Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 64/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 64
Ședința publică de la 10 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristiana Angelescu
JUDECĂTOR 2: Viorica Olariu
JUDECĂTOR 3: Valeria Cormanencu
Grefier:
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de împotriva deciziei civile nr. 670 din 12 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect revocare testament.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta asistat de avocat și avocat pentru intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la al doilea termen de judecată; recurentei i s-a comunicat obligația de a timbra cu diferența de taxă judiciară de timbru în cuantum de 24,47 lei; nu se solicită judecata în lipsă.
Avocat pentru recurenta depune la dosar chitanța nr. - din 05 februarie 2010 în cuantum de 25 lei, prin care face dovada achitării diferenței de taxă judiciară de timbru pusă în vedere de instanță.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța consideră recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru recurenta având cuvântul, solicită a se constata că recursul este întemeiat, iar criticile formulate față de decizia instanței de fond sunt corecte. Arată că recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 304 punctul 7 și punctul 9 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 punctul 7 Cod procedură civilă, avocat susține că a administrat în fața instanței de judecată un probatoriu amplu și relevant, prin care a făcut dovada că apartamentul în litigiu, ce reprezintă principalul bun comun din masa partajabilă, a fost achiziționat cu ajutorul părinților recurentei care i-au dat acesteia peste un sfert din valoarea bunului, respectiv 25 milioane lei vechi.
Apărătorul arată că în dovedirea acestor susțineri a depus adeverințe din care rezultă că mama recurentei a făcut un împrumut la, a luat banii pe concediu și un alt împrumut de la un unchi al recurentei și a strâns astfel suma ce mai era necesară pentru achiziționarea apartamentului.
Solicită a se avea în vedere că în cuprinsul deciziei instanței de apel se reține că părțile au avut o cotă de contribuție de 50 % la dobândirea apartamentului, însă nu se face trimitere la declarația unchiului recurentei coroborată că declarațiile martorilor, din care rezultă că acesta a împrumutat suma de 1700 lei părinților recurentei și nici la faptul că restituirea acestui împrumut s-a făcut de către mama recurentei, așa cum rezultă din cele patru buletine de schimb valutar depuse la dosar. De asemenea nu s-a avut în vedere că timp de doi ani părțile au locuit la bunicii recurentei, fără a achita întreținere sau alte utilități.
Apărătorul susține că toate aceste aspecte sunt ignorate de către instanța de apel, motiv pentru care apreciază că hotărârea pronunțată de Tribunalul Iași nu cuprinde motivele pe care se sprijină și nu sunt cunoscute astfel considerentele care au determinat instanța de apel să pronunțe decizia recurată.
În ceea ce privește incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă, avocat susține că în mod nelegal instanța de apel a reținut faptul că părțile ar avea o cotă de contribuție comună la dobândirea bunurilor comune, stabilind în același timp în mod incorect și valoarea de circulație a bunului imobil.
În ceea ce privește cotele de contribuție ale părților, instanța de apel a reținut că acestea ar fi egale întrucât părțile au apelat la aceste împrumuturi de la părinții apelantei, împrumuturi ce nu pot decât compensa lipsa de aport a acesteia la dobândirea bunului și nu să-i creeze o cotă majorată de contribuție.
Apărătorul susține că va prezenta desfășurarea în timp a evenimentelor tocmai pentru a aduce la cunoștința instanței și aoc onvinge cu privire la modalitatea de dobândire a apartamentului ce constituie principalul bun comun.
Astfel, părțile au realizat suma de 4500 lei la nuntă, sumă insuficientă pentru achitarea unui apartament care a costat 3100 dolari, așa cum rezultă din declarația vânzătorului aflată la dosar, care arată că în luna aprilie 2000 fost contactat de părinții recurentei în vederea vânzării apartamentului și că a acceptat să le vândă apartamentul cu suma de 3100 USD. Părțile aveau acea sumă de 45.000.000 lei ROL obținuți la nuntă, iar diferența de 25.000.000 lei ROL a fost achitată în mod exclusiv de recurenta cu banii dați acesteia de mama sa ca urmare a împrumuturilor făcute la, a banilor luați pentru concediu și ajutorului unei rude, ajutor ce a fost restituit tot de către mama recurentei.
