Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 662/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
COMPLET SPECIALIZAT DE FAMILIE ȘI MINORI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 662
Ședința publică din 16 iunie 2009
PREȘEDINTE: Daniela Calai
JUDECĂTOR 2: Claudia Rohnean
JUDECĂTOR 3: Maria Lăpădat
GREFIER: - -
S-a luat în examinare pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta împotriva încheierii de ședință din 25.11.2008 pronunțată de Tribunalul Arad - Secția Civilă în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul și intervenienta, având ca obiect partaj bunuri comune.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 9 iunie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pentru deliberare și pentru a se depune concluzii scrise, s-a dispus amânarea pronunțării cauzei pentru termenul de astăzi,
R E A,
Deliberând asupra recursului civil de față constată:
Prin încheierea ședinței publice din data de 25.11.2008, Tribunalul Arad - Secția Civilă a dispus vânzarea prin bună-învoială de către reclamantul și de către pârâta a imobilului situat în loc. înscris în CF nr. 1386, nr. top 2044/9/2, până la următorul termen de judecată din 20 mai 2009.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere faptul că, prin decizia civilă nr. 144/A/30 aprilie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Arada fost admis apelul formulat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 9186 din 20.11.2007 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul civil nr. 3216/2006 care a fost schimbată în parte în sensul că s-a dispus sistarea stării de indiviziune a foștilor soți asupra imobilului situat în localitatea, jud. M, înscris în CF nr. 1486, nr. top 2044/2 prin vânzarea imobilului prin bună învoială a părților în termen de 6 (șase) luni de la data rămânerii irevocabile a deciziei,iar la împlinirea termenului părțile se vor prezenta în instanță pentru a face dovada vânzării.
Au fost menținute dispozițiile sentinței cu privire la respingerea cererii de intervenție principală a intervenientei.
fost obligat intimatul să plătească apelantei 1.904 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel,instanța de apel a instanța constatat următoarele:
La stabilirea masei bunurilor comune prima instanță întemeiat a apreciat că obiectul prezentei cauze în rejudecare este determinat de limitele deciziei de casare nr. 804/R/12.10.2005 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul civil nr. 4.171/2005 care a admis în parte recursul declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr. 2.912 din 21.04.2005 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul civil nr. 3.360/2005 pe care a casat-o și a trimis dosarul spre rejudecare aceleiași instanțe.
Prin aceeași decizie a fost respins recursul pârâtei împotriva aceleiași sentințe ca nefondat, instanța de recurs și-a însușit motivarea judecătoriei bazată pe probele administrate în sensul că părțile din proces au construit în cote egale de câte fiecare imobilul situat în B M,-, înlăturând susținerile recurentei că tatăl acesteia ar fi edificat construcția.
Prin încheierea nr. 654 pronunțată în dosarul nr. 14554/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus la 20.01.2006, ulterior pronunțării deciziei de casare, strămutarea judecării procesului la Judecătoria Arad, fiind păstrate actele îndeplinite de instanță înainte de strămutare.
Este întemeiată susținerea apelantei că încheierea pronunțată de Tribunalul Arad nr. 116/16.02.2006 de lămurire a dispozitivului deciziei de casare a fost desființată de drept prin efectul hotărârii de strămutare, fiind lipsită de efect juridic, însă sentința civilă nr. 2.412/21.04.2005 a Judecătoriei Baia Mare și decizia de casare de putere de lucru judecat și prin urmare Judecătoria Arad, după investirea cu soluționarea cauzei, era lezată de problemele de fapt și de drept soluționate cu privire la imobilul - construcție situat în B M,-, jud. M care a fost apreciat ca fiind bun comun dobândit de părți în timpul căsătoriei.
De altfel, potrivit art. 315 al. 4 coroborat cu art. 296. pr. nu i se putea agrava recurentului situația în propriul recurs, astfel că aprecierile apelantei cu privire la casarea parțială a sentinței civile pronunțate de Judecătoria Baia Mare tind la încălcarea acestor dispoziții legale.
Față de recursul declarat de reclamantul și în raport de considerentele care au stat la baza soluționării acestuia, dispozitivul deciziei civile nr. 804/R/12.10.2005 nu poate fi interpretat decât în sensul casării parțiale a sentinței judecătoriei.
