Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 96/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 96/FM
Ședința publică de la 09 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Mihaela Ganea
JUDECĂTOR 3: Gabriel Lefter
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul-reclamant domiciliat în B,-, -.C,.36, județul - împotriva deciziei civile nr.106 din 11. 06. 2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în contradictoriu cu intimata-pârâtă - comuna, județul T și autoritățile tutelare CONSILIUL LOCAL - comuna, județul T și CONSILIUL LOCAL B- B, județul B având ca obiect încredințare minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată prezintă recurentul-reclamant personal și asistat de avocat conform împuternicirii avocațiale nr.137/19.11.2009 depusă la dosar. lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită conform art.87 și urm.Cod pr.civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este netimbrat și se solicită judecata în lipsă.
După referatul grefierului de ședință:
Apărătorul recurentului-reclamant depune la dosar taxa judiciară de timbru de 3 lei conform chitanței cod 14-4-1 și timbru judiciar de 0,15 lei.
Solicită proba cu înscrisuri și depune o copie de pe un certificat de înregistrare.
Instanța, deliberând, conform art.306 Cod pr.civilă admite proba cu înscrisuri.
Instanța luând act că nu mai sunt alte cereri prealabile ori înscrisuri de depus la dosar, fiind lămurită asupra cauzei, în conformitate cu art.150 Cod pr.civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Apărătorul recurentului-reclamant, având cuvântul arată că din toate probele administrate în cauza de față - martori și ancheta socială, pârâta nu s-a implicat în creșterea copilului, părăsea foarte des domiciliul, consuma băuturi alcoolice. Din ancheta socială efectuată la domiciliul recurentului rezultă că are condiții materiale bune pentru a crește un copil.Critică hotărârile în sensul că instanțele au ținut seama doar de vârsta minorei de 2 ani când au încredințat-o mamei spre crestere.
Pentru toate considerentele expuse solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și încredințarea minorei spre creștere recurentului-reclamant.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea adresată Judecătoriei Brăila și înregistrată sub numărul - reclamantul în contradictoriu cu pârâta, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună încredințarea către el a minorei - și pârâta să fie obligată la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a avut o relație de concubinaj cu pârâta, relație din care s-a născut minora -, la data de 11.01.2007. A mai arătat reclamantul că pârâta nu s-a implicat în creșterea copilului, în sensul că nu îi asigura alimentația adecvată, părăsea destul de des domiciliul, consuma deseori băuturi alcoolice, motiv pentru care exercita violențe asupra copilului. Reclamantul a mai precizat că în prezent pârâta locuiește împreună cu minora, la părinții săi, în satul din județul T, unde condițiile materiale sunt insuficiente pentru a asigura copilului o bună creștere și dezvoltare. Totodată, a mai menționat reclamantul că minora îi este puternic atașată sufletește și că îi poate oferi acestei condiții materiale mai bune decât pârâta și părinții acesteia.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 42, art. 86, art. 94, art. 100 și art. 107 Codul familie.
Prin sentința civilă nr. 3994 din 19.06.2008 a Judecătoriei Brăilaa fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată de către pârâta și cauza a fost trimisă spre competentă soluționare în favoarea Judecătoriei Tulcea.
În motivarea acestei soluții s-a arătat că potrivit art. 5 Cod procedură civilă, competentă de a soluționa în primă instanță orice litigiu civil este instanța în a cărei rază teritorială își are domiciliul pârâtul. De la această regulă există anumite excepții, cererea reclamantului neîncadrându-se însă în niciuna dintre aceste excepții.
Pe rolul Judecătoriei Tulcea cauza a fost înregistrată sub nr-.
Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat ca minora - să-i fie ei încredințată spre creștere și educare și reclamantul-pârât să fie obligat la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei.
