Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 121/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.121/
Ședința publică din 13 februarie 2008
PREȘEDINTE: Anica Ioan
JUDECĂTOR 2: Simona Bacșin
JUDECĂTOR 3: Luminița Șolea
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâtul, cu domiciliul în sat comuna Pufești județul V împotriva deciziei civile nr.193/30.10.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul civil nr-.
La apelul nominal au răspuns recurentul-pârât personal și asistat de apărătorul acestuia av. în baza delegației nr.-/13.02.2008 pe care o depune la dosar, intimata-reclamantă personal și asistată de apărătorul acesteia av. în baza delegației depusă în dosar, lipsă fiind Autoritatea Tutelară-Consiliul Local Pufești.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Apărătorul intimatei-reclamante invocă excepția netimbrării corespunzător întrucât așa cum reiese din chitanța depusă în dosar taxa judiciară de timbru nu a fost achitată în raza teritorială.
Apărătorul recurentului precizează că până la sfârșitul dezbaterilor dovada de achitare a timbrajului va fi depusă în dosar.
Apărătorul intimatei depune 2 ex. copii de pe carnetele de note ale minorilor din care un exemplar îl înmânează recurentului.
Apărătorul recurentului depune 2 ex. de pe declarațiile minorilor și soției actuale ale recurentului din care un exemplar este înmânat intimatei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Apărătorul recurentului-pârât av. consideră decizia pronunțată de Tribunalul Vrancea ca netemeinică și nelegală întrucât din analiza prevederilor art.44 fam - instanța a reținut în mod greșit că s-au schimbat condițiile de creștere și locuit oferite de reclamantă care consideră că pârâtul nu le asigură copiilor condițiile necesare pentru o dezvoltare corespunzătoare sub aspectul material, moral și afectiv, cu toate că a demonstrat îndeplinirea îndatoririlor de părinte din anul 2002. Ori este de neînțeles cum în anul 2002 Judecătoria Adjud și Tribunalul Vrancea au decis ca interesul superior al minorilor este de a fi încredințați tatălui iar mama nici măcar obligația minimă de a plăti pensia alimentară nu și-a îndeplinit- Este de neînțeles cum instanța de apel a acceptat faptul că aceasta și-a schimbat brusc atitudinea față de copii și merită să-i fie încredințați copii. Din declarațiile depuse astăzi reiese că copiii doresc să stea cu tatăl lor iar din declarația soției actuale a recurentului reiese că își va îndeplini obligațiile mai bine decât a făcut mama naturală. Drept pentru care solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea deciziei Tribunalului Vrancea.
Apărătorul intimatei solicită respingerea recursului întrucât potrivit disp.art.304 pr.civilă modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, motive care însă nu sunt incidente în cauză. Consideră că Tribunalul Vrancea pronunțând decizia civilă nr.193/2007 a analizat din prisma tuturor factorilor, interesul și vârsta copiilor, opțiunea acestora, comportarea părintelui. Se invocă că mama nu s-a interesat de copii - nu este real, după rămânerea definitivă a hotărârii ca minorii să rămână în grija tatălui, intimata a promovat acțiune și a solicitat a avea legături personale cu aceștia, programul fiind prea scurt iar recurentul nu le permite minorilor să-și viziteze mama în afara orelor de program. Consideră că nu este o critică întemeiată.
Cu privire la cea de-a doua critică, este relevantă nevoia copiilor de a rămâne cu mama lor a creat grave consecințe, așa cum reiese și din caracterizările de la dosar din care reiese că minorii sunt triști și afectați de cele întâmplate în familie. Din concluziile delegatului de la Protecția Copilului V reiese că este în interesul superior al copiilor ca aceștia să revină la mama lor. Au fost audiați în camera de consiliu de instanța de fond minorii exprimându-și dorința clară de a rămâne cu mama lor.
Cu privire la critica cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată nu este întemeiată, chitanța de plată a onorariului se află depusă în dosar. Drept pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat cu menținerea deciziei civile nr.193/2007 a Tribunalului Vrancea, ca legală și temeinică. Cu cheltuieli de judecată, depune chitanța nr.12/16.01.2008.