De altfel, prin decizia civilă nr. 403/R/24.05.2006 pronunțată în dosarul civil nr. 1.082/2006 Tribunalul Maramureșa respins contestația în anulare declarată de recurenta împotriva deciziei civile nr. 804/R/12.10.2005, precum și împotriva încheierii civile nr. 116/16.02.2006 de îndreptare a acestei decizii, ambele pronunțate de Tribunalul Timiș.
Conform considerentelor acestei decizii s-a stabilit că respingând ca nefondat recursul pârâtei tribunalul s-a pronunțat în sensul că și-a însușit în totalitate motivarea judecătoriei din încheierea interlocutorie și sentință bazată pe probele administrate în sensul că nu tatăl pârâtei a ridicat construcția din litigiu situată în B M,- ci soții care au realizat în perioada respectivă venituri substanțiale.
De altfel, hotărârea pronunțată de Judecătoria Baia Mare nr. 2912/2005 a fost investită cu formulă executorie.
Solicitarea apelantei de a include în masa bunurilor de împărțit și suma de 10.000 lei nu mai poate face obiectul rejudecării, fiind soluționată prin sentința pronunțată de Judecătoria Baia Mare pentru aceleași considerente avute în vedere cu privire la imobilul situat în B M, str. - -.
În ce privește modalitatea de partaj, Judecătoria Arada încălcat în rejudecare disp. art. 741 cod civil coroborat cu art. 673 ind. 5 al. 2. pr., care consacră principiul fundamental în materia împărțirii în natură, instanța avea obligația să procedeze la formarea loturilor și atribuirea lor și numai dacă loturile nu sunt egale ca valoare se întregesc printr-o sumă de bani.
Judecătoria Baia Marea atribuit imobilul situat pe- apelantei și în măsura în care prin notele de ședință depuse la primul termen de judecată din 26.09.2006 apelanta și-a exprimat poziția în sensul că nu mai dorește să i se atribuie imobilul înscris în CF nr. 1386, nr. top 2044/9/2 teren și supraedificate și întrucât nici intimatul nu solicită să-i fie atribuit imobilul, instanța era obligată, în temeiul art. 673 ind. 1 să dispună vânzarea stabilind totodată dacă se va face de către părți prin bună învoială ori de executorul judecătoresc, altfel s-ar ajunge la cumpărarea cotei de către celălalt soț, ceea ce este posibil numai pe calea tranzacției.
Referitor la precizarea motivelor de apel d epuse pentru termenul de judecată din data de 20.03.2008,instanța de apel a arătat că prima instanță corect a dispus includerea în masa partajabilă a imobilului situat în localitatea compus din teren și hale de magazie întrucât contractul de vânzare cumpărare încheiat la 08.03.1999 la Cabinetul av. prin care apelanta a înstrăinat imobilul nu-i este opozabil intimatului,iar prin convenția încheiată la 02.11.2007 între apelantă și intervenienta s-a revocat contractul de vânzare-cumpărare astfel că la data pronunțării hotărârii imobilul era în patrimoniul părților. Împotriva acestei decizii au formulat recurs atât reclamantul cât și pârâta.
Recurentul a criticat soluția pronunțată în apel pentru nelegalitate,deoarece ar fi trebuit ca instanța să pronunțe o încheiere potrivit art. 673 ind. 1 alin. 2 Cod procedură civilă,iar dacă bunul nu s-ar fi vândut în termenul stabilit,urma sa dispună vânzarea prin licitație publică.De asemenea,a invocat greșita obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată,deoarece motivele de apel ale pârâtei nu au fost însușite în nici un fel de instanță.
Recurenta a invocat următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie a deciziei recurate:includerea greșită în masa bunurilor partajabile a construcțiilor de pe terenul situat în localitatea, jud. M, înscris în CF nr. 1.386, cu număr topografic 2044/9/2,deoarece acestea au fost valabil înstrăinate către intervenientă și au revenit în proprietatea pârâtei după divorț;aplicarea greșită a dispozițiilor art. 673 ind. 11 alin. 1 și 4,care impuneau ca vânzarea bunului prin învoiala părților să se dispună prin încheiere;nu s-a ținut cont că doar pârâta a plătit prețul de 5000 lei actualizat;au fost interpretate eronat dispozițiile hotărârilor judecătorești anterioare cu privire la situația imobilului dinn B M,- care este bun propriu al pârâtei,precum și cu privire la suma de 10.000 lei care trebuia introdusă în masa bunurilor partajabile; a fost încălcat caracterul unitar al partajului judiciar.
