Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 63/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-.
DECIZIA NR. 63
Ședința publică din data de 26 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE: Eliza Marin
JUDECĂTOR 2: Violeta Stanciu
JUDECĂTOR 3: Constanța Ștefan C -
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta, domiciliată în,-, județul P, și cu reședința în,-, județul P, împotriva deciziei civile nr. 431/5 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții, domiciliat în,-, județul P și SC TRANS SRL, cu sediul în,-, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 19 ianuarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, pentru a se soluționa dosarul - ce a avut ca obiect recursul declarat de intimații-pârâți din prezenta cauză împotriva încheierii de ședință din data de 10 nov. 2009 din Camera de Consiliu, prin care s-a admis cererea formulată de petenta privind scutirea de plata taxei judiciare de timbru-diferență neachitată în cuantum de 1245,13 lei și s-a dispus scutirea de plată a acesteia, a amânat pronunțarea pentru data de 26 ianuarie 2010 când a dat următoarea decizie:
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr. 325/2005, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții () și SC Trans SRL, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună împărțirea bunurilor comune dobândite de soți în timpul căsătoriei, obligarea pârâtului la plata contravalorii bunurilor proprii și a lipsei de folosință asupra bunurilor mobile începând cu data de 11.02.2004, stabilirea în favoarea reclamantei a unui drept de retenție asupra imobilului dobândit în timpul căsătoriei si aducerea la masa de partaj a capitalului social a patrimoniului și dividendelor aparținând SC -Trans SRL.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 5 ianuarie 1980, iar în timpul căsătoriei au dobândit un imobil - construcție situat în or.,-, construit din BCA, având parter și etaj, precum și bunurile mobile enumerate în cuprinsul acțiunii, printre care un autocamion de 10 tone, un autoturism 1300, un autoturism Cielo și un autoturism Daewoo de teren.
A mai precizat reclamanta că la data de 5 mai 2002 pârâtul a părăsit domiciliul comun, luând parte din bunurile comune, pentru ca în zilele de 11 și 13 februarie 2004 să ia toate bunurile mobile menționate, inclusiv bunurile proprii ale acesteia.
În raport de susținerile reclamantei, pârâtul a formulat în baza disp.art.115-118.pr.civilă întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu admiterea în parte a acțiunii, precizând că imobilul la care face referire reclamanta este bunul său propriu, dobândit prin moștenire de la mama sa, că autoturismul Daewoo de teren nu există, autocamionul de 10 tone este proprietatea SC Transport SRL, iar autoturismele 1300 și Cielo sunt proprietatea SC Trans SRL. În privința bunurilor mobile, pârâtul a precizat că acestea sunt proprietatea SC Trans SRL, altele nu au existat și nu se află toate în posesia sa.
Prin încheierea din 6 aprilie 2005, s- dispus suspendarea judecății prezentei cauze în temeiul disp.art.244 pct.l pr.civilă până la soluționarea recursului declarat de reclamantă, ce a format obiectul dosarului nr.7770/2004 al Curții de APEL PLOIEȘTI în cauza privind constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr.22/1998.
După repunerea cauzei pe rol, prin cererea formulată la data de 19.04.2006 reclamanta și-a precizat și completat acțiunea solicitând aducerea la masa bunurilor de împărțit a lucrărilor (materiale și manoperă) efectuate la imobilul construcție edificat pe terenul aparținând defunctei, situat în,-, după decesul acestuia, intervenit la data de 19 ianuarie 1998.
În motivarea acestei precizări, reclamanta a susținut că înțelege să ceară la partaj lucrările de construcții enumerate în această cerere, ca urmare a faptului că prin decizia nr. 1291/31.10.2005 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr.7054/2005 a fost respins recursul formulat de reclamantă împotriva deciziei nr.3009/2004 a aceleiași instanțe, prin care fusese casată sentința Judecătoriei Câmpina
și respinsă acțiunea de constatare a nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor nr. 22/1998.
La același termen, pârâtul a formulat și o cerere reconvențională prin care a solicitat să fie obligată reclamanta să participe la pasivul societății SC Trans SRL existent la momentul despărțirii părților, în luna mai 2002.