În motivarea cererii reconvenționale, pârâta-reclamantă a precizat că a trăit în concubinaj cu reclamantul-pârât aproximativ 6 ani și din relația lor s-a născut minora -. A mai menționat pârâta-reclamantă că pe data de 10.03.2008 a intervenit despărțirea părților, minora rămânând în grija sa și că în timpul concubinajului părțile au locuit în municipiul B, unde pârâta a avut un
loc de muncă și ulterior, împreună cu reclamantul, a înființat o societate comercială. Pârâta-reclamantă a mai precizat faptul că în prezent locuiește împreună cu copilul, în casa părinților săi, având asigurate toate cele necesare traiului și că reclamantul nu a contribuit cu nimic la creșterea minorei, după data despărțirii.
Prin sentința civilă nr. 266 din 27 ianuarie 2009 Judecătoria Tulceaa respins cererea formulată de reclamantul pârât, ca nefondată.
A admis cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă.
A încredințat pe minora -. spre creștere și educare mamei pârâtă-reclamantă.
A obligat pe reclamantul-pârât la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei -, în suma ce reprezintă 1/4 din veniturile nete, lunare, ale reclamantului-pârât, începând cu data formulării cererii reconvenționale (19.09.2008) și până la majoratul minorei.
A obligat reclamantul-pârât la plata sumei de 306 lei către pârâta-reclamantă, cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat și taxă de timbru.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, prima instanță a reținut următoarele:
Cererea formulată de către reclamantul-pârât nu este întemeiată în timp ce cererea reconvențională, formulată de către pârâta-reclamantă, este întemeiată. Astfel, din probele administrate în cauză rezultă că din relația de concubinaj a părților s-a născut minora - și că în prezent aceasta locuiește împreună cu mama pârâtă-reclamantă, părinții fiind despărțiți. Atât din declarațiile martorilor propuși de către pârâta-reclamantă cât și din conținutul anchetei sociale efectuată la domiciliul acesteia rezultă că pârâta-reclamantă poate oferi condiții dacă nu excepționale oricum decente pentru creșterea și educarea minorei. În acest sens, deși în respectivul imobil pârâta-reclamantă locuiește împreună cu părinții săi, cu un frate și cu o soră, precum și concubina fratelui, trebuie observat că imobilul este suficient de spațios, fiind alcătuit din cinci camere precum și bucătărie. Mai mult decât atât pârâta împreună cu minora locuiesc într-o cameră separată. De asemenea, atât din declarațiile martorilor propuși de către pârâta-reclamantă cât și din ancheta socială rezultă că minora se bucură de atenția și afecțiunea nu numai a pârâtei ci a tuturor membrilor familiei acesteia, iar casa este mobilată corespunzător, cu toate cele necesare unui trai decent.
Pe de altă parte, este adevărat că și condițiile pe care reclamantul-pârât le poate oferi minorei sunt bune, fapt ce rezultă din ancheta socială efectuată la domiciliul acestuia și din declarațiile martorilor propuși de către reclamant.
În aceste condiții, în care între condițiile oferite de către cei doi părinți există o oarecare similitudine, instanța a apreciat că esențial pentru încredințarea minorei către unul sau altul dintre părinți, este vârsta acesteia. În acest sens, trebuie observat că minora nu are decât doi ani, adică o vârstă foarte mică, la care nu doar îngrijirea cât mai ales prezența maternă este indispensabilă pentru dezvoltarea ulterioară, fizică și intelectuală a minorei.
