Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 678/2009. Curtea de Apel Ploiesti

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-

Dosar nr-

DECIZIA NR.678

Ședința publică din data de 7 octombrie 2009

PREȘEDINTE: Mioara Iolanda Grecu

JUDECĂTORI: Mioara Iolanda Grecu, Aurelia Popa Elena

- -

Grefier -

Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâtul, domiciliat în comuna, 104, Cod poștal -, Județ D și de intervenienții și, ambii domiciliați în comuna, Cod poștal -, Județ D împotriva deciziei civile 116 pronunțată la 26 martie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în comuna, 292, Cod poștal -, Județ D și cu pârâta, domiciliată în comuna, sat, Cod poștal -, Județ

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimata-reclamantă și intimata-pârâtă, personal, lipsind recurentul-pârât G și recurenții-intervenienți și.

Procedură îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul este nemotivat și netimbrat și că recurentul-pârât Gad epus la dosar o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.

Intimata-reclamantă și intimata-pârâtă, având pe rând cuvântul, arată că nu sunt de acord cu cererea de amânare formulată de recurentul

Curtea, respinge cererea pentru lipsă de apărare formulată de recurentul G, având în vedere că acesta a primit citația pe data de 9 septembrie 2009, cu mai mult de 15 zile înainte de terenului de judecată, iar cererea de amânare nu este motivată potrivit art. 156 pr.civilă.

Curtea, din oficiu, invocă excepția tardivității formulării recursului, având în vedere că decizia 116 pronunțată la 26 martie 2009 de Tribunalul Dâmbovițai -a fost comunicată recurentului la data de 6 mai 2009, iar recursul a fost formulat la 28 mai 2009, peste termenul de 15 zile prevăzut de lege.

Intimata-reclamantă și intimata-pârâtă, având pe rând cuvântul, solicită admiterea excepției și respingerea recursului.

CURTEA:

Deliberând asupra recursului civil de față:

Prin acțiunea introdusă pe rolul Judecătoriei Târgoviște la data de 28.06.2007 înregistrată sub 4055/315, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții G și solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună în baza art.493 Cod procedură civilă, împărțirea bunurilor dobândite de către cei doi soți în timpul căsătoriei.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin contractul de împrumut autentificat sub 752/12.05.2006 a împrumutat pe pârâtul debitor G cu suma de 9000 euro, suma urmând să fie restituită la data de 12.05.2007 și cum pârâtul nu a respectat termenul de restituire a împrumutului, a formulat cerere de executare silită înregistrată la BEJ sub 305/14.05.2007, că debitorul împreună cu soția sa, au dobândit în timpul căsătoriei suprafața de 346. teren, împreună cu o bucătărie din cărămidă, învelită cu tablă, cu 2 încăperi și beci, or asupra acestor imobile cei doi soți sunt coproprietari, executarea silită neputând fi continuată până nu se va dispune mai întâi împărțirea imobilelor.

La termenul de judecată din data de 04.10.2007 reclamanta a depus la dosar precizare a acțiunii prin care arată că solicită ieșirea din indiviziune asupra bunurilor dobândite de pârâtul G și în timpul căsătoriei, prin individualizarea și atribuirea bunurilor către G, urmând ca acesta să o despăgubească pe soția sa, potrivit cotei care i se cuvine, că imobilul construcție în suprafață de 16,5. din cărămidă, învelită cu tablă, cu două încăperi și cu beci, situată pe terenul în suprafață de 346. a fost dărâmat în totalitate de către pârâtul G, în locul lui fiind construită o altă casă, cu banii și munca proprie a pârâtului.

Se solicită scoaterea de la masa de partaj a construcției noi edificate de către pârâtul G, această construcție fiind bun propriu al pârâtului.

Precizarea a fost însoțită de procură dată de către reclamantă apărătorului său,.

La același termen de judecată, fiind prezentă în instanță, pârâta a precizat că este despărțită în fapt de G, că nu a cunoscut de existența datoriei acestuia și că este de acord cu acțiunea formulată de către reclamantă.

