Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 70/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 70/R-MF
Ședința publică din 04 Iunie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu judecător
JUDECĂTOR 2: Georgiana Nanu
Judecător: - -
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, recursurile declarate de reclamanta, domiciliată în Pitești, b- -, -3,.B,.25, județul A, de pârâtul, domiciliat în Pitești, str.-, -.A,.2, județul A și de intervenienții și, domiciliați în Pitești, str.-, -.A,.1, județul A, împotriva deciziei civile nr.11/A/MF din 30 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în data de 28 mai 2008, când cererile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Asupra recursurilor civile de față,
Constată că, prin cererea înregistrată la data de 31.01.2006, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, pentru a se partaja bunurile comune dobândite de părți în timpul căsătoriei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că părțile au fost căsătorite, căsătoria fiind desfăcută prin divorț, reclamanta a părăsit fostul domiciliu comun, pârâtul rămânând în posesia tuturor bunurilor comune.
Masa comunitară se compune dintr-un apartament cu patru camere și mai multe bunuri mobile enumerate în cerere.
Prin cererea reconvențională, formulată la data de 5.04.2006, pârâtul a solicitat să se constate că toate bunurile dobândite în timpul căsătoriei au fost achiziționate cu contribuția sa exclusivă.
A arătat că părinții săi au cumpărat pentru pârât un apartament în B, iar cu banii obținuți din vânzarea acestuia părțile au achiziționat apartamentul din Pitești, fără nici o contribuție însă din partea reclamantei.
La data de 12.04.2006, și, părinții pârâtului, au formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului, susținând că toate bunurile solicitate la partaj au fost dobândite numai cu aportul pârâtului, cu banii primiți de la intervenienți, care au înțeles în acest fel să-l gratifice numai pe acesta.
Prin întâmpinare, reclamanta a arătat că părțile au contribuit în cote egale la dobândirea bunurilor comune, iar apartamentul din Baf ost cumpărat din bani comuni și cu ajutorul părinților săi care au făcut două împrumuturi, de 25.000 lei în anul 1989 și de 35.000 lei în anul 1991.
Prin încheierea de admitere în principiu din 11 octombrie 2006, Judecătoria Piteștia admis în parte și în principiu acțiunea principală precum și cererea reconvențională, a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei în cote de 25%-reclamanta și 75%-pârâtul apartamentul cu patru camere situat în Pitești, și în cote egale bunurile mobile enumerate în dispozitiv, stabilindu-se că toate bunurile comune sunt în posesia pârâtului.
Aceiași judecătorie, prin sentința civilă nr.2189 din 18 aprilie 2007, a admis în parte acțiunea principală, cererea reconvențională, precum și cererea de intervenție în interesul pârâtului și a sistat comunitatea de bunuri, atribuind reclamantei lotul nr.1 compus din apartament cu patru camere, obligând-o la sultă către lotul nr.2, în sumă de 202.710 lei, iar pârâtului i-a atribuit bunurile mobile.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că este majoritară contribuția pârâtului la dobândirea apartamentului, deoarece a primit de la părinții săi suma de 200.000 lei în vederea cumpărării apartamentului.
Apartamentul a fost atribuit în lotul reclamantei, având în vedere că acesteia i-au fost încredințați spre creștere și educare cei doi minori rezultați din căsătorie.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel în termen legal atât reclamanta, cât și pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Reclamanta prin apelul său a susținut că în mod greșit s-a reținut cote diferite de contribuție ale părților, separat pentru bunurile mobile și cele imobile, deși contribuția soților la dobândirea bunurilor comune trebuie înțeleasă nu în sensul de contribuție la dobândirea fiecărui bun în parte, ci în sensul de contribuție la întreaga masă de bunuri comune.
De asemenea, a susținut că în mod greșit instanța la stabilirea cotei de contribuție la dobândirea bunurilor, nu a luat în calcul aportul său constând în munca depusă în gospodărie și pentru creșterea copiilor.
Mai susține că, din încheierea de admitere în principiu nu reiese nici modul de calcul pentru stabilirea contribuției fiecărei părți la dobândirea apartamentului, deși s-a reținut că prețul apartamentului din Baf ost de 260.000 lei, iar ulterior s-a reținut că s-a plătit în mod neoficial o sumă de 160.000 lei ce face parte din preț, dar pentru care nu există dovezi.