În acest context, trebuie precizat că deși ambii părinți sunt în egală măsură atașați de minoră, așa cum este și normal, nu acesta este singurul criteriu ce trebuie avut în vedere de către instanță, ci ceea ce contează în primul rând este interesul superior al copilului, interes care reclamă, având în vedere vârsta sa foarte mică, îngrijirea maternă. În aceeași ordine de idei, faptul că între condițiile pe care le poate oferi mediul și cele oferite de mediul rural există o diferență, este real, dar nu este un argument suficient pentru a putea determina, prin el însuși, încredințarea copilului către părintele care locuiește în mediul, interesul minorului constând, în primul rând, în modul în care acesta este crescut și educat în cadrul relației personale cu părintele căruia i-a fost încredințat și abia apoi ca urmare a mediului în care trăiește.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal, a formulat apel, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului, apelantul a arătat că prin sentința civilă atacată instanța de fond menționează că cererea i-a fost respinsă ca nefondată, referindu-se doar la capătul de cerere privind încredințarea minorei, fără a se face vreo mențiune cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere lunară pentru minoră. Soluția trebuie să fie clară și pe înțelesul tuturor, iar instanța este obligată să rezolve toate capetele de cerere și în niciun caz nu poate lăsa să se prezume sau să se intuiască soluția.
Pentru că acțiunea introdusă de apelant nu a fost soluționată în totalitate, instanța de fond nepronunțându-se cu privire la capătul de cerere privind pensia de întreținere, potrivit art. 297 alin.1 Cod procedură civilă, a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond pentru a fi rezolvate toate capetele de cerere supuse judecății.
Dacă se va trece peste acest aspect de nelegalitate a hotărârii în susținerea apelului, apelantul a apreciat că instanța de fond nu a făcut o justă interpretare a probelor administrate în cauză cu privire la încredințarea minorei și nu a administrat suficiente probe din care să poată trage o concluzie justă asupra condițiilor oferite de fiecare dintre părinți pentru creșterea și educarea minorei. Pentru a dispune încredințarea minorei mamei, instanța de fond a avut în vedere în principal ancheta socială efectuată în cauză de autoritatea tutelară de pe lângă Primăria comunei, județul T, cât și declarațiile martorilor - concubina fratelui pârâtei și - mama martorei - a căror obiectivitate trebuia apreciată cu multă circumspecție, fiind vorba de persoane interesate și părtinitoare. Este clar că în aceste condiții, dată fiind conviețuirea fratelui pârâtei cu martora, ambele martore au făcut declarații părtinitoare și interesate în favoarea pârâtei.
Ancheta socială efectuată de Primăria județul T se ocupă în mod amănunțit de situația materială a mamei, dar nu discută deloc despre starea de sănătate a membrilor familiei acesteia, cu care minora vine în contact, nemenționându-se că pârâta are o soră handicapată și iresponsabilă.
De asemenea, deși instanța de fond reține că pârâta poate oferi condiții decente, locuind în mediul rural, iar reclamantul are condiții bune, locuind în mediul, existând similitudine între condițiile oferite de ambii părinți, în
mod neconvingător reține că importantă în determinarea părintelui căruia i se încredințează minora, este vârsta acesteia. Din acest punct de vedere nu s-a dat niciun fel de efect declarațiilor martorilor și, din care rezultă că pârâta obișnuia să plece frecvent de la domiciliul comun din B, lipsind perioade semnificative de timp, iar în lipsa acesteia de minoră se ocupa reclamantul împreună cu părinții săi.
Instanța de fond a emis o teorie în justificarea încredințării minorei către mamă, precum că interesul minorei este constituit de modul în care aceasta este crescută și educată de părintele căruia i-a fost încredințat și abia apoi ca urmare a mediului în care trăiește. Ori este cunoscut faptul că un minor, chiar la o vârstă fragedă primește o altă educație în mediul și are acces la multiple și diverse mijloace de instruire și dezvoltare față de ceea ce i se poate oferi în mediul rural.
Ancheta socială efectuată la domiciliul reclamantului de către autoritatea tutelară de pe lângă Primăria B s-a ocupat doar de condițiile de locuit pe care le poate oferi reclamantul pentru creșterea și educarea minorei, fără a se face vreo mențiune cu privire la comportarea reclamantului față de copil cât timp părțile au conviețuit și existența afecțiunii reciproce dintre tată și fiica sa. Deși a solicitat să se revină la autoritatea tutelară pentru completarea anchetei sociale, sub toate aspectele semnificative pentru stabilirea părintelui care poate oferi condițiile cele mai bune pentru creșterea și educarea minorei, instanța de fond a respins această cerere, considerând nejustificat că lucrarea prezentată la dosar este completă.
Față de aceste împrejurări, s-a solicitat să se ceară autorității tutelare de pe lângă Primăria B completarea anchetei sociale cu privire la condițiile morale și afective pe care le oferă apelantul creșterii și educării minorei.
În situația în care instanța de apel va considera că probele administrate în fața instanței de fond sunt suficiente și convingătoare, a solicitat a se aprecia la reala valoare declarațiile tuturor martorilor audiați în cauză și din care rezultă că între apelant și minoră sunt relații de afectivitate reciprocă, că în timpul conviețuirii părinților s-a ocupat în mod deosebit de creșterea și îngrijirea acesteia și că are condiții bune atât materiale, cât și morale pentru creșterea și educarea sa.
Cum interesul minorei este acela de a fi încredințat părintelui care îi poate oferi cele mai bune condiții de creștere și educare, cât și relațiile afective dintre copil și părinții săi, în mod indubitabil oferă condiții superioare celor pe care i le poate oferi pârâta în mediul rural.
De asemenea, a mai arătat că instanța de fond nu motivează în drept capătul de cerere privind încredințarea minorei, făcând referire și la dispozițiile art. 42 Codul familie, care însă nu este aplicabil în speță, fiind vorba despre minora rezultată din relațiile de concubinaj și nu din raporturile de familie, acest text legal stabilind că instanța judecătorească va hotărî, odată cu pronunțarea divorțului, căruia dintre părinți vor fi încredințați copiii minori.
Soluționând pe fond cauza, Tribunalul Tulceaa pronunțat decizia civilă nr. 106 din 11 iunie 2009, prin care a respins ca nefondat apelul declarat de
apelantul împotriva sentinței civile nr. 266 din 27 ianuarie2009 pronunțate de Judecătoria Tulcea în contradictoriu cu intimata pârâtă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că există similitudine în ceea ce privește condițiile pe care le oferă părinții pentru creșterea și educarea minorei, dar esențial pentru încredințarea acesteia este interesul și vârsta.
Minora, aflându-se la o vârstă fragedă și având nevoie de afecțiunea mamei, instanța a stabilit că este în interesul ei să rămână în continuare în îngrijirea acesteia.
În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 106 din 11 iunie 2009 pronunțate de Tribunalul Tulcea, a declarat recurs reclamantul.
Motivează recursul arătând că a întreținut relații de concubinaj cu pârâta intimată, relații din care a rezultat minora, născută la data de 11 ianuarie 2007.
De la data despărțirii minora se află în întreținerea pârâtei.
Instanța de fond, admițând cererea reconvențională și respingând cererea principală a încredințat pe minora spre creștere și educare mamei pârâte. Această hotărâre a fost menținută și de către instanța de apel.
Deși reclamantul oferă condiții morale și materiale mai bune decât pârâta, instanța de apel a constatat că minora, având vârsta de 2 ani, este în interesul său să stea cu mama, nemotivând de ce nu a stabilit domiciliul minorei la tată.
Având în vedere că recurentul prezintă garanții morale și materiale net superioare celor oferite de către intimata pârâtă, a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul admiterii apelului, schimbării în parte a sentinței apelate și pe fond admiterea cererii formulate și respingerea cererii reconvenționale.
Analizând sentința apelată în baza motivelor de recurs formulate, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele:
Legea nr. 272/2004 a instituit un principiu de natură a garanta respectarea drepturilor copilului, respectiv cel a interesului superior al copilului, principiu ce este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților acestuia, altor reprezentanți legali ai săi, precum și oricăror persoane cărora copilul le poate fi dat în plasament, potrivit art. 2 din lege.
Părinții au obligația să asigure copilului condiții care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială, iar exercitarea dreptului și a obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului.
