Plasament. Decizia 1744/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2340/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1744
Ședința publică de la 16.12.2009.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Doris Tomescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Aurora Herold
JUDECĂTOR -
GREFIER -
* * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta intervenientă în interes propriu DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI G, împotriva sentinței civile nr. 168 din 22.10.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI T și intimatul pârât CONSILIUL JUDEȚEAN
are ca obiect - plasament.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează depunerea la dosar, prin serviciul registratură al instanței, a unor întâmpinări formulate de către cele două intimate, în dublu exemplar.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu are cereri prealabile.
Curtea, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală, având în vedere că plasarea minorului într-un centru aflat pe teritoriul județului G, este în interesul superior al acestuia.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu sub nr- din data de 21 iulie 2009, reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului T, a solicitat să se dispună anularea hotărârii Consiliului Județean G nr.65 din 17.06.2009 și menținerea măsurii de plasament la Casa de tip familial " " din municipiul G, pentru minorul (CNP -) născut la data 29.01.1993 în municipiul B, sector 3, fiul lui și aflat în plasament la Casa de tip familial "" din municipiul G,-, județ G, conform Hotărârii Consiliului Județean G nr.266/09.08.2007.
A mai solicitat, de asemenea, să se dispună ca drepturile și obligațiile părintești să fie exercitate/îndeplinite de către Președintele Consiliului Județean G în conformitate cu prevederile art.62 alin.(2) din Legea nr.272/ 2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.56 lit.b) art.61, art.68 din Legea nr.272/2004 privind la protecția si promovarea drepturilor copilului.
Prin sentința civilă nr.168/22.10.2009, Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă a admis cererea formulată de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului T, împotriva pârâtului Consiliul Județean G și în contradictoriu cu intervenienta în interes propriu Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului G, a dispus anularea hotărârii nr.65/17 iunie 2009 emisă de către intervenienta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului G și menținerea plasamentului minorului (născut la data de 29 noiembrie 1993) la Casa de tip familial "" din municipiul G, a stabilit ca drepturile și obligațiile părintești să fie îndeplinite/exercitate de către Președintele Consiliului Județean
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin hotărârea nr.65 din 17 iunie 2009 emisă de către intervenienta DGASPC G s-a stabilit ca măsură de protecție specială pentru minorul plasamentul la un centru de plasament sau casă de tip familial de pe raza județului
Măsura dispusă de către emitentul hotărârii a fost motivată în drept de prevederile art.11 alin.3 din nr.HG1437/2004 și de prevederile art.588 alin.1 lit.c din Legea nr.272/2004, iar în fapt de aspectul că minorul are rude în județul T, localitatea de, astfel încât plasamentul pe raza acestui județ este în interesul superior al copilului.
În conformitate cu prevederile art.11 alin.3 și 4 din nr.HG1437/2004: "Comisia al cărei aviz este cerut este obligată să comunice celorlalte Comisii hotărârea privind eliberarea avizului în termen de 15 zile de la primirea solicitării și a informațiilor prevăzute la alin.2.
Respingerea solicitării de eliberare a avizului poate fi întemeiată numai pe protejarea interesului superior al copilului.
În cazul nerespectării termenului prevăzut de alin.3, avizul favorabil al Comisiei este prezumat."
Astfel, prin adresa nr.397/13 mai 2009 DGASPC Gas olicitat reclamantei aviz favorabil pentru plasamentul minorului la un centru de plasament/casa de tip familial de pe raza județului
Prin adresa nr.-/29 mai 2009 DGASPC T comunică, în urma verificărilor efectuate, avizul său nefavorabil, motivat de faptul că nu au fost identificate rude ale familiei extinse, iar tatăl minorului afirmă că nu este tatăl biologic al acestuia și nu dorește să păstreze nici un fel de legături cu copilul.
Așadar, calculând termenul de 15 zile prevăzut de art.11 alin.3 din nr.HG1437/2004 pe zile libere rezultă că reclamanta a comunicat avizul său nefavorabil în termen legal (29 mai 2009, prin fax) astfel încât intervenienta DGASPC Gap rezumat în mod greșit existența unui aviz favorabil din partea reclamantei, acesta fiind un prim motiv de nelegalitate al hotărârii a cărei anulare se cere.
Sub cel de-al doilea motiv de nelegalitate și netemeinicie al hotărârii atacate s-a reținut de către tribunal că hotărârea emisă nu respectă cerința interesului superior al copilului instituționalizarea sa pe raza județului T fiind nejustificată în raport de anumite circumstanțe concrete ce vor fi evocate.
Minorul se află în plasament la Casa de tip familial"" din municipiul G unde beneficiază de recuperare și plan individualizat de protecție din anul 2008, măsura mutării sale în alt mediu și cu un alt personal de îngrijire fiind de natură să-i pună în pericol starea de sănătate, în condițiile în care acesta este încadrat într-un grad de handicap grav.