La termenul din 7 iunie 2006 apărătorul reclamantei a arătat că precizarea și completarea acțiunii depusă după repunerea cauzei pe rol s-a referit numai la imobilul construcție, fără să afecteze celelalte capete de cerere din acțiunea introductivă.
În urma probelor administrate în cauză la solicitarea părților, cu înscrisuri, interogatorii și martori, Judecătoria Câmpinaa pronunțat la data de 4 octombrie 2006încheierea interlocutorieprin care a admis în parte acțiunea precizată și completată, formulată de reclamantă, a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârât; a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri comune: bunuri mobile, un autocamion marca "R" înstrăinat de pârât după despărțirea în fapt; contravaloarea părților sociale ale pârâtului la SC Trans SRL.
Prin aceeași încheiere s-a constatat că din masa bunurilor comune mai face parte contravaloarea lucrărilor efectuate la imobilul construcție, edificat pe terenul
mamei înfietoare a pârâtului, fiind respinsă ca neîntemeiată cererea privind obligarea pârâtului la restituirea bunurilor personale ale reclamantei, urmând ca asupra celorlalte capete de cerere din acțiune instanța să se pronunțe odată cu fondul.
Pentru a pronunța aceasta soluție, instanța de fond a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 5.01.1980 și s-au separat definitiv în fapt, în luna mai 2002, când pârâtul a părăsit domiciliul comun.
Prima instanță a apreciat că prin recunoașterea implicită a unor părți din bunurile mobile, prin întâmpinarea depusă, precum și răspunsurile la interogatoriu, pârâtul a recunoscut dobândirea de către soți în timpul căsătoriei a bunurilor mobile menționate în considerentele încheierii interlocutorii, iar din depozițiile martorilor, si, toate aceste bunuri au rost ridicate din fosta locuință comună în timpul absenței reclamantei, în două rânduri: o data cu un camion și altădată cu un autoturism.
Analizându-se considerentele sentinței penale nr.501/2004 Judecătoriei Câmpina, desființată în căile de atac prin decizia penală nr.179/2006 a Tribunalului Prahova, prima instanță a constatat că nu s-au înlăturat aspectele evidente privind ridicarea bunurilor din casă, ci s-a apreciat numai că această ridicare nu a fost făcută în scopul sustragerii de la masa de partaj, fapt ce conduce la concluzia că bunurile mobile se afla în posesia pârâtului.
În privința autocamionului marca R, prima instanță a reținut că acesta a fost dobândit de soți în timpul căsătoriei, fapt recunoscut de pârât la interogatoriu, autovehiculul fiind înstrăinat numai de către pârât la data de 2.06.2003, după data despărțirii în fapt, context în care s-a concluzionat că este evident că raporturile dintre părți nu au permis presupunerea acordului soției pentru vânzarea acestui bun.
S-a reținut la masa de partaj numai contravaloarea părților sociale ale pârâtului la SC Trans SRL, motivat de faptul că suma de bani depusă de pârât
pentru constituirea acestor părți ar putea constitui bun comun întrucât nu s-a pretins că ar proveni din sume bunuri proprii ci din salariul său care constituie bun comun.
Referitor la imobilul construcție edificat pe terenul mamei înfietoare a pârâtului, prima instanță a constatat că acesta nu era terminat în momentul decesului acesteia, părțile efectuând împreună îmbunătățirile astfel cum au fost reținute, cu precizarea că vor fi reținute ca atare, ca lucrări efectuate de soți, achiziționarea hidroforului și racordarea acestuia la instalație întrucât, din factura aflata la fila 135 dosar rezultă că astfel de materiale au fost achiziționate la data de 20.05.2004 de către societate.
