Divort. Decizia 825/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 825
Ședința publică din data de 3 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Elisabeta Gherasim
JUDECĂTORI: Elisabeta Gherasim, Marilena Panait Eliza Marin
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul, domiciliat în M,-, județul P, împotriva deciziei civile nr. 461/15 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în comuna, sat, nr. 7, județul P și autoritățile tutelare CONSILIUL LOCAL, CONSILIUL LOCAL
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul pârât personal, lipsind intimata reclamantă și intimatele autorități tutelare - Consiliul Local și Consiliul Local
Procedura îndeplinită.
Cererea de recurs este timbrată cu suma de 3,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru conform chitanței -/2.09.2009 și timbru judiciar în valoare de 5 lei, care au fost anulate și atașate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul pârât, având cuvântul, depune în fața instanței o declarație notarială autentificată din data de 14.09.2009, însoțită de copie cărții de identitate, a numitului, concubinului intimatei reclamante și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul recurentului pârât în susținerea recursului.
Recurentul pârât solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat prin motivele depuse la dosar și încredințarea minorului spre creștere și educare.
Arată recurentul pârât că în cauză s-au pronunțat hotărâri nelegale, la data de 30 mai 2009 s-a deplasat la domiciliu reclamantei să ia minorul, dar aceasta a amenințat că se omoară și ea și copilul.
La solicitarea instanței, recurentul face precizarea că, în prezent, minorul se află în întreținerea acestuia.
Solicită admiterea recursului, în sensul admiterii cererii de încredințare a minorului spre creștere și educare.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mizil sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin care să dispună desfacerea căsătoriei încheiată la data de 13 noiembrie 2004, din vina exclusivă a pârâtului, reluarea de către reclamantă a numelui de familie avut anterior căsătoriei acela de, încredințarea spre creștere și educare a minorului -, născut la data de 28 februarie 2005, reclamantei și obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 13.11.1004, având ultimul domiciliu în M, la locuința părinților acestuia, din căsătoria lor rezultând minorul.
A mai precizat reclamanta că s-a despărțit ultima dată, în fapt, la 15.07.2008 când a părăsit domiciliul conjugal, iar anterior soții au mai fost despărțiți în fapt de 5 ori, menționând că relația lor de căsătorie s-a deteriorat treptat, datorită implicării și influențelor mamei și surorii pârâtului cu care locuiau împreună și care, au făcut ca pârâtul să aibă un comportament din ce în ce mai agresiv verbal față de ea, adresându-i jigniri fără motiv, a fost lovită și, în final, i-a cerut să părăsească domiciliul conjugal.
A mai menționat reclamanta că în ultima perioadă a fost în permanență intimidată, discreditată și certată de ceilalți membri ai familiei pârâtului, situație pe care nu a mai putut-o suporta, astfel încât, la plecarea ei din domiciliu părinților pârâtului, acesta a refuzat să-i dea copilul și refuză și în prezent, motiv pentru care solicită încredințarea minorului ei spre creștere și educare, dat fiind vârsta acestuia de 3 ani, afectivitatea față de ea și condițiile de locuit.
In raport de susținerile reclamantei, pârâtul a formulat în baza disp.art.115-118 pr.civ. întâmpinare prin care a arătat că motivele inserate în cererea de chemare în judecată, nu sunt reale, reclamanta fiind cea care nu-și îndeplinea îndatoririle de soție și mamă, nu făcea menajul și pleca deseori din domiciliul conjugal pentru a întreține relații intime cu alți bărbați ( de la B, din comuna, etc) chiar și în prezența mamei lui făcând diferite scene nepotrivite, fiind surprinsă în timp ce se săruta cu alți bărbați.
A mai arătat pârâtul că încă din anul 2004 când s-au căsătorit i-a făcut impresia că este bolnavă psihic, pentru că făcea crize repetate, avea comportări de om nesănătos, a fost surprinsă în Gara CFR P Sud atrăgând bărbați pentru a practica cu ei raporturi sexuale și când a dus-o la medic i-a dat trimitere către psihiatrie, dar nu a vrut să se prezinte.