Pe de altă parte, din investigațiile efectuate de reclamantă a rezultat că, tatăl minorului, pretinde că nu este tatăl biologic al acestuia și că nu dorește să se implice în nici un mod în creșterea, educarea sau dezvoltarea acestuia și să păstreze legătura cu copilul.
De asemenea, reclamanta nu a putut identifica rude din familia extinsă a copilului care să își asume răspunderea creșterii copilului.
Împotriva sentinței primei instanțe a formulat recurs intervenienta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului G, solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate, pentru următoarele motive:
Astfel prin adresa nr.19490 din 29.05.2009 s-a transmis G faptul că domnul precizează că nu este tatăl minorului în cauză și că nu au fost identificați membrii ai familiei extinse ai minorului, dar în ancheta socială atașată prezentei adrese se arată faptul că domnul are rude pe raza localității de.
Se arată, de asemenea, că minorul în cauză ar fi rezultatul unei relații extraconjugale a numitei, dar potrivit art.53 Codul Familiei - copilul născut în timpul căsătoriei are ca tată pe soțul mamei, iar atâta timp cât nu a fost introdusă o acțiune în tăgada paternității, domnul este tatăl minorului, iar rudele identificate pe raza localității de reprezintă familia extinsă a minorului.
Faptul că domnul a dat o declarație pe propria răspundere care precizează că nu este tatăl minorului în cauză, nu are valoare juridică, atâta timp cât nu există o hotărâre de admiterea a acțiunii în tăgada paternității.
Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului în art.16 arată dreptul copilului de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți, cu excepția situațiilor în care acest lucru contravine interesului superior al copilului, iar în art.8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului se garantează dreptul la respectarea vieții private și de familie, iar Curtea recunoaște importanța menținerii legăturii pentru reușita revenirii copilului în familie.
Tot în art.8 Cutea prevede dreptul de a lua măsuri în vederea reunirii familiei și existenței unei măsuri de tranziție în care să se facă pregătiri esențiale pentru reunirea părinților și a copiilor.
În plus, această prevedere arată obligația autorităților naționale de a lua măsuri, bazată pe faptul că lipsa acțiunii din partea lor în vederea pregătirii reunirii copilului cu familia poate duce la nesiguranță în legătură cu viitorul copilului.
Având în vedere aceste texte normative, apreciază că nu este posibilă respectarea lor, atâta timp cât minorul în cauză beneficiază de măsură de protecție specială pe raza județului G, iar tatăl acestuia se află pe raza județului
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente.
În mod corect prima instanță a decis că se impune menținerea plasamentului minorului (născut la data de 29 noiembrie 1993) la Casa de tip familial "" din municipiul G, apreciind că instituționalizarea sa pe raza județului T nu se justifică.
Deși este întemeiată susținerea recurentei referitoare la faptul că, în lipsa unei hotărâri de admitere a acțiunii în tăgada paternității, numitul este tatăl minorului, singur, acest aspect nu este de natură să determine instituționalizarea minorului pe raza județului
Astfel, este de observat că, după decesul mamei sale, din august 2007 copilul a beneficiat de măsura de protecție a plasamentului pe raza comunei G, tatăl minorului neinteresându-se niciodată despre situația minorului.
Prin urmare, nu se poate reține susținerea recurentei cu privire la imposibilitatea menținerii relațiilor de familie între minor și tatăl său, urmare faptului că se află într-un centru de plasament din G, întrucât nu acesta este motivul nemenținerii acestor relații. În realitate, astfel cum rezultă din actele dosarului, deși minorul are 16 ani, tatăl acestuia nu s-a interesat niciodată de el, considerând astfel cum rezultă din declarația sa că nu este fiul său și că nu dorește să se implice în creșterea acestui copil.
În aceste condiții, nu se poate aprecia că este respectat principiul interesului superior al copilului, în situația plasării sale pe raza județului T, acest lucru impunând ca minorul, să suporte consecințele schimbării, în mod nejustificat, a centrului de plasament. Reținând și situația particulară a minorului, care că este încadrat într-un grad de handicap grav, curtea apreciază că acesta are nevoie de stabilitate pentru a-și asigura echilibrul necesar unei dezvoltări corespunzătoare, astfel că nu se impune mutarea sa pe raza unui alt județ numai pentru faptul că "tatăl" său are domiciliul acolo.
Pentru aceste considerente în baza art. 312.pr.civ curtea respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta - intervenientă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI G, împotriva sentinței civile nr.168/22.10.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în contradictoriu cu intimata - reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI T și intimatul - pârât CONSILIUL JUDEȚEAN
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
-
GREFIER
Red.
.
2 ex./12.01.2010
Trib.G -
Președinte:Andreea Doris TomescuJudecători:Andreea Doris Tomescu, Ioana Aurora Herold
| ← Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 249/2009. Curtea... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
