Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 7/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 7/FM
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Gabriel Lefter
JUDECĂTOR 3: Daniela Petrovici
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului civil declarat de recurenta reclamantă, cu reședința în Italia, Comune Provincia (PG) și domiciliul procesual ales la. ", &Grigore" situat în C,-, județul C - împotriva deciziei civile nr. 451/08.01.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța -Secția civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât-reconvenient, cu domiciliul în C, b-dul. - nr. 3. -b, scara A, parter,. 3, județul C, având ca obiect "partaj bunuri comune".
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta reclamantă prin avocat, potrivit împuternicirii avocațiale seria -, nr. -/10.11.2010 și intimatul pârât-reconvenient prin avocat, potrivit împuternicirii avocațiale seria -, nr. -/10.11.2010.
Procedura este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ.
Grefierul expune referatul cauzei în cadrul căruia învederează că, recursul este declarat în termen - prin avocat, fără delegație, motivat, netimbrat și nu se solicită judecata cauzei și în lipsa părților, conform art. 242 pct. 2.pr.civ. De asemenea, la data de 19.01.2010, intimatul pârât a depus întâmpinare, 2 exemplar, care a fost comunicată către recurentă la aceeași dată, după care:
Apărătorul recurentei reclamante, având cuvântul, depune la dosar delegația de reprezentare și dovada plății taxei judiciare de timbru în sumă de 1.106,50 lei, respectiv chitanța nr. -/25.01.2010 și timbru judiciar în valoare de 5 lei, precizând că nu mai are înscrisuri noi de depus sau alte cererii, cauza fiind în stare de judecată.
Luând cuvântul, apărătorul intimatului pârât-reconvenient depune la dosar delegația de reprezentare și susține că nu mai are înscrisuri noi de depus sau alte cererii, cauza fiind în stare de judecată.
Curtea, în raport de susținerile apărătorilor părților, în sensul că nu sunt înscrisuri noi de depus sau alte cererii, fiind lămurită asupra cauzei, în temeiul art. 150 Cod proc. civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra recursului și totodată, pune în vedere recurentei reclamante, prin avocat să-și precizeze temeniul de drept al recursului
Având cuvântul,apărătorul recurentei reclamantesolicită admiterea recursului formulat împotriva deciziei civile nr. 451/08.01.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța -Secția civilă, în dosarul nr-, modificarea în tot a hotărârii recurate, cu consecința menținerii dispozițiilor sentinței civile pronunțate de prima instanță, Judecătoria Constanța, fără cheltuieli de judecată, pentru următoarele considerente:
Critica deciziei recurate vizează cotelor de contribuție la dobândirea bunurilor comune. Arată că, recurenta a solicitat instanței de fond stabilirea unor cote de contribuție egală, față de aportul la dobândirea bunurilor comune, în funcție de care să se realizeze împărțirea bunurilor, prin formare și atribuire de loturi. Contribuția majoritară este justificată de către intimat prin prisma faptului că anterior achiziționării bunului comun, mama sa a vândut un apartament, majoritatea sumei necesară achiziționării bunului imobil comun provenind de la aceasta. Inițial imobilul supus partajului a fost cumpărat de, mama recurentei - fila 81 dosar fond, ulterior bunul imobil fiind vândut fiicei sale, recurenta din prezenta cauză. La data încheierii primului contract de vânzare-cumpărare, intimatul a fost de acord ca imobilul să fie achiziționat pe numele mamei recurentei deoarece aceasta plătise în jur de 50% din banii necesari achiziționării bunului. Niciodată nu s-a contestat că intimatul nu a contribuit la achiziționarea bunului comun cu o cotă valorică, aceasta fiind de 4687,50 lei, suma fiind remisă de mama acestuia, dar suma nu a acoperit J din valoarea bunului.
Concluzionând, susține că decizia recurată este esențialmente nelegală.
Întrebată fiind de către instanță care este temeiul de drept pe care își întemeiază motivele de recurs, recurenta reclamantă prin avocat susține că temeiul de drept este art. 304 pct. 9.pr.civ. întrucât apreciază că instanța de apel a interpretat greșit legea și în consecință prin raportare la lege a soluționat greșit cauza în apel. Arată că s-au făcut probe împotriva unui act autentic, iar toate înscrisurile privind bunurile mobile sunt pe numele mamei recurentei și ale recurentei.