Totodată, nu au fost reținute la masa partajabilă efectuarea instalației electrice, înlocuire a tâmplăriei de la parter și celelalte autovehicule solicitate prin acțiune, după cum nu au fost reținute nici activul și pasivul societății, motiv pentru care cererea reconvențională formulată de pârât a fost respinsă ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.1409/16.05.2007 Judecătoria Câmpinaa admis în parte acțiunea precizată și completată formulată de reclamantă, a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârât, precum și capetele de cerere din acțiune privind obligarea acestuia la restituirea bunurilor personale ale reclamantei, la plata lipsei de folosința a bunurilor mobile, precum și cererea privind stabilirea în favoarea reclamantei a unui drept de retenție asupra imobilului, dispunându-se partajarea bunurilor comune reținute prin încheierea interlocutorie, prin atribuire în natură conform variantei A din raportul de expertiza, completat cu concluziile expertizei silvice, în sensul includerii în lotul pârâtului a pomilor fructiferi și a majorării sultei datorate reclamantei cu J din contravaloarea acestora, respectiv cu 329,2 lei.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a constatat că, deși s-a probat împrejurarea că pârâtul a intrat în posesia bunurilor mobile imediat după despărțirea în fapt soților, reclamanta nu a făcut dovada prejudiciului folosit de acesta prin nefolosirea bunurilor respective, după cum s-a reținut că aceasta nu mai locuiește în imobilul proprietatea pârâtului asupra căruia are doar un drept de creanță.
În privința variantei omologate, instanța de fond a apreciat că era cea mai judicios întocmită, întrucât se atribuia pârâtului toate bunurile cu privire la care s-a arătat că nu pot fi atribuite decât acestuia, iar bunurile mobile prezentate s-au împărțit între părți aproximativ egal.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel, în termen legal, pârâta SC Trans SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că motivele de fapt și de drept vor fi formulate pe calea unui memoriu separat.
La rândul său, și pârâtul a formulat apel în termen legal, solicitând în principal schimbarea în parte a sentinței atacate și a încheierii de admitere în principiu pronunțată la data de 4.10.2006, în sensul scoaterii de la masa de partaj a dreptului de creanță privind imobilul-casa de locuit situat în or.,-, a autocamionul de 10 tone întrucat este proprietatea SC Transport SRL și a celor 40 de pomi fructiferi plantați în anul 2003, iar în subsidiar partajarea bunurilor reținute la masa de partaj conform variantei B din raportul de expertiza tehnică completare.
Pârâtul a arătat că față de pretențiile apelantei privind aducerea la masa bunurilor de împărțit a lucrărilor efectuate (materiale și manoperă) la imobilul construcție, edificat pe terenul proprietatea def., exista autoritate de lucru
judecat întrucât în considerentele deciziei nr.3009/2004 a Curții de APEL PLOIEȘTIs -a reținut că această locuință era bun propriu al defunctei, iar prin decizia nr.1291/31.10.2005 a aceleiași instanțe s-a constatat situația de fapt și anume că imobilul a fost bunul propriu al mamei sale.
In acest context, pârâtul a apreciat că a fost evident că în ceea ce privește construcția imobilului există putere de lucru judecat, fiind edificată prin mijloacele financiare proprii ale defunctei, care a solicitat eliberarea autorizațiilor de construire și de urbanism, a introdus utilitățile necesare funcționării normale a casei, a asigurat imobilul și 1-a edificat efectiv.
Pârâtul a mai susținut că depozițiile martorilor audiați în cauză, s-au coroborat cu actele și răspunsul reclamantei la interogatoriu, unde aceasta a recunoscut că în perioada construirii casei defuncta avea venituri mai mari decât ale soților, reușind să termine parterul la momentul când părțile s-au mutat în imobil.
Dezvoltând motivele de apel, pârâtul a învederat că nu a putut fi reținut un drept de creanță al reclamantei constând în contravaloarea materialelor și a manoperei, deoarece pe de o parte, din probele administrate a rezultat cu claritate că defuncta a construit casa prin mijloace financiare proprii, iar pe de altă parte, acest drept de creanță nu a fost dovedit cu înscrisuri și, mai mult decât atât, deși a arătat că se află în relații de dușmănie cu mama sa naturală, instanța de fond și-a motivat hotărârea în mod greșit și pe depoziția acesteia.
Referitor la bunurile mobile enumerate de reclamantă în acțiune pârâtul a arătat că din suma de 60 milioane ROL obținuți din vânzarea apartamentului, a cumpărat centrala termică, instalația de încălzire, aragazul, aspiratorul, frigiderul, canapeaua de, TV Siemens, mobila de bucătărie și de dormitor, mochetele, mașina de spălat și perdelele, toate aceste bunuri rămânând în imobil la momentul separării în fapt a părților, de ele dispunând și în prezent reclamanta.