Prin apelul lor, pârâtul și intervenienții critică hotărârile în sensul că în mod greșit instanța nu a reținut că are o contribuție exclusivă la dobândirea bunurilor comune, precum și că apartamentul trebuia atribuit în lotul pârâtului, deoarece a fost dobândit cu contribuția lui exclusivă, iar reclamanta a arătat că nu poate achita sulta și dorește vânzarea apartamentului.
Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.11/A/MF din 30 ianuarie 2008, a respins ambele apeluri ca nefondate.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în ceea ce privește contribuția reclamantei la dobândirea apartamentului, în mod corect prima instanță a reținut că prețul apartamentului din Pitești a fost constituit din banii obținuți din vânzarea unui alt apartament în
Totodată a reținut că reclamanta a primit de la părinții săi suma de 60.000 lei pentru dobândirea apartamentului din B, iar pârâtul a fost ajutat de către părinții săi cu suma de 200.000 lei pentru dobândirea aceluiași bun.
În aceste condiții, instanța de apel a apreciat că la apartamentul din B achiziționat cu prețul de 260.000 lei, reclamanta a avut o contribuție de 25%, reținută în mod corect de prima instanță.
S-a apreciat ca nefondat și apelul pârâtului și al intervenienților, arătându-se că în mod corect s-a reținut contribuția reclamantei de 25% la dobândirea apartamentului, constând în suma de bani primită de la părinții ei.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs în termen legal, atât reclamanta, cât și pârâtul.
Prin recursul său, reclamanta critică decizia pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, astfel:
- hotărârea cuprinde motive contradictorii, deoarece pe de o parte reține că la dobândirea bunurilor comune, contribuția soților trebuie înțeleasă nu în sensul de contribuție la dobândirea fiecărui bun în parte, ci în sensul de contribuție la întreaga masă, iar pe de altă parte stabilește cote diferite, respectiv câte 50% pentru bunurile mobile, iar pentru bunul imobil stabilește o cotă de 25% pentru reclamantă și 75% pentru pârât. În acest fel, instanța de apel face o motivare contradictorie a hotărârii sale;
- hotărârea este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Astfel, au fost încălcate dispozițiile art.261 și art.292 Cod procedură civilă, în sensul că deși instanța a admis proba cu înscrisuri, nu a menționat aceste înscrisuri în hotărârea sa, ceea ce echivalează cu o motivare în fapt.
De asemenea, a fost încălcat art.5 din Codul civil, care dispune că nu se poate deroga prin convenții sau dispoziții particulare la legile care interesează ordinea publică și bunele moravuri. Astfel, s-a reținut că s-a achitat neoficial suma de 260.000 lei ca preț al apartamentului din B deși în contractul de vânzare-cumpărare autentic este înscris prețul de 150.807 lei, pentru diferență instanța reținând că a fost achitată în mod ilegal astfel că pârâtul s-a prevalat de propria turpitudine pentru a invoca un drept al său.
În acest mod s-au încălcat și dispozițiile art.1191 Cod civil, deoarece instanța a admis proba cu martori împotriva actului scris pentru a dovedi că prețul achitat a fost mai mare.
În mod greșit instanța nu a reținut că părțile au contribuții egale la dobândirea bunurilor comune.
Prin recursul lor pârâtul și intervenienții au criticat decizia pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, susținând că este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
S-a susținut că au fost încălcate prevederile art.30 și 33 Codul familiei, precum și art.741 cod civil și art.6739Cod procedură civilă.
Astfel, s-a arătat că în mod greșit s-a reținut suma de 60.000 lei contribuție a reclamantei la dobândirea apartamentului cu încălcarea art.1169 Cod civil, art.30 și art.33 Codul familiei, deși nu s-a dovedit remiterea acestei sume.
S-a mai arătat că decizia este nelegală, deoarece nu s-a pronunțat cu privire la motivul de apel formulat de pârât, în sensul omologării variantei a II-a a raportului de expertiză tehnică, întocmit de expert, privind atribuirea apartamentului în lotul pârâtului și înlăturarea obligației acestuia de a plăti sultă reclamantei.
S-a susținut că s-au aplicat greșit dispozițiile art.6739Cod procedură civilă și art.741 Cod civil, încălcându-se criteriile legale de atribuire a bunurilor în loturi, respectiv mărimea cotei părți, domiciliul și ocupația părților, modul cum a fost folosit imobilul, nevoile actuale ale fiecărei părți și sumele de bani ce urmează a fi achitate cu titlu de sultă.
