Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 71/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 71/R/2010
Ședința publică din 15 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop
-- -
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul - împotriva deciziei civile nr. 84 din 16 octombrie 2009 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe reclamanta, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, la prima strigare a cauzei, instanța constată lipsa părților și faptul că la data de 14.01.2010, reprezentantul reclamantei intimate, avocat a depus la dosar o cerere prin care solicită luarea cauzei după ora 10, arătând că din cauza condițiilor meteo nu se poate prezenta la sediul instanței înainte de ora 10.
Instanța lasă cauza la a doua strigare, pentru a da părților și reprezentantului reclamantei intimate posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul reclamantei intimate, avocat, din Baroul Sălaj, cu împuternicire avocațială la 9 din dosar, lipsă fiind părțile.
Curtea constată că recursul este formulat și motivat în termen legal și a fost comunicat reclamantei intimate. De asemenea, constată că prin registratu-ra instanței, la data de 08.01.2010, pârâtul recurent a depus o cerere prin care solicită acordarea unui termen de judecată în vederea angajării unui apărător, cerere la care a fost atașată împuternicirea avocațială nr. 3/2010 și chitanța nr. -/07.01.2010, care atestă plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, recursul fiind astfel legal timbrat.
Reprezentantul reclamantei intimate depune la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și obligarea pârâtului recurent la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea cererii de amânare formulată de pârâtul recurent arătând că cererea nu este motivată conform prevederilor art. 156.pr.civ.
După deliberare, Curtea respinge cererea de amânare formulată de pârâtul recurent, având în vedere că recursul a fost înregistrat la data de 07.12.2009, iar cererea de amânare a fost depusă la data de 08.01.2010, instanța considerând că pârâtul recurent avea timp suficient pentru formularea apărării.
Reprezentantul reclamantei intimate arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nefiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului declarat de pârâtul ca neîntemeiat și nefondat, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei și obligarea pârâtului recurent la plata cheltuielilor de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial în sumă de 1000 lei, conform chitanței nr. 134/04.01.2010 pe care o depune la dosarul cauzei. Arată că niciuna dintre părți nu a cerut atribuirea apartamentului în litigiu, iar datorită crizei economice prețul apartamentelor situate în municipiul Zas căzut simțitor. De asemenea, arată că reclamanta intimată locuiește în Italia și nu a avut nevoie de apartamentul în litigiu, care a fost al părinților săi.
CURTEA
Prin Sentința civilă nr. 1537/2009 a Judecătoriei Zalăua fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta împotriva pârâtului.
S-a constatat că părțile au dobândit sub durata căsătoriei lor, în cote egale de părți, următoarele bunuri comune: imobil apartament nr. 12, etaj III, scara A, - 15, str. -. - - nr. 4, municipiu Z înscris în CF. ind. 3887 sub nr. top 1789/b/2/b/2/b/3/35/XII - 165.400 lei; imobil garaj situat în municipiul Z, cart. Nord, la demisolul blocului D 40,-, identificat prin expertiza judiciară efectuată în cauză, fila 98 - 17.600 lei; una mobilă bucătărie - 450 lei; una mască chiuvetă - 112,5 lei; una sobă aragaz "" cu 4 ochiuri- 337,5 lei; un TV color "Philips" - 435,5 lei; un TV color Daewoo" - 297,5 lei; un frigider "Arctic" - 325 lei; una mobilă hol- 385 lei. Valoarea totală a masei de împărțit este 185.343 lei, iar valoarea cotei fiecărei părți 92.671,5 lei.
S-a atribuit reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie lotul nr. 1 compus din: imobil -apartament, una mască chiuvetă, una mobilă bucătărie, un TV "Daewoo". Valoarea lotului reclamantei este de 166.260 lei.
A fost atribuit pârâtului în deplinătate și liniștită posesie lotul nr. 2 compus din: imobil-garaj, una sobă "", un TV "Philips", un frigider "Arctic" și una mobilă hol. Valoarea lotului pârâtului este de 19.083 lei.
A fost obligată reclamanta să plătească pârâtului suma de 73.588,5 lei, cu titlu de sultă, în termen de 30 zile de la data rămânerii definitive a sentinței.
S-a dispus ieșirea din indiviziune.
A fost obligat pârâtul să-i restituie reclamantei următoarele bunuri proprii: una garnitură mobilă "Tineret" compusă din bibliotecă, masă birou, un pat în valoare de 700 lei; un pat cu ladă pentru lenjerie în valoare de 150 lei și să plătească reclamantei suma de 1438 lei, cheltuieli de judecată rămase după compensare.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că cei doi au dobândit împreună pe durata căsătoriei un apartament și un garaj iar în ceea ce privește cotele, ele nu sunt contestate. De asemenea, au dobândit o serie de bunuri mobile. Din această masă mai fac parte următoarele bunuri mobile, existența lor și caracterul comun nefiind contestate de pârât, iar valoarea stabilită prin expertiză judiciară: una mobilă bucătărie - 450 lei, una mască chiuvetă - 112,5 lei, una sobă aragaz cu 4 ochiuri - 337,5 lei, TV color Philips - 435,5 lei, TV color Daewoo - 297,5 lei, frigider Arctic - 325 lei, una mobilă hol - 385 lei.
Valoarea imobilelor a fost stabilită de asemenea prin expertiză judiciară, 165.400 lei, respectiv 17.600 lei. Este vorba de valoarea actuală de circulație, care profită sau dăunează ambelor părți, în egală măsură.
Fiecare parte a cerut și a învestit instanța cu atribuirea imobilului apartament. În acest sens, au provocat și efectuarea unei noi expertize pentru evaluarea imobilului. Atribuirea se poate face și direct prin hotărârea asupra fondului, conform art. 67310alin. ultim Cod procedură civilă. Instanța se consideră în continuare învestită cu aceste cereri, chiar dacă ulterior, cu ocazia dezbaterilor pe fond, părțile nu au mai stăruit, probabil din cauza perioadei economice dificile care a intervenit între timp. Fiind vorba de adevărate acte de dispoziție procesuală, ele nu au fost formulate personal de către părți și în formele cerute de lege.
Valoarea totală a masei de împărțit este de 185.343 lei.
Valoarea cotei de a fiecărei părți este 92.671,5 lei.
Împotriva acestei soluții a formulat apel reclamanta.
Prin decizia civilă nr. 84 din 16 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Sălaj, s-a admis apelul, sentința a fost desființată și cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că ambele părți au solicitat atribuirea imobilului. Ulterior, având în vedere valoare sultei, nici una dintre părți nu a mai dorit cele două imobile.
Conform prevederilor art. 67311Cod procedură civilă, în cazul în care nici una dintre părți nu dorește atribuirea bunului, instanța, prin încheiere, va dispune vânzarea bunului de către executorul judecătoresc.
Aceste împrejurări trebuie puse în discuție părților, de către instanța de fond în virtutea rolului sau activ conform art. 129 cod procedură civilă.
Pentru aceste considerente și pentru a nu lipsi părțile de un grad de jurisdicție, s-a admis apelul formulat de reclamanta.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul, solicitând admiterea recursului și menținerea sentinței pronunțată de Judecătoria Zalău ca fiind temeinică și legală.
În motivarea recursului arătă că nu este de acord cu vânzarea imobilului prin executorul judecătoresc, el fiind de acord să se vândă imobilul pe cale amiabilă.
Reclamanta, prin întâmpinarea de la 10-11, solicitat respingerea recursului.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Potrivit. 67311alin. 1-3 Cod procedură civilă "În cazul în care nici unul dintre coproprietari nu cere atribuirea bunului ori, deși acesta a fost atribuit provizoriu, nu s-au depus, in termenul stabilit, sumele cuvenite celorlalți coproprietari, instanța, prin încheiere, va dispune vânzarea bunului, stabilind totodată daca vânzarea se va face de către parți prin buna învoiala ori de către executorul judecătoresc. Daca s-a dispus ca vânzarea bunului sa se facă de parți prin buna învoiala, instanța va stabili și termenul in care aceasta va fi efectuata. Termenul nu poate fi mai mare de 6 luni. La împlinirea termenului părțile vor prezenta instanței dovada vânzării. În cazul in care vânzarea prin buna învoiala nu se realizează in termenul prevăzut de alin. 2, instanța, prin încheiere, va dispune ca vânzarea sa fie efectuata de executorul judecătoresc."
Din acest text reiese că în cazul în care nici unul dintre coproprietari nu cere atribuirea bunului instanța va dispune vânzarea bunului, stabilind totodată daca vânzarea se va face de către parți prin buna învoiala ori de către executorul judecătoresc.
În speță s-a stabilit deja la fondul cauzei, la termenul din data de 10 iulie 2008 (fila 122 dosar fond) că vânzarea să se facă prin buna învoială a părților, prin urmare se poate deduce că instanța a constatat implicit ca fiind îndeplinită condiția prealabilă, necesară, anume ca nici unul dintre coproprietari să nu ceară atribuirea bunului.
Într-adevăr, inițial, reclamanta a solicitat partajul apartamentului în natură, atribuirea uneia dintre părți sau orice altă variantă de partaj prin acțiunea introductivă (fila 2 dosar fond), apoi solicită atribuirea provizorie către ea a bunurilor imobile (fila 110 dosar fond) iar prin concluziile scrise solicită vânzarea (fila 148 dosar fond), ârâtul p. a solicitat partajarea apartamentului pe cale amiabilă sau partajarea în natură (fila 16 dosar fond), apoi solicită atribuirea către el în natură a apartamentului cu obligarea sa la plata sultei către reclamantă (fila 106 dosar fond).
La termenul din data de 10 iulie 2008 (fila 122 dosar fond) reprezentanții ambelor părți au solicitat vânzarea imobilului prin bună învoială, în temeiul art. 67311Cod procedură civilă.
B învoială presupune înțelegerea părților cu privire la toate aspectele vânzării, deci inclusiv cu privire la preț.
În speță la termenul din data de 02 octombrie 2008 reprezentantul pârâtului a arătat că părțile nu au reușit vânzarea apartamentului datorită faptului că pârâtul nu a fost de acord cu prețul.
În continuare instanța a dispus evaluarea apartamentului iar pe fond a dispus atribuirea către fiecare parte a câte unui bun imobil.
Față de cele reținute mai sus curtea constată că soluția instanței de apel este corectă, legală și temeinică.
Astfel, dacă instanța a dispus vânzarea apartamentului reiese în mod clar că a acceptat că nici una dintre părți nu cere atribuirea și că este exclusă această variantă a atribuirii către vreuna dintre părți, cât timp potrivit art. 67311alin. 1-3 Cod procedură civilă "În cazul în care nici unul dintre coproprietari nu cere atribuirea bunului, instanța, prin încheiere, va dispune vânzarea bunului ".
În aceste condiții la termenul din data de 02 octombrie 2008, atunci când reprezentantul pârâtului a arătat că părțile nu au reușit vânzarea apartamentului datorită faptului că pârâtul nu a fost de acord cu prețul, instanța trebuia să dispună ca vânzarea sa fie efectuata de executorul judecătoresc, după cum, dispune imperativ art. 67311alin. 3 Cod procedură civilă "În cazul in care vânzarea prin buna învoiala nu se realizează in termenul prevăzut de alin. 2, instanța, prin încheiere, va dispune ca vânzarea sa fie efectuata de executorul judecătoresc."
Instanța a omis să observe și să aplice aceste dispoziții imperative și, în contra acestora, a dispus atribuire bunului către una dintre părți cu toate că atribuirea nu mai era posibilă ci doar vânzarea.
Prin urmare soluția instanței de apel este corectă dat fiind că prima instanță nu a pus în discuția părților vânzarea prin executorul judecătoresc cu toate că aceasta era singura variantă rămasă la îndemâna instanței, variantă solicitată și prin concluziile scrise (fila 148 dosar fond).
Cât privește solicitarea recurentului din recurs, ca bunul să fie vândut prin buna învoială, curtea constată că această cerere nu poate fi primită atât timp cât această posibilitate nu mai există dat fiind că instanța a acordat un termen în acest sens iar părțile nu au ajuns la un acord cu privire la preț, buna învoială presupunând ca părțile să se înțeleagă cu privire la toate aspectele vânzării, în termenul dat de către instanță, deci inclusiv cu privire la preț, prin urmare părțile au epuizat această variantă, singura variantă rămasă fiind aceea a vânzării prin executorul judecătoresc.
Apoi, părțile și prima instanță au omis să observe că nu doar apartamentul este în componența masei bunurilor de împărțit ci toate bunurile dobândite în timpul căsătoriei trebuie partajate iar potrivit art. 67313Cod procedură civilă "La cererea uneia dintre parți instanța poate proceda la împărțeala bunurilor pentru care nu a dispus vânzarea potrivit art. 67311." iar potrivit art. 6734alin. 3 și 4 Cod procedură civilă "În cazul in care înțelegerea privește împărțirea numai a anumitor bunuri, instanța va lua act de aceasta învoiala si va pronunța o hotărâre parțiala, continuând procesul pentru celelalte bunuri. Dispozițiile art. 271-273 sunt aplicabile."
Prin urmare instanța putea să dea o hotărâre prin care să împartă bunurile pentru care nu a dispus vânzarea și cu privire la care părțile s-au înțeles.
În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă, prima instanță urmând să se conformeze celor dispuse prin decizia dată în apel.
În temeiul prevederilor art. 274 Cod procedură civilă va obliga recurentul -, aflat în culpă procesuală față de respingerea recursului, să plătească intimatei suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocat, potrivit chitanței aflată la fila 12 dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul - împotriva deciziei civile nr. 84 din 16.10.2009 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop
--- - --- - -- -
GREFIER
--
de, dactilografiat de Sz.
În 4 ex. la data de 22.01.2010
Judecători apel -, M - Tribunalul Sălaj
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop
| ← Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1721/2009. Curtea de... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