În ceea ce privește autocamionul de 10 tone, pârâtul apreciază că în mod greșit a fost reținut la masa de partaj întrucat este proprietatea SC Transport SRL, această mașină fiind vândută în anul 2003 cu suma de 20.000.000 lei ROL pentru a fi folosită pentru piese întrucât nu mai era în stare de funcționare.
Pârâtul a solicitat schimbarea sentinței atacate și cu privire la achiziționarea și plantarea a 40 pomi fructiferi, operațiuni ce au fost efectuate în primăvara anului 2003, la un an după despărțirea părților, astfel încât nu fac parte din comunitatea de bunuri a soților.
Privitor la aportul social la constituirea SC Trans SRL respectiv a părților sociale ale acestei societăți, pârâtul a apreciat că instanța de fond a aplicat în mod greșit dispozițiile legale la care a făcut referire, fapt învederat și în obiecțiunile la raportul de expertiză contabilă unde se arată că părțile sociale constituie cota parte de contribuție a asociaților la capitalul social al societății cu precizarea că reclamanta nu a fost niciodată asociată în cadrul societății, unicul asociat fiind pârâtul care deține părți sociale în valoare de 200 RON și care rămân, conform Legii nr.31/1991 republicată, imune, modificându-se numai atunci când se modifică capitalul social.
În subsidiar, pârâtul a solicitat omologarea variantei B din raportul de expertiză tehnică completare, cu modificarea sumei reprezentând contravaloarea părților sociale ale sale la SC Trans SRL, în sensul că suma
reprezentând părțile sociale este în valoare de 200 RON și nu de 8826,30 RON cum în mod greșit a fost reținută de expertul contabil.
Această variantă a fost solicitată și pentru a se atribui în lotul reclamantei bunurile ce nu au fost prezentate de părți la întocmirea raportului de expertiză merceolog și pentru atribuire a imobilului către pârât, sulta este diminuată și în acest fel se respectă principiul atribuirii în natură a bunurilor pe cât posibil și pe cale de consecință asigurarea unei sulte cât mai mici.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată sub nr-.
După examinarea sentinței apelate, prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea prezentei cauze, Tribunalul Prahova prin decizia civilă nr.766 din 13 decembrie 2007 respins apelurile formulate de pârâții și SC TRANS SRL, ca nefondate pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Din probatoriile administrate în cauză, respectiv depozițiile martorilor, și s-a reținut că imobilul construcție edificat pe terenul mamei înfietoare a pârâtului, a fot construit de către autoare a pârâtului, nefiind terminat la momentul decesului acesteia, moment de la care foștii soți au efectuat lucrări de îmbunătățire.
În acest context s-a apreciat că înmod evident la executarea lucrărilor sus -menționate și-a adus aportul și intimata reclamantă, fiind executate în timpul căsătoriei, cu sume de bani ce au caracterul de bun comun.
Așa fiind, în mod corect instanța de fond interpretând ansamblul probelor administrate în cauză, a reținut că în calitate de soți părțile au contribuit în cote egale de 1/2 pentru fiecare la edificarea lucrărilor la imobilul-construcție edificat pe terenul mamei înfietoare a pârâtului.
În ceea ce privește autoturismul de 10 tone, instanța reține că acesta a fost cumpărat în anul 1990, fapt ce rezultă din răspunsul apelantului pârât la interogatoriul luat la solicitarea intimatei-reclamante (fila 103 - întrebarea nr.6), ulterior fiind înstrăinat numai de către apelant după momentul separării în fapt a părților, neexistând însă și consimțământul intimatei privind această operațiune juridică.
Așa fiind, nu se poate susține că autocamionul ar fi proprietatea SC Transport SRL, fiind evident că a fost dobândit în timpul căsătoriei părților și înstrăinat numai de către pârât la data de 2.06.2003.
În privința celor 40 de pomi fructiferi plantați în anul 2003, din probatoriile administrate în cauză, respectiv: depozițiile martorilor audiați în cauză, s-a reținut că aceștia au fost sădiți în timpul căsătoriei părților, motiv pentru care urmează a fi reținuți la masa de partaj.