În subsidiar s-a solicitat ca în situația în care vor fi menținute cotele de contribuție de 25% pentru reclamantă și 75% pentru pârât să se dispună atribuirea apartamentului în lotul pârâtului.
Recursul reclamantei este fondat, iar cel al pârâtului este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, în mod greșit tribunalul a menținut dispoziția primei instanței de fond prin care s-a stabilit că părțile au cote egale la dobândirea bunurilor mobile și totodată că au cote diferențiate de 25% pentru reclamantă și 75% pentru pârât la dobândirea imobilului apartament.
Printr-o motivare contradictorie tribunalul, deși pe de o parte reține că prin contribuția soților la dobândirea bunurilor comune trebuie înțeleasă contribuția la dobândirea întregii mase partajabile, ci nu în sensul de contribuție la dobândirea fiecărui bun, pe de altă parte, reține, în același timp, și faptul că la dobândirea bunurilor mobile părțile au contribuții egale, iar la dobândirea apartamentului au cote diferite, de 25% și respectiv 75%.
În acest fel, hotărârea instanței de apel cuprinde motive contradictorii.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la încălcarea și aplicarea greșită a legii, se constată de asemenea că este întemeiat.
Astfel, statuarea tribunalului în sensul că apartamentul din Pitești a fost dobândit cu banii obținuți din vânzarea apartamentului din B, este corectă, reținându-se în acest sens o subrogație reală cu titlu particular; este greșită însă statuarea că la dobândirea apartamentului din B părțile au contribuții de 60.000 lei-reclamanta și 200.000 lei-pârâtul, bani pe care aceștia i-ar fi primit de la părinții lor.
Instanța a încălcat prevederile art.30 din Codul familiei care instituie o prezumție relativă de comunitate în sensul că bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt bunuri comune ale acestora.
Susținerea pârâtului în sensul că are o contribuție exclusivă la dobândirea apartamentului are semnificația juridică că acest bun este bun propriu al pârâtului. Or, având în vedere susținerea sa că l-a dobândit cu banii obținuți printr-un dar manual dat de părinții săi, deci în condițiile art.31 lit.b din Codul familiei, acestuia îi incumba sarcina probei în acest sens, pentru a răsturna prezumția relativă de comunitate sus-menționată, probă pe care însă nu a făcut-
De asemenea, pârâtului îi incumba sarcina să dovedească ca ar fi majoritară contribuția lui la masa partajabilă, pentru a răsturna prezumția prevăzută de art.30 din Codul familiei, astfel că în mod greșit instanța de apel a reținut că s-ar fi răsturnat prezumția de comunitate.
De altfel, în reținerea faptului că pârâtul ar fi primit de la părinții săi suma de 200.000 lei, instanța a încălcat și art.5 din Codul civil, precum și principiul de drept potrivit cu care nimeni nu se poate prevala de propria turpitudine pentru a invoca un drept. Or, prevalându-se de faptul că a achitat vânzătoarei Bos umă mai mare decât cea prevăzută în contractul autentic, respectiv 260.000 lei în loc de 150.897 lei cât este menționat în acesta, instanța de apel a încălcat atât principiul susmenționat, cât și dispoziția art.1191 Cod civil, potrivit cu care nu se poate face proba cu martori peste conținutul actului scris.
În mod greșit tribunalul a reținut că apartamentul din Baf ost achitat cu suma de 260.000 lei, din care pârâtul a contribuit cu suma de 200.000 lei, primită ca dar manual de la părinții săi, deși în contractul de vânzare-cumpărare încheiat de reclamantă și pârât, în calitate de cumpărători, cu, în calitate de vânzător, este prevăzut prețul de 150.807 lei. Procedând astfel, tribunalul a încălcat prevederile art.1191 alin.1 Cod civil, deoarece regula că între soți dovada calității de bun propriu se poate face prin orice mijloc de probă prevăzută de art.5 alin.1 din Decretul nr.32/1954 nu derogă de la dreptul comun în materia probelor decât în situația în care donațiile sub forma darurilor manuale se dovedesc prin simplul fapt al predării, fiind admisibilă în acest sens proba testimonială. În situația de față însă, pârâtul a tins să dovedească prin proba testimonială peste conținutul actului scris în privința prețului bunului, încălcând astfel prevederile art.1191 Cod civil.
În aceste condiții, în mod corect instanța de apel trebuia să rețină cota de 50% pentru fiecare dintre soți la dobândirea tuturor bunurilor comune, câtă vreme nu s-a făcut dovada că pârâtul ar fi avut o contribuție majoritară celei a reclamantei.