Avocat susține de asemenea că nu se poate reține că diferența de bani necesară achiziționării apartamentului ar fi provenit din fonduri proprii reprezentând economiile părților de la momentul căsătoriei părților și până la dobândirea apartamentului, în condițiile în care în acea perioadă intimatul a realizat un venit de 75,2 lei, fiind angajat ca muncitor necalificat.
De asemenea, apărătorul susține că a efectuat un calcul al veniturilor din care rezultă că recurenta a realizat triplul veniturilor ce au fost realizate de intimat, la dosar fiind depuse în acest sens copii ale cărților de muncă ale părților. Arată că pe perioada în care acesta a fost plecat la muncă în Italia a trimis doar suma de 3967 euro.
Avocat susține că în condițiile indicate este incorect, nelegal și inechitabil ca după o viață în care recurenta a realizat venituri mult mai mari decât intimatul, în condițiile în care suma trimisă de acesta din Italia a fost doar de 3967 euro să i se atribuie acestuia suma de 800.000.000 lei vechi cu titlu de contravaloare a contribuției sale la masa bunurilor comune.
În ceea ce privește valoarea de circulație a apartamentului, avocat susține că aceasta a fost stabilită greșit de către expert, deoarece este de notorietate că piața imobiliară a înregistrat o scădere cu 30 - 35 %. De asemenea, la valoarea menționată s-au adăugat sporuri nejustificate, iar valoarea menționată nu este conformă cu realitatea.
Apărătorul solicită a se avea în vedere faptul că la achiziționarea apartamentului peste un sfert din valoarea acestuia a fost achitată de mama recurentei, că recurenta a realizat venituri duble față de intimat, că anterior dobândirii apartamentului părțile au locuit la bunicii recurentei, efortul familiei recurentei fiind considerabil și incontestabil.
Solicită a se constata că recursul este întemeiat, a se admite recursul și pe fond admiterea apelului și a se constata că recurenta are o cotă de contribuție de 75 % la dobândirea bunurilor comune, iar valoarea de circulație a apartamentului este cu 30 % mai mică. Solicită cheltuieli de judecată, depunând în acest sens chitanța reprezentând dovada achitării onorariului de avocat. Depune la dosar și concluzii scrise.
Avocat pentru intimatul având cuvântul, solicită respingerea recursului și menținerea deciziei instanței de apel, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, depunând în acest sens chitanța reprezentând dovada achitării onorariului de avocat.
În ceea ce privește motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 punctul 7 Cod procedură civilă, avocat solicită a se avea în vedere că decizia Tribunalului Iași este motivată pe acte și declarații ale martorilor care au relatat fapte și împrejurări percepute în mod direct. La instanța de apel recurenta au depus înscrisuri ce nu au legătură cu cauza, în sensul că a depus adeverințe ce îi privesc pe părinții său sau alte acte preconstituite, întocmite în timpul judecării apelului și fac referire la persoana care a împrumutat suma de 17.000.000 lei vechi.
Apărătorul susține că aceste persoane la care fac referire înscrisurile ar fi putut fi audiate ca martori în cauza de față, însă nu s-a solicitat audierea acestora.
Avocat solicită a se avea în vedere că apelanta a depus la dosar înscrisuri din care rezultă că a achitat cheltuielile de întreținere în perioada 2007 - 2008, însă părțile sunt separate în fapt încă din anul 2006.
Apărătorul apreciază că nu sunt fondate criticile formulate în temeiul art. 304 punctul 7 Cod procedură civilă și solicită respingerea acestui motiv de recurs.
Avocat susține că nu sunt incidente în cauză nici dispozițiile art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă, motivele invocate de recurentă referindu-se la aprecierea probatoriului și nu la nelegalitatea hotărârii sau de interpretare greșită a legii.
Apărătorul susține că apartamentul a fost achiziționat cu contribuție egală a părților, cu banii obținuți la nuntă și cu economiile făcute de cei doi soți.
Solicită a se avea în vedere și faptul că la momentul achiziționării apartamentului recurenta nu avea serviciu, iar această situație s-a prelungit pe o perioadă de doi ani din timpul căsătoriei, în timp ce intimatul lucra și realiza și venituri suplimentare.