Prin întâmpinarea formulată de către pârâta aceasta a arătat că este de acord cu admiterea acțiunii reclamantei, că solicită să fie despăgubită în bani cu din contravaloarea bunurilor comune realizate în timpul căsătoriei cu pârâtul G, anume: suprafața de 346. teren intravilan situat în comuna, județul D și casa veche situată pe acest teren, casă demolată de către pârâtul G, că nu dorește a audia nici un martor pentru dovedirea vreunei contribuții la imobilul construcție nouă edificată de către pârâtul G după despărțirea în fapt, întrucât acest imobil nou a fost edificat doar de către pârât.

Prin cererea reconvențională, pârâtul Gas olicitat anularea pentru dol a contractului de împrumut autentificat sub 752/12.05.2006 de către BNP, arătând că în realitate a primit de la reclamantă doar suma de 150.000.000 lei vechi și nu suma de 9000 euro cât s-a trecut în contractul de împrumut, că reclamanta s-a folosit de mijloace viclene pentru a determina pârâtul să semneze actul de împrumut și că voința reală a părților a fost doar de împrumut a sumei de 150.000.000 lei vechi, iar reclamanta a arătat că a trecut în act o sumă mai mare pentru a fi sigură că i se va restitui suma împrumutată la termen.

Pârâtul mai arată că, întrucât nu a putut achita împrumutul acordat, reclamanta a pornit imediat la executare silită asupra bunurilor sale.

și au depus o cerere de intervenție intitulată a fi în interes propriu și în interesul pârâtului G, cerere prin care părinții pârâtului G arată că prin șiretenie și viclenie reclamanta l-a determinat pe fiul lor să semneze un contract de împrumut pentru suma de 9000 euro, dar în realitate împrumutul a fost de 150.000.000 lei și că l-au ajutat pe fiul lor cu importante sume de bani să edifice construcția de pe teren, banii provenind din vânzarea unei garsoniere proprietatea lor.

La termenul de judecată din data de 07.02.2008 s-a pus în discuția contradictorie a părților admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție intitulată " în interes propriu și în interesul pârâtului", cerere depusă de către și.

Instanța de fond a calificat cererea ca fiind o cerere de intervenție în interesul pârâtului G, atâta vreme cât din conținutul ei nu rezultă că intervenienții ar avea pretenții proprii în cauză și a încuviințat-o în principiu.

Prin întâmpinarea formulată de către se solicită respingerea cererii reconvenționale formulată de către pârâtul G, întrucât acesta este cel care a insistat în realizarea împrumutului, iar reclamanta a folosit bani împrumutați de la BCR și BRD pentru a-l împrumuta pe pârât, motiv pentru care, pentru aceste sume de bani, plătește lunar și dobândă către bănci.

În urma administrării probelor încuviințate, Judecătoria Târgoviște prin încheierea de partaj pronunțată la data de 29.05.2008 a admis, în principiu, cererea formulată de reclamanta pârâtă, prin procurator împotriva pârâtului reclamant G și pârâtei, intervenienți în interesul pârâtului G fiind și, astfel cum a fost precizată, a respins, în principiu, cererea reconvențională formulată de către pârâtul reclamant G, a respins, în principiu, cererea de intervenție în interesul pârâtului G, cerere formulată de către și, a constatat că G și au dobândit în timpul căsătoriei, în cote egale de pentru fiecare suprafața de 346. teren intravilan identificat prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub 2891/31.07.1997 și o construcție în suprafață de 16,5. din cărămidă, acoperită cu tablă, formată din două încăperi și beci, a constatat că pârâtul reclamant G este proprietarul exclusiv al unei construcții noi în suprafață de 80. edificată pe terenul de 346. în locul construcției vechi în suprafață de 16,5. ce a fost demolată de pârâtul reclamant, iar în temeiul art. 673⁶Cod procedură civilă a numit expert topometru pentru evaluarea și lotizarea bunurilor imobile.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că prin contractul de împrumut autentificat sub 752/12.05.2006 reclamanta a împrumutat pe pârâtul debitor G cu suma de 9000 euro, suma urmând să fie restituită la data de 12.05.2007. Cum pârâtul nu a respectat termenul de restituire a împrumutului reclamanta a formulat cerere de executare silită înregistrată la BEJ sub 305/14.05.2007, iar ulterior a formulat cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze.