În concluzie, instanța a apreciat că solicitarea apelantului în sensul partajării bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei conform variantei B din raportul de expertiză tehnică completare, este neîntemeiată, motivat de faptul că poate conduce la includerea în lotul reclamantei a bunurilor mobile neprezentate expertului pentru evaluare, acestea rămânând în posesia pârâtului, ulterior din motivare rezultând că dimpotrivă această variantă B este judicios întocmită, corespunde posesiei bunurilor și răspunde în același timp cerințelor art.741 cod civil referitoare la împărțirea pe cât posibil în natură a bunurilor mobile, imobile, drepturi ori creanțe de aceeași natura ori valoare.
În ceea ce privește aportul social la constituirea SC Trans SRL, respectiv a părților sociale ale acestei societăți, este cunoscut faptul că reprezintă bun comun numai aportul social la constituirea persoanei juridice care dobândește un patrimoniu distinct de patrimoniul asociaților, respectiv părțile sociale dacă provine din masa bunurilor comune.
În speță, suma de bani depusă de pârât pentru constituire a părților sociale ale societății ar putea constitui bun comun întrucât nu s-a pretins că ar proveni din sume-bunuri proprii ci din salariul său, care constituie bun comun, astfel încât în mod corect s-a reținut la masa de partaj contravaloarea părților sociale ale pârâtului la această societate.
Pentru considerentele arătate, tribunalul a constatat că ambele apeluri sunt nefondate, le-a respins și ca atare, în baza art.296 Cod pr.civilă a fost menținută în tot sentința atacată.
Împotriva deciziei sus menționată au declarat recurs pârâții și SC Trans SRL, criticând-o pentru nelegalitate, arătând în esență, în principal, că în mod greșit instanța a reținut la masa de partaj dreptul de creanță privind imobilul casă construită, situat în,-, autocamionul de 10 tone, deoarece acesta este proprietate SC Transport SRL, precum și cei 40 pomi fructiferi plantați în anul 2003.
Având în vedere cele arătate s-a solicitat în principal modificarea în tot a deciziei recurate în sensul scoaterii de la masa de partaj a bunurilor sus menționate, iar în subsidiar s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei în sensul partajării bunurilor conform variantei B din raportul de expertiză completare cu modificările precizate în motivele de apel depuse la tribunal.
În motivarea recursului declarat recurenții au arătat că au făcut dovada cu acte martori, răspunsuri la interogatorii a situației că în cauză există autoritatea de lucru judecat în ceea ce privește imobilul construcție edificat pe terenul aparținând def., situat în,-, jud.P, situație pe care niciuna dintre instanțe nu au avut-o în vedere.
Legat de acest aspect, recurenții au menționat că prin decizia civilă nr.3009/10.12.2004 Curtea de APEL PLOIEȘTIa stabilit în mod definitiv și irevocabil că acest imobil este bun propriu al defunctului, deci existând sub acest aspect autoritatea de lucru judecat, defuncta a ridicat această construcție prin mijloace financiare proprii, ea a fost aceea care a solicitat eliberarea autorizațiilor de construire și de urbanism, a introdus utilitățile necesare funcționării normale a casei, asigurat imobilul și l-a construit efectiv.
O altă critică formulată de către recurenți s-a referit la reținerea în mod greșit la masa de partaj autocamionului de 10 tone, întrucât cu probele
administrate în cauză s-a făcut dovada că acesta este proprietatea SC Transport SRL, că a fost vândut în anul 2003 cu suma de 20.000.000 lei vechi pentru a fi folosită pentru piese, deoarece nu mai era în stare de funcționare.
De asemenea, cât privește reținerea la masa de partaj a celor 40 pomi fructiferi, recurentul a arătat că au fost reținuți în mod greșit, întrucât plantarea acestora s-a făcut în primăvara anului 2003, la un an după despărțirea de intimată, nefăcând parte din bunurile comune, situație ce rezultă din depozițiile martorilor audiați în cauză.