În ceea ce privește îmbunătățirile făcute la apartament, avocat susține că pentru prima data în recurs s-a invocat faptul că îmbunătățirile s-au făcut cu ajutorul părinților și a fratelui recurentei și că la achiziționarea imobilului s-a aplicat doar un simplu var, depunându-se în acest sens e extrajudiciară de la fratele recurentei.
Solicită a se avea în vedere că la interogatoriul luat recurentei la instanța de fond, aceasta a precizat că intimatul a făcut reparații generale la apartament, iar din declarația extrajudiciară a fratelui său rezultă că s-a făcut curățenie generală și nu a fost un simplu var așa cum încearcă să susțină recurenta.
În ceea ce privește veniturile realizare de părți, avocat solicită a se avea în vedere că la momentul achiziționării apartamentului recurenta nu lucra, nu a lucrat o perioadă de doi ani în timpul căsătoriei, cheltuielile casei fiind suportate de intimat. De asemenea, recurenta ia în calcul veniturile realizate în luna septembrie a anului 2007, deși divorțul s-a pronunțat în luna mai a anului 2007, iar separația în fapt a părților a intervenit la începutul anului 2006. De altfel, toate bunurile supuse partajării, precum și îmbunătățirile aduse imobilului au fost achiziționate în perioada 2000 - 2005 și nu are nici o relevanță faptul că aceasta a realizat venituri mai mari în anii 2006, 2007.
În ceea ce privește sumele de bani trimise de intimat din străinătate, avocat solicită a se observa că prin întâmpinarea depusă la instanța de fond recurenta susține că intimatul nu i-a trimis nici un din Italia și își menține această poziție până la momentul depunerii la dosar a extraselor bancare. Apărătorul susține că intimatul a trimis bani recurentei fie prin bancă, fie prin șoferii de maxi taxi sau personal.
Solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Prin sentința civilă nr. 4166/03.04.2008 a Judecătoriei Iașis -a admis cererea formulată de reclamantul-pârât în contradictor cu pârâta-reclamantă -.
S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă - în contradictoriu cu reclamantul-pârât.
S-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, cu o contribuție de 50% fiecare, următoarele bunuri:
- imobile -apartament cu 2 camere, situat în I,-, bloc 829,. B, parter,. 3, cu o valoare de circulație de 170.000 lei;
- mobile -combină frigorifică în valoare de 1400 lei;
- televizor color în valoare de 750 lei;
- mașină de spălat "Indesit", în valoare de 1000 lei;
- aragaz în valoare de 400 lei;
- mobilă sufragerie în valoare de 1500 lei;
- canapea + 2 fotolii în valoare de 700 lei;
S-a dispus partajarea bunurilor comune și în consecință:
I s-a atribuit reclamantului-pârât un lot alcătuit din:
- combină frigorifică "Indesit" în valoare de 1400 lei;
- mașină de spălat "Indesit" în valoare de 1000 lei;
I s-a atribuit pârâtei-reclamante un lot alcătuit din: apartamentul cu 2 camere, situat în I,-, bloc 829,. B, parter,. 3, în valoare de 170.000 lei și restul bunurilor mobile.
S-a dispus obligarea pârâtei-reclamante la plata către reclamantul-pârât a sumei de 85.475 lei cu titlu de sultă.
S-a dispus obligarea pârâtei-reclamante la plata către reclamantul-pârât a sumei de 630 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că părțile sunt foști soți, a căror căsătorie a fost desfăcută prin divorț în baza sentinței civile nr. 5307/2007 a Judecătoriei Iași, definitivă și irevocabilă.
Din probele administrate instanța a reținut că apartamentul - bun comun, a fost dobândit la data de 28 iulie 2000 iar bunurile mobile în următorii ani.
S-a reținut de prima instanță că nu-și găsește corespondent în probele dosarului, susținerea că reclamantul-pârât nu a trimis bani în țară, cu înscrisurile depuse la dosar, rezultă că reclamantul-pârât a trimis în total suma de 3.964 Euro în perioada iunie 2003-iunie 2005. în lipsa unor dovezi clare din care să rezulte că pârâta-reclamantă a avut o cotă de contribuție majorată la dobândirea bunurilor comune, a constatat că foștii soți au dobândit bunurile cu o contribuție egală.
Împotriva sentinței civile nr. 4166/03.04.2008 a Judecătoriei Iașia formulat apel -.
