Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 653/2008. Curtea de Apel Cluj

Jurisprudenţă şi speţe minori și familie (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,

pentru Minori și Familie

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 653/R/2008

Ședința publică din 14 martie 2008

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Anca Adriana Pop

JUDECĂTOR 2: Antoaneta Tania Couți

JUDECĂTOR: - -

GREFIER:

S-a luat spre examinare-pentru pronunțare- recursul declarat de către reclamantul, împotriva Deciziei civile nr.523/A din 9 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâta intimată, având ca obiect partaj bunuri comune.

dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 29 februarie 2008, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 7 martie 2008, apoi pentru data de 14 martie 2008.

CURTEA:

Prin sentința civilă nr.2617/2004, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr.6878/2004, s-a respins acțiunea înaintată de reclamantul împotriva pârâtei și s-a admis în parte cererea reconvențională înaintată de pârâtă.

S-a constatat că pârâta împreună cu reclamantul au dobândit împreună prin contribuție egală, în timpul căsătoriei, imobilul situat în C-N,-, jud.C format din teren în suprafață de 1124 mp și in construcția compusă din: la parter: 3 camere, bucătărie, baie, de alimente, antreu, hol, debara, garaj și pivniță; la etaj: 2 camere, bucătărie și terasă, înscris în CF nr. - C, nr.top.19621/1/1.

S-a constatat că pârâta a dobândit în perioada căsătoriei ca bun propriu apartamentul nr.28 situat în C-N,-, compus din: 1 cameră bucătărie, de alimente, baie, antreu, logie, cu suprafața utilă de 26,6 mp, cu părțile indivize comune aferente în cotă de 1/68/10-a parte, teren în folosință, în cotă de 15/920-a parte, înscris în CF nr.- C, nr.top.23896/3/XXVII. S-a dispus sistarea indiviziunii de bunuri cu privire la imobilul situat în C-N,-, prin atribuirea în întregime, în favoarea reclamantului, cu obligarea acestuia la plata sultei in favoarea pârâtei în sumă de 2.000.000.000 ROL, ce reprezintă cota de 1/2 parte din valoarea imobilului.

S-a dispus sistarea indiviziunii de bunuri cu privire la apartamentul nrt.28, situat în C-N,-, prin atribuirea pârâtei, fără plata sultei. S-a dispus intabularea dreptului de proprietate a pârâtei în CF, în favoarea reclamantului cu titlu de cumpărare și partaj, iar în favoarea pârâtei cu titlu de schimb și partaj. S-au respins celelalte capete de petite din cererea reconvențională, ca nedovedite. Reclamantul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată parțiale în favoarea pârâtei în sumă de 6.000.000 ROL.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a constatat că acțiunea reclamantului este neîntemeiată, fiind întemeiată cererea reconvențională formulată de pârâtă, având în vedere că imobilul înscris in CF - C-N, nr. top.-/1/1 a fost cumpărat doar de reclamant, așa cum reiese din contractul de vânzare-cumpărare încheiat, însă părțile conviețuiau împreună și la cumpărarea imobilului a contribuit și pârâta.

S-a mai reținut că pârâta a schimbat apartamentul bunul ei propriu situat în C-N, str. - nr.1, cu imobilul situat în C-N,-,.28, precum și faptul că din probele administrate nu reiese faptul că ar fi în posesia părților autoturismul marca Renault 21 și că ar fost achiziționat doar din banii pârâtei.

Prin Decizia civila nr 643/22.11.2005 pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. 3845/2005, a fost schimbata parțial sentința atacata, in sensul ca s-a admis in parte acțiunea civila modificata formulata de reclamantul împotriva pârâtei si in consecință, s-a constatat ca imobilul casa si teren înscris in CF - C, cu nr. topo 19261/1/1, situat in C N,- este bunul propriu al reclamantului.

S-a dispus rectificarea CF nr. - C in sensul radierii dreptului de coproprietate al pârâtei si înscrierii dreptului de proprietate al reclamantului asupra întregului bun.

S-a constatat că părțile au dobândit in timpul căsătoriei cu contribuție egală, autoturismul marca Renault cu nr. de înmatriculare -, in valoare de 70.000.000 lei.