La întrebarea instanței adresată recurentului, de când sunt copiii la mamă, cum a obținut declarațiile acestora, de ce dorește minorii, și cum explică concluziile psihologului - acesta răspunde că minorii sunt la mamă de un an de zile, declarațiile le-a obținut de la aceștia când au fost împreună în B, îi crește singur de la divorț, vrea să le fie alături în continuare și nu este adevărat că copiii se mai întâlneau cu mama accidental și aceștia îi povesteau.
Intimata consideră că minorilor le-ar fi mai bine cu mama lor, recurentul se poartă urât cu ei, i-a făcut numai necazuri a reclamat-o la Protecția Copilului, i-a făcut plângere că i-ar fi furat, copiii nu au fost reținuți de aceasta iar notele la învățătură nu sunt mai slabe, nivelul a crescut însă aceștia își dau silința bine și dorința acestora este de a rămâne la mama lor.
Apărătorul recurentului depune la dosar chitanța nr.-/13.02.2008 reprezentând taxa judiciară de timbru în sumă de 10 lei și un timbru judiciar de 0,15 lei.
Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea civilă înreg.la nr- la Judecătoria Adjud reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul pentru reîncredințarea spre creștere și educare a minorilor, născut la 25.12.1994 și, născut la 08.03.1999 și obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere pentru aceștia.
In motivarea acțiunii a arătat că prin sentința civilă nr. 1150/21.11.2002 a Judecătoriei Adjud minorii au fost încredințați spre creștere și educare pârâtului reținându-se culpa sa la desfacerea căsătoriei, condițiile precare de locuit pe care le avea reclamanta la data respectivă și aspectul că la momentul pronunțării hotărârii minorii se aflau la pârât.
A precizat că în prezent s-au modificat cele avute în vedere de instanță pârâtul fiind căsătorit cu altă femeie care nu manifestă nici un fel de afecțiune față de aceștia iar reclamanta dispunând de condiții morale și materiale corespunzătoare.
A mai susținut că datorită programului restrictiv de vizitare stabilit prin sentința civilă nr. 1059/20.11.2003 și opoziției pârâtului la legături mai dese ale minorilor cu reclamanta deși domiciliază în aceiași localitate minorii suferă foarte mult.
Prin sentința civilă nr. 512/14.06.2007 Judecătoria Focșania respins acțiunea ca neîntemeiată motivat de faptul că din probele dosarului rezultă că schimbările intervenite în ceea ce privește condițiile materiale și morale ale reclamantei și atitudinea actuală a minorilor față de pârât nu sunt de natură a modifica potrivit art. 44 codul familiei, măsura încredințării minorilor către pârât.
S-a concluzionat că este în interesul obiectiv al minorilor să rămână în grija acestuia deoarece are condiții materiale și morale mai bune.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen reclamanta criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală deoarece în mod greșit instanța de fond nu a ținut seama de probele dosarului din care rezultau anumite elemente care trebuiau avute în vedere la determinarea interesului minorilor precum și de faptul că în prezent s-au schimbat unele împrejurări pe care și-a motivat soluția încredințării acestora spre creștere și educare pârâtului prin sentința civilă nr. 1150/2002 a Judecătoriei Adjud.
Prin decizia civilă nr.193/2007 a Tribunalului Vranceas -a admis apelul reclamantei, s-a schimbat sentința și-n rejudecare au fost reîncredințați minorii reclamantei cu obligarea pârâtului la plata lunară a câte 50 lei cu titlu de pensie de întreținere pentru minori (50 lei pentru fiecare minor).
Pentru a se pronunța decizia civilă nr.193/2007 a Tribunalului Vranceas -au reținut următoarele:
Potrivit art. 44 codul familiei, măsura reîncredințării copiilor la celălalt părinte poate fi dispusă atunci când se stabilește că interesele acestora o cer întrucât părintele în îngrijirea căruia s-au găsit nu le asigură condițiile necesare pentru o dezvoltare corespunzătoare atât sub aspect material cât și sub aspect moral și afectiv.
Luarea minorilor de la părintele căruia i-au fost încredințați trebuie să aibă o temeinică justificare bazată pe motive puternice care să demonstreze că rămânerea lor la acel părinte ar avea consecințe dăunătoare bunei sale dezvoltări.
