Stabilire program vizitare minor. Decizia 260/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
COMPLET SPECIALIZAT DE FAMILIE ȘI MINORI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 260
Ședința publică din 11 martie 2008
PREȘEDINTE: Dr. - -
JUDECĂTOR 1: Adriana Corhan
JUDECĂTOR 2: Maria Lăpădat
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul - împotriva deciziei civile nr. 357/16.10.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. -, în contradictoriu cu pârâta, având ca obiect stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat reclamantul recurent -, asistat de av. și pârâta intimată, personal.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei după care, reprezentanta reclamantului recurent depune la dosar adeverința eliberată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative - Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră A, din care rezultă perioada concediilor de care beneficiază acesta.
Instanța, pune în discuția părților, soluționarea pe cale amiabilă cauzei.
Reclamantul recurent prezent personal, arată că nu este posibilă soluționarea pe cale amiabilă, și dorește stabilirea programului de vizitare al minorelor, de două ori pe lună, în vacanța de vară și de sărbători, respectiv în modul solicitat.
Pârâta intimată prezentă personal, arată de asemenea, că nu este posibilă soluționarea pe cale amiabilă și că este de acord ca reclamantului să i se stabilească un program de vizitare al minorelor conform întâmpinării, dar cu condiția ca acesta să le ia la domiciliul său, pe amândouă minore.
Instanța văzând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii recurate, cu consecința admiterii în totalitate a acțiunii principale, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta intimată arată că este de acord cu admiterea recursului, conform întâmpinării.
R E A,
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
prin decizia civilă nr. 357/16.10.2007 pronunțată în dosar nr. - Tribunalul Arada admis apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 4467/28.05.2007 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr-, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a stabilit programul de vizitare a minorelor de către reclamant prin luarea acestora la domiciliul său și a doua zi de Paști, păstrând în rest dispozițiile sentinței apelate.
În motivarea deciziei a reținut că Judecătoria Arad prin sentința apelată a admis a în parte acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta și a reglementat programul de vizită al minorelor a și, în sensul ca acesta să le ia pe minore la domiciliul său în prima săptămână din lună, de vineri de la orele 14,00 până duminica la orele 20,00, două săptămâni în vacanța de vară și o săptămână în vacanța de iarnă, cu obligația de a le readuce la domiciliul pârâtei, respingând în rest acțiunea în ce privește luarea minorelor timp de două săptămâni iarna, o săptămână cu prilejul sărbătorilor de Paști și o lună în timpul vacanței de vară.
Instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 6063/2005, urmare a desfacerii căsătoriei părților, cele două minore au fost încredințate spre creștere și educare pârâtei.
A reținut că de la această dată și până la promovarea prezentei acțiuni, reclamantul și-a manifestat atașamentul numai față de minora a.
Totodată, din depozițiile martorilor și referatul de anchetată socială a reținut că reclamantul are condiții pentru îngrijirea minorelor, astfel că în temeiul art. 43 din Codul familiei și art. 16 alin. 2 din Legea nr. 272/2004, instanța a apreciat că se impune admiterea în parte a acțiunii.
Împotriva sentinței reclamantul a declarat apel în termen, arătând că dorește să se implice considerabil în creșterea și educarea minorelor și solicită ca programul de vizită să includă o săptămână în perioada sărbătorilor de Paști, o lună în vacanța de vară și o săptămână în vacanța de iarnă.
Pârâta a solicitat prin întâmpinare respingerea apelului.
Examinând apelul, tribunalul a apreciat că în temeiul art. 296. pr. civ. se impune admiterea lui și schimbarea în parte a sentinței primei instanțe
A reținut astfel că în raport de vârsta minorelor, respectiv de 6 și 3 ani, programul de vizită a fost stabilit corect de prima instanță în ce privește vacanțele școlare.
Tribunalul a apreciat însă că reclamantul este îndreptățit să le ia pe minore la domiciliul său a doua zi de Paști pentru a-i permite să petreacă sărbătorile cu minorele fără prezența pârâtei.
Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs în termen, solicitând modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii în totalitate a acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului arată că prin acțiunea introductivă a solicitat ca relațiile firești cu cele două minore să se desfășoare după următorul program: în prima și a treia săptămână din lună, de vineri de la orele 14,00 până duminica la orele 20,00, o lună în vacanța de vară, două săptămâni iarna și o săptămână cu prilejul sărbătorilor de Paști. Arată că pârâta prin întâmpinare a fost de acord cu următorul program: în prima și a trei săptămână din luna, de sâmbăta de la orele 12,00 până duminica la orele 16,00, două săptămâni în vacanța de vară și o săptămână în vacanța de iarnă. Arată că instanța de fond nu a ținut seama de acordul pârâtei, iar tribunalul a păstrat în cea mai mare parte această hotărâre, încuviințând ca reclamantul să le ia pe minore la domiciliul său și a doua zi de Paști.
Reclamantul arată că are dreptul și obligația de a se implica în creșterea și educarea celor două minore, iar hotărârile pronunțate în cauză împiedică exercițiul eficace al acestui drept.
De aceea, invocă nelegalitatea celor două hotărâri, care au nesocotit acordul pârâtei, în sensul de a le lua pe minorei în prima și a treia săptămână.
Cât privește programul stabilit în perioada vacanțelor, arată că și acesta a fost stabilit restrictiv.
În drept, invocă dispozițiile art. 304 pct. 9. pr. civ. și art. 43 alin. 3 și 97 din Codul familiei.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea recursului, susținând în esență că instanțele au ținut seama de vârsta și interesele minorelor, precum și de faptul că un program de vizită îndelungat ar afecta dreptul minorelor de a crește într-un mediu familial stabil.