S-a dispus sistarea indiviziunii prin atribuirea autoturismului reclamantului, cu obligația acestuia de a achita paratei o sulta de 35.000.000 lei.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței privind admiterea in parte a cererii reconvenționale formulate, respectiv constatarea caracterului de bun propriu al paratei a apartamentului nr. 28 situat in C N,-, atribuirea acestuia pârâtei fără plata sultei si înscrierea in CF a dreptului sau de proprietate si respingerea celorlalte petite din acțiunea reconvențională.

Din probele administrate tribunalul a reținut că reclamantul a dobândit imobilul de pe str. - din fonduri proprii, fiind astfel bun propriupotrivit art. 31.Familiei, iar apartamentul 28 situat în CNs tr. T este bun propriu al pârâtei deoarece a fost obținut ca urmare a unui schimb(apartamentul schimbat fiind bun propriu. Deoarece nici una din părți nu a dovedit caracterul de bun propriu al autoturismului aplicând dispozițiile art. 30.Familiei a fost considerat bun comun al soților fiind dobândit în timpul căsătoriei acestora. Autoturismul a fost atribuit reclamantului și acesta a fost obligat la plata sultei în favoarea pârâtei în cuantum de 3500 lei.

Prin Decizia Civilă nr. 667/R/10 martie 2006 fost admis recursul reclamantului și cel declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 643/22.11.2005 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar. Nr. 3845/2005, care a fost casată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

S-a statuat de Curtea de Apel că reținerea caracterului de bunuri proprii ale părților a celor doua imobile s-a dat cu interpretarea si aplicarea greșită a dispozițiilor Codului Familiei referitoare la comunitatea de bunuri, precum si cu neobservarea convenției legale a părților. Acest fapt a avut drept consecință nesoluționarea fondului cererii de partaj privitor la aceste imobile, ceea ce a atras aplicarea dispozițiilor art 312.pr.civ alin 5 pr.civ, și ca urmare s-a casat decizia cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. S-a mai statuat ca in rejudecare se impune stabilirea valorilor actuale de circulație ale celor doua imobile, si de asemenea dacă se va aprecia că exista elemente care pot conduce la concluzia ca părțile ar avea contribuții diferențiate la dobândirea bunurilor comune s-a impus stabilirea acestora, compararea acestora si apoi raportarea la întreaga universalitate de bunuri.

In rejudecare s-a pronunțat Decizia civilă nr.641/A/2006, pronunțată în dosar nr-, s-a admis în parte apelul, iar hotărârea primei instanțe a fost schimbată în parte, în sensul că:

S-a admis în parte acțiune a civilă formulată de reclamantul, împotriva pârâtei și s-a admis în parte acțiunea reconvențională formulată de pârâta.

S-a constatat că părțile au dobândit cu contribuție comună de 1/2 parte fiecare ca bun comun:

1. Imobilul teren în suprafață de 1.124 mp cu construcție casă din cărămidă pe fundație din beton acoperită cu țiglă la parter 3 camere, bucătărie, baie, antreu, hol, debara, garaj, pivniță, la etaj 2 camere, bucătărie, terasă, în-, înscris în cf - C-N nr top 19621/1/1 în valoare de 435.300 RON.

2. Imobilul apartament nr. 28 situat în C-N- în suprafață de 26,60 mp compus din 1 cameră, bucătărie, de alimente, baie, antreu, logie înscris în cf - C-N, nr top 23896/S/XXVIII în valoare de 68.500 RON.

3. Autoturismul marca Renault 21 cu număr înmatriculare - în valoare de 7.000 RON, masa totală a bunurilor de împărțit având o valoare de 510.800 RON.

S-a dispus sistarea comunității de bunuri, prin formare de loturi și atribuirea acestora, astfel:

Lotul nr. I compus din imobil teren în suprafață de 1.124 mp cu construcție casă din cărămidă pe fundație din beton acoperită cu țiglă la parter 3 camere, bucătărie, baie, antreu, hol, debara, garaj, pivniță, la etaj 2 camere, bucătărie, terasă, în-, înscris în cf - C-N nr top 19621/1/1 în valoare de 435.300 RON și autoturismul marca Renault 21 cu număr de înmatriculare - în valoare de 7.000 RON s-a atribuit reclamantului.

