Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 745/2008. Curtea de Apel Timisoara

Comentarii

0

ROM ÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR NR-

Complet specializat de familie și minori

DECIZIA CIVILĂ NR.745

Ședința publică din 16 septembrie 2008

PREȘEDINTE: Ion Graur

JUDECĂTOR: Dr.- -

JUDECĂTOR 2: Adriana Corhan

GREFIER: - -

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul recurent și de pârâta recurentă împotriva deciziei civile nr.144/A/30 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu intervenienta intimată, având ca obiect partaj bunuri comune.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pârâta recurentă personal și asistată că avocat, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura legal îndeplinită.

După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invederează instanței depunerea prin Serviciul Registratură a dovezii achitării taxei de timbru în cuantum de 19,5 lei, cu chitanța nr.- și timbru judiciar în sumă de 3 lei, a unei întâmpinări formulată de pârâta recurentă și a unei cereri de amânare a cauzei formulată de reclamantul recurent, în vederea depunerii întâmpinării.

Instanța acordă cuvântul cu privire la cererea de amânare.

Apărătorul pârâtei recurente se opune amânării cauzei.

Instanța constată că potrivit dispozițiilor art.114¹Cod procedură civilă întâmpinarea se depune cu cel puțin 5 zile înainte de termenul de judecată stabilit, cererea de amânare a cauzei pentru acest motiv apare ca inadmisibilă, iar având în vedere și împrejurarea că părțile domiciliază la o distanță apreciabilă de locul unde se desfășoară judecata, o respinge în consecință.

Constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în recurs.

Apărătorul pârâtei recurente solicită admiterea recursului declarat de reclamantă, în principal modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului precizat, admitere în parte a acțiunii reclamantului în sensul partajării doar a terenului în suprafață de 2750 mp, prin atribuire pârâtei, iar în subsidiar, casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării de noi probe, arătând că în cauză s-au încălcat normele privitoare la împărțeală, nu au fost stabilire corect bunurile supuse partajului, în privința imobilului din B M în mod eronat se susține că ar exista autoritate de lucru judecat, câtă vreme decizia instanței de recurs casează total sentința Judecătoriei Maramureș, cauza fiind strămutată toate actele săvârșite ulterior strămutării fiind lovite de nulitate, inclusiv încheierea de lămurire a dispozitivului deciziei de casare, imobilul din nu intră în masa partajabilă, fiind dobândit prin succesiune, din probele administrate rezultând că reclamantul a contribuit doar cu munca fizică, acesta fiind înstrăinat, însă fără terenul aferent, astfel că doar acesta din urmă urmează a fi supus partajului.

În privința recursului declarat de reclamant, solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat.

CURTEA

Deliberând asupra recursului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.9186/20.11.2007 Judecătoria Arada admis acțiunea civilă a reclamantului în contradictoriu cu pârâta și în consecință, a constatat că în timpul căsătoriei părțile au dobândit cu o cotă de contribuție egală, de fiecare, imobilul situat în localitatea, județ M, înscris în CF 1386, cu număr topografic 2044/2 compus din teren și hale de magazie în valoare totală de 160.003 lei.

A dispus sistarea comunității de bunuri a foștilor soți prin atribuirea imobilului în natură pârâtei, cu obligarea acesteia la plata sumei de 80.001,50 lei către reclamant, cu titlu de sultă.

A dispus Biroului de CF să efectueze cuvenitele mențiuni în CF 1386, condiționat de plata sultei.

Instanța a respins cererea de intervenție principală formulată de intervenienta.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Arad, ca urmare a strămutării judecării cauzei de la Judecătoria Baia Mare, dispusă prin încheierea nr.654/20.01.2006 de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prima instanță a reținut că reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta sistarea comunității de bunuri, să se constate că sub durata căsătoriei părțile au dobândit cu o cotă de contribuție egală de fiecare, suprafața de 2750 mp teren înscris în CF nr.1386, cu nr.topo 2044/9/2 cu supraedificatele aferente, în natură "hale de magazie", în valoare de 400.000.000 lei (ROL).