S-a mai reținut că debitorul G împreună cu soția sa, au dobândit în timpul căsătoriei suprafața de 346. teren împreună cu o bucătărie din cărămidă învelită cu tablă cu 2 încăperi și beci, asupra acestor două imobile cei doi soți fiind coproprietari, executarea silită neputând fi continuată până nu se va dispune mai întâi împărțirea imobilelor și că în conformitate cu dispozițiile art. 974 Cod civil, creditorii pot exercita toate drepturile și acțiunile debitorului lor, afară de acelea care îi sunt exclusiv personale, iar potrivit dispozițiile art. 493 alin.1 Cod procedură civilă, creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaș nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună, ci vor trebui să ceară mai întâi împărțeala acestora.

Raportat la aceste dispoziții legale, prima instanță a constatat întemeiată cererea reclamantei cu privire la împărțeala bunurilor, acțiune intentată pe calea prezentei acțiuni oblice, iar cu privire la bunurile ce urmează a fi reținute ca bunuri proprii ale celor doi soți instanța de fond a constatat că aceste bunuri sunt suprafața de 346. teren intravilan situat în comuna, județul D și construcția din cărămidă cu 2 încăperi și beci în suprafață construită de 16,5. reținând și că pârâtul debitor Gad emolat această construcție și a edificat în locul ei o altă construcție în suprafață de 80. conform autorizației de construire 14/11.08.1997 și adeverinței 417/29.01.2008, construcție ce reprezintă proprietatea personală a pârâtului

Cu privire la cererea reconvențională formulată de către pârâtul reclamant G, prima instanță a constatat că aceasta nu a fost dovedită, reținând că această cerere este întemeiată pe dispozițiile art. 953 cod civil în conformitate cu care consimțământul nu este valabil când este dat prin eroare, smuls prin violență sau surprins prin dol și pe dispozițiile art. 960 Cod civil în conformitate cu care dolul este o cauză de nulitate a convenției când mijloacele viclene, întrebuințate de una dintre părți sunt astfel încât este evident că, fără aceste mașinații, cealaltă parte n-ar fi contractat, că dolul, ca viciu de consimțământ, nu se presupune, ci se dovedește de către partea care îl invocă.

S-a mai reținut că prin interogatoriul luat pârâtului G la data de 06.12.2007, pârâtul recunoaște fără echivoc datoria față de reclamantă și nu invocă niciun caz de viciere a consimțământului său la încheierea contractului, că ulterior prin cererea reconvențională pârâtul reclamant revine asupra recunoașterii și susține că suma reală împrumutată a fost cu mult mai mică, consimțământul lui fiind surprins prin dol, pe aceste aspecte fiind audiați martorii și, martorii neaducând nici un element nou din care să rezulte vreo umbră de îndoială cu privire la obiectul real al contractului de împrumut.

De asemenea, s-a mai reținut că reclamanta pârâtă a dovedit cu cele două contracte de împrumut că a dispus de o sumă totală de 30.000 lei noi în luna mai 2006, sumă pe care o avea anterior acordării împrumutului, că prin coroborarea acestor acte cu declarația martorului rezultă că pârâtul Gaf ost cel care a insistat să fie împrumutat cu suma de 9000 euro ce a fost consemnată în actul autentic de împrumut, că nici martorul ce a fost solicitat pentru a atesta identitatea lui G în fața notarului public nu a observat ca între părți, la momentul încheierii contractului să fi existat discuții, iar cu privire la vreo diferență de sumă a fost doar informat de G când a fost adus ca martor, numai că atunci când relatează despre această discuție arată că G i-a spus că a primit în realitate suma de 9000 euro, iar în contract s-au trecut 12.000 euro.

Cu privire la cererea de intervenție accesorie formulată de către părinții pârâtului G, numiții și prima instanță a reținut că nu a fost nici aceasta dovedită, urmând a avea aceeași soluție ca și cererea reconvențională formulată de către pârâtul reclamant

Față de aceste considerente, instanța de fond a constatat că se impune a admite, în principiu, cererea reclamantei pârâte prin care solicită partajul bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei de pârâții G și, a respinge în principiu cererea reconvențională formulată de către pârâtul reclamant G și cererea de intervenție în interesul acestuia formulată de către și.