Lotul nr. II compus din imobil apartament nr. 28 situat în C-N- în suprafață de 26,60 mp compus din 1 cameră, bucătărie, de alimente, baie, antreu, logie înscris în cf - C-N, nr top 23896/S/XXVIII în valoare de 68.500 RON s-a atribuit pârâtei.

Reclamantul a fost obligat să plătească pârâtei suma de 186.900 RON cu titlu de sultă pentru egalizarea valorică a loturilor.

S-a dispus intabularea pe numele reclamantului a dreptului de proprietate asupra imobilului situat în-, înscris în cf - C-N nr. top 19621/1/1 ca bun propriu cu titlu de cumpărare și partaj și intabularea în aceeași carte funciară a sultei în sumă de 186.900 RON în favoarea pârâtei.

S-a dispus intabularea pe numele pârâtei a dreptului de proprietate asupra imobilului apartament nr. 28 situat în C-N,-.înscris în cf - C-N, nr.top 23896/S/XXVIII ca bun propriu cu titlu de cumpărare și partaj. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței atacate și s-au compensat cheltuielile de judecată efectuate în apel.

Tribunalul a reținut că singura problemă care a rămas de tranșat era contribuția fiecărei părți la dobândirea bunurilor comune, și comparând în ansamblu veniturile realizate de părți în timpul căsătoriei a rezultat că soții au avut o contribuție egală la dobândirea acestora.

Prin decizia civilă nr.213/R/2007, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr-, s-a admis recursul declarat de reclamant împotriva deciziei civile 641/A/2006, care a fost casată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare Tribunalului Cluj.

În considerentele deciziei de casare s-a reținut că, deși prin decizia nr. 667/R/2007 a Curții de Apel Cluj, s-a stabilit caracterul de bun comun a tuturor bunurilor supuse partajului, instanța de recurs a statuat ca trebuie sa se aprecieze contribuția soților la dobândirea bunurilor or, instanța de apel a enumerat probele fără să le interpreteze, ceea ce echivalează cu o necercetare a fondului. S-a menționat că era nevoie de o comparare reală între aceste venituri și disponibilități financiare existente la data dobândirii bunurilor. Curtea a specificat că o comparare globală a veniturilor ar fi fost oportună, în ipoteza în care nu existau probe clare cu privire la veniturile părților. Se menționează că s-a făcut o comparare a veniturilor părților, dar numai pentru perioada căsătoriei fără a se prezenta concluzii cu privire la perioada concubinajului. Chiar dacă în recurs s-a stabilit caracterul de bun comun a tuturor bunurilor supuse partajului, la baza dobândirii lor au stat acte juridice încheiate înaintea încheierii căsătoriei și cu ocazia cărora s-au avansat sume de bani care fac ca și cota de contribuție să fie diferită. Doar pentru perioada căsătoriei se poate aplica prezumția comunității matrimoniale, anterior căsătoriei trebuia să se stabilească în concret contribuția fiecărei părți la dobândirea bunurilor, urmând ca apoi să fie raportat ca și semnificație procentuală la valoarea de circulație a bunurilor.

Prin decizia civilă 523/A/09.10.2007 pronunțată în dosarul - al Tribunalului Clujs -a admis apelul reclamantului împotriva sentinței civile 2617/13.12.2004 și în consecință s-a admis în parte acțiune a civilă formulată de reclamantul, împotriva pârâtei și s-a admis în parte acțiunea reconvențională formulată de pârâta.

S-a constatat că părțile au dobândit cu contribuție comună de 1/2 parte fiecare ca bun comun:

3. Autoturismul marca Renault 21 cu număr înmatriculare - în valoare de 7.000 RON, masa totală a bunurilor de împărțit având o valoare de 510.800 RON.

S-a dispus sistarea comunității de bunuri, prin formare de loturi și atribuirea acestora, astfel:

Reclamantul a fost obligat să plătească pârâtei suma de 186.900 RON cu titlu de sultă pentru egalizarea valorică a loturilor.