Luând cuvântul, apărătorul intimatului pârât arată că din cuprinsul motivelor de recurs nu există posibilitatea încadrării în drept a criticilor formulate, cunoscut fiind că recursul este o cale de atac, extraordinară, de dpret și, în regula generală, nondevolutivă. Reținerea unei anumite situații de fapt reprezintă apanajul exclusiv al judecătorului fondului și, ca atare ea nu poate fi schimbată în recurs.
Față de susținerile apărătorului recurentei că își întemeiază recursul pe disp. art. 304 pct. 9.pr.civ. urmează a se observa că aceasta nu a indicat textul de lege greșit aplicată de instanța de apel. Ceea ce nemulțumește recurenta este reținerea unei situații de fapt de instanța de fond. Solicită a se reține că nicio afirmație a recurentei nu este corectă. Bunul partajat este bun comun al soților, intimatul la dobândirea apartamentului a contribuit cu o sumă de bani primită dintr-o succesiune, diferența constituind aport comun al foștilor soți. Această sumă de bani, raportată la valoarea bunului, reprezintă exact diferența de cote de contribuție, potrivit calcului expus în motivele de apel. Prin urmare, instanța de apel, după suplimentarea probatoriului, a făcut o corectă aplicare a legii, de vreme ce contribuția soților la dobândirea bunurilor comune se stabilește în raport de participarea fiecărui.
Concluzionând, solicită respingerea recursului ca nefundat, decizia instanței de apel este legală și temeinică.
Față de susținerile apărătorului intimatului, apărătorul recurentei solicită a se analiza răspunsurile la interogatoriul luat pârâtului la instanța de fond, precum și împrejurarea că pârâtul nu a făcut dovada că ar fi avut serviciu pe timpul căsătoriei, ci doar recurenta.
Instanța rămâne în pronunțare asupra soluției în recurs.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța înregistrată sub nr- reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună partajarea bunurilor comune, dobândite de părți în timpul căsătoriei, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că s-a căsătorit cu pârâtul la data de30.09.1995, căsătorie desfăcută prin divorț în baza sentinței civile nr. 2284/22.02.2001 pronunțată de Judecătoria Constanța.
În timpul căsătoriei prin contribuție egală, soții au dobândit imobilul situat în C,- A, - B,. B,. 3, județul C și o serie de bunuri mobile, astfel cum au fost enumerate în acțiune.
Prin cererea reconvențională pârâtul a solicitat să se constate că a avut o contribuție de 80% la dobândirea bunurilor comune și în consecință să i se atribuie în deplină proprietate imobilul în litigiu.
Prin sentința civilă nr. 19585/05.11.2008 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul civil nr- a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul, a fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de către pârâtul reconvenient în contradictoriu cu reclamanta pârâtă, s-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra patrimoniului comunitar dobândit de către părți în timpul căsătoriei prin atribuirea către pârât a următoarelor bunuri: imobil apartament compus din 4 camere și dependințe situat în Municipiul C, b-dul.-, nr.291, -B, scara B,.3, județul C și bunuri mobile mobila de bucătărie compusă din 2 dulapuri cu 2 corpuri, frigider Arctic, aragaz, 4 scaune, cuptor cu microunde, robot de bucătărie "", 1 set farfurii "", 2 seturi farfurii de porțelan, ceas bucătărie pictat, 2 seturi tacâmuri, mobila sufragerie, perdea broderie, 3 covoare rotunde, măsuță de cafea, 2 vase de porțelan, mobila dormitor compusă din șifonier în 3 canate, 1pat dublu, 2 noptiere, 3 covoare, mobila dormitor tineret, 1 bibliotecă, covor 2/2 m, mobila baie compusă dintr-un dulap suspendat și 1 dulap, mașina de spălat automată " ", masa de călcat, fier de călcat, 1 covor, corelativ fiind obligat pârâtul la plata unei sulte în cuantum de -,90 lei către reclamanta.
Prin încheierea de admitere în principiu, s-a constatat masa partajabilă, cotele de contribuție, ale părților la dobândirea bunurilor cuprinse în masa partajabilă, acțiunile - principală și reconvențională, promovate de către părți, fiind admise în parte în principiu.
În formarea și atribuirea loturilor, instanța a avut pe de o parte în considerare solicitările formulate de către părți, iar pe de altă parte că pârâtul a avut în posesie atât bunul imobil cât și toate bunurile mobile.