În recurs, s-a depus adeverință privind programul de lucru și perioada concediilor de care beneficiază reclamantul.
Analizând recursul declarat de reclamant în raport de motivul invocat, de probele dosarului și de dispozițiile art. 299 - 312. pr. civ. Curtea apreciază că este întemeiat.
Potrivit art. 43 alin. 3 din Cod familiei, părintele căruia nu i s-a încredințat copilul are dreptul de a menține legături personale cu acesta pentru a putea contribui la creșterea și educarea lui.
Pe de altă parte, potrivit art. 14 din Legea nr. 272/2004, copilul are dreptul de a menține legături personale cu părinții, cu rudele sale, precum și cu persoanele față de care a dezvoltat legături de atașament. Aceste din urmă dispoziții prevăd dreptul copilului de a-și cunoaște rudele și de a se bucura de viața de familie împreună cu acestea, în măsura în care acest fapt nu contravine interesului său superior, iar aceste relații nu pot fi împiedicate de părinți sau de un alt reprezentant legal al copilului, ci pot fi numai limitate de instanță dacă există motive temeinice de natură să primejduiască dezvoltarea fizică, psihică, morală sau intelectuală a copilului.
Reglementarea dreptului la relații personale atât în favoarea părintelui, cât și în favoarea copilului, dă conținut dreptului copilului la identitate și la dezvoltarea vieții de familie.
de familie presupune dreptul persoanelor de a se bucura una de prezența celeilalte, iar programul de relații firești se impune a fi stabilit de așa manieră, încât să permită părintelui și copilului să se bucure cât mai mult timp posibil unul de prezența celuilalt
În cauză, din probele administrate la prima instanță rezultă că reclamantul are condiții pentru îngrijirea minorelor și că dorește să se implice în creșterea și educarea acestora.
Pârâta prin întâmpinarea depusă la prima instanță, s-a declarat de acord cu admiterea în parte a acțiunii așa cum s-a menționat în motivarea recursului.
În aceste condiții, Curtea apreciază că instanța de fond, se impunea să admită acțiunea cel puțin potrivit acordului pârâtei conform art. 270. pr. civ..
Cu toate acestea, Curtea apreciază că în raport de vârsta minorelor programul de relații firești solicitat de reclamant nu poate fi admis integral, ci se impune a fi stabilit în sensul ca acesta să le ia pe minore la domiciliul său de două ori pe lună, în prima și a trei săptămână din lună, de sâmbăta de la orele 12,00 până duminica la orele 16,00, o lună în perioada vacanței de vară, săptămână în vacanța de iarnă, alternativ, într-un an de C, iar în celălalt de Anul și a doua zi de Paști.
Curtea are în vedere faptul că minorele, în vârstă de 6 și respectiv 3 ani, au crescut în mediul familial al mamei și au un mod de viață specific vârstei, așa încât luarea la domiciliul reclamantul la sfârșit de săptămână numai de sâmbătă până duminică, iar nu de vineri până duminică, satisface interesul minorelor.
În ce privește vacanțele, Curtea are în vedere perioada concediului reclamantului, și ține totodată seama de principiul egalității părinților în ce privește exercitarea drepturilor și obligațiilor față de copii lor.
În contextul cauzei, având în vedere că instanța a încercat soluționarea pe cale amiabilă cauzei, însă pârâta s-a opus, Curtea reamintește că divorțul părților nu afectează drepturile și obligațiile lor față de cele două minore, că părțile trebuie să-și asume consecințele rupturii relației conjugale de așa manieră încât minorele să nu resimtă această ruptură și să nu afecteze relația minorelor cu ambii părinți, în interesul superior al celor două minore părțile fiind datoare să coopereze pentru a crea un climat favorabil dezvoltării armonioase a minorelor.
Totodată, Curtea reamintește că programul de relații firești este în principiu modificabil, ținând seama de împrejurările concrete ale cauzei.
În baza acestor considerente, Curtea apreciază că cele două instanțe au aplicat greșit dispozițiile art. 43 alin. 3 din Cod familiei și art. 14 din Legea nr. 272/2004, așa încât în temeiul art. 304 pct. 9 și 312 pr. civ. se impune admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate, în sensul admiterii apelului declarat de reclamant împotriva sentinței primei instanțe, pe care urmează să o schimbe în parte în sensul arătat.
Curtea va menține în rest dispozițiile celor două hotărâri.
În temeiul art. 274 pr civ. va obliga pe pârâta intimată să plătească reclamantului recurent suma de 305 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul - împotriva deciziei civile nr.357/16.10.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr.-.
Modifică în parte decizia recurată în sensul că admite apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr.4467/28.05.2007 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr-, pe care o schimbă în parte astfel: programul de vizită solicitat în favoarea reclamantului în privința minorelor a- și - se va desfășura astfel: reclamantul le va lua pe minore la domiciliul său de două ori pe lună, în prima și a treia săptămână, de sâmbătă de la orele 12 până duminica la orele 16, o lună în perioada vacanței de vară, o săptămână în vacanța de iarnă, alternativ, într-un an de C, iar în celălalt de Anul și a doua zi de Paști.
Menține în rest dispozițiile celor două hotărâri.
Obligă pe pârâta intimată să plătească reclamantului recurent suma de 305 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Ion Graur
Dr. - - - - - -
GREFIER,
- -
Red. 20.03.2008; Tehnored. 2 ex./20.03.2008; instanța de apel:;; Prima instanță:
Președinte:Adriana CorhanJudecători:Adriana Corhan, Maria Lăpădat, Ion Graur
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 54/2009. Curtea de Apel Alba Iulia → |
|---|