Tribunalul a reținut că singura chestiune ce rămâne de lămurit este aceea a contribuției fiecărei părți la dobândirea acestor bunuri, dar nu cu privire la fiecare bun în parte ci cu privire la întreaga masă a bunurilor de împărțit.

Din coroborarea declarațiilor martorilor, Garda, audiati in dosarul in care sa pronuntat Decizia 641/ A/ 2006 Tribunalului Cluj, precum si a declaratiilor martorilor, audiati in prezentul dosar, a actelor de la dosar, s-a reținut că reclamantul si parata au avut o relatie de concubinaj incepand cu luna decembrie 1992, pana in 4 martie 1995, când s-a încheiat căsătoria dintre aceștia.

La data de 6 aprilie 1993 s-a incheiat antecontractul de vanzare cumparare cu privire imobilul situat in CN, -, jud Modalitatea de plata a acestuia a fost lamurita in gradele de jurisdictie anterioare, respectiv, la data de 6 aprilie 1993 s-a achitat un avans de 4.350.000 lei ( deci in perioada concubinajului ), echivalent a 10.000 marci germane, iar restul de pret in suma de 5000 marci germane urma sa fie achitat la data intabularii dreptului de proprietate pe numele si in favoarea lor.

In privinta perioadei in care s-a achitat avansul de 10.000 de marci germane, s-a reținut din depozițiile martorilor, că părțile aveau un menaj comun, o relatie de concubinaj publica, iar privitor la resursele financiare ale paratei se va retine ca aceasta, in toata perioada cuprinsa intre data de 14.01.1977 si data de 31 decembrie 1988 avut un loc de munca si a realizat venituri salariale, aspect care rezulta din copia cartii de munca a paratei.

Se mai reține faptul că reclamantul nu avea cum sa contribuie singur la plata avansului pentru imobilul de pe-, raportat la sustinerile acestuia ca avansul a fost achitat din sumele provenite din vanzarea apartamantului din str. - ( fosta locuinta a apelantului reclamant si a primei sale sotii), întrucât contractul de vanzare cumparare a imobilului de pe - s-a perfectat la 28 iunie 1993, ulterior incheierii antecontractului de vanzare cumparare cu privire la imobilul de pe-, care s-a perfectat la data de 6 aprilie 1993, si pe de alta parte, apelantului i-a revenit doar cota de 1/2 din prețul de vânzare a imobilului de pe str -, cealaltă J revenindu-i fostei sale sotii.

La stabilirea aportului paratei la dobandirea tuturor bunurilor comune se va lua in considerare si munca depusa depusă in gospodărie si pentru cresterea copiilor. Mai apoi, pârâta avea mijloace financiare ca să participe la achiziționarea bunurilor comune, chiar dacă aceasta avea în întreținere trei copii minori și a plătit rate la un alt imobil, bun.. propriu al pârâtei, deoarece minorii aveau pensie de urmaș stabilită pe numele lor iar pârâta realiza venituri și din închirierea apartamentului proprietate a sa C-N,-. 26, potrivit contractelor de închiriere semnate și de către reclamant în calitate de martor pe anii 1994-1997 (fila 16-19 dosar 497/2006 al Curții de Apel Cluj ).

S-a mai dovedit că pârâta a câștigat sume de bani la jocul piramidal iar in privinta constructiilor noi edificate pe str - se va retine ca aceastea s-au realizat in cea mai mare parte in anul 1994, perioada in care se va avea in vedere ca incepand cu luna august 1994 reclamantul nu a mai avut loc de munca.

In privinta reclamantului, pe langa aspectele sus descrise, se va retine ca acesta a castigat si el sume de bani la jocul piramidal, era un om gospodar, ocupandu-se de cresterea nutriilor, obtinand venituri si din aceasta ocupatie.

Conform cartii de munca a rec1amantului acesta a lucrat neintrerupt pana in iulie 1994, insa a obtinut venituri si ulterior pana in luna aprilie 1995 din fondurile de ajutoare sociale.

probațiunea administrată s-a apreciat că părțile au avut contribuție egala la dobândirea bunurilor comune atat in perioada concubinajului cat si in perioada casatoriei, neputându-se stabili din intreg ansamblul probator cote diferentiate in privinta dobandirii bunurilor.