Astfel, instanța a procedat la lotizarea masei partajabile, reținută prin încheierea de admitere în principiu pronunțată, având în vedere și expertizele tehnice efectuate în cauză de experții și, expertize fac parte din sentința civila.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Apelantul a susținut că în mod eronat prima instanță a stabilit existența unor cote egale ale părților la dobândirea bunurilor comune, aceasta fiind contrară probelor administrate în cauză, cota de contribuție a acestuia fiind de 66% din valoarea bunurilor comune, iar cota care se cuvine reclamantului fiind de 33% din valoarea bunurilor comune.
Prin decizia nr. 451/9.10.2009 Tribunalul Constanțaa admis apelul pârâtului și a schimbat în parte sentința apelată și încheierea de admitere în principiu pronunțată la 20.02.2008, în sensul că:
-A constatat că valoarea totală a bunurilor comune este de -, 63 lei;
-A constatat că pârâții au contribuit la dobândirea bunurilor care compun patrimoniul comunitar astfel: cu o cotă de 34 % reclamanta și cu o cotă de 66 % pârâtul.
- A constatat că valoarea cotei de 66% din masa bunurilor dobândite de către părți în timpul căsătoriei, cuvenită pârâtului este de 203 353,02 lei.
- A constatat că valoarea cotei de 34 % din masa bunurilor dobândite de către părți în timpul căsătoriei, cuvenită reclamantei este de 104 757,61 lei.
- A obligat pârâtul, pentru egalizarea valorică a loturilor, către reclamantă la plata unei sulte în valoare de 104 757,61 lei.
- A menținut celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate.
- A obligat intimata reclamantă către apelantul pârât, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1112 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, onorariu pentru expert și avocat.
Pentru a pronunța această soluție instanța de apel, Tribunalul Constanțaa reținut în esență că pârâtul a fost gratificat de mama sa cu o sumă de bani obținută din vânzarea unui bun succesoral, sumă împrumutată de pârâtă în timpul căsătoriei cu reclamanta, pentru plata prețului locuinței supuse partajului.
S-a mai reținut că suma de bani remisă unuia dintre soți de către părinții săi, în scopul achiziționării unui imobil, reprezintă bunul propriu al acestuia, deoarece o astfel de donație s-a realizat numai în considerarea persoanei soțului în absența unor probe prin care să fie dovedită voința dispunătorilor, că suma de bani să devină bun comun.
În raport de această situație instanța de apel a reținut că pârâtul a avut o contribuție de 66% la dobândirea bunurilor comune în timp ce soția sa a contribuit numai în proporție de 33% la dobândirea acestora.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamanta care a criticat-o pentru nelegalitate conform art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă sub aspectul modalității de stabilire a unor cote diferențiate de contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune.
Recurentul a susținut că instanța de apel nu a valorificat în mod corect probatoriul administrat în cauză, respectiv declarațiile de martori din care rezultă că în timpul căsătoriei reclamanta a comercializat o serie de bunuri achiziționate din Bulgaria, veniturile fiind investite în bunurile comune.
Deși nu contestă faptul că fostul său soț a beneficiat de o donație în valoare de 46.875.000 lei de la mama sa, această sumă reprezintă numai 30% din valoarea imobilului achiziționat de soți în timp ce diferența de preț a fost plătită de mama reclamantei, care a și figurat în calitate de cumpărător al imobilului în litigiu.
Declarația dată de recurentă la notariat a fost interpretată eronat de instanța de apel, recurenta recunoscând fostului soț numai un drept de creanță de 10.000 USD, reprezentând contribuție la dobândirea bunurilor comune.
Prin întâmpinare intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat.
Analizând legalitatea hotărârii recurate în raport de criticile reclamantei se constată că recursul este nefundat pentru următoarele considerente:
Bunurile comune, constituind proprietatea în devălmășie iar soții neavând stabilite de la început, adică de la dobândire, drepturile lor asupra unui anumit bun sau a unei anumite cote din bunurile respective, urmează ca aceste drepturi să se determina numai la împărțirea patrimoniului comun lor.
Potrivit dispozițiilor art. 30 Codul familiei, bunurile dobândite de oricare dintre soți în timpul căsătoriei sunt bunuri comune ale soților. Această calitate a lor nu trebuie dovedită (alin.3). Referitor la contribuția părților la dobândirea bunurilor comune, legea nu consacră drepturi egale ale soților asupra patrimoniului comunitar, precizând numai că la partaj, criteriul pe baza căruia se va proceda la stabilirea cotelor cuvenite din bunurile comune îl constituie contribuția fiecărui soț la dobândirea acestora.