În ceea ce privește ultima critică formulată de recurenți privitor la aportul social la constituirea societății SC Trans SRL, respectiv a părților sociale ale acestei societăți, s-a apreciat că în mod greșit a fost reținută de către instanță, bazându-se pe concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, lucrare asupra căreia s-au formulat obiecțiuni pe care însă instanța nu le-a analizat, reținând valoarea acestor părți sociale ca fiind de 88.263.000 ROL valoare care nu are nicio legătură cu părțile sociale reținute în încheierea de admitere în principiu și care în opinia instanței de apel, ar fi singurele ce ar putea constitui bun comun.
Prin decizia civilă nr. 522/15.05.2008 a Curții de APEL PLOIEȘTI, s-a admis recursul formulat și s-a casat decizia tribunalului, cauza fiind trimisă spre rejudecare la aceeași instanță
Pentru a pronunța această decizie, referitor la prima critică formulată de către recurent, Curtea a apreciat că aceasta este întemeiată, urmând a fi admisă, având în vedere împrejurarea că prin decizia civilă nr.3009/10.12.2004 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTIs -a reținut că locuința situată în orașul,- este bun propriu al def..
De asemenea, prin decizia civilă nr.1291/31.10.2005 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTIs -a statuat că același imobil este bun propriu al mamei recurentului,.
Despre aceste două hotărâri definitive și irevocabile ambele instanțe nu amintesc nimic în considerente, deși acestea au fost depuse pe parcursul soluționării cauzei, încă de la prima instanță și față de această împrejurare, Curtea apreciază că în mod greșit s-a reținut că imobilul, precum și dreptul de creanță asupra acestuia, situat în localitatea, -, face parte din masa succesorală a soților.
Mai mult decât atât, în afară de hotărârile judecătorești depuse la dosar, recurentul a făcut dovada cu acte și declarațiile martorilor, că acea construcție a fost ridicată prin mijloace financiare proprii de către, intimata la interogatoriul ce i s-a luat, a recunoscut că, în perioada construirii imobilului, avea venituri mai mari decât ale lor.
În ceea ce privește a doua critică formulată de recurent, cu privire la reținerea greșită la masa de partaj autocamionului de 10 tone, ce aparține SC Transport SRL, și aceasta este întemeiată având în vedere actele depuse la dosar în acest sens, filele 123-125 dosar fond, considerente pentru care acest bun urmează a fi dedus din masa partajabilă.
Totodată, Curtea a apreciat că sunt întemeiate și dovedite cu martori și acte și celelalte două critici formulate de către recurent referitoare la reținerea greșită la masa de partaj a celor 40 pomi fructiferi, plantați în anul 2003, la un an după despărțirea în fapt a soților, nefăcând parte din categoria bunurilor comune și pe cale de consecință se impune scoaterea acestora de la masa de partaj.
Privitor la aportul social la constituirea SC Trans SRL, respectiv a părților sociale ale acestei societăți, este cunoscut faptul că reprezintă bun comun numai aportul social la constituirea persoanei juridice care dobândește un patrimoniu distinct de patrimoniul asociaților, respectiv părțile sociale.
Pentru toate considerente sus menționate, Curtea apreciat că recursul este întemeiat și în conformitate cu disp.art.312 raportat la disp.art.315 Cod pr.civilă s-a impus admiterea acestuia, casarea deciziei pronunțate de către Tribunalul Prahova și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru a se reface și completa rapoartele de expertiză în sensul excluderii de la masa de partaj a acestor bunuri despre care s-a făcut vorbire în considerentele anterioare și pentru a se efectua lotizarea bunurilor mobile rămase în masa partajabilă a celor doi soți.
Primindu-se cauza spre rejudecare, aceasta a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-.
Pe linia deciziei de casare, la termenul din data de 11.09.2008 s-a dispus refacerea raportului de expertiză lotizare, cu precizarea de a fi excluse de la masa de partaj bunurile față de care Curtea de APEL PLOIEȘTIa stabilit că nu fac parte din masa de partaj, respectiv imobilul situat în, drepturile de creanță asupra acestuia, autocamionul de 10 tone și cei 40 de pomi fructiferi, cât și părțile sociale ale Trans
La dosarul cauzei a fost depus raportul de expertiză lotizare nr. 67/2009, filele 44 și următoarele, față de care părțile au declarat că nu au de formulat obiecțiuni.