Interesul copiilor este legat nu numai de posibilitățile materiale ale părinților ci și de vârsta copiilor, opțiunea acestora, comportarea părintelui care îi solicită între cele două momente cu referire la gradul de preocupare și de atașament precum și legăturile afective dintre părinți și copii.
In speță, din declarațiile martorilor audiați la cererea reclamantei (pag. 43-45 dosar fond), ancheta socială (pag. 10 și următ.), documentația întocmită de (pag.65 și următ.) rezultă că s-au schimbat atât condițiile de creștere respectiv de locuit pe care le poate oferi reclamanta cât și atitudinea și interesul său față de copii.
Din aceleași probe și acte de la pag. 87-92 rezultă că în prezent aceasta se află în concediu pentru creșterea copilului pe care-l are cu actualul soț, că acesta realizează venituri, că se poartă și este de acord ca minorii să locuiască acolo unde au o cameră mobilată corespunzător.
Din aceleași probe din încheierea de ședință din care rezultă opțiunea minorilor de a fi reîncredințați mamei (pag. 59), declarațiile acestora date referenților sociali locali (pag.28-29) și rezoluția de confirmare a propunerii de neîncepere a urmăririi penale din 29.03.2007 asupra reclamantei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de nerespectare a măsurilor privind încredințarea minorilor prev.de art. 307 cod penal rezultă că de la începutul lunii februarie 2007 minorii și-au luat strictul necesar de îmbrăcăminte și rechizite pentru școală și au venit la reclamantă de unde refuză să mai plece.
Aspectul că nu a fost o hotărâre de moment rezultă și din faptul că deși în 5 iulie 2007 s-a pus în executare hotărârea atacată minorii fiind luați de tată imediat aceștia s-au întors la reclamantă unde se află și în prezent.
Este adevărat că din declarațiile martorilor audiați la cererea pârâtului (pag.46-77, 84 dosar fond) și din caracterizarea făcută de diriginte minorului depusă în apel rezultă că minorii ar fi mai puțin supravegheați la mamă respectiv că rezultatele școlare ale acestuia au scăzut.
Este posibil ca acuzele aduse de aceștia pârâtului și soției acestuia față de care minorii nu vor să se mai întoarcă la tată să fie nereale sau cel puțin subiective.
Față de toate cele expuse și ținând seama însă de gradul de atașament și legăturile afective care s-au creat între reclamantă și minori, de opțiunea constantă a acestora și de toate tulburările fizico-psihice ale pubertății pe care le-ar putea înțelege și depăși mai bine alături de mamă, în baza art. 296 cod proc.civilă s-a admis apelul.
Impotriva deciziei xcivile nr.193/2007 a Tribunalului Vranceas -a declarat recurs de către pârât considerând-o netemeinică și nelegală pentru că în analiza prevederilor art.44 Cod procedură civilă instanța în mod greșit a reținut că s-au schimbat condițiile de creștere și locuit oferite de reclamantă și că pârâtul nu le asigură condițiile necesare pentru o dezvoltare corespunzătoare sub aspect material, moral și afectiv. Atâta vreme cât timp de 5 ani s-a ocupat de creșterea și educarea minorilor iar reclamanta nu s-a interesat de soarta lor, consideră soluția dată în cauză greșită.
Conform art.44 Cod fam. "luarea minorilor de la părintele căruia i-au fost încredințați trebuie să aibă o temeinică justificare bazată pe motive puternice care să demonstreze că rămânerea lor la acel părinte ar avea consecințe dăunătoare bunei sale dezvoltări. In speță justificarea atitudinii copiilor (care au fugit de la tatăl lor) e dată de influența nefastă a reclamantei asupra acestora.
Faptul că a fost uneori, chiar spartan în educație a pornit de la ideea de
a-i crește și educa corespunzător.
tensiunea relațiilor dintre părinți copiii au părăsit locuința sa pentru a sta cu reclamanta care nu-i poate supraveghea. Drept dovadă au început să lipsească de la școală, să vagabondeze, să fumeze, să umble neîngrijiți etc.
In ceea ce privește concluziile anchetei sociale, declarațiile minorilor la audierea în fața instanței și în fața delegației DGASPC solicită a fi înlăturate pentru că sunt subiective și că soțul reclamantei e un apropiat al referentului.
Cheltuielile de judecată prinse pe chitanțe sunt nereale pentru că reclamanta nu a avut bani nici pentru a achita pensia de întreținere darămite pentru a achita onorarii de avocat așa mari.