In ceea ce privește autoturismul marca Renault, s-a reținut că acesta a fost dobândit in timpul căsătoriei părților, conform contractului de vânzare-cumpărare Încheiat În anul 1999, iar valoarea acestuia a fost apreciată de către părți la 70.000.000 lei.

In privinta valorilor bunurilor, in aceasta rejudecare, În apel, s-a dispus efectuarea unei noi expertize tehnice de către expert pentru actualizarea valorii celor două imobile stabilindu-se pentru apartamentul situat În C-N,- o valoare de 31.000 Euro adică - RON iar pentru imobilul din- o valoare de 118.000 Euro sau 385.860 lei.

Intrucat aceasta expertiza a stabilit valori mai mici decat cea avuta in vedere de instanta care a pronuntat decizia civilă nr.641/2006, pentru a se da eficienta principiului" non reformatio in pejus ", respectiv pentru a nu se inrautati situatia apelantului in propria sa cale de atac, tribunalul urmeaza a avea in vedere valorile bunurilor stabilite in dosar 3579/2006 al Tribunalului Cluj.

Față de cele de mai sus, În temeiul prevederilor art. 296 Cod procedură civilă cât și al art. 282 și urm. Cod procedură civilă, tribunalul a admis în parte apelul formulat de către reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2617 din 13.12.2006 pronunțată în dosar nr. 6878/2004 al Tribunalului Cluj, pe care a schimbat-o în parte, potrivit dispozitivului.

În temeiul art. 673/5 alin. 2 din Codul d e procedură civilă reclamantul a fost obligat să plătească pârâtei suma de 186.900 RON cu titlu de suită pentru egalizarea valorică a loturilor.

În temeiul art. 47 alin. 2 din Legea nr. 7/1996 republicată s-a dispus întabularea pe numele reclamantului a dreptului de proprietate asupra imobilului situat în C N,-, înscris în cf - C-N ca bun propriu cu titlu de cumpărare și partaj iar în temeiul art. 55 alin. 4 din Legea nr. 7/1996 republicată și art. 1737 pct. 3 cod civil s-a dispus întabularea în aceeași carte funciară a sultei în sumă de 186.900 RON în favoarea pârâtei.

În temeiul art. 47 alin. 2 din Legea nr. 7/1996 republicată s-a dispus întabularea pe numele pârâtei a dreptului de proprietate asupra imobilului apartament nr. 28 situat în C-N- înscris în cf - C-N, nr top 23896/S/XXVIII ca bun propriu cu titlu de cumpărare și partaj.

Celelalte dispoziții ale sentinței privind constatarea calității de bun comun a autoturismului, a imobilului situat în Cluj-N,-, sistarea comunității de bunuri prin atribuirea în natură către reclamant a imobilului situat în C N,-, și întabularea în CF a dreptului de proprietate asupra celor două imobile fiind corecte urmează a fi mentinute.

În temeiul art. 276 Cod procedură civilă au fost compensate cheltuielile de judecată.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul, solicitând instanței modificarea deciziei pronunțate în apel în temeiul art.302, 304 pct.7,8 și 9 raportat la art.312 Cod proc.civ.

Recurentul solicitat să-i fie atribuite toate bunurile menționate și pârâtei doar cota de din apartamentul din-, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 18.500 lei.

În motivarea recursului se arată că a avut o contribuție exclusivă la dobândirea casei și terenului din - nr.27 și a autoturismului Renault, iar apartamentul fost dobândit în comun.

Recurentul a apreciat că instanța de apel a pronunțat o hotărâre contradictorie, deoarece nu a ținut seama de contribuțiile părților în perioada căsătoriei și în perioada de concubinaj.

Deși pârâta afirmat că soții au locuit în concubinaj pe str. -, din declarația dată de reprezentanții asociației d proprietari din str. -, a rezultat că reclamantul nu a locuit în acest imobil, apoi s- invocat faptul că părțile au trăit în concubinaj în-, însă imobilul se afla într-o stare avansată de uzură și nu putea fi locuit.

S-au invocat apoi depozițiile martorilor reclamantului care susțin faptul că numai acesta cu contribuție exclusivă cumpărat, renovat și extins imobilul din-.