Prin decizia civilă nr. 431/5 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahovas -au admis apelurile declarate de apelanții-pârâti și SC Trans SRL, împotriva sentinței civile nr. 1409/16.05.2007 pronunțată de Judecătoria Câmpina, cauză trimisă spre rejudecare după casare, potrivit deciziei nr. 522/15.05.2008 Curții de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
A schimbat în parte sentința, în sensul că a dispus partajarea bunurilor comune reținute prin încheierea interlocutorie din 04.10.2006 a Judecătoriei Câmpina, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 522/2008 a Curții de APEL PLOIEȘTI, potrivit variantei A din raportul de expertiză tehnică reîntregire refacere lotizare bunuri, nr. 67/12.05.2009, expert.
Pentru a pronunța această soluție a reținut și constatat că partajarea bunurilor comune potrivit variantei A al acestui raport de expertiză, pe care a considerat-o cea mai judicioasă, respecta prevederile art. 6739.proc.civ. potrivit căruia la formarea și atribuirea loturilor, s- a ținut seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliile și ocupația părților.
Varianta A, solicitată de apelanți, a respectat și principiul împărțirii bunurilor în natură și principiul evitării sultelor exagerate, față de varianta C, în care apelantul ar fi obligat la plata unei sulte substanțiale, de 6.049,71 lei.
În privința cheltuielilor de judecată solicitate de apelanți, Tribunalul le-a acordat, astfel: a obligat intimata la plata cheltuielilor de judecată către apelantul
în cuantum de 3644 lei ( respectiv onorariu de avocat de 500 lei, redus potrivit dispozițiilor art. 274 alin. 3 de la suma de 1.000 lei, 1367 lei taxă timbru apel. 1377 lei taxă timbru recurs și 400 lei onorariu expertiză în apelul de față) și către apelanta SC Trans în cuantum de 1906 lei ( respectiv onorariu avocat de 1.000 lei, redus conform dispozițiilor art. 274 alin. 3 Cod pr.civilă, de la suma de 2.000 lei, 268 lei taxă timbru apel, 278 lei și 360 lei taxe timbru recurs).
Împotriva susmenționatei decizii a declarat recurs în termen legal reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut în esență că prin decizia nr. 522/2008 a Curții de APEL PLOIEȘTI, au fost scoase din masa de partaj mai multe bunuri, fără ca acestea să fie punctual menționate, însă dreptul de creanță constând în îmbunătățirile aduse imobilului situat în orașul,-, jud.P, urma a fi avut în vedere și reținut ca atare în noua soluție pronunțată de tribunal.
Susține recurenta că nu trebuia exclus de la masa de partaj dreptul de creanță asupra imobilului susmenționat, care a fost reținut de instanța de fond, iar instanța de apel trebuia să aibă în vedere și probele administrate în fața instanței de fond, care atestau cu prisosință faptul că, la imobilul din,-, după decesul numitei au fost realizate numeroase lucrări de îmbunătățire de către cei doi soți, astfel încât trebuia refăcută și expertiza contabilă dispusă în cauză.
Un alt motiv de recurs se referă la varianta de lotizare omologată de instanța de apel, care, arată recurenta, nu respectă criteriile prevăzute de art.6739Cod pr.civilă, întrucât, de la data despărțirii în fapt realizată în anul 2002, toate bunurile dobândite în timpul căsătoriei au rămas în posesia intimatului.
A mai arătat recurenta că prin soluția pronunțată de tribunal nu s-a ținut seamă nici de solicitarea de a fi actualizată valoarea bunurilor reținute în expertiza merceologică, iar prejudicierea sa s-a datorat și faptului că intimatului i-au fost atribuite bunurile cele mai importante, în timp ce în lotul său se regăsesc bunuri care în prezent nu mai există și nu poate intra în posesia lor.
Se critică de către recurentă și cheltuielile de judecată pe care a fost obligată să le plătească apelantului, precum și apelantei SC Trans SRL, în condițiile în care în cuvântul pe fond, aceste cheltuieli nu au fost solicitate.