Pentru aceste considerente, se constată că este întemeiat recursul reclamantei și neîntemeiat motivul de recurs al pârâtului în ceea ce privește susținerea că ar fi avut o contribuție de 100% la dobândirea apartamentului, situație în care cota sa de contribuție pe masa comunitară ar fi de 75%, iar a reclamantei de 25%.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la atribuirea bunului, se constată că este de asemenea neîntemeiat.
Instanța a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.6739Cod procedură civilă și a art.741 Cod civil.
Susținerea recurentului în sensul că reclamanta și minorii nu mai locuiesc în apartament, numai pârâtul-recurent având în mod exclusiv posesia acestui bun imobil, nu este de natură să constituie un criteriu pentru atribuirea bunului în lotul acestuia, câtă vreme reclamanta susține că a fost obligată să părăsească fostul domiciliu comun împreună cu minorii datorită imposibilității de conviețuire cu pârâtul.
Art.6739Cod procedură civilă, enumără exemplificativ criteriile ce trebuie avute în vedere la formarea și atribuirea loturilor, sintagmasau altele asemeneadin finalul textului de lege, referindu-se la faptul că poate fi avut în vedere drept criteriu faptul că reclamantei i-au fost încredințați prin hotărârea de divorț spre creștere și educare cei doi copii minori ai părților, astfel încât aceasta are nevoie de acest bun imobil.
Totodată, la atribuirea bunului, în mod corect instanțele au reținut imposibilitatea de coabitare între părți, avându-se în vedere și boala de care suferă pârâtul.
Pentru toate aceste considerente, urmează ca în temeiul art.312 Cod procedură civilă, să se admită recursul reclamantei și să se respingă ca nefondat recursul pârâtului, să se modifice decizia, în sensul că se va stabili că părțile au dobândit cu cotă de 50% fiecare, bunurile comune din timpul căsătoriei, mobile și imobile, și totodată se va stabili că sulta pe care o va plăti reclamanta pârâtului este de 134.499 lei.
Se vor menține celelalte dispoziții ale încheierii de admitere în principiu.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, va fi obligat pârâtul și intervenienții la plata către reclamantă a sumei de 4.339 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta, și respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul și intervenienții și, împotriva deciziei civile nr.11/A/MF din 30 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Modifică decizia în sensul că stabilește că părțile au dobândit cu cota de 50% fiecare toate bunurile mobile și imobile din încheierea de admitere în principiu, precum și că stabilește că sulta pe care o plătește reclamanta pârâtului este de 134.499 lei.
Menține în rest.
Obligă pârâtul și intervenienții să plătească recurentei-reclamante suma de 4.339 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 iunie 2008, la Curtea de Apel Pitești, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./25.06.2008
GM/4 ex.
Jud.apel:;
;
Jud.fond:
OPINIE SEPARATĂ
Opiniez în sensul admiterii recursului declarat de pârât și intervenienți, cu respingerea recursului declarat de reclamantă.
Referitor la recursul declarat de pârât și intervenienți, întemeiat pe dispozițiile art.304, pct.9 Cod pr.civilă, se constată că este întemeiat, urmând a-l admite ca atare, în baza art.312 Cod pr.civilă, cu modificarea, în parte, a încheierii de admitere în principiu, din 11.10.2006 și a deciziei recurate, în sensul că se va stabili cota de 90% pentru pârât și 10% pentru reclamantă, contribuție la dobândirea bunurilor comune, urmând a fi casată decizia și trimisă cauza spre rejudecare, pentru refacerea lotizării.
Primul motiv de recurs este întemeiat, urmând a-l admite ca atare fiind îndeplinite cerințele art.304, pct.9 Cod pr.civilă invocate de recurenți, în sensul că hotărârile sunt lipsite de temei legal, date cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv art.30 și 33 Codul familiei și art.6739Cod pr.civilă.
În urma probelor administrate se constată că cei doi foști soți au dobândit în timpul căsătoriei două apartamente și o serie de bunuri mobile.
Primul apartament dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr-, încheiat la 16.06.1992 (fila 71, dosar fond) a fost în B, cumpărat cu suma de 150.807 lei, achitată în data de 27.10.1992, cu chitanța nr.33573, așa cum rezultă din actul autentic de vânzare-cumpărare (fila 71 - verso).
Suma pentru achitarea prețului provine de la intevenienții, părinții pârâtului, care au împrumutat suma de 200.000 lei de la martorul, în data de 23.10.1992, cu patru zile înainte de achitarea prețului, pentru plata apartamentului și a celorlalte taxe, așa cum rezultă din înscrisul sub semnătură privată (fila 81), coroborat cu declarațiile martorilor și răspunsurile la interogatoriul luat reclamantei.
Nu poate fi reținută contribuția părinților reclamantei cu sumele de 25.000 lei, împrumutați în 1989, cu 3 ani înaintea achiziționării imobilului și cu 35.000 lei, împrumutați în 1991, cu un an înainte de achiziție, deoarece nu s-a făcut dovada existenței acestei sume, nici în depozite bancare și nici în posesia tatălui pârâtului.
Cu martorii audiați s-a făcut dovada că părinții reclamantei nu aveau posibilități materiale, precum și faptul că au făcut împrumut bancar, însă pentru a-și renova propria casă.
Apartamentul din Baf ost vândut6 de cei doi soți în 8.07.1998, cu suma de 200.000.000 lei (fila 46), iar în 14.08.1998 au cumpărat altul în Pitești, imobil ce face obiectul partajului de față.
În acest mod se face dovada contribuției exclusive a intervenienților la dobândirea imobilului din B, implicit a celui din Pitești, care înțeleg să intervină pentru fiul acestora, pârâtul în cauză.
Având în vedere și bunurile mobile, precum și contribuția reclamantei la creșterea celor doi minori, se constată că pârâtul are o contribuție de 90%, iar reclamanta de 10% la dobândirea bunurilor comune.
Al doilea motiv de recurs este întemeiat, urmând a-l admite ca atare.
Se reține că au fost încălcate dispozițiile art.6739Cod pr.civilă, atunci când a fost aleasă varianta de lotizare.
Astfel, dispozițiile art.6739Cod pr.civilă, prevăd că la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților etc.
În cauza de față, nu s-a ținut seama de cota majoritară a pârâtului la dobândirea bunurilor, de faptul că apartamentul a fost dobândit cu contribuția exclusivă a pârâtului (intervenienților), de starea precară a sănătății pârâtului; de faptul că reclamanta nu locuiește în imobil, alegându-și altă locuință și că dorește să vândă apartamentul; de faptul că nu are posibilitatea să achite sulta foarte mare, aproape cât valoarea apartamentului.
De aceea, consider că trebuia repartizat apartamentul în lotul pârâtului, având în vedere contribuția majoritară a acestuia și posibilitatea achitării sultei către reclamantă.
Pentru considerațiile arătat se impune casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru refacerea lotizării, având în vedere cotele modificate și dispozițiile art.6739Cod pr.civilă.
Cât privește, recursul declarat de reclamantă acesta este neîntemeiat, urmând a-l respinge ca atare, în baza art.312 Cod pr.civilă, pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304, pct.7 Cod pr.civilă este neîntemeiat, urmând a-l respinge ca atare, constatându-se că decizia nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
În motivarea deciziei date, instanța de apel, la fila 75, alineat 2 arată corect faptul că această contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune trebuie înțeleasă, nu în sensul de contribuție la dobândirea fiecărui bun în parte, ci în sensul de contribuție la dobândirea tuturor bunurilor comune, deci contrar a ceea ce susține recurenta prin acest motiv de recurs.
Astfel, instanța de apel concluzionează că recurenta are o contribuție de 25%, iar pârâtul de 75% la dobândirea bunurilor comune (fila 75, verso).
Al doilea motiv de recurs va fi respins ca inadmisibil, fiind încadrabil în dispozițiile art.304, pct.10 Cod pr.civilă, abrogat prin art.1, pct.1111din OUG nr.138/2000.
Prin acest motiv de recurs se susține că instanța nu a analizat un înscris, respectiv adresa oficială din partea SC SA, situație ce echivalează cu o nemotivare, care atrage nulitatea deciziei, în realitate această critică vizând dispozițiile art.304, pct.10 Cod pr.civilă, amintit anterior.
Pe de altă parte, acest motiv de recurs este inadmisibil și pentru faptul că a fost invocat pentru prima dată în recurs.
Se vor menține în rest dizpozițiile sentinței recurate în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă.
Judecător,
- - - -
Red.
/01.07.2008
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Georgiana Nanu
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Plasament. Decizia 335/2009. Curtea de Apel Iasi → |
|---|
