Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 71/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 71/R-MF
Ședința publică din 04 Iunie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu judecător
JUDECĂTOR 2: Georgiana Nanu
Judecător: - -
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, recursurile declarate de reclamanta, domiciliată în Pitești, - -, -.B,.4, județul A și de pârâtul, domiciliat în Pitești, str.- -, -.B,.4, județul A, împotriva deciziei civile nr.77/A/MF din 1 iunie 2007 și a deciziei civile nr.25 din 5 februarie 2008 pronunțate de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în data de 28 mai 2008, când cererile părților au fost consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Asupra recursurilor civile de față;
Constată că, prin cererea înregistrată la data de 23.09.2004, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul pentru a se dispune împărțirea bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei, obligarea pârâtului să-i restituie bunurile proprii reclamantei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în timpul căsătoriei cu pârâtul, căsătorie desfăcută prin divorț, părțile au dobândit o comunitate de bunuri la care reclamanta a contribuit cu 70%, iar pârâtul cu 30%; masa bunurilor comune se compune dintr-un apartament cu 3 camere situat în Pitești, un autoturism Break, an fabricație 1988 și mai multe bunuri mobile enumerate în cuprinsul acțiunii.
Prin întâmpinare, pârâtul a arătat că părțile au contribuit în cote egale la masa comunitară, iar la dobândirea apartamentului pârâtul are o contribuție proprie de 80.000 lei din valoarea contractată de 180.000 lei, după cum și la dobândirea autoturismului are o contribuție proprie de 20.000.000 lei din prețul de 35.000.000 lei. A mai solicitat scoaterea de la masa de partaj a mai multor bunuri mobile enumerate pe care susține că le-a dobândit din sume de bani bunuri proprii, că părțile sociale din au fost cesionate fiicei părților, ca de altfel și cele de la.
Pârâtul a formulat și cerere reconvențională prin care a solicitat să se rețină contribuția sa de 80.000 lei din prețul de cumpărare al apartamentului de 180.000 lei la nivelul anului 1981, solicitând să se constate că are o cotă de 75% din acest bun, precum și contribuția sa de 20.000.000 lei la cumpărarea autoturismului în anul 1998, reprezentând parte din prețul de 35.000.000 lei. De asemenea, a solicitat să se rețină că a realizat cu contribuție exclusivă mai multe bunuri mobile, să se introducă în masa de împărțit suma de 21.090.740 lei care să fie imputată în lotul reclamantei, reprezentând sumă provenită din lichidarea a 3 depozite bancare de către reclamantă.
Prin cerere completatoare din 19.11.2004, reclamanta a solicitat să se introducă la masa bunurilor comune mai multe bunuri mobile enumerate în cerere.
Reclamanta a formulat întâmpinarea față de acțiunea reconvențională solicitând respingerea acesteia și susținând că la dobândirea apartamentului contribuția pârâtului a fost de 15.000 lei luați de la, dar achitați ulterior de ambele părți.
A mai susținut că la prețul autoturismului achiziționat în anul 1988 a contribuit cu suma de 17.000.000 lei primită de la părinții săi.
Judecătoria Pitești, prin încheierea de admitere în principiu din 11 martie 2005 a admis în parte și în principiu acțiunea principală și cererea reconvențională și a constatat că reclamanta și pârâtul au dobândit în timpul căsătoriei în cote de 75% și respectiv 25% bunurile comune enumerate în dispozitivul încheierii.
Aceeași judecătoriei prin sentința civilă nr.4099 din 21 octombrie 2005 a admis în parte acțiunea principală și cererea reconvențională și a partajat bunurile comune, conform variantei Iar aportului de expertiză.
Împotriva acestei hotărâri părțile au declarat apel în termen legal; prin decizia civilă nr.98 din 5 mai 2006, Tribunalul Argeșa respins apelul reclamantei și l-a admis pe cel al pârâtului, în sensul că a schimbat în parte încheierea de admitere în principiu din 11.03.2005, reținând în favoarea reclamantei o cotă de 70%, iar în favoarea pârâtului o cotă de 30% la dobândirea bunurilor și totodată a scos de la masa de partaj 8 acțiuni la, 32 acțiuni la, o pereche de cercei și 2 verighete, menținând în rest încheierea de admitere în principiu.