În ceea ce privește imobilul din-, în mod nelegal s-a reținut că acesta a fost bun propriu al pârâtei, întrucât în contractul de schimb pârâta a arătat că apartamentul fost achitat cu contribuția soțului său.

În mod greșit instanța de apel a reținut faptul că reclamantul nu ar fi avut posibilitatea materială să dobândească imobilul de pe-, omițând că vândut un imobil situat în C-N-, depunându-se și extrase de cont pentru a dovedi posibilitățile materiale.Veniturile realizate de pârâtă între anii 1977-1998 nu au legătură cu perioada dobândirii bunurilor.

Apoi, recurentul invocat faptul că din prezentul dosar au fost sustrase acte și reatașate, motiv pentru care s-a formulat o plângere către președinta Tribunalului Cluj, și s-au arătat actele depuse.

S-au mai înregistrat memorii cu privire la circuitul dosarului înregistrat în 28.01.2008 și hotărârile pronunțate în ciclurile procesuale urmate.

Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:

Prin decizia civilă 667/R/2006 s-a statuat cu putere de lucru judecat că bunurile supuse partajului: casă și teren situate în C-N-, apartament situat în C-N str. T precum și autoturismul Renault sunt bunuri comune, chiar dacă pentru dobândirea acestora au fost încheiate acte juridice anterior căsătoriei.

Trebuie remarcat că recursul a fost redactat de către reclamant, care nu are pregătire juridică, și în mare parte acesta face trimitere la probele administrate, însă nemulțumirea principală a recurentului este reținerea cotei de contribuție egală la dobândirea bunurilor. Criticile care vizează interpretarea depozițiilor martorilor la care face referire pe larg în motivele de recurs sunt inadmisibile în prezenta reglementare a art. 304.Pr.Civ., motiv pentru care nu au fost analizate.

S-a statuat de doctrină și de către practica judiciară, că viitorii soți pot conveni ca un imobil cumpărat pe numele unuia să intre sub regimul comunității de bunuri, la data căsătoriei. Nefăcându-se nici o precizare înseamnă că viitorii soți puteau fi concubini ori să nu fie, această împrejurare neavând importanță, importantă fiind convenția acestora. În prezenta cauză există convenția părților ca bunurile supuse partajului să intre sub regimul comunității de bunuri, problemă dezlegată în primul ciclu procesual. Interpretând voința părților, raportat la probele administrate curtea a decis că bunurile supuse partajului intră sub regimul comunității de bunuri.

Această tendință de interferare a reglementărilor codului familiei privind comunitatea de bunuri spre proprietatea pe cote părți este determinată de necesități procedurale, incidente cu ocazia partajului. Deși în al doilea ciclu procesual s-a menționat în indicațiile date cu ocazia casării cu trimitere spre rejudecarea apelului, necesitatea comparării veniturilor și disponibilităților părților la data dobândirii bunurilor,instanța de apel a prezentat veniturile părților însă fără a puncta actele încheiate și veniturile părților anterior căsătoriei, precum și cele încheiate în timpul căsătoriei.

Astfel este de reținut că pentru imobilul de pe str. - a fost încheiat un antecontract în în 06.04.1993, deci anterior căsătoriei părților și reclamantul a intrat în posesia imobilului de la data încheierii acestuia. Pârâta a recunoscut că, construcțiile de pe acest teren au fost edificate în cursul anului 1993, și finalizate anterior încheierii căsătoriei părților și raportat la aceste împrejurări trebuiau verificate veniturile acestora în perioada respectivă. Nu este de neglijat faptul că în aceea perioadă, reclamantul a înstrăinat un imobil și din prețul acestuia reprezentând 16 milioane, constituind contribuția acestuia, iar pârâta era angajată ca muncitoare la o societate comercială. Plecând de la principiul egalității dintre soți guvernat de art. 4.Familiei și pe principiul că fiecare soț trebuie să contribuie în raport cu mijloacele sale și la cheltuielile căsătoriei, tribunalul a reținut nelegal contribuția pârâtei reprezentând munca depusă în gospodărie pentru a justifica dobândirea bunurilor cu contribuție egală într-o perioadă în care părțile nu erau căsătorite. Cu toate că reclamantul nu era căsătorit cu pârâta aceștia au convenit ca și imobilul de pe stada - căt și imobilul de pe strada T obținut ca urmare a înstrăinării unui imobil al pârâtei să intre sub regimul comunității de bunuri, fapt ce rezultă și din contractul de schimb imobiliar, în care pârâta recunoaște contribuția reclamantului la achitarea prețului apartamentului schimbat.