Unicitatea sub care se prezintă universalitatea juridică a bunurilor comune, privită ca o masă de drepturi și de obligații, face ca în mod corelativ, la încetarea stării de comunitate, împărțirea să se realizeze, de asemenea, prin unicitatea de cote stabilite pentru fiecare codevălmaș, în raport de contribuția sa reală la dobândirea bunurilor luate în ansamblu, iar nu prin pluralitate de cote, adică prin diferențierea cotelor în raport de anumite bunuri. De aceea, cotele de contribuție corespunzând aportului fiecărui soț la dobândirea bunurilor comune și nu pe categorii de bunuri mobile sau imobile și nici asupra unui anumit bun, chiar dacă acel bun ar reprezenta o valoare mult mai importantă în comparație cu restul masei.
Pentru aprecierea corectă a contribuției soților la dobândirea bunurilor comune, în mod judicios instanța de apel a avut în vedere, pe lângă veniturile obținute din muncă de fiecare dintre soți și contribuția fiecăruia la reducerea cheltuielilor casnice, la conservarea bunurilor comune, munca în gospodărie, ajutorul primit din partea părinților fiecărui soț în gospodărie și pentru creșterea copilului minor al părților.
Numai în lipsa unor probe convingătoare din care să rezulte că aportul unui dintre soți la dobândirea bunurilor comune a fost mai mare decât al celuilalt, se prezumă că amândoi ai contribuit deopotrivă la dobândire.
În speță, această prezumție relativă a fost răsturnată de către intimatul pârât, care a dovedit că pe lângă veniturile obținute din muncă, în calitate de administrator al GG (fila 69), a beneficiat din partea mamei sala și de ajutor în gospodărie, pentru creșterea minorului rezultat din căsătoria cu reclamanta, precum și de suma de bani obținută de mama sa din vânzarea unui imobil succesoral, în valoare de 46.785.000 lei, sumă recunoscută de reclamantă și investită în prețul de achiziție a locuinței părților.
Conform dispozițiilor art. 31 lit. (b) Codul familiei, bunurile dobândite în timpul căsătoriei prin moștenire, legat sau donație, afară numai de cazul în care dispunătorul a prevăzut ca ele vor fi comune,constituie bunuri proprii ale soțului gratificat.
În speță se reține că suma de 46.785.000 lei reprezintă un bun propriu al pârâtului, care a fost investit, alături de veniturile comune ale soților la dobândirea imobilului supus partajului.
Deși bunul imobil dobândit de soți reprezintă un bun comun, aportul adus de pârât, din banii proprii, dobândit prin donație de la mama sa, trebuie avut în vedere la stabilirea contribuției soților per ansamblul bunurilor comune.
Instanța de apel a reținut în mod corect că această sumă, raportată la prețul de achiziționare a locuinței părților reprezintă 33%, rezultând că o diferență de 67% din preț a fost plătită din veniturile comune ale soților.
Susținerea recurentei reclamantei în sensul că o diferență de 67% din prețul de dobândire a imobilului ar fi reprezentat contribuția mamei sale, în acest fel explicându-se împrejurarea că mama sa a fost menționată în calitate de cumpărătoare în actul de vânzare-cumpărare nr. 635/17.03.1999, autentificat la. "- " este lipsit de orice susținere probatorie
Calitatea imobilului de bun dobândit de soți în timpul căsătoriei a fost tranșată în mod irevocabil prin sentința civilă nr. 5340/31.05.2005 pronunțată de Judecătoria Constanța, prin care s-a constatat că actul de vânzare-cumpărare nr. 635/1999 este simulat prin interpunere de persoane, cumpărătorii locuinței fiind soții și (fostă ), iar nu mama recurentei,.
Acest aspect a fost recunoscut de recurentă și prin: "Actul confirmativ" autentificat sub nr. 423/05.04.2002 de - (filele 77-78 dosarul Judecătoriei Constanța ).
Raportul la procentul de 67% din prețul de achiziționare al locuinței, plătit din veniturile comune ale soților, se reține că în mod judicios instanța de apel a reținut că reclamanta a avut o contribuție de 34%, în timp ce soțul său a avut o contribuție de 33% la care se adaugă cota de 33% ce a reprezentat donația de care a beneficiat după vânzarea bunului succesoral.