Același tribunal, prin decizia civilă nr.172 din 25 septembrie 2006, Tribunalul Argeșa admis apelul pârâtului și l-a respins pe cel declarat de reclamantă, și a schimbat în parte sentința, în sensul că a dispus partajarea bunurilor conform variantei Iar aportului de expertiză întocmit de expert.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul; prin decizia civilă nr.190/R/MF din 13 decembrie 2006, Curtea de APEL PITEȘTIa admis recursul declarat de pârât, a casat deciziile nr.172/2006 și nr.98/2006 și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecarea apelurilor, Tribunalul Argeș, prin decizia nr.77 din 1 iunie 2007, a respins ca nefondat apelul reclamantei, a admis apelul declarat de pârât împotriva încheierii de admitere în principiu din 11 martie 2005 și sentinței nr.4099 din 21 octombrie 2005 pronunțate de Judecătoria Pitești. A schimbat în parte încheierea de admitere în principiu, în sensul că a scos de la masa de partaj 8 acțiuni la și 32 acțiuni la, înlăturând dreptul de creanță al reclamantei în valoare de 17.000.000 lei și constatând că la dobândirea bunurilor comune părțile au o contribuție egală de fiecare.
A constatat că la masa de partaj reclamanta are un drept de creanță în sumă de 50.000 lei vechi, cotă parte din avansul achitat pentru apartament, iar pârâtul are un drept de creanță de 30.000 lei vechi din același avans.
S-a menținut în rest încheierea și s-a dispus efectuarea expertizelor pentru evaluare și lotizare.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, cu privire la criticile formulate de reclamantă că sunt nefondate deoarece nu a investit instanța cu o cerere de restituire a bunurilor proprii.
Cu privire la apelul pârâtului, s-a reținut că pe baza probelor administrate, pârâtul a plătit înainte de căsătorie cu chitanța din 2 ianuarie 1980 suma de 30.000 lei reprezentând parte din avansul achitat pentru cumpărarea apartamentului, reținând că suma are caracter de contribuție proprie.
De asemenea, s-a reținut că reclamanta a primit de la părinții săi pentru cumpărarea apartamentului bun comun, în decembrie 1981, suma de 50.000 lei, care de asemenea are caracter de contribuție proprie a reclamantei la dobândirea acestui bun.
În ceea ce privește cotele, s-a reținut că probatoriul administrat nu justifică cota de 75% a reclamantei pentru restul bunurilor comune.
De asemenea, s-a arătat că în mod greșit s-a introdus la partaj acțiunile deținute de pârât la cele două societăți comerciale, deși acestea fuseseră înstrăinate cu contracte de cesiune la 24 mai 2004, pe de o parte, iar pe de altă parte, acțiunile deținute de persoane fizice la societăți comerciale fac parte din patrimoniul societății neputând fi supuse partajului bunurilor comune al soților.
În ceea ce privește bijuteriile s-a reținut că pârâtul a recunoscut la interogatoriu dobândirea unei perechi de cercei din aur și a unei verighete, despre celelalte bijuterii arătând că nu știe nimic, astfel că acesta nu a făcut dovada că obiectele din aur reținute de prima instanță nu fac parte din masa de partaj.
Același tribunal, prin decizia civilă nr.25 din 5 februarie 2008, a respins ca nefondat apelul reclamantei, a admis apelul pârâtului, a schimbat în parte sentința în sensul că a partajat bunurile comune în varianta A, a raportului de expertiză întocmit de expert, atribuind lotul nr.1 reclamantei, compus din apartament și bunuri mobile, cu obligarea acesteia la plata unei sulte de 71.257,68 lei către pârât și lotul nr.2, l-a atribuit pârâtului, lot compus din bunuri mobile.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că imobilul apartament nu este comod partajabil în natură și se atribuie reclamantei, având în vedere contribuția majoritară a acesteia la dobândirea bunului.