A menționat pârâtul că era o mamă neglijentă, nu hrănea copilul, lăsa mâncarea să se ardă pe mașina de gătit și că la locuința sa nu are condiții necesare creșterii și îngrijirii copilului, este o mamă denaturată, mama sa este bolnavă reumatică, se deplasează cu greutate, iar bunica sa de 99 ani este senilă și că reclamanta nu este statornică, pleacă des și fără să spună unde și că i-a dat mesaj pe telefon că dorește să divorțeze de el pentru a nu-l mai chinui.
Prin întâmpinare, pârâtul mai arătat că locuiește cu părinții săi și cu cele 2 surori ale sale, are camera lui și a copilului și acces la bucătărie, fiind ajutat în creșterea minorului care tot timpul a fost îngrijit de ei și sunt foarte atașați de acesta și el de ei.
Pârâtul mai arătat că reclamanta neglija copilul în sensul că dormea mai mult ca acesta cu câteva ore, timp în care era nesupravegheat și, în acest fel, i se punea în pericol sănătatea și chiar viața, putând să se accidenteze, locuința fiind la etaj și scările din metal, iar la vârsta lui de 3 ani nu le putea urca singur.
Pe calea cererii reconvenționale, pârâtul a solicitat desfacerea căsătoriei soților din vina exclusivă a reclamantei, încredințarea acestuia spre creștere și educare a minorului, născut la 28.07.2005, ca și reluarea de către reclamantă a numelui avut anterior căsătoriei, acela de.
În urma probelor administrate în cauză, la solicitarea părților, cu înscrisuri, martori și referate de anchetă socială la domiciliile soților, Judecătoria Mizila pronunțat sent.civ.nr.134/21.01.2009 prin care a admis în parte atât acțiunea formulată de reclamantă, cât și cererea reconvențională formulată de pârât, în sensul desfacerii căsătoriei părților din culpa comună, a reluării numelui de familie avut de reclamantă anterior încheierii căsătoriei, acela de, încredințării minorului ns.la data de 28.07.2005, spre creștere și educare, reclamantei și obligării pârâtului la plata unei pensii lunare de întreținere, în favoarea acestuia, în cuantum de 120 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că între părți au apărut neînțelegeri pe fondul influenței familiei pârâtului, care, la rândul său, o insulta și lovea pe reclamantă, dar și a faptului că mama acesteia, nu i-a dat mai multă zestre și nu a făcut nunta celor doi soți.
Prima instanță a mai constatat că la rândul său, reclamanta părăsea deseori domiciliul conjugal, de fiecare dată, pârâtul era cel care a convins-o să reia conviețuirea.
In acest context, instanța a concluzionat că relațiile de familie sunt grav vătămate, ambele părți făcându-se vinovate de destrămarea căsniciei.
In ceea ce privește capătul de cerere privind încredințarea minorului -, prima instanța a avut în vedere interesul superior al acestuia, copil ce are nevoie de îngrijirea și atenția mamei sale, susținerea pârâtului în sensul că reclamanta ar suferi de o boală psihică, nu a fost dovedită.
Astfel, s-a dispus încredințarea minorului spre creștere și educare reclamantei, cu obligația corelativa a pârâtului de a contribui la cheltuielile legate de întreținerea acestuia, în funcție de veniturile sale.
Impotriva sentinței instanței de fond a declarat apel, în termen legal, pârâtul, care a arătat că din depozițiile martorilor audiați,a rezultat că reclamanta a părăsit în repetate rânduri domiciliul comun, fără a-l lua și pe minor, că întreținea relații intime cu alți bărbați, prima instanță neținând seama că minorul a fost întreținut continuu de pârât, care este încadrat în muncă, și membrii familiei acestuia.
Dezvoltând motivele de apel, pârâtul a învederat, că nu corespunde realității, împrejurarea că ar fi împiedicat-o pe reclamanta să-l vadă pe minor, câtă vreme, chiar aceasta, nu a venit să-l viziteze și nu a contribuit la creșterea acestuia, manifestând dezinteres pe întreg parcursul conviețuirii, față de copil.
Pârâtul a solicitat admiterea apelului și încredințarea minorului, către el, fără ca intimata să fie obligată la plata unei pensii de întreținere.
Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr. 461 din 15 iunie 2009, a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-pârât, și a luat act ca intimata nu a solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că potrivit disp.art.42 al.1 fam. "instanța judecătorească va hotărî, odată cu pronunțarea divorțului, căruia dintre părinți vor fi încredințați copiii minori. In acest scop, instanța va asculta părinții și autoritatea tutelara și, ținând seama de interesele copiilor, pe care de asemenea îi va asculta, daca au împlinit vârsta de 10 ani, va hotărî, pentru fiecare dintre copii, dacă va fi încredințat tatălui sau mamei."
Astfel, din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar, s-a reținut că din căsătoria părților încheiata la data de 13.11.2004, a rezultat minorul născut la data de 28.07.2005.
Martora audiată la solicitarea reclamantei a arătat că soții nu au beneficiat de intimitatea necesara unui cuplu tânăr, întrucât a existat o influență din partea familiei pârâtului, fapt ce a condus la apariția unor tensiuni, culminând cu despărțirea în fapt a părților.
Aceeași martora a mai arătat că părțile au mai fost separate în fapt, însă, reclamanta nu a putut lua copilul, existând și situații când pârâtul îi adresa cuvinte jignitoare, ori exercita violențe fizice asupra soției sale.
Si martora, audiată de asemenea la solicitarea reclamantei a arătat că părțile s-au separat de mai multe ori în fapt, de fiecare dată, reclamanta a povestit că a fost lovită de soțul său, dar și că surorile acestuia o certau.
A mai arătat martora că, la ultima despărțire în fapt, reclamanta a încercat să îl ia pe minor, însă familia pârâtului nu a fost de acord cu acest fapt, cu precizarea că aceasta nu a suferit de nicio boală psihică.
Ambele martore au arătat că reclamantei i se poate încredința minorul spre creștere și educare, fiind ajutată și de către mama sa, copilul fiind deosebit de legat afectiv de reclamantă.
In ceea ce privește depozițiile martorilor audiați la solicitarea pârâtului, respectiv surorile acestuia, și, tribunalul a interpretat și apreciat cu rezerve referitor la forța probantă a acestora, având în vedere că ambele au arătat că nu vorbesc cu reclamanta, nefiind în relații de dușmănie cu aceasta, însă, gradul de subiectivism a fost evident, transparând prin însuși conținutul depozițiilor.
Astfel, a fost greu de crezut că un copil, chiar și la vârsta de 3 ani și 4 luni, chiar în condițiile mai multor separări în fapt ale părinților, nu ar mai putea-o recunoaște, astfel cum a pretins prima martora, pe mama sa alături de care a crescut și a învățat primii pași în viață, câtă vreme pârâtul și familia acestuia au împiedicat-o pe reclamanta să ia copilul în actualul său domiciliu și să-l poată astfel îngriji, nefiind contestată împrejurarea că minorul manifesta atașament și față de tatăl său.
Este cunoscut faptul că la încredințarea minorului, unuia dintre părinți, trebuia avut în vedere interesul superior al acestuia, interes determinat de o serie de factori, precum vârsta fragedă a acestuia de circa 4 ani, afecțiunea copilului față de părinții săi, dar și al acestora față de copil, relațiile fiecărui părinte cu copilul, anterior desfacerii căsătoriei, posibilitățile materiale ale fiecăruia dintre foștii soți, etc.
In speță, dată fiind vârsta copilului de numai 4 ani, a fost în interesul acestuia să fie încredințat spre creștere și educare mamei reclamante, care îi poate asigura o supraveghere permanentă și corespunzătoare, un program alimentar adaptat vârstei și cerințelor de sănătate ale copilului, referatul de anchetă sociala efectuat la domiciliul părinților reclamantei, arătând că aceasta locuiește împreună cu părinții săi și, în imobilul proprietatea acestora, formată din 5 camere de locuit, bine întreținute și îngrijite, beneficiind de toate utilitățile, inclusiv de apă potabilă curentă, spre deosebire de imobilul în care locuiește pârâtul unde apa nu poate fi scoasă de la fântâna din curte, ci, este adusă de la vecini, fapt ce a rezultat din depoziția martorei.
Așa fiind, s-a apreciat că în mod corect instanța de fond a dispus, raportat la criteriile menționate în precedent și împrejurările de fapt descrise, că minorul rezultat din căsătoria părților, să fie încredințat spre creștere și educare, intimatei reclamante, dându-se astfel eficiență principiului interesului superior al copilului.
Pentru considerentele arătate, tribunalul respins apelul ca nefondat și, în baza dispozițiilor art.296 pr.civ. a păstrat în tot sentința atacată.
Instanța a lua act de susținerea intimatei, în sensul că nu a solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva susmenționatei decizii a declarat recurs în termen legal pârâtul, considerând-o nelegală și netemeinică, întrucât i s-a încălcat dreptul la apărare prin respingerea cererii de amânare în vederea angajării unui apărător, că în acest fel a fost lipsit de beneficiul căii de atac a apelului, solicitând a i se încredința spre creștere și educare minorul,cu mențiunea că nu solicită plata pensiei de întreținere din partea intimatei.
Examinând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului,Curtea constată că recursul de față este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce se vor arăta în continuare astfel:
Împotriva sentinței pronunțată de Judecătoria Mizil, prin care s-a desfăcut căsătoria părților, s-a dispus ca reclamanta să poarte în viitor numele avut anterior căsătoriei, s-a încredințat acesteia spre creștere și educare minorul, născut la 28 iulie 2005 și a fost obligat pârâtul la plata unei pensii lunare de întreținere pentru minor, în sumă de 120 lei, a declarat apel pârâtul, care, la data de 10 iunie 2009 depus la dosar o cerere prin care a solicitat Tribunalului Prahova, acordarea unui nou termen pentru a-și angaja apărător, pentru că până la acel moment a avut probleme de sănătate în familie.
În conformitate cu prevederile art. 156 pct.1 Cod pr.civilă instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare temeinic motivat.
Față de aceste dispoziții legale se constată că instanța nu este obligată să acorde termen la cererea părții, ci poate face acest lucru dacă cererea este temeinic motivată.
În speță, tribunalul a constatat că cererea nu este temeinic motivată, că nu se impune admiterea ei întrucât recurentul primise citația din data de 8 aprilie 2009, pentru termenul din 11 iunie 2009, apreciind un interval de timp suficient pentru angajarea unui apărător.
Prin respingerea cererii pentru lipsă de apărare nu înseamnă că instanța de apel a încălcat dreptul la apărare al recurentului, el fiind cel care nu a fost diligent ca într-o perioadă de două luni să întreprindă demersurile necesare pentru a-și angaja un apărător, fiind cunoscut că drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună credință și nu cu rea credință, numai în scopul tergiversării soluționării unui proces, astfel că și susținerea conform a fost lipsit de beneficiul căii de atac a apelului este neîntemeiată.
Cât privește cererea recurentului de a i se încredința minorul spre creștere și educare fără obligarea intimatei la plata pensiei de întreținere, urmează a se reține că este doar o dorință a acestuia, pe care a manifestat-o încă din fața instanței de fond, neformulând critici pe acest aspect împotriva hotărârilor pronunțate anterior.
Actul nou depus de recurent în recurs, constând într-o declarație autentică dată de numitul, care este o probă extrajudiciară, în sensul că ar fi întreținut relații intime cu intimata, nu constituie o probă care să ducă la modificarea măsurii dispusă de instanță, care a avut în vedere interesul copilului atunci când l-a încredințat spre creștere și educare mamei, pentru că o femeie chiar dacă s-ar dovedi a fi imorală, poate fi un foarte bun părinte.
Pentru considerentele arătate, recursul de față este nefundat, urmând a fi respins ca atare, nefiind incidente în cauză prevederile art.304 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâtul, domiciliat în M,-, județul P, împotriva deciziei civile nr. 461/15 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în comuna, sat, nr. 7, județul P și autoritățile tutelare CONSILIUL LOCAL, CONSILIUL LOCAL
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 3 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Elisabeta Gherasim, Marilena Panait Eliza Marin
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.EM/BA
6 ex./4.11.2009
f- Jud.
a- Trib.
-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Elisabeta GherasimJudecători:Elisabeta Gherasim, Marilena Panait Eliza Marin
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 171/2009. Curtea de Apel Pitesti → |
|---|
