Plasament. Decizia 702/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.702
Ședința publică din 23 iunie 2009
PREȘEDINTE: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Erica Nistor
JUDECĂTOR 3: Claudia Rohnean
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A împotriva sentinței civile nr.216/27.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții, și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C, având ca obiect plasament.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în recurs.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recutate ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.216 din 27.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arads -a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A împotriva pârâților, și Direcția Generală de Asistența socială si protecția copilului C, având ca obiect instituirea măsurii de protecție specială a plasamentului pentru copilul născut la 19 aprilie 1994 în localitatea C județul C, fiul lui si.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Aac hemat în judecată pârâții, și Direcția Generală de Asistența socială si protecția copilului C solicitând instanței încetarea măsurii de protecție specială a plasamentului dispusă prin sentința civilă nr. 939/30 mai 2008 Tribunalului Călărași pentru copilul de la DGASPC A - Compartimentul de orientare, supraveghere și sprijinire a reintegrării sociale a copilului cu comportament predelincvent cu sediul în A- A județul A, cu încetarea dispozițiilor cu privire la domiciliul minorului și exercitarea drepturilor si obligațiilor părintești și instituirea măsurii de protecție specială a plasamentului pentru copilul la.C C cu sediul în C- județul C, cu stabilirea domiciliului minorului la această instituție precum și cu stabilirea exercitării drepturilor si obligațiilor de către directorul executiv al acestei direcții.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că instituționalizarea minorului s-a produs prin sentința civilă nr. 939/30 mai 2008 Tribunalului Călărași pentru săvârșirea de către minor a infracțiunii de omor deosebit de grav, faptă prev. și ped. de art. 174-176 lit.a) si d) Cod penal, fiind asistat în cadrul Complexului de servicii Sociale - Reclamanta a arătat că minorul a fost stabilizat psiho-emoțional conștientizând consecințele faptelor comise cu orientarea agresivității și a impulsivității spre activități cu caracter educațional.
Reclamanta a arătat că reabilitarea și reintegrarea socială depind în cea mai mare măsură de suportul și sprijinul familiei învederând că relațiile afective legate de familie sunt influențate în mod negativ de distanța dintre părinți și copil, iar distanța mare dintre centrul în care se află copilul și domiciliul părinților, precum și situația materială a acestora a îngreunat vizitele părinților.
Tribunalul a apreciat ca nefondată acțiunea și în consecință a respins-o cu motivarea că minorul născut la 19 aprilie 1994 în localitatea C județul a fost instituționalizat prin sentința civilă nr. 939 din 30 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Călărași, prin care s-a instituit măsura de plasament în cadrul Complexului de servicii sociale - A pe o perioadă de 2 ani, ca urmare a săvârșirii infracțiunii de omor deosebit de grav faptă prev. și ped de art.174-176 lit.a) și d) Cod penal. Minorul a fost introdus într-un program socio-educațional și consiliere psihologică individuală fiind stabilizat psiho-emoțional.
S-a reținut că modificarea măsurii stabilită prin sentința civilă sus-amintită ar putea interveni numai în condițiile unor progrese vizibile ale minorului în cadrul procesului acestuia de reabilitare și de reeducare. Or, chiar dacă potrivit raportului întocmit de către reclamantă cu privire la minor, acesta a realizat progrese în ce privește igiena personală, întreținerea camerei, conștientizarea consecințelor faptei comise, instanța a constatat că modificările produse în evoluția copilului nu sunt determinante pentru a se putea lua în discuție o modificare a măsurii plasamentului.
Tribunalul a reținut că nici tatăl și nici mama minorului, față de care se insistă că se impune aproprierea minorului nu reprezintă nici pe departe modele demne de urmat, o dovadă certă în acest sens fiind faptul că și ceilalți frați ai minorului sunt actualmente instituționalizați tot datorită neîndeplinirii de către părinți a obligațiilor lor părintești în mod corespunzător.
În termen, împotriva sentinței civile nr.216/27.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arada formulat recurs pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A, care a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivare a arătat că distanța mare dintre copil și părinții săi este afectată, deoarece nu pot păstra legătura, rămânând izolat în relațiile cu familia, iar apropierea copilului de părinții săi ar influența în mod pozitiv comportamentul acestuia, copilul având dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament.
A arătat că deși, instanța a dispus audierea copilului în conformitate cu dispozițiile art.24 din Legea nr.272/2004 nu s-a luat în considerare la pronunțarea hotărârii opinia copilului care a arătat că dorește mutarea sa într-un centru de plasament din Județul
Pârâta arată că prin hotărârea atacată de Tribunalul Arad nu a respectat, promovat și garantat drepturile copilului prevăzute de dispozițiile Legii nr.272/2004 (art.1 și 2 din lege).
De asemenea susține că au fost încălcate și dispozițiile art.5, 6, 14, 15, 16 și 30 și 33 din lege, respectiv nu s-a respectat dreptul copilului la protecție, și la menținerea relațiilor cu părinții și rudele, dreptul de a avea relații personale cu acestea precum și dreptul de a crește alături de părinți.
Arată că hotărârea atacată nu este în conformitate cu normele internaționale în domeniul promovării și protecției drepturilor copilului reglementate prin Legea nr.18/1990, pentru ratificarea Convenției.
Susține că din punct de vedere psihologic, locul copilului este în familie și în comunitate, iar plasarea lui într-o instituție în urma unor circumstanțe trebuie să devină o ultimă soluție, cu statut temporar, până la depășirea situației de dificultate, prin găsirea unei oportunități permanente, care ar asigura protecția copilului, oferindu-i modele de urmat în viața de adult.
Pârâta recurentă arată că este în interesul copilului de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele și cu alte persoane față de care acesta a dezvoltat legături de atașament, separarea copilului de familie indiferent de motivele care au determinat aceasta, ar influența în mod negativ dezvoltarea psihică, emoțională, fizică și socială a acestuia, copilul trecând printr-o perioadă dificilă de adaptare la noile condiții de viață.
Examinând decizia civilă atacată în raport de motivele invocate, precum și sub toate aspectele conform dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, raportat la probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, prin sentința civilănr.939 din 30.05.2008 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Călărașia admis acțiunea formulată de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C în contradictoriu cu pârâții și și în consecință a dispus înlocuirea măsurii plasamentului în regim de urgență cu plasamentul într-un serviciu de tip rezidențial specializat a copilului, născut la 19.04.1994 respectiv în centrul de orientare, supraveghere și sprijinire a reintegrării sociale a copilului predelicvent și delincvent din A, pentru o perioadă de 2 ani, copilul urmând a avea domiciliul la acest centru.
S-a reținut de Tribunalul Călărași că minorul împreună cu fratele său, ambii aflați în supraveghere specializată în cadrul familiei și după măsuri de plasament, împreună au săvârșit fapte cu caracter penal, deosebit de grave, de omor, prin cruzimi, urmate de un comportament la fața locului greu de înțeles normal, apoi de furt în drumul de retragere de la locul omorului. De asemenea, a rezultat că anterior copiii au săvârșit și alte fapte de furt, de cele mai multe ori împreună numai ei, fără alte persoane.
În considerarea influenței reciproce, prin aceeași sentință (rămasă irevocabilă) s-a dispus instituționalizarea minorului, fratele lui, la Centrul de servicii soaiele M, instanța apreciind că față de antecedente se impune instituționalizarea lor separată în centre diferite.
S-a reținut de către Tribunalul Călărași că în mod constant cei doi copii au avut un pronunțat comportament antisocial, cu agresiune, și fără remușcări, apreciindu-se astfel că se impun măsuri speciale de protecție mai eficiente, constând într-o supraveghere și relaționare cu cadre specializate de durată.
În raport de considerentele reținute de Tribunalul Călărași, se constată că în mod corect a fost respinsă acțiunea reclamantei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A, prin care a solicitat încetarea măsurii de protecție a plasamentului dispusă prin sentința civilă nr.939 din 30 mai 2008 Tribunalului Călărași pentru copilul de la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A și instituirea măsurii de protecție specială a plasamentului la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
De menționat că măsura dispusă prin sentința civilă nr.939 din 30 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Călărașis -a dat cu respectarea dispozițiilor art.82 din Legea nr.272/2004 conform cărora pentru minorii care au săvârșit fapte penale și nu răspund penal, măsura plasamentului de poate dispune exclusiv doar, într-un serviciu de tip rezidențial specializat pentru copiii care săvârșesc fapte penale și nu răspund penal.
Nu a fost încălcat principiul interesului superior al copilului prin hotărârea atacată, mai mult, aceasta s-a pronunțat exclusiv cu luarea în considerare a acestui principiu, întrucât măsura dispusă de Tribunalul Călărași în baza dispozițiilor art.82 din legea nr.272/2004 a fost luată după ce minorul care a săvârșita fapte penale cu grad ridicat de pericol social a fost inclus inițial într-un program de consiliere.
Așa cum corect a reținut tribunalul - din rapoartele întocmite de reclamantă nu rezultă că minorul a realizat progrese în privința comportamentului, din conținutul acestuia rezultând că în continuare minorul refuză activitățile desfășurate, tulbură liniștea și aduce injurii și amenințări copiilor și personalului inclusiv cu moartea, în consecință, nu se impune modificarea măsurii stabilită prin sentința civilă pronunțată de Tribunalul.
Este adevărat că dispozițiilor art.14 și 15 din Legea nr.272/2004 prevăd că este în interesul minorului de a menține relații personale și contacte directe cu părinții - aspect invederat chiar de reclamantă și reținut în toate rapoartele întocmite în legătură cu situația minorului - însă în cauza dedusă judecății aceste relații sunt practic inexistente, mai mult, din cuprinsul raportului întocmit de reclamantă rezultă că familia s-a îndepărtat de copil, iar din ancheta socială efectuată de Primăria - Județul C (fila 24 doar fond ) rezultă dezinteresul părinților, tatăl copiilor a neglijat educația acestora, iar mama a părăsit domiciliul conjugal abandonându-i pe copii, care au fost astfel instituționalizați.
Cum prin comportamentul lor, părinții nu pot influența pozitiv pe cel al copilului aceștia manifestând dezinteres față de copii - nici sub acest aspect nu se justifică schimbarea soluției pronunțată în cauză.
Nu este întemeiată critica adusă hotărârii atacate în sensul că instanța nu a luat în considerare opțiunea copilului - întrucât aceasta nu are un rol preponderent în luarea unei astfel de măsuri, ci ea trebuie analizată în raport și de celelalte probe administrate în cauză.
Reclamanta chiar prin cererea de recurs a învederat că instituțiile rezidențiale sunt obligate pe parcursul instituționalizării copiilor să depună eforturi pentru reintegrarea copilului în familie - or, din întreg probatoriul administrat în cauză nu rezultă că reclamanta sau pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C au făcut eforturi în acest sens, având în vedere că lor le revine obligația de a fi în contact direct cu toate părțile interesate care pot aprecia măsurile ce vor fi luate în viitor, în privința copilului raportat la caracterul temporar al măsurii dispuse prin sentința civilă nr. 939/2008 a Tribunalului Călărași (respectiv, pe o durată de 2 ani).
Față de considerentele arătate, Curtea constată că hotărârea pronunțată s-a dat cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 272/2004, respectiv, al interesului superior al copilului, astfel că în baza art. 312 (2) Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A împotriva sentinței civile nr.216/27.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A împotriva sentinței civile nr.216/27.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 iunie 2009.
PREȘEDINTE pentru judecător pentru judecător - - - - - -
aflată în semnează aflată în O semnează
judecător judecător
Vicepreședinte C de Apel Vicepreședinte C de Apel
GREFIER
- -
Red.ML/8.07.2009
Dact./9.07.2009
Tribunalul Arad - judecător
2 ex.
Președinte:Maria LăpădatJudecători:Maria Lăpădat, Erica Nistor, Claudia Rohnean
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 15/2010. Curtea de... → |
|---|