Împotriva deciziilor nr.77 din 1.06.2007 și nr.25 din 5.02.2008, au formulat recurs în termen legal atât reclamanta, cât și pârâtul, criticându-le pentru nelegalitate.
Prin recursul său, reclamanta critică hotărârile pentru motive prevăzute de art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, astfel:
În mod greșit s-a stabilit o contribuție de la dobândirea bunurilor comune, deși reclamanta a dovedit că are o contribuție de 70%, care provine din suma de 50.000 lei primită de la părinți pentru dobândirea autoturismului și de 50.000 lei, de asemenea primită de la părinții săi pentru achitarea avansului la apartament.
Tribunalul nu a motivat modificarea încheierii de admitere în principiu din 11.03.2005, în sensul scoaterii de la masa de partaj a acțiunilor la cele două societăți comerciale, înlăturând astfel dreptul de creanță al reclamantei de 17.000.000 lei.
Instanța trebuia să introducă la masa de partaj acțiunile care au fost dobândite în timpul căsătoriei din veniturile părților și au deci caracterul de bunuri comune.
Prin recursul său, pârâtul critică hotărârile pentru următoarele motive:
1. Instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut, creând astfel pârâtului o situație mai grea în propria cale de atac, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.6 Cod procedură civilă. Prin apelul declarat, reclamanta a solicitat să i se restituie anumite bunuri mobile și suma de 17.000.000 lei, apelul acesteia a fost respins, însă prin încheierea de admitere în principiu din 11.03.2005, menținută în parte nu a fost reținută drept contribuție proprie a reclamantei suma de 50.000 lei la cumpărarea apartamentului, însă prin decizia atacată în mod nelegal această sumă a fost considerată ca un drept de creanță în favoarea acesteia.
2. Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, motiv prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă. Instanța nu a motivat ce s-a întâmplat cu contribuția proprie a pârâtului constând în suma de 10.000.000 lei dobândită ca premiu pentru proprietate intelectuală precum și contribuția acestuia la realizarea unor bunuri mobile personale; și celelalte motive de apel cu toate că sunt admise, sunt nemotivate, iar bunurile verighetă, cercei și lanț de aur, aflate în posesia reclamantei în loc să fie scoase de la masa partajabilă, fără nici o motivare au fost incluse valoric în lotul pârâtului.
3. Instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, motiv prevăzut de art.304 pct.8 Cod procedură civilă.
Chiar dacă prin decizie a fost înlăturat dreptul de creanță al reclamantei în valoare de 17.000.000 lei, în loc ca această sumă să fie scăzută din suma de 182.065.925 lei, încât să rămână ca și drept de creanță al reclamantei numai diferența de 165.065.925 lei, instanța schimbând chiar înțelesul încheierii de admitere în principiu a imputat suma inițială în întregime lotului pârâtului.
Recursurile sunt fondate pentru argumentele ce urmează:
Părțile au criticat decizia pentru greșita reținere a contribuției egale la dobândirea bunurilor comune, aplicându-se în acest sens greșit dispozițiile art.30 Codul familiei.
Recurenta-reclamantă s-a apărat în sensul că instanța de apel a apreciat eronat cota sa de la dobândirea bunurilor comune, ignorând contribuția mai mare ca urmare a avansului de 50.000 lei plătit pentru dobândirea primului autoturism și contribuția de 50.000 lei pentru plata avansului la prețul apartamentului.
La rândul său, pârâtul-recurent a criticat decizia în sensul că suma de 50.000 lei folosită pentru cumpărarea apartamentului a fost considerată ca un drept de creanță al reclamantei, înrăutățindu-i astfel situația în propria sa cale de atac.
Apărarea formulată de părți în legătură cu contribuția lor la dobândirea masei comunitare este una comună și urmează a fi analizată printr-un argument comun.
Potrivit art.30 Codul familiei, bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți sunt considerate a fi comune, din textul de lege enunțat urmând a se crea prezumția că aceste bunuri sunt dobândite în cote egale, dacă nu se poate face dovada contrară în sensul că un soț ar fi avut o contribuție mai mare decât celălalt la achiziționarea lor.
Părțile au invocat contribuții inegale la dobândirea comunității de bunuri, ca urmare a sumelor de bani ce au avut regimul juridic de bunuri proprii și cu care s-au achiziționat bunurile ce au intrat în comunitate.
Instanța de apel a reținut că reclamanta a primit de la părinții săi pentru achiziționarea unui apartament suma de 50.000 lei, iar apelantul-pârât a contribuit la acest bun cu suma de 30.000 lei.
Deși se reține folosirea celor două sume, ce au natura juridică de bun propriu, la dobândirea bunurilor comune, tribunalul nu apreciază contribuția soților în mod inegal în raport de suma cu care aceștia au participat la dobândirea bunurilor comune, ci dimpotrivă apreciază că soții au contribuit în cote egale la dobândirea bunurilor comune, reținând însă în același timp în favoarea fiecăreia dintre părți câte un drept de creanță, respectiv 50.000 lei pentru reclamantă și 30.000 lei pentru pârât.
Regimul matrimonial este reglementat de art.30 Codul familiei și constă în reguli aplicabile modului de dobândire și de administrare a bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, indiferent de natura acestora, orice convenție contrară fiind sancționată cu nulitatea absolută.
Potrivit acestui regim juridic, soții sunt obligați să contribuie în raport cu mijloacele fiecăruia la cheltuielile căsătoriei. În afara bunurilor comune, soții pot avea și bunuri proprii, acestea fiind cele enumerate în art.31 din Codul familiei.
Dreptul de creanță pe care l-a reținut tribunalul în favoarea fiecăreia dintre părți, reprezintă un bun incorporal propriu, ce se încadrează în categoria bunurilor prevăzute de art.31 din Codul familiei, fiind astfel excluse de la operațiunea juridică a partajului.
Constatarea instanței de apel în sensul existenței dreptului de creanță în patrimoniul părților este contrară cererilor cu care acestea au investit instanța, fiind astfel contrară principiului disponibilității în procesul civil, în sensul că aceștia nu au solicitat să li se rețină un drept de creanță ca bun propriu, ci dimpotrivă să se aprecieze la stabilirea cotelor de comunitate inegale, contribuția fiecăruia constând în sumele de bani folosite la dobândirea bunurilor comune.
Procedând astfel, tribunalul a soluționat cauza în alte limite decât cele în care a fost investit, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei, potrivit cererilor cu care părțile au investit instanța, motiv pentru care se impune admiterea recursului și casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare potrivit dispozițiilor art.312 alin.5 Cod procedură civilă.
La rejudecarea cauzei, se va ține cont de contribuția proprie a fiecărei părți la dobândirea bunurilor comune și în raport de această contribuție se vor reține cotele de contribuție ale părților asupra întregii mase comunitare.
La reținerea cotelor, se vor avea în vedere sumele cu care a contribuit fiecare soț, în acest sens se va avea în vedere și suma de 10.000 lei primită de pârât cu titlu de premiu pentru creație intelectuală, sumă ce are regim juridic de bun propriu, în conformitate cu art.31 lit.d Codul familiei.
Totodată, cu prilejul rejudecării vor fi avute în vedere și celelalte motive de recurs formulate de părți, ca apărări de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de reclamanta și de pârâtul, împotriva deciziei civile nr.77/A/MF din 1 iunie 2007 și a deciziei civile nr.25 din 5 februarie 2008 pronunțate de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Casează ambele decizii și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 iunie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./2.07.2008
GM/4 ex.
Jud.apel: -
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Georgiana Nanu
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Plasament. Decizia 3/2010. Curtea de Apel Alba Iulia → |
|---|