Prin urmare, curtea constat că reclamantul și pârâta au consimțit ca bunurile dobândite anterior căsătoriei să intre sub regimul comunității de bunuri, însă în ceea ce privește cota de contribuție a soților la dobândirea acestora sunt aplicabile și regulile proprietății pe cote părți, cu ocazia partajului. Astfel nu se poate reține că, dacă unul din soți în speță reclamantul recurent a avut în perioada dobândirii bunurilor comune posibilități financiare apreciabile, raportat la salariul pârâtei, cota de contribuție este egală, ca urmare a împrejurării că au înțeles ca bunurile să intre în comunitatea de bunuri. După cum am arătat în considerentele mai sus reținute, raporturile patrimoniale ale viitorilor soți se supun comunității de bunuri dacă aceștia așa au stabilit însă cota de contribuție se stabilește raportat la sumele avansate de părți în momentul dobândirii bunurilor.

Curtea constată că cota de contribuție stabilită de tribunal este nelegal stabilită, deoarece nu s-a ținut seama de posibilitățile materiale mai mari ale reclamantului la data dobândirii bunurilor, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9.Pr.Civ.

Dreptul de proprietate comună în devălmășie asupra bunurilor dobândite în timpul căsătoriei caracterizează prin aceea că aparține nefracționat titularilor, iar la încetarea stării de comunitate împărțeala se face tot prin unicitate de cote raportat la contribuția reală a fiecărui soț. Având în vedere aceste considerente, raportat la starea de fapt reținută, curte apreciază că reclamantul a avut o cotă de contribuție de 70% iar pârâta contribuție de 30% la dobândirea bunurilor comune. Prin urmare curtea va constata că va trebui să achite o sultă în cuantum de 84 740 lei, în favoarea pârâtei. Asupra modului atribuirea bunurilor ca urmare partajului nu au existat nemulțumiri, fiind menținute decizia pronunțată în apel.

Prin urmare în temeiul art. 304 pct.9 raportat la art. 312.Pr.Civ. curtea va admite în parte recursul reclamantului, modificând decizia recurată sub aspectul cotelor de contribuție la dobândirea bunurilor.

Recurentul a solicitat ca pârâta intimată să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 18500 lei, însă având în vedere faptul că recursul reclamatului a fost admis numai în parte atât cu privire la cota de contribuție cât și la sulta ce trebuia să o achite și cheltuielile de judecată la care va fi obligată pârâta vor fi parțiale, respectiv 439,80 lei. Recurentul a contestat cota de contribuție de 50%, i s-a recunoscut 20%, a fost compensat și onorariu avocațial al intimatei( deoarece recursul a fost admis în parte), urmând ca pârâta intimată să achite în temeiul art. 274 și 275 Pr.Civ.parte din taxa judiciară de timbru, respectiv 439,80 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite în parte recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 523/A din 09.10.2007 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte în sensul constatării că părțile au dobândit bunurile comune cu o cotă de contribuție de 70% reclamantul și o cotă de contribuție de 30% pârâta.

Obligă reclamantul să plătească pârâtei suma de 84.740 lei, cu titlu de sultă pentru egalizarea loturilor.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate.

Obligă pârâta intimată să plătească reclamantului recurent cheltuieli parțiale de judecată în recurs în sumă de 439,8 lei.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 14.03.2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

- - - - - - -

Red. dact. GC

3 ex/14.04.2008

Jud.apel:,

Președinte:Anca Adriana Pop
Judecători:Anca Adriana Pop, Antoaneta Tania Couți

#Judecator Anca Adriana Pop

← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia...		Pensie întreținere. Decizia 44/2008. Curtea de Apel Craiova →

Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 653/2008. Curtea de Apel Cluj

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 653/2008. Curtea de Apel Cluj