Instanța de fond, în baza art. 728 Cod Civil și 673 ind.5-6 Cod procedură civilă, a constatat că soții au dobândit în timpul căsătoriei, în cote egale, suprafața de 346. teren intravilan identificat prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub 2891/31.07.1997 și o construcție în suprafață de 16,5. din cărămidă, acoperită cu tablă, formată din două încăperi și beci.

De asemenea, instanța de fond a reținut că această construcție veche a fost demolată de pârâtul G, acesta edificând pe teren un imobil casă de locuit în suprafață de 80. ce reprezintă bunul său propriu, cu ocazia expertizei urmând a fi evaluată casa veche conform caracteristicilor constructive descrise în actul de vânzare cumpărare.

După administrarea probei cu expertiza, prin sentința civilă 4066/25.09.2008, Judecătoria Târgoviștea admis cererea formulată de reclamanta pârâtă împotriva pârâtului reclamant G și pârâtei, intervenienți în interesul pârâtului G fiind și, astfel cum a fost precizată, a respins cererea reconvențională formulată de către pârâtul reclamant G, a respins cererea de intervenție în interesul pârâtului G, cerere formulată de către și, a dispus partajarea bunurilor comune realizate în timpul căsătoriei de G și conform variantei unice a raportului de expertiză ing. astfel:

Lotul 1. Pârâtul G primește teren intravilan în suprafață de 344. situat în comuna, județul D învecinat cu N- și, E-, S- 101B și V- G în valoare de 11.144 lei și contravaloarea construcției vechi demolate în sumă de 1500 lei. sultă pârâtei suma de 6.322 lei.

Lotul 2 - Pârâta primește sultă de la lotul 1 G, suma de 6.322 lei.

De asemenea, prima instanță a constatat că pârâtul reclamant G este proprietarul exclusiv al unei construcții noi în suprafață de 80. edificată pe terenul de 344. atribuit în lotul său și l-a obligat pe pârâtul reclamant G la plata către reclamanta pârâtă a sumei de 1991 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că după administrarea probelor cu interogatorii și martori, a pronunțat încheierea interlocutorie din data de 29.05.2008 prin care a admis în principiu cererea formulată de reclamanta pârâtă împotriva pârâtului reclamant G și pârâtei, intervenienți în interesul pârâtului G fiind și, a respins în principiu cererea reconvențională formulată de către pârâtul reclamant G, a respins în principiu cererea de intervenție în interesul pârâtului G, cerere formulată de către și, a constatat că G și au dobândit în timpul căsătoriei, în cote egale de pentru fiecare suprafața de 346. teren intravilan identificat prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub 2891/31.07.1997 și o construcție în suprafață de 16,5. din cărămidă, acoperită cu tablă, formată din două încăperi și beci, a constatat că pârâtul reclamant G este proprietarul exclusiv al unei construcții noi în suprafață de 80. edificată pe terenul de 346. în locul construcției vechi în suprafață de 16,5. ce a fost demolată de pârâtul reclamant, iar în temeiul art. 673⁶Cod procedură civilă a numit expert topometru pentru evaluarea și lotizarea bunurilor imobile.

S-a mai reținut că după pronunțarea încheierii interlocutorii, la data de 19.06.2008, apărătorul pârâtului reclamant Gad epus note privind încheierea interlocutorie din data de 29.05.2008 apreciind că i-a fost respinsă în mod nelegal cererea de suplimentare a probelor, atașând la aceste note copie de pe Cauza Hirschhorn împotriva României, exprimându-și îndoiala cu privire la imparțialitatea instanței în soluționarea cauzei, că la termenul de judecată din data de 19.06.2008 a fost desemnat prin tragere la sorți expert pentru evaluarea și lotizarea bunurilor reținute la masa de partaj, raportul de expertiză fiind depus, nici una dintre părți neformulând obiecțiuni la raportul de expertiză.

Prima instanță a mai reținut că prin expertiza întocmită în cauză de către expert s-a propus o singură variantă de lotizare, variantă de lotizare prin care bunurile comune ale celor doi soți se atribuie în întregime pârâtului reclamant G, acesta urmând să o despăgubească pe soția sa prin plata unei sume de bani corespunzătoare părții ce se cuvine acesteia din masa bunurilor comune și că această variantă corespunde atât stăpânirii în fapt a bunurilor, cât și intereselor reclamantei creditoare.