Pe de altă parte, se arată de către recurentă că fiind vorba de un partaj de bunuri comune, cheltuielile de judecată trebuiau compensate.
Curtea, examinând recursul formulat prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și în raport de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs formulat de recurentă în sensul că în mod greșit a fost exclus de la masa de partaj dreptul de creanță constând în îmbunătățirile aduse imobilului situat în orașul,-, jud.P, este nefondat având în vedere faptul că instanța de apel s-a conformat dispozițiilor date prin decizia de casare nr.522/15.05.2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, dispoziții obligatorii potrivit art. 315 Cod pr.civilă.
Astfel, din analiza acestei hotărâri, așa cum în mod corect a reținut și instanța de apel, rezultă că au fost scoase din masa de partaj mai multe bunuri, respectiv imobilul situat în localitatea,- și dreptul de creanță asupra acestuia, un autocamion de 10 tone, 40 pomi fructiferi și părțile sociale ale SC
Trans SRL, dispunându-se refacerea raportului de expertiză merceolog în sensul de a fi scoase de la masa de partaj aceste bunuri.
Potrivit art. 315 alin.1 Cod pr.civilă "în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului", dispoziții în raport de care instanța de apel nu mai putea examina probele administrate în fața instanței de fond cu privire la îmbunătățirile efectuate la imobilul în litigiu și nu se mai impunea nici refacerea raportului de expertiză contabilă.
Cât privește critica recurentei formulată în sensul că nu s-au respectat criteriile prevăzute de art. 6739Cod pr.civilă, Curtea constată că este nefondată, având în vedere că prin varianta de lotizare omologată de instanța de fond se respectă principiul împărțirii bunurilor în natură și cel al evitării sultelor exagerate și chiar dacă toate bunurile se află în posesia intimatului, recurenta poate pune în executare silită hotărârea pentru a intra în posesia bunurilor.
În ceea ce privește solicitarea recurentei de a fi actualizată valoarea bunurilor reținute în expertiza merceologică, Curtea constată că recurenta nu a formulat această cerere la instanța de apel în momentul în care s-a dispus refacerea raportului de expertiză merceolog, astfel încât în mod corect instanța de apel a respins această obiecție formulată la raportul de expertiză efectuat în cauză.
Nu se poate da curs solicitării recurentei în sensul de a fi omologată varianta C de lotizare, întrucât în această variantă sulta ar fi mult prea mare și ar fi încălcate dispozițiile art. 741 Cod civil.
Referitor la motivul de recurs prin care se critică cheltuielile de judecată la care a fost obligată recurenta, Curtea constată că aceste cheltuieli au fost solicitate de către intimatul prin concluziile scrise depuse la dosar, astfel încât este susținerea recurentei în sensul că nu s-a solicitat plata cheltuielilor de judecată, iar în ceea ce privește cuantumul la care a fost obligată, Curtea constată că instanța de apel a dispus chiar reducerea onorariilor de avocat la J, conform disp. art.274 alin.3 Cod pr.civilă, astfel încât s-a realizat o diminuare a cuantumului cheltuielilor la care intimata a fost obligată, fiind respectate totodată disp. art.274 Cod pr.civilă potrivit cărora "partea care cade în pretenții va fi obligată să plătească cheltuielile de judecată".
Față de toate aceste considerente, Curtea urmează ca în baza art. 312 Cod pr.civilă să respingă recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.
În baza disp. art.274 Cod pr.civilă, va obliga pe recurenta la plata sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, domiciliată în,-, județul P și cu reședința în,-, județul P, împotriva deciziei civile nr. 431 din 5 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții, domiciliat în,-, județul P și SC TRANS SRL, cu sediul în,-, județul
Obligă recurenta la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători,
- - - - C -
Grefier,
- -
Red./tehnored.VM
6 ex./25.02.2010
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
f- Judecătoria Câmpina
a-- Tribunalul Prahova
,
Președinte:Eliza MarinJudecători:Eliza Marin, Violeta Stanciu, Constanța Ștefan
| ← Plasament. Decizia 699/2009. Curtea de Apel Timisoara | Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 79/2010. Curtea de... → |
|---|
