Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 703/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-.
DECIZIA NR. 703
Ședința publică din data de 13 octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTOR 2: Eliza Marin
JUDECĂTOR 3: Elisabeta Gherasim
Grefier- - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul, domiciliat în comuna, județul P, împotriva deciziei civile nr. 361/15 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta -, domiciliată în comuna, județul P și intervenienta, domiciliată în comuna, județul
Cerere de recurs netimbrată.
La apelul nominel făcut înședința publică au răspuns recurentul-pârât prin avocat conform împuternicirii avocațiale cu nr. 319/2009 din Baroul Prahova, intimata-reclamantă personal și asistată de avocat conform împuternicirii avocațiale cu nr. 92/2009 din Baroul Prahova, lipsă fiind intimata-intervenientă.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se invederează instanței că prin serviciul registratură s-a depus întâmpinare de către intimata-reclamantă.
Avocat având cuvântul depune taxă judiciară de timbru în cuantum de 52,50 lei potrivit chitanței fiscale cu nr. -/2009, timbru judiciar de 1,00 leu, anulate și atașate la dosar. Alte cereri nu mai are de formulat.
Avocat având cuvântul arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea, apreciază că s-a îndeplinit cerința timbrajului, ia act că alte cereri nu mai sunt de formulat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul arată că nu s-a reținut cota solicitată de recurentă deși s-a arătat că a avut o contribuție mult mai mare la dobândirea bunurilor, procentul solicitat a fi reținut în favoarea acesteia a fost stabilit de către instanța de fond într-un cuantum mult mai mic.
Al doilea motiv invocat de pârât a fost acela că instanța de apel nu a verificat și nu a luat în calcul susținerea sa, cu privire la suma de bani ce a fost ridicată de la bancă de către intimata-reclamantă. De această sumă de bani a beneficiat numai intimata care nu a făcut dovada includerii acestei sume în cheltuielile gospodărești sau pentru dobândirea vreunui bun comun.
Mai susține avocat că prin respingerea apelului, recurentul-pârât a fost prejudiciat de suma de 48.000.000 lei vechi.
Solicită admiterea recursului, casarea cu consecința trimiterii spre rejudecare pentru schimbarea încheierii interlocutorii. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul arată că din lecturarea motivelor de apel reiese că pârâtul-recurent reiterează susținerile făcute în fața instanței de apel. Cu privire la primul motiv de recurs legat de cota sa de contribuție de 80%, atât instanța de fond cât și instanța de apel au examinat în detaliu probele dosarului și au înlăturat ca fiind această susținere.
Este de observat că recurentul nu a făcut dovezi care să ducă la concluzia existenței unei contribuții substanțiale în acest sens.
Din înscrisurile dosarului ( filele 58-59) nu se contestă că părțile au avut un depozit bancar, lichidat în perioada căsătoriei de către intimata-reclamantă, însă acești bani au fost cheltuiți împreună cu recurentul-pârât în timpul căsătoriei și pentru nevoi curente.
Solicită respingerea recursului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la această instanță la data de 19 martie 2007 reclamanta, domiciliată în comuna, jud. P, a chemat in judecată pe pârâtul cu același domiciliu, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei și obligarea pârâtului să-i restituie bunurile de zestre și personale ori să-i plătească contravaloarea acestora.
In motivarea acțiunii reclamanta arată că a fost căsătorită cu pârâtul din anul 1997 și până in anul 2006 când a avut loc desfacerea căsătoriei prin divorț, precizând că în timpul căsătoriei au dobândit mai multe bunuri comune mobile și imobile, pe care le enumera în mod expres, precizând că acestea au rămas in posesia si folosința exclusivă a pârâtului.
Mai arată reclamanta că în posesia pârâtului au rămas si bunurile ei personale pe care, de asemenea, le precizează în acțiune.
La data de 21 mai 2007 pârâtul a formulat întâmpinare si cerere reconvențională.
In întâmpinare acesta arată că este de acord cu admiterea acțiunii de partaj, în parte, și numai cu privire la bunurile mobile dobândite in timpul căsătoriei și nu in totalitatea lor.
Pârâtul mai precizează că au încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu părinții lui pentru terenul si construcțiile ce aparțin acestora, arătând că în contractul de vânzare-cumpărare s-a menționat prețul de 35 milioane lei, la nivelul anului 2004, însă prețul nu numai că nu s-a încasat, dar nu a reprezentat prețul real al acestei gospodării.
Prin cererea reconvențională, pârâtul solicită să se rețină cota de 80% în favoarea sa.
La data de 25 iunie 2007 intervenienta a formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5039 din 18 iunie 2004.