Se mai reține că mama pârâtului s-a ocupat de menajul familiei fiului său și de creșterea minorului rezultat din căsătoria părților, iar o perioadă de timp, după încheierea căsătoriei și până la achiziționarea imobilului ce a constituit domiciliul comun al soților, aceștia au locuit în casa părinților pârâtului (filele 116 și 114 din dosarul de fond). Toate aceste servicii de care au beneficiat soții din partea familiei pârâtului au fost de natură să contribuie la economisirea veniturilor comune și la investirea lor în bunurile achiziționate în timpul căsătoriei; cu consecința asupra cotei majoritare a pârâtului la dobândirea bunurilor comune.
Instanța de apel a reținut în mod judicios că, potrivit opiniei exprimate în literatura juridică suma de bani remisă unuia dintre soți de către părinții acestuia în scopul achiziționării unui imobil, reprezintă bunul propriu al acestuia, deoarece astfel de donația s-a realizat numai în considerarea persoanei soțului, în absența unor probe prin care să fie dovedită voința dispunătorilor, ca suma de bani să devină bun comun.
De altfel, recurenta nici nu a înțeles să conteste primirea acestei sume de către soțul ei, nici destinația pe care au avut-o banii, respectiv plata unei părți din prețul de achiziție al imobilului cumpărat de soți în timpul căsătoriei.
Deși ambele părți au susținut că și-au desfășurat activitatea în cadrul GG, la dosar nu s-au depus adeverințe de salarizare, pentru perioada 30.09.1995-22.01.2001, când s-a dispus desfacerea căsătoriei părților prezumându-se că veniturile din muncă obținute de reclamantă -în calitate de director comercial (fila 123 fond) și cele obținute de soțul său în calitate de administrator și asociat unic (filele 124-125) au fost egale. Referitor la împrejurarea că reclamanta făcea dese drumuri în Bulgaria pentru achiziționarea de mărfuri pe care la comercializa în țară, se reține pe de o parte că martorii nu au putut preciza sumele obținute de reclamantă din această activitate, iar pe de altă parte că această activitate se realiza în cadrul societății comerciale al cărui asociat era soțul său (fila 46 dosar). De altfel, martorii au declarat că o parte din veniturile obținute erau folosite în interesul personal al reclamantei (declarațiile martorei fila 116 dosar fond).
Împrejurarea că facturile de achiziționare a unor bunuri mobile poartă numele reclamantei la rubrica "cumpărător" nu este de natură să determine concluzia că acestea sunt bunuri proprii ale reclamantei, în raport de dispozițiile art. 30 din Codul familiei, și nici că au fost dobândite din venituri proprii ale acesteia, în lipsa unor probe certe din care să rezulte că și reclamanta a beneficiat de donații sau legate în timpul căsătoriei. În ceea ce privește suma de 5.000 USD pe care recurenta pretinde că a încasat-o din vânzarea unui imobil situat în C,- și că ar fi folosit-o pentru amenajarea imobilului bun comun, Curtea reține că această afirmație nu este susținută probator, din analiza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4706/24.09.1998 la.P:, rezultând că și mama sa au înstrăinat soților și cota de 5/8 din imobil, prețul convenit de părți constând în întreținerea vânzătoarei cu toate cele necesare unui trai decent și respectarea unui drept de habitație viageră asupra imobilului înstrăinat (fila 83 dosar fond).
Nu se face vorbire în contract de plata unei sume de 5.000 USD către recurenta reclamantă.
Pentru considerentele mai sus expuse, constatând că instanța de apel a interpretat în mod judicios probatoriul administrat în cauză și a aplicat legea în mod corect la situația de fapt, Curtea va respinge recursul reclamantei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă, cu reședința în Italia, Comune Provincia (PG) și domiciliul procesual ales la. ", &Grigore" situat în C,-, județul C - împotriva deciziei civile nr. 451/08.01.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța -Secția civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât-reconvenient, cu domiciliul în C, b-dul. - nr. 3. -b, scara A, parter,. 3, județul C, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Jud.fond -
Jud.apel --
Red.dec.recurs jud./08.02.2010/
Tehnored.gref./2ex./16.02.2010
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Gabriel Lefter, Daniela Petrovici
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 825/2009. Curtea de Apel Ploiesti → |
|---|
