Stabilire program vizitare minor. Decizia 1475/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
ecția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1475/
Ședința publică din 26 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihail Lohănel
JUDECĂTOR 2: Dorina Rizea
JUDECĂTOR 3: Roxana Maria
Grefier șef secție
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul - în contradictoriu cu intimații reclamanți și, având ca obiect: "stabilire program vizitare minor", împotriva deciziei numărul 119/Ap din 18.08.2009, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 24 noiembrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, a amânat pronunțarea în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise la data de 26 noiembrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Constată că prin sentința civilă nr. 6797/30.06.2008 Judecătoria Brașova fost admisă în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâtul și în consecință s-a stabilit în favoarea reclamanților următorul program de vizitare a minorului, născut la data de 20.12.2004, la domiciliul reclamanților: - odată pe lună, de vineri de la ora 15,00 până duminică la ora 17,00; - câte o săptămână în vacanța de iarnă; - câte o săptămână în vacanța de primăvară; - o lună în perioada vacanței de vară.
Prin decizia civilă nr. 119/A/18.08.2009 Tribunalul pentru Minori și Familie Brașovs -a respins ca nefondat, apelul declarat de apelantul pârât în contradictoriu cu intimații reclamanți și, împotriva sentinței civile nr. 6797/30.06.2008 a Judecătoriei Brașov.
A respins, ca nedovedită, solicitarea intimaților reclamanți de obligare a apelantului - pârât la plata cheltuielilor de judecată în apel.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 3, 5, 7 și 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea criticilor din recursul scris se arată că instanța a respins în mod greșit excepția necompetenței teritoriale, invocată de către recurentul-apelant, apreciindu-se greșit că normele speciale de competență arătate la art. 124 din Legea nr. 272/2004 nu sunt aplicabile în cauză, potrivit acestora instanța competentă teritorial fiind cea de la domiciliul minorului, cu atât mai mult cu cât soluția pronunțată de instanță s-a bazat pe dispozițiile acestui act normativ.
Pe fondul cauzei recurenta arată că instanța de apel era datoare să verifice temeinicia hotărârii primei instanțe raportată la criteriile ce puteau caracteriza interesul superior al copilului.
Intimații au depus întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Examinând cauza, prin prisma motivelor invocate, curtea constată că recursul nu este fondat.
În ceea ce privește excepția necompetenței teritoriale a instanței.
Recurentul a indicat ca incidente în cauză dispozițiile art. 124 din Legea nr. 272/2004 care cuprind o normă imperativă cu privire la instanța competentă teritorial să soluționeze cauza.
Această normă specială de competență este însă aplicabilă numai în ceea ce privește stabilirea măsurilor de protecție specială a copilului prevăzute de această lege. Potrivit art. 55 din Legea nr. 272/2004 măsurile de protecție specială a copilului sunt: a) plasamentul; b) plasamentul în regim de urgență; c) supravegherea specializată, or, prezenta cauză are ca obiect stabilirea unui program de vizitare a copilului de către bunici, neîncadrându-se în situațiile expres și limitativ prevăzute de lege pentru a atrage competența teritorială exclusivă.
În consecință acest motiv de critică întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 3 nu poate fi primit.
Deși recurentul a indicat și pct. 5 al art. 304, nici în cuprinsul cererii de recurs nici în motivarea orală a acestuia nu a indicat ce forme de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de către art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă au fost încălcate.
Cu privire la pct. 7 al art. 304 critica se referă la faptul că instanța motivând pe dispozițiile Legii nr. 272/2004 a înlăturat competența teritorială exclusivă, acesta fiind motivul contradictoriu, însă având în vedere că nu a fost primită critica referitoare la necompetența teritorială a instanței nici acest motiv nu este admisibil.
În ceea ce privește pct. 9 al art. 304 recurentul a indicat în cererea de recurs neanalizarea temeiniciei criteriilor care caracterizează principiul interesului superior al copilului, or netemeinicia, este o reflectare a stării de fapt și scapă controlului instanței de recurs fiind atributul suveran al instanțelor de fond. Nu se poate susține că instanța de apel nu a analizat aplicarea principiului interesului superior al copilului fiind făcute ample considerente pe acest motiv de apel.
Cele susținute oral cu ocazia cuvântului în fond asupra recursului, cu privire la incidența pct. 9 al art. 304, respectiv aplicarea greșită a normelor metodologice și situația specială a copilului nu pot fi analizate de instanța de recurs fiind tardiv formulate și neexistând în memoriul scris.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul pârât împotriva deciziei civile nr. 119/A/18.08.2009 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 26.11.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier șef sectie, | ||
Red. /17.12.2009 Dact. /18.12.2009 Jud. apel: - Jud. fond: |
Judecători:Mihail Lohănel, Dorina Rizea, Roxana Maria
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 1440/2009. Curtea de Apel Bucuresti → |
|---|