In motivarea cererii intervenienta arată că, împreună cu șotul ei, au încheiat cu reclamanta si pârâtul un contract de vânzare pentru terenul și casa ce le aveau în proprietate, precizând că, deși au menționat in contract prețul de 35 milioane lei, acesta nu a fost plătit și nu reprezintă valoarea reală a imobilului la nivelul anului 2004.
La data de 29 iunie 2007 reclamanta a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea cererii de intervenție.
In cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, s-a luat interogatoriul reclamantei si pârâtului, după care au fost audiați martorii, și.
La cererea intervenienții, instanța a dispus efectuarea unei expertize construcții și8 a unei expertize topometrice, având ca obiective evaluarea imobilelor în litigiu, la nivelul anului 2004.
Cele două expertize au fost efectuate de ing. - și respectiv, fiind depuse la dosar.
După administrarea probelor, prin încheierea din 11 august 2008 s-au stabilit bunurile dobândite de părți in timpul căsătoriei și cota de contribuție a acestora la dobândirea bunurilor.
Pentru evaluarea bunurilor mobile s-a numit expert merceolog, pentru evaluarea porcului si a păsărilor s-a numit expert zootehnist, pentru evaluarea construcțiilor s-a numit expert constructor, pentru identificarea măsurarea, evaluarea si evidențierea pe schița de plan a terenului, precum si pentru propuneri de lotizare s-a numit expert topometru.
Prin sentința civilă nr.1905/27.10.2008 a Judecătoriei Vălenii d Munte instanța a admis în parte acțiunea și a dispus partajarea bunurilor conform variantei unice a expertizei ing., respingând cererea reconvențională și cererea de intervenție.
Împotriva acestei sentințe, dar și împotriva încheierii interlocutorii, în termen legal, au declarat apel pârâtul și intervenienta criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului său, apelantul a criticat încheierea interlocutorie, arătând că în mod greșit a fost soluționată cererea sa reconvențională, deoarece solicitat să se rețină suma de 45.000 lei vechi, sumă de bani pe care reclamanta a ridicat-o de la și pe care a cheltuit-o în scopuri personale, sumă de care a beneficiat în exclusivitate.
A mai arătat că un alt motiv de apel îl constituie modalitatea în care instanța de fond a reținut și considerat valabil contractul de vânzare cumpărare aut. nr. 5039/18.06.2004 încheiat cu intervenienta, deoarece prețul vânzării nu a fost plătit.
A mai susținut că al treilea motiv de apel îl constituie nemulțumirea în legătură cu cota procentuală reținută ca fiind contribuția celor doi soți, solicitând să se rețină în favoarea sa cota de 80% și nu 65% cum s-a reținut de instanța de fond.
La data de 26 martie 2009 intimata - reclamanta a depus întâmpinare prin care solicită respingerea ca nefondat a apelului, arătând că nu există nici un motiv de nelegalitate, precum și obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
Având în vedere că motivele de apel au fost susținute numai de către apelant, instanța a constatat că există două cereri de apel, constatând că apelanta - intervenientă nu a timbrat și nu a motivat apelul.
Prin decizia civilă nr. 361/15 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a admis excepția netimbrării apelului formulat de apelantul - intervenient, invocată din oficiu.
S-a anulat apelul formulat de apelanta - intervenientă, împotriva încheierii interlocutorii din 11.02.2008 și a sentinței civile nr. 1905/27.10.2008 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M in contradictoriu cu intimata-reclamantă, ca netimbrat.
S-a respins apelul formulat de apelantul pârât, împotriva încheierii interlocutorii din 11.02.2008 și a sentinței civile nr. 1905/27.10.2008 pronunțată de Judecătoria Vălenii d e M, in contradictoriu cu intimata-reclamantă, ca neîntemeiat.
Au fost obligați apelanții în solidar la plata cheltuielilor de judecată către intimata-reclamantă, în cuantum de 500 lei, onorariu avocat.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că,față de împrejurarea că intervenienta nu a timbrat apelul, în baza art.20 din Legea nr.146/1997, s-a admis excepția netimbrării apelului invocată din oficiu și s-a anulat apelul formulată de apelanta - intervenientă ca netimbrat.
Asupra apelului declarat de apelantul-pârât, față de criticile formulate, tribunalul a constata că este nefondat, față de împrejurarea că, potrivit înscrisurilor depuse la filele 58-59, părțile au avut un depozit la Post, suma fiind încasată de către intimată la data de 22.02.2005, însă lichidarea contului a avut loc în timpul conviețuirii, deoarece părțile s-au despărțit în fapt conform sentinței de divorț nr.1529/2006 a Judecătoriei Vălenii d Munte în luna aprilie 2006, fără a se dovedi că intimata a cheltuit acești bani în scopuri exclusiv personale.
Este neîntemeiat apelul și cu privire la constatarea nulității contractului ce vânzare-cumpărare - fila 3 prin care apelantul împreună cu soția au cumpărat imobilul de la părinții apelantului, motivul de nulitate invocat fiind neplata prețului, întrucât nu s-a realizat nicio dovadă în acest sens, consemnându-se în fața notarului că prețul menționat a fost plătit.
Sub acest aspect, este evidentă intenția apelantului de a se exclude de la masa de partaj imobilul care a aparținut părinților săi, dat fiind divorțul părților, însă în cauză nu a fost dovedită nicio cauză de nulitate care să afecteze valabilitatea acestui contract încheiat în formă autentică.
Prin cererea reconvențională pârâtul a solicitat în favoarea sa o cotă de contribuție de 80%, motivând că a lucrat mai mult decât reclamanta în țară, dar și în străinătate, spre deosebire de reclamantă care a muncit în gospodărie, instanța reținând o contribuție diferențiată.
În acest sens, tribunalul a constatat că nu există probe concludente pentru a se reține în favoarea apelantului o cotă de contribuție atât de mare, respectiv de 80%, luându-se corect în calcul de către prima instanță și munca depusă de reclamantă în gospodărie, practica judiciară fiind constantă în sensul de a se ține seama și de munca femeii în gospodărie și cu creșterea copiilor.
Față de cele expuse, tribunalul, în baza art.296 pr.civ. a păstrat încheierea interlocutorie ca legală și temeinică și, pe cale de consecință, a menținut și sentința, a respins apelul declarat de pârât ca nefondat.
În baza art.274 pr.civ. a obligat apelanții în solidar la plata cheltuielilor de judecată către intimată în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva sus menționatei decizii a declarat recurs în termen legal, pârâtul, susținând în esență că nu s-a reținut cota solicitată de recurentă deși s-a arătat că a avut o contribuție mult mai mare la dobândirea bunurilor, procentul solicitat a fi reținut în favoarea acesteia a fost stabilit de către instanța de fond într-un cuantum mult mai mic.
Al doilea motiv invocat a fost acela că instanța de apel nu a verificat și nu a luat în calcul susținerea sa, cu privire la suma de bani ce a fost ridicată de la bancă de către intimata-reclamantă. De această sumă de bani a beneficiat numai intimata care nu a făcut dovada includerii acestei sume în cheltuielile gospodărești sau pentru dobândirea vreunui bun comun.
A mai susținut recurentul că prin respingerea apelului, a fost prejudiciat de suma de 48.000.000 lei vechi.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea cu consecința trimiterii spre rejudecare pentru schimbarea încheierii interlocutorii. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea, examinând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a normelor legale incidente în soluționarea cauzei, conform art. 304 rap. La art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Cu privire la prima critică, aceasta nu va fi primită de curte, întrucât cele două instanțe au interpretat corect probele, reținând o contribuție mai mare a recurentului, de 65%, la dobândirea bunurilor comune din timpul căsătoriei, situație pe care intimata nu a contestat-
Chiar dacă recurentul-pârât a realizat venituri mai mari, în mod just cele două instanțe au luat în calcul și munca depusă de intimata-reclamantă în gospodărie, cunoscut fiind faptul că în materie de partaj al bunurilor comune, practica judiciară este constantă, în acest sens, reclamanta-intimată muncind pentru menținerea gospodăriei pe tot parcursul căsătoriei, care a durat aproape 10 ani.
Referitor la cealaltă critică, de asemenea urmează să fie înlăturată, deoarece, într-adevăr din probe rezultă că părțile au făcut un împrumut de 4500 lei de la Post, dar, potrivit înscrisurilor depuse la filele 58-59 dosar fond, chiar dacă suma a fost încasată de către intimată în 22 mai 2005, lichidarea contului s-a făcut tot în timpul căsătoriei, părțile conviețuind și după acest moment aproape un an și J, iar recurentul nu a adus dovezi din care să rezulte că intimata a cheltuit suma de 4500 lei în scopuri strict personale.
Concluzionând, curtea va respinge pentru cele ce preced recursul ca nefondat, conform art. 304 rap. La art. 312 alin.1 Cod procedură civilă.
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă va obliga recurentul la 1000 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul, domiciliat în comuna, județul P, împotriva deciziei civile nr. 361/15 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta -, domiciliată în comuna, județul P și intervenienta, domiciliată în comuna, județul P, ca nefondat.
Obligă recurentul la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 octombrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./
Tehnored./grefier CM
5 ex./22 oct. 2009.
f-- Judecătoria Vălenii d e
a-- Tribunalul Prahova
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Eliza Marin, Elisabeta Gherasim
| ← Divort. Decizia 595/2009. Curtea de Apel Ploiesti | Interdicție. Decizia 23/2008. Curtea de Apel Galati → |
|---|