Prin decizia civilă nr. 745/16 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL TIMIȘOARA au fost admise recursurile declarate de ambele părți împotriva deciziei civile nr. 144/A/30 aprilie 2008 Tribunalului Arad,care a fost casată și cauza a fost trimisă pentru rejudecarea apelului declarat de pârâtă.
În considerentele acestei decizii se arată că deși instanța de apel a avut în vedere la pronunțarea hotărârii poziția părților cu privire la atribuirea imobilului situat în localitatea, înscris în CF 1386, nr.top.2044/9/2, în sensul că prin notele de ședință depuse la termenul de judecată din 26.09.2006 pârâta și-a exprimat punctul de vedere potrivit căruia nu mai dorește atribuirea imobilului, iar reclamantul nu și-a exprimat opțiunea de a-i fi atribuit lui, a hotărât vânzarea acestuia prin bună învoială, însă cu ignorarea dispozițiilor al.1 al art.67311cod procedură civilă care prevăd că, în cazul în care nici unul dintre coproprietari nu cere atribuirea bunului, instanța prin încheiere a dispus vânzarea bunului, stabilind totodată dacă vânzarea se va face de părți prin bună-învoială ori de către executorul judecătoresc, astfel că instanța trebuia să dispună asupra modalității de partajare a bunului prin încheiere, iar nu prin decizie, procedând în acest fel fiind soluționată de către instanță.
În rejudecarea apelului, Tribunalul a constatat că decizia de casare impune potrivit art.315 cod procedură civilă ca prin încheiere instanța să dispună asupra modalității de partajare a bunului, într-o primă etapă a soluționării cauzei în apel și întrucât nici una din părți nu dorește atribuirea imobilului, în baza art. 673 indice 11 al.1 și 4 cod procedură civilă s-a dispus în acest scop vânzarea prin buna înțelegere a reclamantului și pârâtei, până la termenul de judecată din data de 20.05.2009.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen legal pârâta solicitând, în principal, casarea ei cu trimitere spre rejudecare iar, în subsidiar, modificarea ei în sensul admiterii apelului precizat. S-a solicitat și obligarea intimatului reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul a fost motivat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 9. pr.civ. ale art. 3041. pr. civ. și ale art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, iar în fapt pe aceea că deși partea introductivă a încheierii este foarte amplă, considerentele soluției sunt foarte restrânse - ceea ce în accepția pârâtei recurente ar însemna o nemotivare - precum și pentru faptul că instanța nu a analizat deloc în aceste considerente motivele de la punctele 1-6 expuse în apelul său.
S-a apreciat că încheierea pronunțată este rezultatul încălcării dispozițiilor art. 261 alin. 1 pct. 5. pr. civ.
În concret, pârâta a arătat că obiect al partajului nu este și imobilul - construcție - din mun. B M,-, jud. M identificată cu nr. top 3603/1 din CF 13223 B M, considerat de ea ca fiind bun propriu, dar că este suma de 10.000 din cererea reconvențională pe care pârâta a formulat-o, și cu privire la care instanța de apel nu s-a pronunțat ori, dacă a constatat că doar un singur bun poate fi supus partajului, trebuia să se pronunțe în sensul că celelalte bunuri nu intră în masa partajabilă.
Nepronunțarea tribunalului cu privire la aceste bunuri se apreciază a fi un aspect de substanță pe care instanța trebuia să-l examineze, jurisprudența CEDO în acest sens fiind deja exprimată în diferite cauze, ca de exemplu în cauza Albina c/a România.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 306 alin. 2. pr. civ. sub toate temeiurile de nulitate și pe baza tuturor probelor de la dosar, se constată că recursul declarat în cauză este nefondat.
Din conținutul încheierii din 25.11.2008 pronunțată de Tribunalul Arad precum și din succesiunea etapelor procesuale care au precedat-o, Curtea constată, contrar susținerilor recurentei pârâte, că această hotărâre este motivată, că ea este rezultatul aplicării corecte în cauză a dispozițiilor legale și că, prin urmare, nu se confirmă incidența în cauză a motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 coroborat cu art. 261 alin. 1 pct. 5. pr. civ. și de ale art. 304 pct. 9. pr. civ..