Examinând actele și lucrările dosarului, se constată că recursul nu este fondat.
Este de necontestat că interesul superior al copiilor trebuie să prevaleze în toate demersurile și deciziile care privesc minorii, acest interes fiind ridicat la de principiu atât prin normele naționale, cât și prin cele internaționale în materie, respectiv art.2 din Legea nr.272/20904, art.42 alin.1 fam. și art.3 din Convenția cu privire la drepturile copilului adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 20.XI.1989 și ratificată de România în anul 1990 prin Legea nr.18/1990.
Prin urmare și la o cerere de reîncredințare a minorilor condiția esențială în raport de care instanțele judecătorești au îndatorirea să se pronunțe constă în interesul superior al copiilor, interes ce urmează a fi stabilit prin examinarea tuturor criteriilor consacrate în acest scop de doctrină și jurisprudență.
Aceste criterii sunt vârsta copilului, posibilitățile părintelui de a-i asigura o bună dezvoltare fizică, intelectuală și morală, atașamentul față de minor, precum și al minorului față de părinte, grija manifestată de părinți în timpul conviețuirii și după despărțirea lor în fapt, precum și altele asemenea.
Criteriile de apreciere a interesului superior al minorului formează un ansamblu guvernat de principiul egalității, ceea ce înseamnă că nu se poate reține caracterul primordial sau determinant al unuia sau altuia dintre criteriile respective; astfel spus, în aprecierea interesului superior al copilului nu se poate absolutiza vreunul dintre criteriile enunțate, instanța urmând a le analiza în ansamblul lor, prin analizarea fiecărui criteriu în contextul celorlalte.
criteriile enunțate la situația de fapt din speță, așa cum a fost ea reținută de instanța de apel se constată că soluția dată a fost luată cu respectarea principiului interesului superior al minorilor.
Chiar dacă în urma divorțului părinților copiii au fost încredințați tatălui, pentru că de la acea dată până-n prezent acesta nu a reușit să le câștige încrederea, nu a știut să gestioneze corect situația creată ca urmare a divorțului (a fost foarte restrictiv în ceea ce privește dreptul de vizitare al mamei, deși copiii erau într-o acută criză afectivă), a adoptat o atitudine rigidă în ceea ce privește educația ce se impune a se face acestor copii vulnerabili s-a ajuns la această soluție disperată din partea minorilor - refugierea la mama lor în ciuda hotărârii judecătorești și a punerii în executare a acestor hotărâri judecătorești.
Nu putem consideră că această atitudine a minorilor e doar rodul influenței nefaste a reclamantei pentru ca să nu uităm majoritatea timpului minorii o petreceau cu recurentul, iar dacă acesta s-ar fi aplecat mai mult asupra sufletului copiilor săi prin abilități fine, prin comunicare ar fi reușit să contracareze eventualele influențe nefaste.
Dacă minorii au ajuns a specula situația dintre părinți, e numai vina lor care în loc să se gândească să facă ce e bine pentru copii, consideră că e mai important să-și satisfacă orgoliul rănit prin acuze aduse la adresa celuilalt părinte.
Cum recurentul nu a dovedit că a înțeles că ce le trebuie minorilor în această perioadă e afecțiune și înțelegere, pe când intimata da prin aceea că a lăsat o poartă deschisă spre ei tot timpul, în mod corect s-a dispus reîncredințarea minorilor mamei.
Susținerile vis-a-vis de subiectivismul anchetei sociale nu au suport probatoriu ca atare nu pot fi luate-n calcul ca și cele vizând cheltuielile de judecată, de altfel.
Față de considerentele de mai sus prin prisma disp.art.312 teza I Cod procedură civilă urmează a se respinge recursul ca nefondat.
Văzând și disp.art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursulcivil declarat de pârâtul, cu domiciliul în sat comuna Pufești județul V împotriva deciziei civile nr.193/30.10.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul civil nr-.
Obligă pe recurent la 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.02.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.LȘ-12.03.2008
Dact.MH-13.03.2008-2 ex.
Fond:
Președinte:Anica IoanJudecători:Anica Ioan, Simona Bacșin, Luminița Șolea
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 144/2009. Curtea de Apel Galati → |
|---|
