Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 617/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr.4722,-
DECIZIA Nr. 617
Ședința publică din data de 12 august 2009
PREȘEDINTE: Eliza Marin
JUDECĂTOR 2: Marilena Panait
JUDECĂTOR 3: Constanța Ștefan C -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarea domiciliată în B, str. -,.3.A,. 3 județul B și cu domiciliu ales la Cabinet avocat cu sediul în B,- Bis, -.1,.2,.12 județul B, împotriva deciziei civile nr. 602/24 iunie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimații domiciliat în B,-.I,județul B domiciliată în B, str. -.6.B,.2, județul B, domiciliat în comuna, sat Z județul B, domiciliată în comuna județul
Contestația a fost timbrată cu 10,00 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței fiscale nr. -/2009 și timbru judiciar de 0,15 lei, anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns: recurenta reclamantă personal și asistată de avocat din Baroul Buzău, lipsă fiind intimații, G,.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Se invederează instanței că la dosar s-a depus prin serviciul registratură, concluzii scrise formulate de intimata.
Avocat având cuvântul depune la dosar împuternicire avocațială. Alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul arată că a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr.602/24 iunie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în baza dispozițiilor art. 317 alin.2, art. 318, 319 și urm. Cod procedură civilă. Apreciază că în cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 317 alin. 2, 318 și 319 Cod procedură civilă constând în aceea că dezlegarea dată este rezultatul unor greșeli materiale, dar și pentru faptul că instanța de recurs a omis cerceta toate motivele de recurs, iar unele au fost respinse cu ușurință, instanța având nevoie de verificări de fapt.
În primul rând, susține apărătorul contestatoarei, avocat că, în expertiza întocmită de expert s-a strecurat o greșeală matematică, în sensul că totalul lotului atribuit intimatei este de 42.237 lei și nu de 49.917 lei. Contestatoarea sesizând greșeala a apelat la expert, care a formulat " completare la raportul de expertiză" în data de 28 iunie 2009, la data pronunțării cauzei contestatoarea fiind în imposibilitate astfel de a depune lucrarea astfel corectată. Mai mult, instanța a reținut o situație total eronată, confundând afirmațiile făcute de părțile în proces. Astfel, în practicaua deciziei atacate s-a menționat ca și afirmație făcută de avocatul recurentei că"nu trebuie reținut sporul de valoare adus casei din deoarece nu s-a cerut" în condițiile în care, atât în apel cât și în recurs tocmai asta s-a cerut, prin apărător: că s-a încălcat principiul disponibilității, că însuși reclamanta a investit instanța în acest sens, afirmând că acest spor de valoare este bun comun. Aceeași greșeală este menținută și în continuare. În antepenultimul paragraf, instanța de recurs menține aceeași eroare, înlăturându-ne în mod greșit critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă, precizând că" instanța s-a pronunțat pe cererea cu care a fost investită". Că, prezenta contestatoare are dreptate, este suficient a se lectura cererea introductivă formulată de reclamantă, cerere pe care scrie foarte clar " în prețul încasat la vânzare intrând și sporul de valoare realizat prin contribuție comună". Iar în continuare, reclamanta, intimată în prezenta cauză a mai precizat" din suma încasată drept preț sporul de valoare pe care l-am adus împreună, ce reprezintă bun comun a fost investit de noi soții, parte în cumpărarea apartamentului". Însăși reclamanta a menționat, după aprecierea sa, că efectiv doar suma de 70.000 lei)1/2 din cei 140.000 lei) reprezintă practic acel spor de valoare, sumă care de altfel ar fi trebuit supusă partajării între cei doi soți.
Mai arată avocat că instanțele ar fi trebuit să dea dovadă de rol activ și să stabilească acel spor de valoare. Practic i s-a dat intimatei mai mult decât a cerut.
Solicită admiterea contestației în anulare, anularea deciziei atacate și pe cale de consecință rejudecarea recursului. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 602/24 iunie 2009, Curtea de APEL PLOIEȘTIa respins, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr. 71 pronunțată la 4 martie 2009 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâții G, și .
A reținut în esență instanța de recurs că sunt neîntemeiate criticile invocate de reclamantă sub aspectul stabilirii sporului de valoare realizat la imobilul casă de locuit situat în comuna, județul B cât și sub aspectul acordării mai mult decât s-a cerut sau ceea ce nu s-a cerut întrucât instanța fondului s-a pronunțat asupra cererii cu care a fost investită dispunând ieșirea din indiviziune asupra averii rămase de pe urma defunctului
Instanța de recurs nu a analizat precizările și completările la motivele de recurs întrucât acestea au fost depuse cu încălcarea termenului prevăzut de art. 303 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă.
Împotriva deciziei a formulat contestație în anulare reclamanta invocând în drept dispozițiile art. 317 alin.2, art. 318 și 319 Cod procedură civilă, susținând în esență că dezlegarea dată pricinii de instanța de recurs este rezultatul unor greșeli materiale dar și pentru faptul că s-a omis a se cerceta toate motivele de recurs iar, unele au fost respinse cu ușurință, instanța având nevoie de verificări de fapt.
Arată contestatoarea în motivarea cererii că în expertiza întocmită în cauză de expert s-a strecurat o greșeală matematică privind lotul atribuit reclamantei, situație față de care lucrarea s-a completat însă ulterior pronunțării deciziei contestate, reclamanta-recurentă fiind în imposibilitate să depună această lucrare corectată.
În plus, susține contestatoarea, instanța a reținut o situație total eronată referitoare la sporul de valoare adus casei din localitatea, confundând afirmațiile făcute de părțile din proces.
Se arată faptul că în mod greșit în practicaua deciziei atacate se menționează că apărătorul reclamantei a solicitat să nu se rețină sporul de valoare al imobilului respectiv la masa bunurilor de împărțit deși, în realitate tocmai acest lucru s-a cerut și anume că sporul de valoare reprezintă bun comun.
În fine, este nelegală reținerea instanței de recurs și sub aspectul că imobilul ar fi fost înstrăinat în schimbul întreținerii în condițiile în care în fapt este vorba despre o vânzare efectivă a acestuia, prețul vânzării fiind încasat de defunctul
Se solicită admiterea contestației, anularea deciziei atacate și rejudecarea recursului în raport cu motivele invocate.
Intimata-pârâtă a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată.
Curtea, analizând contestația formulată în raport cu motivele invocate și față de dispozițiile legale incidente în materie, constată că este nefondată și va fi respinsă ca atare cu motivarea de mai jos:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac admisibilă numai în cazurile limitativ arătate de art. 317-318 Cod procedură civilă, ea tinzând la anularea unei hotărâri irevocabile nu pentru că judecata nu a fost bine făcută în fond ci pentru că s-au săvârșit erori materiale în legătură cu anumite forme procedurale.
În speță, contestatoarea invocă sub un prim aspect ipoteza înscrisă în alin. 2 al art. 317 Cod procedură civilă cu referire la situația în care motivele de admisibilitate a contestației în anulare au fost respinse de instanța de recurs pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
Motivul invocat nu se regăsește însă în situația dată, instanța de recurs investită de reclamantă cu analizarea mai multor critici privind soluțiile pronunțate anterior a judecat recursul pe fond.
Cât privește al doilea motiv al contestației în anulare înscris în art. 318 Cod procedură civilă, contestatoarea invocă în fapt critici care pot fi privite eventual ca greșeli de judecată și în atare situație pretinzându-se de parte că ar fi vorba despre greșeli materiale calea de atac a contestației în anulare se transformă în recurs, iar recursul la recurs este inadmisibil.
Dispozițiile legale mai sus citate care deschid calea contestației în anulare se referă la erori materiale evidente în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului precum respingerea greșită a unui recurs ca tardiv, anularea lui greșită ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate și alte erori asemănătoare pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
În cauză, greșeala matematică invocată de contestatoare nu poate fi asimilată, pentru considerentele mai sus prezentate unei greșeli materiale în sensul dispozițiilor art. 318 Cod procedură civilă astfel încât și contestația nu poate fi primită.
Nu se regăsește în speță nici cazul privind omisiunea din greșeală a instanței în cercetarea vreunuia dintre motivele de casare sau de modificare, instanța de recurs sistematizând criticile formulate de reclamantă și răspunzând la acestea argumentat pe temeiuri de fapt și de drept în sensul dispozițiilor art. 261(1) pct. 5 Cod procedură civilă.
Faptul că instanța de recurs nu a suspus analizei precizările și completările la motivele de recurs formulate cu depășirea termenului înscris în art. 303 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă nu este de natură să deschidă părții calea contestației în anulare întrucât față de dispoziția legală citată obligația de examinare a instanței se circumscrie doar la motivele formulate în termen.
Față de considerentele de fapt și de drept prezentate, Curtea va respinge contestația în anulare ca nefondată.
În baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, contestatoarea va fi obligată la plata sumei de 1666 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat către intimata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea domiciliată în B, str. -,.3.A,. 3 județul B și cu domiciliu ales la Cabinet avocat cu sediul în B,- Bis, -.1,.2,.12 județul B, împotriva deciziei civile nr. 602/24 iunie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimații domiciliat în B,-.I,județul B domiciliată în B, str. -.6.B,.2, județul B, domiciliat în comuna, sat Z județul B, domiciliată în comuna județul B, ca nefondat.
Obligă contestatoarea la 1666 lei cheltuieli de judecată către intimata.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 august 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - C -
Grefier,
- -
Red./
Tehnored./
8 ex./ 17 aug. 2009.
4722,-
C
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Eliza MarinJudecători:Eliza Marin, Marilena Panait, Constanța Ștefan
| ← Plasament. Decizia 1744/2009. Curtea de Apel Bucuresti | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