Conform raportului de expertiză întocmit în prezenta cauză instanța de fond a reținut că suprafața reală a terenului obținut de părți în temeiul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub 2891 din data de 31.07.1997 este de 344. și nu de 346. astfel cum se specifică în act și cum s-a reținut prin încheierea interlocutorie, astfel încât această suprafață va fi atribuită prin hotărârea finală de partaj.

Față de aceste considerente, prima instanță a constatat că se impune a admite cererea reclamantei pârâte privind partajul bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei de pârâții G și, a respinge cererea reconvențională formulată de către pârâtul reclamant G și cererea de intervenție în interesul acestuia formulată de către și omologând varianta unică din raportul de expertiză întocmit de către expert reținând că pârâtul reclamant G este proprietarul exclusiv al unei construcții noi în suprafață de 80. edificată pe terenul în suprafață de 344.

Împotriva încheierii de partaj și a sentinței civile menționate au declarat apel, în termen legal, pârâtul G și intervenienții și, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând excepția imparțialității instanței de fond.

În motivarea acestei excepții, apelanții au susținut că la termenul din 29.05.2008 dreptul lor la apărare a fost încălcat grav, judecătorul respingându-le probele cu interogatoriul reclamantei și cu martori, probe ce erau legale, pertinente și utile cauzei și că au solicitat amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise, dar instanța nu a amânat pronunțarea, ci s-a pronunțat în aceeași zi.

Apelanții au mai arătat că de la data de 19.06.2008 prin notele scrise ( fila 106) din dosar au sesizat instanței existența acestor nelegalități, invocând și nerespectarea prevederilor art. 129 pct.5 Cod Procedură Civilă, constatând că încă de atunci instanța a încălcat art. 6 alin.1 din, depunând și Cauza Hirschhorn împotriva României, că judecătorul fondului a pledat prin hotărârile apelate în favoarea reclamantei, că îndoielile apelanților generate de judecătorul fondului, a imparțialității acestuia sunt fructificate din punct de vedere obiectiv, Curtea amintind că orice îndoială legitimă împotriva imparțialității unei instanțe este suficientă în sine pentru a conduce la concluzia încălcării art. 6 alin.1 din

Prin motivele de apel dactilografiate depuse ulterior, apelanții au dezvoltat criticile în legătură cu excepția imparțialității, susținând că părțile care se adresează unei jurisdicții sunt îndreptățite la o legală și corectă judecată, că aceasta depinde de pregătirea judecătorului, dar și de imparțialitatea sa, iar conform art.6 pct.1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de România prin Legea 30/1994 orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, că imparțialitatea implică absența unei păreri preconcepute a judecătorului cu privire la litigiul respective, astfel încât părțile să fie apărare împotriva convingerilor personale ale acestuia, această cerință fiind ridicată la nivel de principiu constituțional, art.124 din Constituție prevăzând că justiția este unică, imparțială și egală pentru toți, că lipsa prejudecăților și atitudinea nepărtinitoare sunt elemente definitorii ale imparțialității, iar dacă există o îndoială justificată judecătorul bănuit de atitudine părtinitoare trebuie să se retragă de la judecarea cauzei.

S-a mai precizat de către apelanți că pe parcursul procesului, problema imparțialității judecătorului poate fi invocată pe cale de excepție, fiind o excepție de procedură, întrucât este în legătură cu compunerea instanței, este dilatorie, deoarece prin admiterea ei se urmărește înlocuirea judecătorului bănuit de lipsă de obiectivitate, este relativă, fiind la liberul arbitru al părții interesate dacă invocă sau nu excepția, că au solicitat amânarea pronunțării încheierii de admitere în principiu pentru a depune concluzii/ note scrise, dar instanța nu a amânat pronunțarea și s-a pronunțat în aceeași zi, că cererea prin care au solicitat amânarea pronunțării pentru a depune note scrise nu a fost soluționată, or, cu privire la oricare cerere formulată în proces de părți instanța trebuie să se pronunțe în mod obligatoriu motivat cu privire la soluționarea ei, admitere sau respingere sau prorogarea cu privire la cererea respectivă și chiar de la data de 19.06.2008 prin notele scrise au învederat existența acestor nelegalități, invocând și nerespectarea prevederilor prevăzute de art. 129 pct.5 Cod Procedură Civilă, constatând că încă de atunci, în modul arătat instanța a încălcat prevederile art.6 alin.1 din Convenție, invocând și Hotărârea din 26.07.2007 a CEDO în cauza Hirschhorn împotriva României a cărei copie au depus-o la dosar de atunci.