Astfel, în legătură cu pretinsa omisiune a instanței de apel dea se pronunța în vreun fel și asupra situației juridice a imobilului din mun. B M,-, jud. M precum și asupra sumei de 10.000 lei menționată în cererea reconvențională a pârâtei, Curtea constată că lipsa din încheiere a dispoziției tribunalului cu privire la aceste bunuri este justificată de următoarele considerente:
În primul rând, problema celor două bunuri menționate a fost deja tranșată în mod irevocabil de către alte instanțe, într-un ciclu anterior de judecată, printr-o hotărâre irevocabilă, intrată în puterea lucrului judecat, care se opune în mod absolut și peremptoriu discutării sale din nou cu prilejul judecății din prezentul dosar.
În concret, așa cum în mod corect s-a menționat în încheierea recurată, rezultă din probele dosarului că prin sentința civilă nr. 2912/21.04.2005 Judecătoria Baia Mares -a pronunțat în sensul că imobilul din mun. B M,- (considerat de pârâtă ca fiind bunul său propriu) este bun comun al părților, fiind atribuit acesteia și în sensul respingerii solicitării pârâtei din cererea reconvențională pentru includerea în masa partajabilă și partajarea sumei de 10.000 lei ( 100.000.000 lei vechi la data pronunțării hotărârii).
Recursul pârâtei pentru modificarea sentinței în sensul celor menționate anterior a fost deja respins prin decizia civilă nr. 804/R/12.10.2005 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr. 3171/2005, dispozițiile instanței de fond în această privință intrând în puterea lucrului judecat.
Tribunalul Maramureșa admis însă prin anterior menționata decizie recursul reclamantului și a casat sentința Judecătoriei Baia Mare, însă doar parțial, limitele casării referindu-se dosar la imobilul din loc., aspect ce rezultă din Încheierea civilă nr. 116 din 16.02.2006 pronunțată de tribunal în camera de consiliu ca urmare a cererii reclamantului pentru lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului deciziei civile nr. 804/12.10.2005.
Pârâta a formulat ulterior o contestație în anulare împotriva celor două hotărâri, contestație pe care Tribunalul Maramureș - Secția Civilă a respins-o prin decizia civilă nr. 403/24.05.2006.
Concluzionând, rezultă că excepția autorității de lucru judecat operează în privința bunurilor menționate de pârâtă în prezentul recurs, instanței de retrimitere (desemnată prin cererea de strămutare admisă de Înalta Curte de Casație și Justiție ca fiind Judecătoria Arad ) fiindu-i permisă rejudecarea cauzei doar în privința situației juridice și a partajului imobilului din prezentul dosar, situat în loc., aspect căruia atât acea instanță cât și Tribunalul Arad (prin încheierea recurată), i s-au conformat întocmai.
În al doilea rând, lipsa unei motivări ample a încheierii tribunalului cu privire la susținerile dezvoltate de pârâtă în apelul său (referitoare în special la cele prezentate anterior) este justificată pe de o parte prin aceea că dezvoltarea argumentelor sale se va face atunci când va fi tranșat fondul cauzei, iar pe de altă parte prin aceea că, potrivit art. 315 alin. 1. pr. civ. prin această încheiere Tribunalul Arads -a supus limitelor casării dispuse prin decizia civilă nr. 745/16.09.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-, așa cum rezultă, de altfel, din considerentele respectivei hotărâri.
Pentru toate aceste motive, Curtea constată ca fiind nefondat recursul pârâtei formulat împotriva încheierii din 25.11.2008 a Tribunalului Arad și, pe cale de consecință, îl va respinge ca atare.
Luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta împotriva încheierii de ședință din 25.11.2008 pronunțată de Tribunalul Arad - Secția Civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 16 iunie 2009.
PREȘEDINTE, pt. JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
aflată în
semnează Vicepreședinte,
-
GREFIER,
- -
Red. /07.07.2009
Tehnored. 2 ex./09.07.2009
Instanța de apel:;
Prima instanță:
Președinte:Daniela CalaiJudecători:Daniela Calai, Claudia Rohnean, Maria Lăpădat
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