Prin decizia civilă nr. 670/12 octombrie 2009 Tribunalului Iașis -a admis apelul declarat de pârâta reclamantă - împotriva sentinței civile 4166/3.04.2008 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o schimbă în parte.
S-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei cu o contribuție de 50% fiecare un apartament cu două camere situat în I,-,. 829,. B, parter,. 3 cu o valoare de circulație de 156.497,8 lei.
S-a exclus din masa bunurilor mobile combina frigorifică în valoare de 1.400 lei.
S-a constatat că valoarea totală a masei partajabile este 160.847,8 lei.
A obligat apelanta-pârâtă la plata către intimatul-reclamant a sumei de 79.423,9 lei cu titlu de contravaloare a contribuției sale la masa bunurilor comune.
A păstrat restul dispozițiilor sentinței apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
A compensat cheltuielile de judecată efectuate de părți în apel până la concurența sumei de 1600 lei și obligă intimatul să plătească apelantei suma de 400 lei onorariu expert.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că apelanta nu a lucrat până în luna martie 2001, perioadă în care s-a achiziționat apartamentul în litigiu și s-au realizat îmbunătățiri la acesta. Intimatul a fost angajat până în luna mai 2003 când a plecat la muncă în Italia, unde îi trimitea lunar apelantei sume de bani variind între 100 - 400 Euro.
Suplimentar obținea încă un salariu din prestarea unor servicii de amenajări interioare. În luna iulie 2000 fost cumpărat apartamentul cu banii de la nuntă în sumă de 4.567 Ron iar diferența a rezultat din economiile părților și din împrumuturile acordate de părinții apelantei.
Apelul este întemeiat raportat la motivul ce vizează excluderea combinei frigorifice marca "Indesit" din comunitatea de bunuri și având în vedere că potrivit facturii fiscale seria - nr. -/05.08.2005 și a chitanței seria - nr. - rezultă că aceasta a fost achiziționată de o terță persoană -.
Împotriva deciziei civile nr. 670/12 octombrie 2009 Tribunalului Iașia promovat recurs -.
Prin recursul declarat se critică decizia recurată pentru următoarele motive:
- în argumentarea cotei de contribuție majorată, s-a dovedit că aproximativ J din valoarea apartamentului a fost achitată de către - cu banii dați de părinții săi.
nu a avut nicio contribuție la restituirea sumelor împrumutate, acestea fiind restituite exclusiv de mama recurentei - și cele patru buletine de schimb valutar din 07.06.2001, 29.06.2001, 06.08.2001, 18.08.2001.
- în perioada noiembrie 1999 - noiembrie 2001 părțile au locuit la bunicii recurentei și în tot acest interval de timp nu au participat cu niciun la cheltuielile de întreținere.
Cu privire la toate aceste aspecte instanța nu a făcut niciun fel de motivare.
- valoarea totală a apartamentului a fost de 71.200.000 lei (7.120 Ron) iar 4.467 Ron au reprezentat banii obținuți de părți la nuntă iar diferența de 25.000.000 lei a fost achitată exclusiv de către recurentă cu banii dați acesteia de către părinții săi. Din momentul încheierii căsătoriei, noiembrie 1999 și până în momentul dobândirii apartamentului iulie 2000, intimatul a realizat un venit lunar de 752.000 lei vechi. Diferența de 2.500 Ron a fost dată de fiicei sale -; împrumutând suma de 2.500 Ron astfel:
-400 Ron de la.;
-400 Ron banii pentru concediul de odihnă al mamei recurentei;
-1.700 lei împrumut luat de părinții recurentei de la o rudă a acestora,.
- toate bunurile mobile din masa supusă partajului au fost achiziționate de reclamantă prin contribuția sa exclusivă, banii necesari provenind din cele două contracte de împrumut;
- și îmbunătățirile efectuate în anul 2005 au fost făcute numai de recurentă;
- în ceea ce privește valoarea de circulație a apartamentului, aceasta a fost reținută în mod greșit de prima instanță. Tribunalul Iașia considerat faptul că apartamentul în litigiu ar avea o valoare de 156.497,8 lei, întemeindu-și această concluzie pe valoarea indicată de expertul tehnic în cadrul lucrării efectuate, valoare pe care instanța de judecată a majorat-o cu 10%.