S-a mai susținut că procedând în felul arătat, judecătorul fondului, prin încheierea și hotărârea apelate a pledat în favoarea reclamantei intimate, că îndoielile lor generate de comportamentul judecătorului fondului, a imparțialității acestuia în cauza sunt deplin justificate din punct de vedere obiectiv, că procedând în felul arătat, instanța de fond practic nu a făcut o cercetare a fondului cauzei, între răspunsurile la interogatoriu ale reclamantei intimate și declarația martorului/ prietenului acestuia privitor la banii obiect al contractului de împrumut în discuție existând contradicții majore.

Astfel, se susține că martorul declară sub jurământ că banii i-au fost înmânați pârâtului acasă la reclamantă, de față fiind, pârâtul, reclamanta, iar la interogatoriu la același termen de judecată din 13.03.2008 răspunzând la interogatoriu întrebarea 3 spune că i-a dat toată suma de 9000 euro acasă la dânsa și că nu mai era nimeni de față, lucru afirmat și prin răspunsul dat la întrebarea 5 din interogatoriu, că martorul minte și când afirmă că în anul 2006 aceasta a scos 9000 euro de la bancă să-și cumpere o mașină la mâna a doua dar nu a mai cumpărat-o și banii i-a dat pârâtului, fiindcă în realitate nu a fost așa, intimata și-a cumpărat o mașină nouă marca Skoda cu a cei bani, împrejurare de fapt pe care instanța de fond a refuzat să o verifice prin administrarea și a altor probe utile cauzei rezultând din dezbateri.

Apelanții mai arată că prin lista de probe din 07.02.2008 de la dosar au solicitat 3 martori și nu au fost admiși decât 2, cel puțin cel de-al treilea martor încă de atunci indicat ar fi trebuit să fie admis de instanța de fond, că la dosar există și contractul de credit bancar pentru persoane fizice 672/ 11.05.2006 prin care a obținut un împrumut de 17.000 ron, ca și contractul de credit -/25.04.2006 prin care acesteia, de data aceasta altă bancă, BRD,i-a acordat un credit de 8675,26 ron, acte ce nu au fost valorificate de instanța de fond pe care apelanții le-au invocat în apărare cu privire la realitatea sumei de 9000 de euro ce intimata pretinde că i-a dat-o pârâtului în împrumut și că dacă s-ar fi calculate măcar din curiozitate sumele împrumutate prin cele două contracte de intimată și s-ar fi comparat cu suma de 9000euro ce aceasta pretinde că i-a împrumutat-o pârâtului și acestea s-ar fi coroborat cu răspunsul ei de la interogatoriu și cu declarația martorului s-ar fi observat cu ușurință că aceasta este nesinceră, că prezintă și susține în fața instanței de fond împrejurări de fapt nereale și atunci s-ar fi impus ca în temeiul rolului său active reglementat de art.129 Cod Procedură Civilă judecătorul fondului să procedeze așa cum îl obligă art.129 alin.5 Cod Procedură Civilă ceea ce în cauza nu s-a făcut.

Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, arătând că excepția imparțialității invocată de către apelanți prin motivele de apel nu e reglementată ca atare în Cod Procedură Civilă, existând alte căi legale pentru a se plânge pârâții de așa-zisa imparțialitate a judecătorului, că judecătorul fondului a amânat pronunțarea câte o săptămână atât la pronunțarea încheierii, cât și la pronunțarea sentinței și că în mod legal instanța de fond a respins suplimentarea probatoriului.

Prin decizia 116 pronunțată la 26 martie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa respins apelul ca nefondat, reținând următoarele:

Părțile care se adresează unei jurisdicții sunt îndreptățite la o legală și corectă judecată.

Aceasta depinde de pregătirea judecătorului, dar și de imparțialitatea sa.

implică absența unei păreri preconcepute a judecătorului cu privire la litigiul respectiv, astfel încât părțile să fie apărate împotriva convingerilor personale ale acestuia.

Legiuitorul a răspuns acestei necesități prin reglementarea instituțiilor incompatibilității, abținerii și recuzării.

Dispozițiile art.24 Cod Procedură Civilă reglementează 3 cazuri de incompatibilitate, cauzele de incompatibilitate fiind de strictă interpretare și neputând fi extinse prin analogie, cazuri care nu se regăsesc în speța de față.

De asemenea, în raport cu dispozițiile art. 27 Cod procedură civilă, judecătorul poate fi recuzat atunci când se află în situațiile strict prevăzute de acest text. În cadrul sistemului nostru procesual motivele de recuzare și de abținere au un caracter limitativ și, prin urmare, ele nu pot fi extinse prin analogie și la alte situații decât la cele expres consacrate în art. 27 Cod procedură civilă.

Potrivit art. 29 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, propunerea de recuzare se face verbal sau în scris pentru fiecare judecător în parte și înainte de începerea oricărei dezbateri, iar când motivele de recuzare s-au ivit după începerea dezbaterilor, partea trebuie să propună recuzarea de îndată ce acestea îi sunt cunoscute.

Dispozițiile legale privitoare la recuzare au pentru părțile din proces un caracter dispozitiv, iar neinvocarea excepției de recuzare în condițiile prevăzute de art. 29 Cod procedură civilă atrage după sine decăderea părții din dreptul de aom ai invoca.

În ceea ce privește susținerea apelanților în sensul că ar fi invocat excepția de imparțialitate, tribunalul a apreciat că aceasta nu poate fi primită, întrucât în ședința publică din data de 19.06.2009, la termenul imediat următor pronunțării încheierii interlocutorii, apărătorul apelanților nu a invocat expres nicio excepție, ci s-a mărginit să depună notele de ședință de la fila 106, prin care a criticat încheierea, cu motivarea că instanța nu a avut rol activ, a respins cererea de suplimentare a probatoriilor solicitate de către pârâtul reclamant și intervenienți și nu a amânat pronunțarea pentru a se depune concluzii scrise.

Ca urmare, întrucât apelanții nu au invocat în termenul și condițiile mai sus arătate motivele pentru care au apreciat că ar fi știrbită imparțialitatea judecătorului de fond, iar respingerea cererii de amânare a pronunțării, precum și a cererii de suplimentare a probatoriilor nu se încadrează printre motivele de recuzare prevăzute limitativ de art. 27 Cod procedură civilă, tribunalul a reținut că primul motiv de apel referitor la lipsa de imparțialitate a judecătorului de primă instanță, nu este fondat.

Critica apelanților, în sensul că, în mod greșit, prima instanță a respins cererea de probatorii (proba cu martori și proba cu interogatoriul reclamantei pârâte intimate), a fost apreciat ca nefondată, întrucât proba cu interogatoriul intimatei reclamante pârâte fusese administrată la termenul din 13.03.2008 (fila 70), iar suplimentarea probelor, cu încă un martor, nu era de natură să ducă la dezlegarea pricinii, față de restul probelor adminJ. în cauză, instanța de fond motivându-și soluția de respingere a probelor solicitate, în conformitate cu dispozițiile art. 167 Cod procedură civilă cu art. 261 Cod procedură civilă.

De asemenea, tribunalul mai reține că respingerea suplimentării probelor solicitate de către apărătorul apelanților la termenul din data de 29.05.2008 în condiții de deplină contradictorialitate în fața instanței de judecată, nu constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil.

Nici susținerea apelanților că li s-ar fi încălcat dreptul la apărare, întrucât instanța de fond nu a amânat pronunțarea pentru a putea depune concluzii scrise, nu a fost primită, întrucât s-a apreciat că apărătorul apelanților, prezent la termenul din 29.05.2008, a avut posibilitatea de a depune concluzii oral, cu respectarea principiului oralității și al contradictorialității dezbaterilor, iar posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, după închiderea dezbaterilor, posibilitate prevăzută de art. 146 Cod procedură civilă, nu constituie un drept al părții ce corespunde obligației instanței de a amâna pronunțarea, câtă vreme art. 146 Cod procedură civilă reglementează posibilitatea ca părțile să depună concluzii scrise în aceeași zi în care s-au încheiat dezbaterile.

Criticile referitoare la necercetarea fondului și expuse în motivele de apel dactilografiate, nu au fost primite, având în vedere că acestea nu se confirmă, soluția primei instanțe fiind dată printr-o corectă apreciere a probelor adminJ.

S-a mai arătat că împrejurarea relatată de către apelanți potrivit căreia interogatoriul luat reclamantei ar fi în contradicție cu declarația martorului nu poate duce la reformarea soluției, câtă vreme soluția instanței de fond a fost dată prin coroborarea tuturor probelor adminJ. nu exclusiv în baza depoziției martorului menționat, respectiv a interogatoriului reclamantei, iar probele adminJ. de către apelanți nu au fost de natură să ducă la concluzia temeiniciei cererii reconvenționale formulate de către pârâtul reclamant G, respectiv a cererii de intervenție formulate de către intervenienții și.

instanța că invocarea contractelor prin care reclamanta a contractat două credite bancare la BRD ȘI BCR nu e de natură să ducă la o altă soluție, acestea fiind invocate de către aceasta în apărare prin întâmpinarea formulată la cererea reconvențională prin care partea adversă solicita anularea contractului de împrumut, fiind fără relevanță cele invocate de către apelanți cu privire la cele două contracte.

Împotriva deciziei tribunalului au formulat recurs pârâtul G și intervenienții și întrucât nu s-a menționat calea de atac ce a trebuit formulată împotriva deciziei și nici termenul în care poate fi exercitată.

Susțin recurenții că în copiile comunicate nu se menționează vreo cale de atac și nici vreun termen în care poate fi exercitat recursul, astfel că tribunalul i-a indus în eroare și i-a vătămat în drepturile lor.

Intimații, deși au fost citați cu mențiunea de formula întâmpinare nu au depus-o până la termenul de judecată.

La termenul de judecată din 07.10.2009, instanța a invocat, din oficiu, excepția tardivității formulării recursului.

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente, Curtea va reține următoarele:

Potrivit art.137 alin.1 cod pr.civilă, instanța se pronunță mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond, care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii.

Referitor la excepția tardivității formulării recursului invocată de instanță se reține următoarele:

Decizia Tribunalului Dâmbovițaa fost comunicată recurenților, G la data de 6.05.2009, conform dovezilor de comunicare de la filele 47-48 dosar apel, iar recursul a fost depus la data de 28.05.2009. Dovada de comunicare a deciziei Tribunalului Dâmbovița pentru a fost semnată de, căruia nu i s-a mai comunicat decizia, întrucât semnând dovada de comunicare pentru, a luat cunoștință de hotărârea instanței de apel.

Potrivit art.301 cod pr.civilă termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii. În cauza de față, recursul a fost exercitat peste termenul de 15 zile prevăzut de textul legal sus menționat.

În consecință, instanța față de dispozițiile art.137 cod pr.civilă și art.301 cod pr.civilă va admite excepția tardivității și va respinge recursul ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E IDE:

Admite excepția tardivității recursului declarat de pârâtul, domiciliat în comuna, 104, Cod poștal -, Județ D și de intervenienții și, ambii domiciliați în comuna, Cod poștal -, Județ D împotriva deciziei civile 116 pronunțată la 26 martie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în comuna, 292, Cod poștal -, Județ D și cu pârâta, domiciliată în comuna, sat, Cod poștal -, Județ

Respinge recursul ca tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2009.

Președinte, JUDECĂTORI: Mioara Iolanda Grecu, Aurelia Popa Elena

- - - - - -

Grefier,

Red.tehnored.ES/CC

7.ex. 09.10.2009

apel- Trib.

apel.

fond - Jud.Târgoviște

fond.

operator date cu caracter personal, notificare 3120

Președinte:Mioara Iolanda Grecu
Judecători:Mioara Iolanda Grecu, Aurelia Popa Elena

← Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 120/2009. Curtea de...		Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 121/2008. Curtea... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță