat 5 Cod procedură civilă, potrivit cărora judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului, pe baza stabilirii faptelor și pentru aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Susține că la instanța de apel interpretarea probelor s-a făcut diferit în ceea ce îl privește pe intimatul și pe apelanta -.
Avocat consideră că în mod nelegal instanța de apel a stabilit că intimata - a avut o cotă de contribuție de 70 % la dobândirea patrimoniului comun și recurentul a avut o cotă de contribuție de 30%.
Solicită a se avea în vedere că din probele administrate în cauză rezultă că diferența dintre veniturile realizate de părți pe perioada căsătoriei, realizând o simplă scădere, este de doar 50.964.688 lei ROL, adică aproximativ 5100 lei Ron.
Astfel, susținerea expertului preluată și de apelantă în sensul că apelanta - a realizat venituri mai mari cu 61,3 % decât intimatul este și contrazisă de celelalte susțineri din raportul de expertiză contabilă.
Avocat susține că a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat în cauză, însă aceste obiecțiuni au fost respinse de către instanță, însă solicită a se avea în vedere că diferența constatată de instanță este mult prea mare.
Arată că instanța de apel a reținut că apelanta - a fost ajutată de rude potrivit declarațiilor unor martorilor acesteia, ca doar aceasta s-a ocupat de menaj, că recurentul era plecat cu lunile de acasă întrucât lucra la Poliția de Frontieră, susțineri ce nu sunt conforme cu realitatea, solicitând a se avea în vedere și depozițiile celorlalți martori audiați în cauză din care rezultă că recurentul nu era plecat de acasă cu lunile și că de menaj se ocupau părțile în mod egal.
Apărătorul solicită a se avea în vedere depoziția martorului, care era o persoană de casă, ce cunoștea realitatea, în timp ce martora era o prietenă a intimatei -, ce nu cunoștea casa celor doi decât din relatările intimatei.
În ceea ce privește autoturismul, avocat arată că instanța de apel a avut în vedere valoarea autoturismului indicată prin acțiune, de 18.150 lei, deși intimatul a susținut că ar fi corect să se împartă doar avansul achitat la autoturism și ratele plătite la credit în timpul căsătoriei, urmând ca persoana căreia i se va atribui autoturismul să plătească în continuare ratele. Apreciază că instanța de apel trebuia să aibă în vedere că mai erau rate de achitat la autoturism, însă restul de rate rămase de achitat nu au fost avute în vedere de instanță.
De asemenea, apărătorul susține că în timpul desfășurării procesului în apel, recurentul a avut un accident de circulație soldat cu dauna totală a autoturismului. S-a depus la dosar extras de cont din care rezultă că firma de asigurări a plătit prima de asigurare, cu această sumă recurentul stingând diferența de credit.
Apărătorul precizează că fiind o daună totală a autoturismului, bunul nu mai există și ar fi trebuit măcar ca instanța de apel să rețină această daună totală.
Avocat susține că instanța de apel a reținut că recurentul a folosit o parte din banii comuni în interes personal, că a recunoscut la interogatoriu că a făcut mai multe depozite CEC personale, că a încercat să ascundă banii comuni, deși în cauză s-a făcut dovada că sumele de bani existente în acele depozite CEC nu îi aparțineau, că depozitele CEC au fost făcute în interes de serviciu și sumele de bani reprezentau contribuțiile achitate de membrii cotizanți ai unui a cărui evidență o ținea recurentul. Solicită a se avea în vedere declarațiile date de colegii de serviciu și șefii recurentului în acest sens. Instanța de apel a reținut însă doar aspectele invocate de apelanta -, fără a menționa motivele pentru care a înlăturat probele administrate de intimatul.
Apărătorul arată că a solicitat menținerea sentinței instanței de fond în ceea ce privește atribuirea apartamentului către recurentul, fiind făcute dovezi cu privire la faptul că recurentul stă în chirie, în timp ce intimata - a obținut un avantaj în urma cumpărării apartamentului pe numele fiului părților, în sensul că și-a rezervat un drept de abitație viager asupra acestui apartament, având deci unde locui.
Ulterior, după divorț, după ce s-a pus problema partajului, intimata - a depus la dosar o declarație autentică prin care renunță la dreptul de abitație, înscris ce este evident întocmit pro causa, aceasta susținând că după 7 ani și-a dat seama că fiul său are nevoie de intimitate și că nu poate locui în acel apartament.
Avocat solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată. Solicită a se avea în vedere atât precizările formulate în scris, cât și aspectele invocate cu privire la excepția nulității absolute a hotărârilor pronunțate.
Avocat pentru intimata - având cuvântul, solicită respingerea ca nefondată excepției nulității absolute a hotărârilor pronunțate, excepție invocată de recurentul.
Apărătorul arată că prin motivele depuse în susținerea excepției nulității hotărârilor pronunțate, se invocă faptul că nesemnarea celor două încheieri de ședință de către judecător și grefier ar atrage nulitatea absolută a hotărârilor, însă se ignoră faptul că nu s-a invocat nulitatea hotărârii în apel.
Solicită a se avea în vedere dispozițiile procedurale aplicabile cauzei și practica instanțelor cu privire la aplicabilitatea nulității.
Astfel, dispozițiile art. 258 Cod procedură civilă se referă doar la minută și nu la încheieri și chiar și atunci când se apreciază asupra valabilității unei hotărâri instanța supremă a statuat că se are în vedere prejudiciul creat părții. Ori în cauză partea se referă la două încheieri date de instanța de fond, încheieri prin care nu s-au luat dispoziții, ci s-a consemnat doar acordarea unui termen pentru administrarea probelor admise prin încheieri anterioare.
Avocat apreciază ca în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 258 Cod procedură civilă, dispoziții ce nu se referă la încheierile interlocutorii cum sunt cele două încheieri invocate de recurent și dacă recurentul s-ar fi considerat prejudiciat, ar fi trebuit să invoce acest prejudiciu prin motivele de apel formulate. Recurentul a acceptat hotărârea bazată pe acele încheieri interlocutorii și invocă aceste aspecte în recurs, după ce instanța de apel a modificat hotărârea ce are la bază o minută semnată. Solicită respingerea excepției nulității invocată de recurent.
Pe fond, avocat solicită a se avea în vedere că motivele de recurs invocate țin de sentința instanței de fond, criticându-se decizia instanței de apel raportat la hotărârea instanței de fond.
În ceea ce privește aspectele invocate de recurent referitoare la autoturismul, la accidentul de circulație soldat cu dauna acestui autoturism, avocat susține că recurentul a avut paza bunului, însă nu a exercitat-o cu bună credință.
Apreciază că nu pot fi primite criticile recurentului cu privire la valoarea autoturismului, având în vedere că instanța de apel nu a reținut suma de 18100 lei, ci doar restul de plată la contractul de leasing.
În ceea ce privește apartamentul fiului părților, avocat solicită a se avea în vedere că niciodată recurentul nu s-a plâns că s-a cumpărat acest apartament pe numele copilului și chiar în motivele de recurs se menționează expres la pagina 2 alineatul 3 că prin acțiunea de partaj nu a solicitat nimic legat de apartamentul fiului.
Apărătorul solicită a se reține că niciodată soții nu au înțeles să achiziționeze acel apartament pentru uzul personal, ci pentru fiul lor. Arată că banii folosiți pentru achiziționarea acelui apartament nu provin din veniturile comune, ci erau venituri pe care le-a primit intimata cu titlu de plăți compensatorii. Solicită a se avea în vedere în acest sens și răspunsul recurentului la interogatoriu, în care acesta pretinde că a contribuit la cumpărarea acelui apartament, însă nu știe cu ce sumă.
Solicită respingerea recursului formulat de ca fiind nefondat.
Avocat I pentru intimata - având cuvântul cu privire la motivul de recurs referitor la cota de contribuție, susține că în mod corect instanța de apel a îndreptat eroarea instanței de fond cu privire la aprecierea cotei de contribuție a părților la dobândirea patrimoniului comun.
Susține că în mod corect și legal instanța de apel a reținut că instanța de fond nu a apreciat corect și legal amplul probatoriu administrat în cauză ce viza cota de contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune.
Arată că instanța de fond a reținut că recurentul ar fi realizat mai multe venituri, aprecierea instanței de fond fiind făcută prin prisma contribuției bănești, însă din conținutul expertizei contabile s-a constat o diferență între veniturile realizate de părți în favoarea intimatei.
Avocat susține că ambele părți au obținut venituri în timpul căsătoriei, însă veniturile realizate de intimata - sunt mult mai mari decât ale recurentului.
Solicită a se avea în vedere și faptul că intimata - a fost angajată permanent, a fost cadrul activ și a obținut venituri mari, în timp ce pentru intimatul a trebuit să treacă un timp pentru a se realiza.
Intimata - a contribuit și prin munca depusă în familie, s-a ocupat constant de menajul familiei și de creșterea copilului, în condițiile în care recurentul a absentat perioade lungi de acasă datorită caracteristicilor serviciului său și a faptului că a urmat și cursuri liceale la seral pe o perioadă de 5 ani, aspecte dovedite și prin declarațiile martorilor audiați în cauză. Singurele venituri suplimentare realizate de recurentul au fost moșteniri ce au fost ulterior înstrăinate fraților săi, astfel încât grija acestuia pentru patrimoniul comun nu a existat.
Avocat susține că instanța de apel a apreciat corect întregul probatoriu administrat în cauză și a pronunțat o decizie corectă, în condițiile în care în mod nelegal și eronat instanța de fond a reținut că părțile ar fi avut o cotă de contribuție egală, deși probele dovedeau altceva.
În ceea ce privește dreptul de creanță solicitat de recurent cu privire la apartamentul fiului său, avocat susține că în mod corect instanța de apel a reținut că stabilirea acestui drept nu poate fi realizată decât în contradictoriu cu titularul dreptului de proprietate asupra acestui bun, respectiv
În ceea ce privește motivul de recurs menționat în precizările recurentului cu privire la partajarea pasivului, avocat apreciază că acest motiv de recurs a fost formulat peste termenul legal, nefiind făcute discuții cu privire la pasivul patrimoniului comun decât în precizările ce au fost depuse la dosar peste termen.
În ceea ce privește atribuirea apartamentului, avocat susține că în mod corect instanța de apel a reținut că intimata - are o cotă mai mare, că nu deține un alt spațiu de locuit, ca nu a încetat niciodată să locuiască în apartament, că recurentul nu mai locuiește în acel apartament și intimata are grave probleme de sănătate, astfel încât este îndreptățită să-i fie atribuit acel imobil,urmând ca după pronunțarea hotărârii să îi plătească recurentului sultă.
Solicită respingerea recursului și menținerea deciziei instanței de apel ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Avocat pentru recurentul având cuvântul în replică, susține că recurentul a fost dat afară din apartament de către intimata -.
Avocat pentru intimată susține că nu există dovezi în sensul celor susținute de apărătorul recurentului.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Prin sentința civilă nr. 4258/07.04.2008 a Judecătoriei Iașis -a hotărât:
Admite acțiunea reclamantului, domiciliat în I,-,. 503,. A,. 3,. 9, formulată în contradictoriu cu pârâta -, fostă, cu același domiciliu.
Admite în parte cererea reconvențională a pârâtei.
Constată că părțile au dobândit cu titlu de bun comun imobilul situat în I,-,. 503,. A,. 3,. 9, având o valoare de circulație de 134.292 Ron.
Precum și următoarele bunuri mobile:
- autoturismul în valoare de 18.150 lei;
- bibliotecă în trei canate (corpuri) în valoare de 300 lei, un pat pentru o persoană în valoare de 150 lei, 2 fotolii în valoare de 100 lei, 1 televizor color în valoare de 400 lei, o masă mică pe rotile în valoare 100 lei, un suport raft pentru televizor în valoare de 50 lei, masă pliantă cu patru scaune pliante în valoare de 400 lei;
- un dulap în valoare de 300 lei, bibliotecă în valoare de 250 lei; un pat în valoare de 150 lei, un birou în valoare de 150 lei;
- un dulap în valoare de 300 lei, un pat în valoare de 150 lei, o masă în valoare de 100 lei;
- un dulap în valoare de 300 lei;
- un cuier în valoare de 150 lei, o masă de toaletă în valoare de 150 lei, un aspirator în valoare de 250 lei;
- o mașină de spălat în valoare de 600 lei;
- două dulapuri suspendate în valoare de 350 lei, un dulap vertical în valoare de 150 lei, două mese bucătărie în valoare de 300 lei, un frigider cu congelator în valoare de 550 lei, un robot de bucătărie în valoare de 200 lei, un storcător de fructe în valoare de 150 lei;
- o mașină de spălat Indesit în valoare de 600 lei;
- un aragaz în valoare de 300 lei;
- un televizor în valoare de 350 lei;
- un congelator în valoare de 600 lei;
- două aspiratoare în valoare de 400 lei.
Constată că reclamantul a avut o cotă de contribuție egală de 50 la sută la dobândirea bunurilor comune.
Dispune ieșirea părților din starea de indiviziune.
Atribuie reclamantului imobilul situat în I,-,. 503,. A,. 3,. 9, în valoare de 134.202 Ron, autoturismul cu valoare de partaj rămasă de 1.500 euro.
Atribuie pârâtei, tv color 400 ron, suport telefon 50 ron, o masă pliantă cu 4 scaune pliante 400 ron;
- mobilă de dormitor: un dulap 300 ron, bibliotecă 250 ron pat, 150 ron, birou 150 ron;
-din mobila de dormitor:
- un dulap din hol 300 ron, un aspirator 150 ron, o mașină de spălat 600 ron, din mobila de bucătărie; un dulap vertical 150 ron, masă de bucătărie 100 ron; aragaz 300; frigider cu congelator 550; robot de bucătărie 200 ron, storcător fructe 150 ron.
Valoare totală de 4.950 ron.
Obligă reclamantul la plata sultei compusă din 67.146 ron reprezentând J din valoarea apartamentului, la 4.253 ron, reprezentând J din restul de credit contractat cu -ul și la 750 euro reprezentând J din creditul de leasing achitat în timpul căsătoriei.
Obligă pârâta la plata sultei de 1.100 ron diferența de valoare a bunurilor mobile primite.
Constată că părțile au un drept de creanță în valoare de 165.000 asupra imobilului situat în I,-,. 503,. A,. 3,. 11, proprietatea lui
Obligă pârâta la plata sumei de 2.873,5 ron cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că în ce privește cota de contribuție a fiecărei părți la dobândirea bunurilor comune, s-a avut în vedere salariile părților și contribuția personală a părților la activitățile casnice.
În ce privește dreptul de creanță solicitat de reclamant în valoare de 165.000 ron reprezentând contravaloarea prețului apartamentului de 2 camere situat în I,-, bloc 503,. A,. 3,. 11, instanța a reținut că atât martorii propuși de reclamant cât și de pârât arată că aceștia au contribuit la cumpărarea acestui apartament, reclamantul fiind de acord cu această achiziție, așa încât s-a constatat că părțile au un drept de creanță asupra acestui imobil în valoare de 168.000 ron.
În ce privește atribuirea imobilului apartament bun comun al soților, instanța a reținut că în prezent reclamantul locuiește cu chirie, fapt dovedit cu act de închiriere depus la dosar și că pârâta are instituit un drept de habitație până la sfârșitul vieții, asupra imobilului cumpărat fiului părților.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel pârâta-reclamanta -.
Prin decizia civilă nr. 551/12 iunie 2009 Tribunalul Iași admite apelul declarat de către pârâta-reclamantă - împotriva sentinței civile nr. 4258 din 7.04.2008 pronunțata de Judecătoria Iași, sentință pe care o schimbă în parte, respectiv:
Stabilește că valoarea partajabilă a apartamentului situat în I,-, Bl. 503, Sc. A,. 3,. 9, este de 109.525 lei, iar valoarea partajabilă a autoturismului este de 18150 lei.
Stabilește că în masa partajabilă, alături de celelalte bunuri mobile reținute de instanța de fond, există si un tensiometru, în valoare de 100 lei.
Stabilește că masa bunurilor comune este compusă din:
1. Activ:136.075 lei;
2. Pasiv: 42821,89 lei, compus din:
a) 16598 lei echivalentul a 4597,7 Euro, rest credit refinanțat din contractul de credit nr. -/27.06.2006;
b) 14644,38 LEI- rest de plata pentru Contractul de Leasing - din 10.06.2005.
c) rest de plata pentru credit nr. 15491/6.07.2006 - CEC =11591,5 lei.
Calculul pasivului are în vedere paritatea leu/Euro la cursul de 3,6102 lei/1 Euro reținut de către expertul contabil și sumele nerambursate la creditele Leasing si CEC raportate la data pronunțării sentinței de divorț (28.02.2007).
Înlătură dispoziția instanței de fond privind constatarea dreptului de creanța în valoare de - lei asupra apartamentului din I,-,. 503,. A,. 3,. 11.
Stabilește cota de contribuție a părților în procent de 70% pentru pârâta-reclamantă si 30% pentru reclamantul-pârât.
Atribuie pârâtei-reclamante apartamentul situat în I -,. 503,. A,. 3,. 9 în valoare de 109.525 lei și un tensiometru în valoare de 100 lei.
modalitatea de atribuire a bunurilor mobile realizata de către instanța de fond, pentru autoturism, valoarea fiind de 18150 lei.
Pârâta-reclamantă primește bunuri în valoare de 117.925 lei.
I se cuvin bunuri în valoare de 9525,5 lei.
Reclamantul-pârât primește bunuri în valoare de 18.150 lei.
I se cuvin bunuri în valoare de 40.822,5 lei.
Atribuie pârâtei-reclamante sarcina suportării pasivului în suma de 16598 lei (echivalentul rest credit refinanțat din contractul -/27.06.2006) și sarcina plății restului rămas nerambursat din creditul CEC nr. 15491/2006 în suma de 11579,51 lei. Total pasiv: 28.177,51 lei.
Atribuie reclamantului - pârât sarcina suportării pasivului în suma de 14644,38 lei rest de plată pentru contractul de Leasing BRD - din 10.06.2005.
Corespunzător cotelor de contribuție reținute pârâtei-reclamante îi revine un pasiv în suma de 29975,85 lei iar reclamantului - pârât un pasiv în suma de 12846 lei.
Obliga pârâta-reclamantă sa plătească reclamantului-pârât suma de 24470,88 lei, cu titlu de sultă (compusă din 22672,5 lei provenită din calculul activului și 1798,38 lei din calculul pasivului).
Compensează cheltuielile de judecată efectuate de părți in fața instanței de fond (exclusiv taxele de timbru calculate la valoarea pretențiilor), corespunzător cotelor reținute pentru părți, obligă reclamantul-pârât la plata sumei de 980,26 lei cheltuieli rămase necompensate și a sumei de 1499 lei (taxă timbru cerere cotă majorată) către pârâta-reclamantă.
Obligă intimatul sa plătească apelantei - 5487,15 lei cheltuieli de judecata în apel (sumă stabilită după reducerea onorariilor apărătorilor apelantei la câte 2000 lei pentru fiecare).
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că apartamentul situat în I, str. -,r nr. 23, bloc 503,. A,. 3,. 9 are o valoare de 109.525 lei, conform expertizei efectuată în dosar, reținerea altei valori - aceea a valorii de impunere este rezultatul unui raționament juridic greșit.
Și în ce privește valoarea autoturismului, valoarea care trebuie avută în vedere este valoarea autoturismului și nu suma restituită din credit.
Nu s-a inclus în masa partajabilă - dreptul de creanță de 165.000 lei, deoarece stabilirea acestui drept nu poate fi realizată decât în contradictoriu cu titularul dreptului de proprietate asupra acestui bun -
În ce privește determinarea pasivului patrimoniului părților, tribunalul reține că trebuie supuse împărțelii creditele contractate în timpul căsătoriei.
În ce privește cota de contribuție a părților s-a reținut că apelanta are în favoarea sa probate cu depozițiile martorilor, că aceasta s-a ocupat constant de menajul familiei, de creșterea copilului, în condițiile în care intimatul absenta perioade lungi de acasă datorită caracteristicilor serviciului său, intimatul a urmat și cursuri liceale la seral pe o durată de 5 ani.
Împotriva deciziei civile nr. 551/12 iunie 2009 tribunalului Iașia declarat recurs.
Se critică sentința recurată pentru următoarele motive:
- în mod greșit instanța de apel a reținut valoarea activului ca fiind de 136.075 lei; În privința autoturismului ar trebui împărțit nu doar avansul achitat la autoturism și ratele plătite la credit în timpul căsătoriei, ci doar suma de 12.939 lei (contravaloarea a 3.545,82 Euro) și nu de 18.150 lei așa cum a fost reținut de instanță. S-a susținut că în timpul desfășurării procesului în apel, recurentul a avut un accident de circulație, autoturismul fiind distrus în totalitate, iar firma de asigurări a plătit suma de 3.545,82 Euro, prima de asigurare numai aceasta ar trebui partajată.
- este nelegală stabilirea cotei de contribuție la dobândirea bunurilor comune în procent de 70% în favoarea intimatei - și 30% pentru reclamant. Din expertiza contabilă făcută în cauză și necontestată de apelantă rezultă că pe parcursul căsătoriei 1978-2007 veniturile nete ale apelantei - sunt de 1.039.599.727 Rol, iar ale intimatului de 988.635.039 lei - Rol, apelanta realizând în pus doar suma de 50.964.688 lei - Rol. Această diferență dintre veniturile realizate nu justifică o cotă de contribuție majorată a apelantei la dobândirea bunurilor comune.
- este nelegală și decizia instanței de apel dea atribui apelantei apartamentul bun comun cât timp apelanta are un drept de abitație viager asupra imobilului cumpărat de părți fiului lor, drept la care a renunțat "pro causa";
- în mod nelegal instanța a scos din masa de împărțit și suma de 165.000 Ron, ce reprezintă dreptul de creanță al părților, apelanta cumpărând apartamentul fără acordul soțului.
Prin precizările depuse de recurent la 02 2009, se arată că în ce privește modul de partajare a pasivului patrimoniului comun trebuie să se facă având în vedere cota de contribuție de 50%, recurentul fiind defavorizat prin includerea în masa de împărțit a valorii integrale a autoturismului.
Prin aceleași precizări recurentul invocă excepția nulității absolute a sentinței nr. 4258 din 07.04.2008 a Judecătoriei Iași și a deciziei civile nr. 551/12.06.2009 a tribunalului Iași, întrucât încheierile de ședință din 10.10.2007 și din 12.02.2008 sunt lovite de nulitate absolută, lipsesc semnăturile judecătorului care a instrumentat cauza, nu au fost respectate dispozițiile art. 147 Cod procedură civilă.
Recursul formulat de este neîntemeiat.
Precizările formulate de recurent la memoriul de recurs sunt depuse la instanța de recurs la 02 2009, peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă și art. 303 Cod procedură civilă.
Cum în precizările depuse se invocă și o excepție de nulitate a hotărârilor pronunțate, instanța va examina excepția invocată în raport de prevederile art. 147 Cod procedură civilă.
Potrivit textului citat, dezbaterile urmate în ședință se vor trece în încheierea de ședință, care va fi semnată de judecători și grefier.
În cauză, din examinarea încheierilor de ședință din 10.10.2007 și din 12.02.2008 a Judecătoriei Iași, se constată că aceste încheieri sunt semnate în conformitate cu dispozițiile art. 147 Cod procedură civilă de judecător și grefier.
Ca atare, hotărârile pronunțate în cauză sunt legale sub aspectul respectării prevederilor art. 147 Cod procedură civilă.
1. Cu privire la primul motiv de recurs invocat că instanța de apel a reținut în mod greșit valoarea activului ca fiind de 136.075 lei, instanța constată că acest motiv de recurs este nefondat.
În mod legal, instanțele au reținut că valoarea autoturismului este de 18.150 lei, valoare la care au achiesat ambele părți, autoturismul fiind atribuit recurentului-reclamant la cererea acestuia de Judecătoria Iași de la data de 07 aprilie 2008, și aflându-se în permanență sub supravegherea acestuia.
Susținerea că autoturismul care a fost atribuit reclamantului după desfacerea irevocabilă a căsătoriei a fost avariat în totalitate și a fost plătită reclamantului o primă de asigurare de 3.545,82 Euro care ar trebui partajată și nu valoarea autoturismului, este împotriva dispozițiilor art. 36 alin. 2 Codul familiei și art. 32 a-d Codul familiei.
. bunurilor se face la valoarea reală din momentul efectuării partajului, cum de altfel instanțele au și procedat, și nu poate fi imputată intimatei o împrejurare care a survenit ulterior atribuirii autoturismului reclamantului ce l-a avut în grija sa.
- S-a mai susținut de recurent în cadrul primului motiv de recurs că din masa de împărțit ar trebui să facă parte și suma de 165.000 lei, sumă ce reprezintă un drept de creanță valoarea apartamentului fiului părților, pe care pârâta, fără acordul reclamantului l-a cumpărat din banii comuni.
Stabilirea naturii sumelor de bani a soților pe numele copiilor lor depinde de probele administrate, prin care se stabilesc intenția și scopul urmărit de părinți. În speță, din actele depuse și din toate declarațiile martorilor audiați în cauză atât la cererea reclamantului cât și a pârâtei a rezultat intenția foștilor soți, care în calitate de părinți au intenționat să-l gratifice pe fiul lor A - ceea ce au și făcut prin cumpărarea apartamentului pe numele acestuia la data de 20.04.2001.
Această sumă de 165.000 lei depusă de părți pe numele copilului lor are caracterul unei liberalități în favoarea copilului lor, al unui dar manual, A devenind proprietarul sumei și implicit al apartamentului achiziționat.
Ca atare, suma de 165.000 lei nu reprezintă un drept de creanță al foștilor soți ci un dar manual pentru fiul lor, sumă ce nu poate fi supusă partajului, nefăcând parte din comunitatea de bunuri comune.
2. Neîntemeiat este și motivul de recurs referitor la stabilirea cotei de contribuție de 70% pentru - la dobândirea bunurilor comune.
Potrivit dispozițiilor art. 30 Codul familiei, bunurile dobândite în timpul căsătoriei soților sunt bunuri comune ale acestora. Prin probele pe care le administrează părțile pot dovedi cota de participare la dobândirea bunurilor comune.
În speța de față, însuși reclamantul dar și expertiza contabilă efectuată în cauză, a constatat că pe perioada căsătoriei intimata-pârâtă - a realizat în plus venituri față de reclamant.
Dar instanțele nu au avut în vedere numai criteriul veniturilor realizate, ci și alte aspecte pe care recurentul nu le-a putut combate.
Pârâta-intimată s-a ocupat de întreținerea gospodăriei, de creșterea și educarea copilului minor, în condițiile în care reclamantul absenta perioade lungi de acasă datorită caracteristicilor serviciului său, iar în timpul căsătoriei reclamantul a urmat și cursuri liceale la seral pe o durată de 5 ani.
Dovada contribuțiilor diferențiate se poate face prin orice mijloc de probă iar instanța are în vedere și aspectul că reclamantul a contribuit numai cu o parte din veniturile sale la dobândirea bunurilor comune, cât timp s-a făcut dovada unor depozite CEC personale care nu au fost incluse în masa partajabilă.
Cota-parte cuvenită fiecărui soț din masa bunurilor comune se determină în raport de contribuția reală, efectivă la achiziționarea bunurilor comune. Sumele de bani existente în depozitele CEC a căror existență reclamantul a negat-o prin întâmpinarea depusă la apel, pag. 32 dosar, arătând că sunt "simple presupuneri" iar apoi a recunoscut la interogatoriu dar a susținut că sunt cotizații de deces, vor fi avute în vedere de instanța de judecată la cota de contribuție a reclamantului fără aceste venituri făcute numai pentru uz personal, fără a fi incluse în masa partajabilă.
Prin urmare, cum cota de contribuție a soților a fost stabilită în raport cu întregul patrimoniu al soților, ca universalitate juridică iar intimata cu probele administrate a dovedit cu certitudine o cotă majorată de 70% iar pentru de 30%, și acest motiv de recurs apare ca nefondat și va fi respins ca atare.
3.Și motivul de recurs referitor la atribuirea apartamentului bun comun al soților intimatei este neîntemeiat.
Cota majorată a intimatei - la dobândirea bunurilor comune, faptul că în prezent locuiește efectiv în apartament, recurentul fiind plecat de mai mult timp din apartament, actele medicale depuse de intimată cu care face dovada mai multor afecțiuni medicale, sunt criterii care o îndreptățesc pe intimată la atribuirea apartamentului bun comun al foștilor soți.
Împrejurarea că intimata a avut un drept de abitație viager la care ulterior a renunțat, la apartamentul proprietatea personală a fiului părților, nu prezintă relevanță juridică în cauză, neputând constitui un impediment legal în atribuirea către intimată a apartamentului în care locuiește și care constituie cel mai important bun al soților achiziționat cu o contribuție majoră a acesteia.
În raport de toate aceste considerente și de dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă urmează a se respinge recursul formulat.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă Curtea va obliga pe recurent să plătească intimatei în recurs cheltuieli de judecată, calculul acestora realizându-se prin reducerea onorariilor apărătorilor intimatei de la 9.000 lei la 6.000 lei, sumă pe care instanța o apreciază ca rezonabilă în raport de durata judecării litigiului în recurs și de munca efectivă depusă de apărători.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul-pârât împotriva deciziei civile nr. 551 din 12 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, decizie pe care o menține.
În baza art. 274 al. 3 Cod procedură civilă obligă recurentul să plătească intimatei - suma de 6.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs (sumă stabilită după reducerea onorariilor apărătorilor intimatei).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
12.01.2010
2 ex.
Președinte:Cristina VăleanuJudecători:Cristina Văleanu, Cristiana Angelescu, Viorica Olariu
| ← Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 96/2009. Curtea de... | Plasament. Decizia 160/2009. Curtea de Apel Bacau → |
|---|