La stabilirea valorii apartamentului nu s-a ținut seama că imobilul a suferit influența a trei cutremure, blocul având o vechime de 29 de ani.
În ceea ce privește mărirea de către instanța de judecată a valorii imobilului cu 10%, prin înlăturarea coeficientului negativ menționat în expertiza tehnică, este nejustificată întrucât litigiul care se poartă asupra bunului influențează în sens negativ valoarea de circulație a acestuia.
Se solicită a se constata că recurenta are o cotă de contribuție de 75% iar valoarea de circulație a imobilului este de 35% mai mică.
Recursul formulat este neîntemeiat.
Potrivit dispozițiilor art. 30 Codul familiei, bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt bunuri comune ale acestora.
Din masa bunurilor comune, cota cuvenită fiecărui soț se determină conform aportului adus la achiziționarea bunurilor, aport ce se poate dovedi prin orice mijloc de probă.
Recurenta - a susținut că are o contribuție de 75% la dobândirea bunurilor comune.
Din probatoriul administrat în cauză, rezultă cu certitudine că apartamentul bun comun al foștilor soți, care reprezintă și cel mai important bun achiziționat de aceștia în timpul căsătoriei a fost dobândit la 28 iulie 2008 cu suma de 60.000.000 Rol.
Instanța nu poate reține un alt preț al apartamentului dobândit de părți în timpul căsătoriei, cât timp contractul de vânzare-cumpărare a apartamentului este un înscris autentic care face dovada deplină a prețului până la desființarea sa.
Declarația extrajudiciară a vânzătorului, din iunie 2008 aflată la fila 63 dosar, că prețul apartamentului ar fi altul, nu poate fi avută în vedere de instanța de judecată, împotriva unui act autentic.
Reclamanta nu a făcut nicio dovadă certă că părinții săi ar fi contribuit cu o sumă de bani la achiziționarea apartamentului și cuantumul acestei sume.
Până la data achiziționării apartamentului cel care a obținut venituri a fost intimatul, conform actelor depuse la dosar.
Este adevărat că din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că mama recurentei ulterior achiziționării apartamentului de părți, a împrumutat de la. sume de bani, dar nu s-a dovedit de recurentă că sumele de bani împrumutate de mama sa au fost folosite pentru achiziționarea apartamentului soților.
Îmbunătățirile făcute în apartamentul soților au fost efectuate în perioada în care reclamantul a fost plecat la muncă în Italia dar și cu contribuția acestuia, din acte rezultând că acesta trimitea soției diverse sume de bani.
Nici cu privire la bunurile mobile, recurenta nu a făcut dovada unei contribuții mai mari față de intimat. Prin urmare, cum cota de contribuție a părților a fost stabilită în raport cu întregul patrimoniu al soților, ca universalitate juridică, în mod legal instanțele au reținut cota de 50% a părților la masa de bunuri comune.
Și motivul de recurs referitor la valoarea de circulație a apartamentului este neîntemeiat.
Este de principiu că în cadrul operațiunilor de partaj se are în vedere valoarea bunului din momentul împărțelii, valoare pe care instanța a avut-o în vedere, în raport de expertiza tehnică efectuată în cauză și obiecțiunile formulate de părți.
Diminuarea valorii de circulație a apartamentului ca urmare a regresului înregistrat pe piața imobiliară în lipsa unei convenții contrare și în măsură în care nu s-a făcut dovada că este rezultatul activității a unuia din coproprietari - părțile din cauză - are efect asupra ambelor părți, și nu numai asupra părții căreia i s-a atribuit apartamentul.
Ca atare, nu se impune o nouă evaluare a apartamentului supus partajării.
În raport de toate aceste considerente și de dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă urmează a se respinge recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de - împotriva deciziei civile nr. 670 din 12.10.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, pe care o menține.
Obligă recurenta - să plătească intimatului cheltuieli de judecată în recurs 900 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 Februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -- -
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
22.02.2010
2 ex.
Președinte:Cristiana AngelescuJudecători:Cristiana Angelescu, Viorica Olariu, Valeria Cormanencu
| ← Divort. Decizia 296/2009. Curtea de Apel Galati | Stabilire program vizitare minor. Decizia 1475/2009. Curtea de... → |
|---|