În cazul existenței unor neînțelegeri între părinți cu privire la exercitarea drepturilor în îndeplinirea obligațiilor părintești, instanța judecătorească hotărăște potrivit interesului superior al copilului, în conformitate cu art. 31 alin. 3 din același act normativ.
Este de necontestat că interesul superior al copilului trebuie să prevaleze în toate demersurile și deciziile care privesc copilul, acest interes fiind ridicat la de principiu atât prin normele naționale, cât și prin cele internaționale în materie, respectiv art. 2 din Legea nr. 272/2004, privind protecția și promovarea drepturilor copilului, art. 44 Codul familiei, art. 100 Codul familiei și art. 3 din Convenția cu privire la drepturile copilului adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 20 1989 și ratificată de România în anul 1990, prin Legea nr. 18/1990.
Prin urmare, la încredințarea copiilor minori, condiția esențială în raport de care instanțele judecătorești au îndatorirea să se pronunțe, constă în interesul superior al copiilor, interes ce urmează a fi stabilit prin examinarea tuturor criteriilor consacrate în acest scop de doctrină și jurisprudență.
Aceste criterii sunt vârsta copilului, posibilitățile părintelui de a-i asigura o bună dezvoltare fizică, intelectuală și morală, atașamentul față de minor, precum și al minorului față de părinte, grija manifestată de părinți în timpul conviețuirii și după despărțirea lor în fapt, precum și alte asemenea.
Acestea formează un ansamblu guvernat de principiul egalității, ceea ce înseamnă că nu se poate reține caracterul primordial sau determinant al unuia sau altuia dintre criteriile respective; astfel spus, în aprecierea interesului superior al copilului nu se poate absolutiza vreunul dintre criteriile enunțate, instanța urmând a le evalua în ansamblul lor, prin analizarea fiecărui criteriu în contextul celorlalte.
criteriile enunțate la situația de fapt din speță, rezultă că instanța de apel nu a analizat aceste criterii în detaliu, a motivat generic că minora, aflându-se la vârstă fragedă, este în interesul ei să se stabilească domiciliul la mamă; practic, hotărârea nu a fost motivată.
Nu a analizat în ce constau condițiile morale și materiale pe care le oferă fiecare părinte pentru a stabili că interesul minorei este să fie încredințată la unul dintre părinți în raport de aceste condiții.
Ba, mai mult, ancheta socială efectuată la domiciliul părinților nu analizează aceste condiții în raport de criteriile mai sus menționate ci enumeră datele de naștere ale părinților, ocupația și opinia autorității tutelare cu privire la încredințarea minorei unuia dintre părți.
Toate cele relatate mai sus impun administrarea de noi probe (audieri de martori, efectuarea de anchete sociale) pentru a stabili și detalia pe larg condițiile morale și materiale pentru creșterea și educarea minorei pe care le oferă fiecare părinte în raport de criteriile enunțate, pentru a stabili căruia dintre părinți să fie încredințată minora.
Față de considerentele expuse, Curtea, în baza art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Tulcea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admis recursul civil declarat de recurentul-reclamant, domiciliat în B,-, -. C,. 36, județul B, împotriva deciziei civile nr. 106 din 11 iunie 2009 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă, domiciliată în comuna, județul T și autoritățile tutelareCONSILIUL LOCAL, cu sediul în comuna, județul T șiCONSILIUL LOCAL, cu sediul în B, județul
Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare, la Tribunalul Tulcea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 2009.
Președinte, Judecători,
- - Pt. - -
aflată în concediu de odihnă
potrivit dispozițiilor art. 261 alin. 2
Cod procedură civilă, semnează
Președintele instanței,
- -
Pt. Grefier
- -
aflată în concediu medical
potrivit dispozițiilor art. 261 alin. 2
Cod procedură civilă, semnează
Grefier șef secție,
Jud. fond -
Jud. apel - Șt.,
Red. dec. jud. -/10.12.2009
gref.
4 ex./15.12.2009
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Mihaela Ganea, Gabriel Lefter
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