Reclamantul a arătat că sub durata căsătoriei părțile au dobândit imobilul de mai sus, care a făcut parte din activul SC iar la dizolvarea societății comerciale a fost înscris pe numele pârâtei.

Prin întâmpinare, pârâta a arătat că în anul 1991 părțile împreună cu d-nul au constituit o societate comercială, SC, cre la dizolvare în anul 1999 avea în proprietate imobilul înscris în CF 1386, cu nr.topo 2044/9/2. ca urmare a dizolvării acesteia, pârâta a primit acest bun și ulterior, în data de 8.03.1999 l-a vândut prin actul cu dată certă nr.4/1999. Banii primiți cu titlu de preț au fost cheltuiți de foștii soți în interesul reclamantului care a fost judecat și condamnat pentru evaziune fiscală.

Prin precizarea de acțiune, reclamantul a solicitat introducerea în masa de împărțit a contravalorii imobilului situat în localitatea, jud.

Prin încheierea de ședință din data de 23.10.2007 Judecătoria Arada fost admisă în principiu cererea de intervenție formulată de intervenienta, prin care a solicitat să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra construcției "parte din magazie" situat în localitatea, înscris în CF nr.1386, cu nr.top 2044/9/2, pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic cu privire la terenul în suprafață de 2750 mp, înscris în CF 1386, nr.top 2044/9/2, cu efectuarea cuvenitelor mențiuni de către Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară.

La pronunțarea hotărârii, Judecătoria Arada avut în vedere împrejurarea că în ce privește cotele de contribuție a părților, respectiv de părți fiecare au intrat în autoritatea de lucru judecat, prin sentința civilă nr.2912 din 21.04.2005 pronunțată de Judecătoria Baia Mare.

Tot astfel, din considerentele încheierii nr.116/16.02.2006 dată de Tribunalul Maramureș rezultă că limitele casării se referă doar la imobilul din, județ M, teren și hale, care trebuia cuprins în masa bunurilor de partajat, în cotele stabilire de parte fiecare.

Având în vedere că reclamantul a solicitat atribuirea imobilului în natură și față de împrejurarea că pârâta nu s-a opus acestei modalități de partajare, luând în considerare valoarea imobilului stabilită prin expertiza judiciară efectuată, instanța a dispus potrivit celor menționate.

Cu privire la cererea de intervenție formulată de intrvenienta, instanța a constatat că aceasta a rămas fără obiect, pârâta ș intervenienta de comun acord, au revocat contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul înscris în CF 1386.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, solicitând schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii în parte a acțiunii de partaj și a cererii reconvenționale în sensul de a se constata că masa bunurilor partajabile se compune din: imobilul în suprafața de 2750 mp teren înscris în CF nr.1386, cu nr.topo 2044/9/2 cu supraedificatele aferente, suma de 10.000 RON, reactualizată, atribuirea imobilului în suprafața de 2750 mp teren înscris în CF nr.1386, cu nr.topo 2044/9/2 cu supraedificatele aferente în valoare de 160.003 RON reclamantului sau dispunerea vânzării lui, cu plata unei sulte în valoare de 80.001,50 RON sau J din prețul vânzării reprezentând cota de ce le revine și plata sumei de 5.000 RON actualizată reprezentând cota de din valoarea sume de bani și a bunurilor însușite de reclamant, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea apelului apelanta a arătat că instanța nu a analizat probatoriul administrat din care rezultă că imobilul situat în B M,-, identificat cu nr.top 3603/1, CF 13223 BMe ste bun propriu, iar cu privire la imobilul din, arată că și-a exprimat poziția potrivit căreia nu dorește atribuirea acestuia, că sentința civilă 9186/2007 a stabilit în mod greșit că obiectul prezentului dosar îl reprezintă doar partajul imobilului în suprafață de 2750 mp, înscris în CF 1386. Cu privire la includerea în masa partajabilă și a sumei e 10.000 RON apelanta arată că din probe rezultă că reclamantul a recunoscut că în momentul în care a părăsit domiciliul conjugal și-a însușit o serie de bunuri mobile și suma de 10.000 RON.

Prin precizarea apelului, pârâta solicită în principal schimbarea în parte a sentinței civile nr.9186 din 20.11.2007 pronunțată de Judecătoria Arad, admiterea în parte a acțiunii reclamantului, în sensul partajării doar a terenului în suprafață de 2750 mp înscris în CF 1386, nr.top 2044/9/2 care să-i fie atribuit, obligând-o la plata către reclamant a unei sulte corespunzătoare, celelalte bunuri mobile și imobile precizate în acțiunea principală nefăcând parte din comunitatea matrimonială partajabilă.

Prin întâmpinare, reclamantul a solicitat respingerea apelului.

Prin decizia civilă nr.144/A/30 aprilie 2008 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Arada admis apelul formulat de pârâta împotriva sentinței civile nr.9186/20.11.2007 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr.3126/2006 pe care a schimbat-o în parte în sensul că a dispus sistarea stării de indiviziune a foștilor soți asupra imobilului din localitatea, județ M, înscris în CF 1486, nr.top 2044/2 prin vânzarea imobilului prin bună-învoială a părților în termen de 6 luni de la data rămânerii irevocabile a deciziei, urmând ca la împlinirea termenului părțile să se prezinte în instanță pentru a face dovada vânzării; menținând dispozițiile sentinței cu privire la respingerea cererii de intervenție principală a intervenientei.

Instanța de apel a apreciat că în mod întemeiat prima instanță a reținut că obiectul prezentei cauze în rejudecare este determinat de limitele deciziei de casare nr.804/R/12.10.2005 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.4171/2005 care a admis în parte recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.2912 din 21.04.2005 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul civil nr. 3360/2005 pe care a casat-o și a trimis dosarul spre rejudecare aceleiași instanțe.

Prin aceeași decizie a fost respins recursul pârâtei împotriva aceleiași sentințe, instanța de recurs însușindu-și motivarea judecătoriei bazată pe probele administrate în sensul că părțile din proces au construit cu cote egale de câte fiecare, imobilul situat în B M,-.

Prin încheierea nr.645 pronunțată în dosarul 14554/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus la 20.01.2006, ulterior pronunțării deciziei de casare, strămutarea judecării procesului la Judecătoria Arad, fiind păstrate actele îndeplinite de instanță înainte de strămutare.

Tribunalul Arada apreciat astfel ca întemeiată susținerea apelantei potrivit căreia încheierea pronunțată de Tribunalul Arad nr.116/16.02.2006 de lămurire a dispozitivului deciziei de casare a fost desființată de drept prin efectul hotărârii de strămutare, fiind lipsită de efect juridic, astfel că sentința civilă nr.2412/21.04.2005 a Judecătoriei Baia Mare și decizia de casare au intrat în puterea lucrului judecat, astfel că, Judecătoria Arad era legată de problemele de fapt și drept soluționate cu privire la imobilul situat în B M,-, care a fost apreciat ca fiind bun comun dobândit de părți în timpul căsătoriei.

În același sens, față de recursul declarat de reclamantul și în raport de considerentele care au stat la baza soluționării acestuia, dispozitivul deciziei civile nr.804/R/12.10.2005 nu poate fi interpretat decât în sensul casării parțiale a sentinței judecătoriei.

De altfel, prin decizia civilă nr.403/R/24.05.2006 pronunțată în dosar nr.1082/2006 Tribunalul Maramureșa respins contestația în anulare formulată de recurenta împotriva deciziei civile nr.804/R/12.10.2005, precum și împotriva încheierii civile nr.116/16.02.2006 de îndreptare a acestei decizii.

Cu privire la solicitarea apelantei de a se include în masa partajabilă a sumei de 10.000 lei, Tribunalul Arada apreciat că aceasta nu mai poate face obiectul judecății, fiind soluționată prin sentința pronunțată de Judecătoria Baia Mare.

Tribunalul Arada mai reținut că Judecătoria Arada încălcat în rejudecare dispozițiile art.741 cod civil coroborate cu dispozițiile art.673⁵al.2 Cod procedură civilă, care consacră principiul fundamental în materia împărțirii în natură, astfel că, față de poziția ulterioară a părților care nici una nu mai doresc atribuirea imobilului înscris în CF 1386, trebuia să dispună vânzarea, prin bună-învoială sau prin intermediul executorului judecătoresc.

Cu privire la precizarea motivelor de apel, instanța de apel a apreciat corectă dispoziția primei instanțe de includere în masa partajabilă a imobilului din localitatea, întrucât contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 08.03.1999 prin care apelanta a înstrăinat imobilul nu-i este opozabil intimatului, iar prin convenția încheiată la 02.11.2001 între apelantă și intervenienta s-a revocat contractul de vânzare-cumpărare astfel că la data pronunțării hotărârii, imobilul era în patrimoniul părților.

Față de aceste considerente, în temeiul art.296 Cod procedură civilă raportat la art.741 Cod civil și art.673 Cod procedură civilă, Tribunalul Arada dispus în sensul celor arătate.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs atât reclamantul cât și pârâta.

Reclamantul solicită în principal casarea hotărârii recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Arad iar în subsidiar modificarea în parte a deciziei în sensul sistării indiviziunii cu privire la imobilul situat în, în natură, teren și construcții, prin intermediul executorului judecătoresc.

În motivarea recursului arată că instanța de apel a încălcat dispozițiile art.673¹¹Cod procedură civilă, prin dispunerea prin decizie în loc de încheiere a vânzării imobilului supus partajului prin bună-învoială, respectiv dispozițiile art.673¹⁴al.3 Cod procedură civilă care prevăd că în cazul în care împărțeala nu se poate realiza în nici una dintre modalitățile prevăzute de lege, va hotărî închiderea dosarului.

Reclamantul critică decizia instanție de apel și sub aspectul obligării sale la plata cheltuieli de judecată, solicitând în acest sens compensarea acestora, întrucât instanța nu și-a însușit sub nici un aspect apelul formulat și precizat de pârâtă, aceasta dovedind rea-credință pe parcursul soluționării cauzei, atât în privința partajării imobilului din localitatea cât și în ce privește partajarea imobilului din B M, - -, în privința căruia instanța a dispus irevocabil atribuirea către pârâtă și obligarea acesteia la sultă, situație în care, după judecarea recursului privind investirea cu formulă executorie, pârâta a consemnat suma reprezentând sulta la CEC, comunicând prin fax dovada, însă refuzând constant depunerea originalului recipisei.

Datorită acestei atitudini a pârâtei, cât și a împrejurării că reclamantul locuiește și lucrează în Italia, apreciază că soluția instanție de apel dea proceda la vânzarea imobilului prin bună-învoială nu poate fi adusă la îndeplinire, considerând ca fiind oportună soluția realizării partajului prin intermediul executorului judecătoresc.

Pârâta, prin cererea de recurs, a solicitat în principal modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului precizat, admiterea în parte a acțiunii reclamantului și partajarea doar a terenului în suprafață de 2750 mp, înscris în CF 1386, nr,top 2044/9/2, care să fie atribuit recurentei, cu obligarea sa la sultă corespunzătoare, reanalizarea soluționării situației imobilului din-, admiterii cererii reconvenționale în sensul partajării și a sumei de 10.000 lei, actualizată la zi, cu cheltuieli de judecată, iar în subsidiar, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării de noi probe.

În motivare recursului arată că decizia recurată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, instanța de apel reținând în mod greșit împrejurarea că, contractul de vânzare-cumpărare prin care pârâta a înstrăinat imobilul din nu-i este opozabil reclamantului, câtă vreme acesta a fost prezent la încheierea lui, nesolicitând nulitatea lui, iar în ce privește motivarea instanței de apel potrivit căreia prin convenția intervenită între pârâtă și intervenienta s-ar fi revocat contractul de vânzare-cumpărare, în acest mod imobilul existând în patrimoniul părților la data pronunțării hotărârii, este neîntemeiată, patrimoniul părților fiind cel existent la data rămânerii irevocabile a sentinței de divorț. În acest sens arată că respectivul contract de vânzare-cumpărare încheiat la 08.03.1999 era valabil pentru construcție, nefiind necesară respectarea formei autentice, astfel că la data rămânerii irevocabile a hotărârii de divorț, dreptul de proprietate asupra construcției nu mai făcea parte din patrimoniul soților.

Pârâta critică decizia recurată și sub aspectul încălcării dispozițiilor art.673¹¹alin.1 și 4 Cod procedură civilă, potrivit cărora instanța trebuia să dispună vânzarea bunului prin încheiere iar nu prin decizie, fiind astfel privată de dreptul de a ataca această dispoziție.

În motivarea recursului se mai arată că în mod greșit s-a dispus vânzarea imobilului situat în, câtă vreme pârâta a solicitat atribuirea terenului nr.top 2044/2, întrucât a făcut dovada potrivit căreia construcția este proprietatea sa exclusivă care nu poate fi inclusă în masa partajabilă.

De asemenea, arată că în mod greșit Judecătoria Arad și Tribunalul Arad nu au ținut seama de faptul că prin Convenția încheiată la 02.11.2007 doar pârâta a plătit prețul de 5000 lei, actualizat cu indicele de inflație de 5,3 stabilit prin expertiza extrajudiciară.

Pârâta mai arată că decizia recurată se întemeiază pe o apreciere eronată a probelor administrate în cauză, instanțele neexercitând un rol activ în aflarea adevărului, că numai pârâta a constituit societatea comercială SC împreună cu numitul, că acestea nu a analizat cererea reconvențională și opoziția pârâtei de a nu fi partajată construcția din B M, str.- -, reclamantul fiind favorizat atât prin partajarea necuvenită a construcției din, a construcției din BMc ât și a sumei de 10.000 lei care a fost luată de reclamant la plecarea sa din domiciliul conjugal.

În drept invocă dispozițiile art.304 pct.9, art.312 al.3 Cod procedură civilă.

Analizând recursul declarat de părți, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiile art.312 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este întemeiat.

Astfel, deși instanța de apel a avut în vedere la pronunțarea hotărârii poziția părților cu privire la atribuirea imobilului situat în localitatea, înscris în CF 1386, nr.top 2044/9/2, în sensul că prin notele de ședință depuse la termenul de judecată din 26.09.2006 pârâta și-a exprimat punctul de vedere potrivit căruia nu mai dorește atribuirea imobilului, iar reclamantul nu și-a exprimat opțiunea de a-i fi atribuit lui, a hotărât vânzarea acestuia prin bună învoială, însă cu ignorarea dispozițiilor al.1 al art.673¹¹Cod procedură civilă care prevăd că, în cazul în care nici unul dintre coproprietari nu cere atribuirea bunului, instanța, prin încheiere, va dispune vânzarea bunului, stabilind totodată dacă vânzarea se va face de părți prin bună-învoială ori de către executorul judecătoresc, astfel că instanța trebuia să dispună asupra modalității de partajare a bunului prin încheiere, iar nu prin decizie, procedând în acest fel, cauza fiind soluționată de către instanță.

Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art.312 Cod procedură civilă, va admite recursurile declarate în cauză, va casa decizia civilă recurată și va trimite cauza la Tribunalul Arad pentru rejudecarea apelului declarat de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de reclamantul recurent și pârâta recurentă împotriva deciziei civile nr.144/A din 30 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, pentru partaj bunuri comune, casează decizia atacată și trimite cauza la Tribunalul Arad, pentru rejudecare apelului declarat de pârâtă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 16 septembrie 2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Maria Lăpădat Dr.- - - -

GREFIER

- -

Red.IG/24.09.2008

Dact./24.09.2008

Judecătoria Arad -judecător

Tribunalul Arad -judecători,

2 ex.

Președinte:Ion Graur
Judecători:Ion Graur, Adriana Corhan, Maria Lăpădat

← Interdicție. Decizia 338/2009. Curtea de Apel Brasov		Plasament. Decizia 702/2009. Curtea de Apel Timisoara →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță